Șapte programe Adobe rescrise în Rust într-o săptămână
Săptămâna asta am dat peste una dintre cele mai ciudate și, sincer, mai interesante povești din zona open source din ultima vreme, așa că m-am gândit să o pun în jurnal cât e încă proaspătă. Pe scurt, echipa din spatele ArtCraft, un studio open source pentru imagini și video generate cu AI, a publicat la sfârșitul lui septembrie o colecție de șapte programe care încearcă să înlocuiască aproape tot pachetul creativ Adobe, de la Photoshop și Illustrator până la Premiere, Lightroom, Acrobat, After Effects și InDesign. Le-au strâns pe toate pe o pagină numită Crafting Apps și toate sunt scrise de la zero în Rust, gratuite, sub licență MIT sau Apache-2.0, iar partea care a făcut lumea să ridice din sprâncene este că au fost construite în mare parte de agenți AI, în doar câteva zile.
Ce găsești pe pagina Crafting Apps
Fiecare program poartă numele funcției sale urmat de „Craft”, iar corespondența cu Adobe e declarată deschis în fiecare depozit de pe GitHub-ul storytold, unde fiecare aplicație se prezintă drept o reimplementare „clean-room” a programului original.
PhotoCraft este echivalentul lui Photoshop și cel mai avansat dintre toate, cu layers, masks, adjustment layers, layer styles, text, vectori, un brush engine și, lucrul care contează cel mai mult pentru cine primește fișiere de la alții, suport pentru fișiere PSD și PSB reale, inclusiv documente pe 16 și 32 de biți, CMYK și Lab. VectorCraft ține locul lui Illustrator, cu pen tool, operații booleene pe forme, gradient mesh și image tracing, iar FilmCraft vrea să fie un Premiere Pro, cu un timeline pe mai multe piste, program monitor, video scopes și unelte pentru culoare și sunet.
Pentru fotografi există LightCraft, o bibliotecă foto cu raw developer în stilul Lightroom, care decodează nativ DNG, CR2, ARW de la Sony și RW2, dar care deocamdată nu poate deschide NEF-urile comprimate de la Nikon sau CR3-urile de la Canon, tocmai din cauza regulilor clean-room pe care și le-a impus proiectul. PrintCraft este un fel de Acrobat cu care citești, organizezi, combini, împarți și protejezi fișiere PDF, EffectCraft se ocupă de motion graphics și efecte vizuale în stilul After Effects, iar DesignCraft e varianta lor de InDesign pentru machetare și publicare.
Ce mi s-a părut cel mai interesant este că toate au pachete native pentru Linux, macOS și Windows, cu AppImage, deb și rpm la vedere, iar șase dintre ele (toate în afară de FilmCraft) sunt compilate și în WebAssembly, așa că rulează direct într-un tab de navigator. Echipa insistă că nu folosește Electron sau web view-uri, că totul e Rust compilat nativ, cu egui peste wgpu, că fișierele tale rămân pe calculatorul tău fără vreun drum prin cloud și că nu există telemetrie.
Un alt detaliu care mi-a plăcut este că toate pot fi folosite și din afara interfeței, printr-un CLI, un canal de control JSON și un server MCP, ceea ce înseamnă că orice comandă pe care o dai din meniu o poate da la fel de bine un script sau un agent AI. La EffectCraft, de exemplu, depozitul vine direct cu un fișier .mcp.json gata configurat, iar după README-ul lui nici măcar FFmpeg nu e folosit, pentru că toate codec-urile video și audio sunt scrise în Rust pur.
Cum au fost create, de fapt
Aici povestea devine cu adevărat interesantă, pentru că programele astea nu au apărut după ani de muncă ai unei comunități, ci după câteva zile. Conform unei analize publicate pe blogul OrcaRouter, toate cele șapte depozite au fost create între 30 septembrie și 1 octombrie 2026, iar autorul proiectului atribuie viteza modelului Claude Opus 5.5 de la Anthropic. Asta nu e doar o laudă de pe rețelele sociale, ci apare chiar în documentele de planificare din depozitul PhotoCraft, care își estimează munca rămasă în „agent-hours” și pomenesc o sesiune în care opt agenți lucrând în paralel au bifat în câteva ore circa 70 de elemente de meniu, împreună cu subsisteme întregi. A scris despre ele și Phoronix, care îi menționează pe Claude Code și pe agenții AI drept principalii autori, iar dezvoltatorul însuși a recunoscut pe X, destul de sincer, că totul a fost făcut prin „vibe coding”.
Metoda e totuși mai interesantă decât lasă să se înțeleagă un titlu de genul „AI-ul a scris Photoshop”. Din ce am citit, fiecare agent a primit câte un subsistem independent, cum ar fi parserul PSD, compositorul GPU, motorul de text sau setul de filtre, în timp ce un om s-a ocupat de integrare, de teste și de release-uri. Fiecare depozit are un fișier AGENTS.md, un fel de regulament pentru agenții AI și pentru contribuitorii umani, iar cel al PhotoCraft spune clar că programul Adobe a fost studiat doar pentru comportament și aspect, fără cod copiat, fără shadere, profile ICC sau alte resurse luate de la Adobe și fără cod preluat din proiecte GPL. Regula cu cea mai mare prioritate din tot documentul este „never crash”, pe motiv că un program care se închide brusc îți pierde munca, ceea ce mi se pare o ordine a priorităților destul de sănătoasă.
Ce face diferența între un experiment serios și o jucărie este ceea ce cei de la OrcaRouter numesc „test oracle”, adică un set de fișiere PSD create în Photoshop-ul adevărat, cu care se compară fiecare commit. Agenții pot genera foarte repede o mulțime de funcții, dar testele sunt cele care decid dacă o funcție chiar se comportă cum trebuie.
Cât de bune sunt, de fapt
Aici am apreciat onestitatea proiectului, pentru că cifrele vin chiar din documentația lor și nu sunt cosmetizate. PhotoCraft raportează că toate cele 625 de elemente din meniurile Photoshop sunt legate la comenzi funcționale, dar asta înseamnă doar că, atunci când dai click, se întâmplă ceva, nu că rezultatul e identic. Când compari pixel cu pixel, doar 115 din 170 de fișiere PSD de test arată exact ca în Photoshop, adică în jur de 68%, paritatea funcțională estimată de ei pe fluxurile obișnuite de lucru e de vreo 86%, iar la întrebarea care contează cu adevărat, dacă un profesionist ar putea trece pe PhotoCraft pentru munca de zi cu zi, răspunsul lor este de doar 25 până la 35%.
Bannerul de pe depozit o spune direct, este vorba de un early alpha, care nu poate încă înlocui Photoshop în munca profesională. La EffectCraft, README-ul recunoaște că proiectele After Effects nu pot fi deschise, că plugin-urile Adobe nu funcționează, că macOS este platforma cea mai testată și că utilizatorii de Linux și Windows au dat deja de probleme de bază la interacțiune. Lipsesc și lucrurile care îi țin pe oameni legați de Adobe dincolo de programele propriu-zise, adică sincronizarea în cloud, bibliotecile de resurse, ecosistemul de plugin-uri și modelele generative.
Ce întrebări rămân
Partea juridică e, probabil, cea mai delicată. Conceptul de clean-room e vechi și a fost folosit legal de nenumărate ori, inclusiv la clonele de BIOS din anii '80, numai că atunci era vorba de echipe de oameni separate cu grijă și de avocați care supravegheau procesul, pe când aici agenții AI joacă toate rolurile. Phoronix a numit proiectul o demonstrație a puterii AI care ar putea ridica provocări legale, iar o avocată cunoscută pe Bluesky l-a descris ca fiind făcut cu ajutorul „decompilării asistate de AI”, ceea ce ar contrazice destul de direct ideea de clean-room. N-am găsit nicio confirmare pentru afirmația asta, iar documentația proiectului spune exact opusul, dar e genul de lucru care merită urmărit, mai ales că Adobe nu are o istorie prea blândă cu proiectele open source care îi ating produsele.
Mai rămâne și problema întreținerii. Un program scris în câteva zile de o flotă de agenți poate crește la fel de repede, dar rămâne de văzut dacă în jurul lui se formează o comunitate reală de oameni care să-l înțeleagă și să-l repare atunci când agenții nu mai sunt plătiți să lucreze la el. Deocamdată cifrele arată un interes uriaș, PhotoCraft trecând de 6.000 de stele pe GitHub într-o singură săptămână, însă stelele nu scriu cod.
Merită încercate?
Dacă ești curios, ai un Linux la îndemână și nu depinzi de aceste unelte ca să-ți câștigi pâinea, răspunsul meu e da, merită o oră din timpul tău. Descarci un AppImage, deschizi un PSD mai vechi și vezi ce iese, iar faptul că poți deschide fișiere Photoshop reale fără Wine, fără mașină virtuală și fără un abonament de 23 de dolari pe lună e deja ceva ce GIMP nu a reușit în atâția ani. Dacă însă trăiești din design, montaj sau fotografie, aș mai aștepta câteva luni, cel puțin până când proiectul va avea testele pe fluxuri reale de lucru pe care și le-a propus singur și până când remedierile din ultimele zile vor fi confirmate de utilizatori care nu sunt și autorii lui.
Indiferent cum se termină povestea, cred că e un moment de reținut, pentru că arată cât de mult a scăzut costul construirii unui program desktop serios și cât de repede s-ar putea schimba harta programelor creative pe Linux dacă măcar o parte din aceste proiecte prind rădăcini.
Din grădină
Notițele spre care trimite articolul.
Ce trimite aici
- Douăzeci de ani de Pandoc
Un pasaj pe care l-am găsit sincer și util e cel în care MacFarlane discută retrospectiv alegerea limbajului. El recunoaște că nu a decis să folosească Haskell pentru că era limbajul optim pentru un asemenea proiect, ci invers: a decis să…
- Lightroom CC merge acum pe Linux, și toată munca a făcut-o o inteligență artificială
Phoronix a relatat ieri că Adobe Lightroom CC funcționează acum pe Linux prin Wine, ceea ce în sine ar fi deja destul de interesant. Dar ce mi s-a părut mie mai fascinant este că toată treaba asta a fost pusă la punct nu de un programator…
2 comentarii
Rewriting seven Adobe-like apps in Rust in just one week is an impressive open-source experiment. It will be interesting to see whether these tools can mature into practical alternatives, much like a cu ft concrete per bag estimate helps turn a rough idea into something usable. <a href="concreteestimatorhub.com">cu ft concrete per bag</a>
Răspunde
