#+TITLE: ThinkRoot
#+NICK: thinkroot
#+DESCRIPTION: bine ați navigat pe insula mea de pe internet
#+AVATAR: https://thinkroot.xyz/uploads/20260722150011_c06f6257044b3661.png
#+LINK: https://thinkroot.xyz/
#+LANGUAGE: ro
#+CONTACT: https://social.thinkroot.xyz/@thinkroot
#+FOLLOW: https://host.org-social.org/andros/social.org

* Posts

** 2025-11-26T10:25:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: written-whisper php jurnal
:END:

*** Un nou început

Am schimbat din nou grafica jurnalului și nu doar atât. Am modificat tot ce se află în spatele acestui jurnal.

Acum totul este automatizat. Jurnalul este construit în PHP, CSS, JavaScript, HTML și fișiere text.

Tot ce mai trebuie să fac este să adaug conținutul în fișiere text. Am inclus și suport pentru sintaxa Markdown, astfel încât articolele să aibă un plus de stil și să nu fie chiar atât de simple.

Am adăugat și secțiunea de microblog, în stilul X și Mastodon. Există și o secțiune de galerie, unde o să postez imagini.

Nu știu dacă o să pot aduce comentariile de pe vechiul jurnal, dar cred că merită să le pierd pentru platforma asta - cred că pot să-i spun așa. :)

** 2025-11-26T13:50:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux arch-linux fedora gnome
:END:

*** De ce am renunțat la Arch Linux

Arch Linux nu este deloc o distribuție proastă, ba dimpotrivă - este un sistem foarte bun. Problema este că trebuie să fii deja un utilizator avansat de Linux, să stăpânești terminalul și diverse comenzi pentru a-l folosi în condiții optime.

Eu am renunțat la el pentru că m-am săturat să petrec atât de mult timp configurându-l. Ca să îl aduc la nivelul și preferințele mele, îmi lua cam două zile, uneori chiar trei. Pur și simplu m-am săturat.

Am nevoie de un sistem de operare funcțional, gata de lucru, cu tot ce îmi trebuie. Știu că perfecțiunea nu există, dar există câteva distribuții care se apropie destul de mult de nevoile mele.

Pentru mine, un sistem de operare trebuie să fie utilizabil imediat după instalare, fără două-trei zile de configurări. Programele trebuie să se instaleze ușor, iar personalizarea să fie la fel de simplă.

Pe scurt: vreau ca totul să fie la un clic distanță.

Și încă ceva: să ofere tot ce este nou în tehnologie. Astfel de distribuții sunt puține. Printre ele se numără Fedora, openSUSE, Arch Linux și, într-o anumită măsură, Gentoo - deci nu prea multe.

Distribuția pe care o folosesc acum este Fedora. Îmi oferă tot ce este nou în tehnologie, pachetele sunt la ultimele versiuni, este ușor de folosit și nu necesită prea multă muncă după instalare.

Nu mai folosesc nici i3, nici Sway. Fedora o folosesc cu GNOME pentru că îmi place mult mai mult partea vizuală decât interfețele minimaliste din i3 sau Sway. În plus, la GNOME nu mai trebuie să configurez aproape nimic, spre deosebire de tiling window manager-ele pe care le foloseam înainte.

Așa cum am spus mai sus, am ajuns să vreau ca totul să fie cât mai simplu și ușor de folosit. M-am săturat să transform un sistem de operare într-unul funcțional în două-trei zile sau chiar mai mult.

~Articol din perioada 2023, 2024 de pe crism.ro~

** 2025-11-26T15:45:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux comunicare bun-simt
:END:

*** Nu este bine când răspunzi scurt și la obiect

Pe Facebook, într-un grup despre Linux, am promovat colecția Zorin OS de pe shop.comunitatealinux.ro. Și au început și comentariile, sau mai bine zis întrebările, ceea ce este normal.

Unul dintre membrii acestui grup a pus două întrebări logice, și anume: *„Dar în lei de ce nu afișezi prețurile?”* și *„De ce?”*. Discuția a fost:

#+BEGIN_QUOTE
Dar în lei de ce nu afișezi prețurile?
Pentru că nu are.
De ce?
Pentru că așa este platforma.
#+END_QUOTE

Am răspuns scurt și la obiect. Dacă persoana în cauză nu ar fi înțeles, mă gândesc că ar fi revenit cu întrebări și i-aș fi răspuns frumos.

Dar, ca de obicei pe Facebook, intervin și alte persoane în discuție, complet pe lângă subiect și cu detalii care nu își au rostul. Cum că platforma din spatele magazinului ar fi WordPress cu WooCommerce, sau că procesatorul de plăți este Stripe, sau alte variante scoase din pălărie.

Persoana respectivă a început să facă „cercetări”, observând că dacă pui ~/admin~ la finalul domeniului apare eroarea 404, iar pentru ~/wp-admin~ apare 403.

Nu m-am abținut și am lăsat un comentariu de bun-simț, doar că am mai adăugat și: *„De fapt, nu știu de ce îmi mai bat capul, că toată discuția este off-topic.”* Bineînțeles, tot eu am fost de vină. Probabil pentru că am răspuns scurt și direct, fără explicații despre platforma magazinului, procesatorul de plăți și alte detalii pe care unele persoane le vor cu orice preț.

Păi, odată ce am pus magazinul pe acel subdomeniu, este /la mintea cocoșului/ că știu ce platformă este în spatele lui și cum funcționează. Doar că nu am vrut să dau detalii.

Nu înțeleg de ce este nevoie de atâtea informații, când se poate răspunde simplu, scurt și la obiect.

** 2025-11-28T16:40:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux arch-linux pacman
:END:

*** Cum se remediază „Pacman is currently in use, please wait”

Pe celălalt laptop am avut Arch Linux cu GNOME. Și m-am hotărât într-o zi să pun Sway în locul lui GNOME, dar nu prin a face o instalare pe curat a Arch.

Așa că m-am apucat și am dezinstalat tot ce ține de GNOME, am dezinstalat toate pachetele de care nu mai aveam nevoie până am ajuns la aproximativ 300, 400 și ceva de pachete instalate în Arch.

Toate bune și frumoase până aici. Când după o repornire de sistem am vrut să actualizez sistemul cu comanda ~paru~ iar acesta nu se executa pentru că îmi apărea mesajul ~Pacman is curently in use, please wait~. Am mai repornit laptopul încă o dată și am rulat comanda de actualizare ~sudo pacman -Syu~ și de această dată a fost afișat mesajul menționat anterior.

Soluția este:

Mesajul este rezultatul unor sarcini neterminale ale paru sau pacman, ceea ce face ca acestea să fie blocate în sarcinile anterioare.

Pentru a remedia acest lucru, tot ce este de făcut este rularea comenzii următoare:

#+BEGIN_SRC bash
$ rm /var/lib/pacman/db.lck
#+END_SRC

Acum, pacman sau paru/yay merg fără probleme.

~Articol din perioada 2023, 2024 de pe crism.ro~

** 2025-11-28T17:53:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: indieweb internet romania
:END:

*** Siturile personale dispar doar în România

În afară, blogosfera reînvie din nou și mă refer la acele jurnale simple și personale. Oamenii încep să renunțe la siturile de socializare pentru propriul lor colț pe internet. Își cumpără propriul domeniu și încep să își construiască jurnalul pe diverse platforme precum Hugo, Jekyll sau pe mici platforme ca micro.jurnal ori bearblog.dev.

Lumea începe să realizeze că a deține propria informație este mult mai important decât să fii la mâna marilor platforme precum Facebook, X, Substack etc. Pe aceste platforme mari nu știi când poți pierde toată informația. Iar pe propriul domeniu, informația este a ta, o controlezi tu, nu mai ești la mâna nimănui.

În România, din păcate, blogosfera s-a cam stins și nu pare să reînvie. Sunt puține jurnale personale, iar cele care mai există sunt axate pe o anumită nișă - nișe populare precum tech, Apple, vedete etc. Sunt prea puține, aproape de zero, acele jurnale care scriu despre orice și despre viața personală.

Până la urmă, nu este vorba doar despre jurnale, ci despre propriile situri - indiferent că este un jurnal, o grădină digitală, un wiki, un sit în general. Din păcate, aceste situri personale sunt tot mai puține în România.

Sper ca acest lucru să se schimbe și românii să realizeze că a avea propriul jurnal sau propriul sit este mult mai important decât un cont pe Facebook sau X.

** 2025-11-29T08:56:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: jurnal comunicare
:END:

*** Urăsc repetările

Cel mai mult urăsc la oameni atunci când repetă aceleași cuvinte sau propoziții. Am vorbit la telefon timp de 13 minute și, dacă interlocutorul nu s-ar fi repetat de n ori, convorbirea s-ar fi terminat în două-trei minute. Cred că din această cauză urăsc să vorbesc la telefon.

Nu înțeleg de ce majoritatea oamenilor - aș zice cam 95% - simt nevoia să se repete, fie că vorbesc la telefon, fie față în față. Sunt extrem de multe persoane care fac asta, dar cel mai des se întâmplă în timpul convorbirilor telefonice.

Din această cauză, și eu ajung uneori să fac același lucru. Mă enervez când îmi dau seama, și mă enervează și mai tare când altcineva face asta cu mine. Pur și simplu nu suport când oamenii repetă ceea ce mi-au spus deja.

~Articol din data de 09-08-2025~

** 2025-11-29T09:18:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: romania patriotism societate
:END:

*** Ura față de steagul României

De fiecare dată când văd o postare cu steagul României, apar inevitabil și numeroase comentarii pline de înjurături, jigniri sau batjocură la adresa drapelului.

Nu înțeleg de unde vine atâta ură față de steagul țării în care te-ai născut și ai crescut. Probabil, această atitudine își are originea în ura față de politicieni - o ură pe care, până la un punct, o pot înțelege.

Totuși, disprețul față de omul politic nu ar trebui să se extindă asupra steagului României sau asupra țării în sine. Sunt lucruri complet diferite. Steagul nu are nicio vină pentru greșelile celor care ne conduc.

Ce a făcut drapelul nostru ca să merite atâta ură și batjocură din partea propriului popor? Nu toți oamenii gândesc așa, dar, din păcate, majoritatea o fac.

Poate că am uitat ce simbolizează acest steag: nu un partid, nu un guvern, ci o națiune întreagă, o istorie și o identitate. Ar trebui să-l privim cu mai mult respect, nu cu dispreț.

~Articol din data de 07.09.2025~

** 2025-12-01T19:43:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: bun-simt romania vecini
:END:

*** Un minim de respect și bun simți trebuie să îl ai

Nu am nimic cu nimeni, indiferent că este român, maghiar, sas, secui, țigan, rom sau altă nație. Pur și simplu nu îmi place lipsa bunului-simț, nesimțirea și lipsa de respect față de celălalt om, vecin, coleg etc.

Astăzi, 1 Decembrie 2025, este Ziua României, ziua românului de pretutindeni. Când am venit de la serviciu și am ajuns acasă în jurul orei 10:00, +/- câteva minute, am văzut că unul dintre vecini - de altă naționalitate (nu are rost să o specific, pentru că nu asta contează) - era pus pe treabă.

Deci, am ajuns acasă, iar acest vecin, fix de Ziua României, tăia cu flexul, suda, bătea cu ciocanul… își schimba poarta la garaj. Parcă nu a avut timp tot anul să repare acea poartă / ușă de garaj. O are de ani de zile și tot anul nu a găsit vreme, dar tocmai astăzi i s-a făcut poftă de muncă.

Cum am scris și mai sus, nu am nimic cu faptul că este de altă naționalitate. Dar lipsa de respect față de această zi importantă pentru noi este o dovadă clară de nesimțire. Putea să stea liniștit până mâine sau până când era din nou liber și să lucreze atunci.

Înțeleg că pentru alte naționalități această zi nu are semnificație, dar atât timp cât te naști, crești și trăiești în această țară numită România, măcar bunul-simț ar trebui să îl ai - mai ales față de vecini, dacă de un străin tot nu îți pasă.

~**La mulți ani, dragi români!**~

** 2025-12-03T20:53:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: retele-sociale mastodon fediverse
:END:

*** Povestea fără sfârșit a conturilor mele de socializare

Am renunțat la Facebook, Instagram și Twitter/X de mai multe ori și am revenit din nou la ele cu conturi noi.

Am revenit la ele nu pentru că îmi plac sau că mă ajută. Am revenit pentru că îmi mai ocup timpul pe telefon la serviciu. Nu ar trebui să folosesc telefonul la serviciu, dar, ca tot omul care mai încalcă regulile, îl mai folosesc din când în când.

Mă mai uit pe Mastodon, dar nu găsesc informații ca pe Facebook sau X. Pixelfed nu este așa plin de poze cum este Instagram. Mai folosesc TikTok și Instagram Reels pentru clipuri video care fac timpul să zboare.

Dacă nu aș avea serviciul pe care îl am, sigur nu ajungeam la al treilea sau al patrulea cont pe Facebook și la al treilea cont pe X :). Trebuie să îmi ocup timpul cu ceva atunci când pot, în timpul serviciului.

Acasă foarte rar accesez aceste conturi. Facebook îl accesez mai des și acasă, pentru că unele grupuri de pe rețea sunt destul de utile - păcat că aceste grupuri nu se mută pe propriile forumuri.

Și iar mă gândesc să renunț la aceste conturi și nu numai. Mă gândesc să renunț și la conturile de pe rețelele de socializare descentralizate / federate, în afară de contul pe care îl am pe Mastodon - acesta este singurul cont la care nu vreau să renunț deloc.

Dacă aș putea să mă învăț să citesc cărți pe telefon, sigur aș putea să renunț la conturile sociale. Trebuie să mai încerc cu cititul cărților pe telefon - dacă știți cărți bune în limba română, lăsați un comentariu cu numele și autorul.

** 2025-12-04T08:23:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux arch-linux thinkpad wayland
:END:

*** De ce folosesc Arch Linux și Sway

Până nu de mult am folosit multe distribuții GNU/Linux - de la Ubuntu, Linux Mint la Debian, Fedora și altele mai puțin cunoscute ca Redcore Linux sau Calculate Linux cu diverse medii de lucru, ca Cinnamon, Plasma sau Xfce. Dar nu m-am simțit confortabil cu nici una dintre aceste distribuții sau medii de lucru. Cel mai pe placul meu a fost Fedora cu GNOME.

Fedora Workstation îmi place și dacă va fi nevoie să renunț la Arch Linux, Fedora o să folosesc în schimb. Dar să trecem la subiectul principal și anume de ce folosesc Arch Linux cu Sway.

În primul rând pentru că Arch Linux îl pot configura de la început exact așa cum doresc să arate o distribuție GNU/Linux pentru mine. Plus că în combinație cu AUR și Chaotic-AUR pot instala orice aplicație am nevoie. Arch Linux pe cât de complicat pare, pe atât de ușor este. Chiar și utilizatori novici de GNU/Linux, dacă sunt un pic atenți pot folosi această distribuție.

În timp ce folosesc Arch Linux și Sway învăț să folosesc terminal-ul tot mai bine. Îmi place că pot instala cele mai noi versiuni ale aplicațiilor pe care le folosesc. Am trecut la Arch pentru simplitatea pe care o are, pentru AUR, pentru tot ce ține de Arch.

Ca mediu grafic folosesc managerul de ferestre Sway care rulează cu Wayland. Am mai folosit i3 care rulează cu X11. Dar Wayland este tot mai bun pe zi ce trece și împreună cu Sway am un sistem care rulează plăcut. Experiența cu X11 și i3 nu era așa plăcut cum este acum cu Sway și Wayland. Ținând cont că folosesc un laptop foarte vechi și care ar trebui să meargă mai bine cu X11.

Și pentru ce am nevoie Sway este perfect. Scriu articolele cu [[https://neovim.io/][Neovim]], citesc sit-urile și jurnalele cu cititorul de RSS [[https://newsboat.org/][Newsboat]] - chiar și la canalele de YouTube preferate mă uit cu Newsboat. Ca manager de fișiere folosesc o combinație între PCManFM și [[http://nongnu.org/ranger/][ranger]] - cel puțin până învăț ranger mai bine.

În prezent folosesc un Lenovo ThinkPad T440p cu 16 GB RAM. Arch împreună cu Sway merge foarte bine pe acest laptop și îmi oferă tot ceea ce am nevoie.

~Articol din perioada 2023, 2024 de pe crism.ro~

** 2025-12-05T19:52:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: societate nationalitate globalizare
:END:

*** Cum văd eu cetățenii unei țări

Populația de pe acest pământ este împărțită în popoare, țări, cetățeni și naționalități - ordinea în care le-am scris probabil nu este corectă, dar nici nu acesta este lucrul important.

Lumea, încet-încet, se îndreaptă spre globalizare, chiar dacă unele țări încă o refuză, iar în cele care acceptă globalizarea pare că, din când în când, populația sau conducerea țării dă înapoi. Din păcate sau din fericire (depinde de fiecare om în parte), globalizarea merge tot înainte.

Din punctul meu de vedere este un lucru bun, dar din alt punct de vedere nu este chiar un lucru bun. Totuși, nu ne putem opune evoluției. Așa cum s-a evoluat de la Evul Mediu la epoca modernă, așa evoluăm și către globalism.

Am deviat prea mult de la subiectul inițial al acestui articol. Iar cu începutul articolului vreau să ajung la populația unei anumite țări - nu contează care țară, pentru că toate sunt la fel din punctul de vedere al oamenilor și al naționalităților.

Oamenii, chiar dacă se nasc într-o anumită țară de generații întregi, iar înaintașii lor din 1900 au emigrat din altă țară, nu se consideră poporul acelei țări.

De exemplu, mexicanii din SUA sau catalanii din Spania - și exemple pot fi multe, chiar și în România. Și, sincer, nu înțeleg acest lucru.

Problema, ca să o numesc așa, este destul de simplă: te naști într-o anumită țară, crești și trăiești tot în acea țară, dar ca „nație” te consideri din alt popor. Cum vine asta? Nu o înțeleg.

Părinți, bunici, străbunici și tot așa, înapoi până în 1900 sau 1800. Nația ta s-a cam terminat demult, practic nu mai aparții acelui popor/acelei nații. Dar nu, oamenii trebuie să fie încăpățânați și se consideră altceva.

Înțeleg situația în momentul în care te muți din țara ta în altă țară. Nu te poți considera parte din acel popor chiar dacă te acceptă și îți oferă cetățenia. Dar odată ce te naști acolo, poți spune că faci parte din acel popor și că ești de acea naționalitate.

Cel puțin asta este părerea mea personală și așa văd eu lucrurile.

** 2025-12-08T08:36:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: jurnal familie gaming
:END:

*** Luminițe de sărbători, dar nu unde trebuie

În fiecare an, copiii vor ornamente și luminițe pentru luna sărbătorilor. Așa că am adus cutiile cu ornamente din pod ca să ne apucăm de treabă. Și, ca de obicei, copiii sunt mai interesați de calculator și telefon decât de ajutat.

În timp ce încercam să scot ornamentele și instalațiile de lumină, copilul cel mare a venit „să mă ajute” - sau, mai bine zis, să mă încurce. În loc să scoată ornamentele frumos, a început direct cu ce era pe fundul cutiei. Cel mic a luat telefonul și a început să-l butoneze, dar tot voia luminițe și ornamente puse frumos.

M-am enervat un pic, le-am ținut teorie și… nimic. Fiecare cu treaba lui. Ca să mă relaxez puțin, m-am pus la calculator să joc World of Warships.

Dar nici acolo n-am avut parte de liniște. Am nimerit doar lupte proaste, unde am pierdut mai mult decât am câștigat. Iar într-un moment de „magie” a început lupta dintre mouse și monitor - monitorul a pierdut fără drept de apel.

Luminițele și ornamentele nu le-am mai pus, dar am ornamente noi pe monitor. 😂

** 2025-12-08T18:42:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: wordpress securitate tehnologie
:END:

*** WordPress este setat să afișeze vizitatorilor erorile?

Dacă ai intrat în panoul de administrare WordPress și ai văzut mesajul „*Situl tău este setat să afișeze vizitatorilor erorile de pe sit*”, înseamnă că WordPress rulează în modul /debug/. Acesta este util pentru dezvoltatori, dar poate dezvălui informații sensibile vizitatorilor - lucru nedorit pe un sit public.

Pe scurt, WordPress îți spune că situl afișează erori și notificări PHP direct în partea vizibilă, ceea ce poate afecta atât aspectul paginilor, cât și securitatea.

img: /img/wordpress-error.webp

**** De ce apare această notificare?

Cel mai des, notificarea apare din două motive:

1. *WP_DEBUG este activat* în fișierul ~wp-config.php~
2. *WP_DEBUG_DISPLAY este setat pe true*, permițând afișarea erorilor direct pe sit

În mod normal, acestea ar trebui să fie dezactivate pe un sit activ, pentru că un vizitator poate vedea detalii despre server, directoare sau cod, ceea ce nu este tocmai sigur.

**** Cum verifici dacă WordPress este în modul debug

WordPress folosește următoarele valori în fișierul de configurare:

#+BEGIN_SRC php
define( 'WP_DEBUG', true );
define( 'WP_DEBUG_DISPLAY', true );
#+END_SRC

Dacă una dintre ele este setată pe „true”, atunci WordPress va afișa erorile publicului.

**** Cum rezolvi problema - metoda recomandată

Pentru a opri afișarea publică a erorilor, trebuie să modifici fișierul ~wp-config.php~. Acest fișier se află în directorul principal al instalării WordPress (de obicei ~public_html~).

***** 1. Intră în fișierul ~wp-config.php~

Poți folosi:

- Managerul de fișiere din cPanel
- FTP / SFTP
- SSH, dacă ai acces

***** 2. Caută liniile legate de „wp debug” și modifică-le astfel:

#+BEGIN_SRC php
define( 'WP_DEBUG', false );
define( 'WP_DEBUG_DISPLAY', false );
define( 'WP_DEBUG_LOG', true );
#+END_SRC

***** Ce înseamnă aceste setări?

- *WP_DEBUG = false* - dezactivează modul de depanare
- *WP_DEBUG_DISPLAY = false* - ascunde erorile de vizitatori
- *WP_DEBUG_LOG = true* - continuă să înregistreze erorile în ~wp-content/debug.log~, util pentru diagnostic

Asta înseamnă că tu vezi erorile într-un fișier privat, iar vizitatorii nu le văd pe sit.

**** *Ce faci dacă liniile nu există?*

Pur și simplu le adaugi manual înainte de:

#+BEGIN_SRC php
/* That's all, stop editing! Happy blogging. */
#+END_SRC

WordPress va prelua automat noile valori.

**** Unde găsești erorile după ce dezactivezi afișarea lor

Chiar dacă nu mai sunt vizibile vizitatorilor, WordPress continuă să logheze problemele într-un fișier accesibil doar ție:

~wp-content/debug.log~

Dacă acest fișier devine prea mare, îl poți șterge în siguranță - WordPress îl va recrea automat.

**** Concluzie

Mesajul „Situl tău este setat să afișeze vizitatorilor erorile de pe sit” poate părea alarmant, dar se rezolvă foarte ușor. Tot ce trebuie să faci este să dezactivezi modul debug din ~wp-config.php~ și să permiți WordPress-ului să trimită erorile într-un log privat.

Este o setare esențială pentru securitate și pentru o prezentare profesionistă a sitului tău.

** 2025-12-11T17:07:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: netflix warner-bros-discovery streaming
:END:

*** Netflix vs. Paramount: Cine are de fapt oferta „mai mare” în lupta pentru Warner Bros

Bătălia pentru Warner Bros. Discovery a devenit probabil cel mai interesant conflict corporatist al ultimilor ani. Două nume uriașe - *Netflix* și *Paramount* – au pornit o cursă în care fiecare încearcă să demonstreze că oferta sa este „mai mare”, „mai bună” și mai avantajoasă pentru acționari. Iar discuția nu e atât de simplă pe cât pare la prima vedere, pentru că cele două companii cumpără lucruri diferite.

De aici pornește și confuzia: ce înseamnă, de fapt, „o ofertă mai mare”?

**** Ce cumpără Netflix și de ce nu este „jumătate de firmă”

Oferta Netflix, evaluată la aproximativ *82,7 miliarde de dolari*, nu este pentru „jumătate de Warner Bros. Discovery”, ci pentru ceea ce am putea numi /partea premium/ a companiei. Mai exact, Netflix vrea:

- Warner Bros. Pictures
- Divizia de TV și producție
- HBO + HBO Max
- DC Studios
- Majoritatea bibliotecii de filme și seriale

Ce rămâne pe dinafară? Rețelele de cablu, distribuția tradițională, unele canale internaționale și câteva divizii care, în ultimii ani, au pierdut din valoare.

Practic, Netflix cumpără ceea ce generează potențialul cel mai mare pentru streaming – formatul pe care compania îl stăpânește deja. Strategia e clară: iau ce contează cu adevărat pentru viitor și lasă în urmă ceea ce scade în performanță.

Așa apare prima concluzie importantă: *Netflix plătește mult pentru activele de top, nu pentru întreaga companie.*

**** Paramount vine cu mai mulți bani, dar cumpără tot

De partea cealaltă, Paramount a lansat o *ofertă ostilă de aproximativ 108,4 miliarde de dolari*, iar aici vorbim de o preluare completă. Asta înseamnă:

- Studiouri
- HBO
- DC
- Bibliotecă
- CNN, TNT, Cartoon Network
- Discovery Channel, Animal Planet
- Toate diviziile secundare
- Toate rețelele liniare
- Active locale și internaționale

Paramount nu selectează. Ia tot, indiferent dacă o parte din companie e în creștere sau în declin. Și aici apare diferența structurală dintre cele două oferte.

**** De ce e greu să compari direct cele două sume

Dacă privești strict matematic, *108,4 miliarde > 82,7 miliarde*, nu este nimic de discutat. Dar dacă privești /ce cumperi/ pentru acești bani, situația se schimbă complet.

Activele pe care vrea să le cumpere Netflix: HBO, DC, studiourile, platformele de streaming - sunt de departe cele mai valoroase și au cel mai mare potențial de creștere. Sunt „crema” companiei. Activele care nu intră în pachet (cablul tradițional, unele rețele, anumite divizii Discovery) sunt considerabil mai slabe financiar.

*Dacă Warner Bros. Discovery ar vinde toată compania la valoarea pe care Netflix o plătește pentru partea premium, întreaga firmă ar depăși fără probleme 130–150 miliarde de dolari.* Asta înseamnă că, raportat la valoarea reală a segmentelor cumpărate:

- *Netflix plătește mai mult pe bucată*
- *Paramount plătește mai mult în total*

**** Ce ofertă e „mai bună” depinde de cine întrebi

Dacă întrebi *acționarii*, oferta Paramount poate părea mai atractivă la prima vedere: este în numerar, clară, directă și valorează mai mult în total.

Dacă întrebi *managementul Warner Bros. Discovery*, ei tind să prefere oferta Netflix:
– aduce o strategie mai sustenabilă pe termen lung;
– se concentrează pe activele care contează;
– nu implică preluarea rețelelor care trag în jos profitabilitatea.

Dacă întrebi *analiștii*, mulți vor spune că oferta Netflix valorizează corect părțile bune ale companiei, în timp ce Paramount încearcă să ia totul la preț de pachet, inclusiv părțile problematice.

**** Concluzie

Percepția că oferta Netflix este „mai mare” are sens *dacă te uiți la raportul preț/valoare pentru activele cumpărate*. Din acest punct de vedere, Netflix plătește într-adevăr mai mult pentru ceea ce e important. Dar dacă te uiți la suma totală, oferta Paramount rămâne cea mai mare.

Adevărul este undeva la mijloc: *Netflix oferă mai mult pentru calitate, Paramount oferă mai mult per ansamblu.* Iar lupta dintre aceste două abordări complet diferite face tot spectacolul interesant.

** 2025-12-11T17:46:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: netflix streaming
:END:

*** De ce Netflix și alte platforme nu te anunță că mai există alte sezoane sau filme din serie

Trebuie să recunosc că am pățit-o de câteva ori și sunt sigur că nu sunt singurul. Am început să mă uit la *Formula 1* direct cu sezonul 5, pentru că habar n-aveam că mai există alte 4 sezoane. La fel mi s-a întâmplat și cu *Kenshin Rătăcitorul* - am văzut „Începutul” și abia după am aflat că mai erau încă patru filme mai vechi.

Am început să mă întreb de ce platformele de streaming nu te anunță când te apuci de ceva: „Hei, știai că există sezoane anterioare?” sau „Acest film face parte dintr-o serie?”.

Răspunsul nu e atât de simplu. Algoritmii Netflix și ai altor platforme nu se gândesc la ordine cronologică, ci la ce crede platforma că ți-ar plăcea să vezi. Se bazează pe ce ai mai vizionat, pe ce e popular și pe ce e nou. Ideea e să rămâi conectat și să vezi cât mai multe lucruri, chiar dacă asta înseamnă să ratezi începutul unei serii.

Cred că ar trebui să existe o funcție care să te atenționeze atunci când începi un film și acesta face parte dintr-o serie de mai multe filme, sau atunci când începi un serial și nu ești la primul sezon.

Nu prea cred că se gândește cineva la asta, pentru că, aparent, nu face experiența utilizatorului „mai utilă”.

** 2025-12-13T09:55:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux arch-linux jekyll
:END:

*** Instalarea Jekyll pe Arch Linux

[[https://jekyllrb.com/][Jekyll]] este un generator de sit-uri statice cu sursă deschisă pe care îl folosește foarte multă lume.

Este o combinație excelentă pentru un sit dacă Jekyll este combinat cu o găzduire gratuită cum este cea de la [[https://github.com/][GitHub]].

Instrucțiunile de instalare pentru Arch Linux se găsesc pe sit-ul oficial al Jekyll, dar configurarea este puțin problematică.

Urmați pașii de mai jos pentru o instalare și o configurare fără probleme pe Arch Linux.

1. Instalați [[https://jekyllrb.com/docs/installation/other-linux/#archlinux][cerințele generale]] pentru Jekyll folosind terminalul:

~$ sudo pacman -S ruby base-devel~

2. Jekyll are nevoie de [[https://learn.cloudcannon.com/jekyll/gemfiles-and-the-bundler/][gems]]. Dar pentru început trebuie să adăugați variabilele de mediu la ~.bashrc~ pentru a configura calea de instalare a gems.

#+BEGIN_SRC bash
$ echo '# Install Ruby Gems to ~/gems' >> ~/.bashrc
$ echo 'export GEM_HOME="$HOME/gems"' >> ~/.bashrc
$ echo 'export PATH="$HOME/gems/bin:$PATH"' >> ~/.bashrc
$ source ~/.bashrc
#+END_SRC

3. Acum se poate instala bundler, care la rândul lui instalează gems-urile.

~$ gem install jekyll bundler~

4. Cu toate acestea, în timp ce bundler se instalează, o să apară un mesaj de avertizare:

#+BEGIN_SRC bash
WARNING: Tou dont't have /home/thinkroot99/.local/share/gem/ruby/2.7.0/bin in your PATH, gem executables will not run.
#+END_SRC

Dacă încercați acum să creați un sit nou cu comanda următoare:

~$ jekyll new sit~

apare mesajul: bash: ~jekyll: command not found~

5. Pentru a corecta cele de mai sus, rulați comenzile:

#+BEGIN_SRC bash
$ export PATH="/home/thinkroot99/.local/share/gem/ruby/2.7.0/bin:$PATH"
$ PATH="$PATH:$(ruby -e 'puts Gem.user_dir')/bin"
#+END_SRC

Evident, trebuie să modificați calea din prima comandă pentru a se potrivi cu configurația dumneavoastră.

Acum rulați comanda pentru a crea noul sit.

~$ jekyll new sit~

Noul director va fi instalat și poate fi găsit în directorul */home*.

img: /img/jekyll-folder.png

După ce ați creat directorul ~sit~, în directorul Home, puteți construi sit-ul și verifica dacă funcționează totul cum trebuie.

În terminal, mergeți în directorul ~sit~ și apoi rulați comanda de pornire a sitului pe localhost.

#+BEGIN_SRC bash
$ cd sit
$ bundle exec jekyll serve
#+END_SRC

Deschideți navigatorul preferat și introduceți următoarea legătură în bara de adrese: ~http://localhost:4000~.

Ar trebui să puteți accesa sit-ul Jekyll.

Dacă nu merge adresa ~http://localhost:4000~, accesați adresa care apare în terminal la rularea ultimei comenzi ~bundle exec jekyll serve~.

img: /img/jekyll-sit.png

~Articol scris în perioada 2023, 2024 pe crism.ro~

** 2025-12-13T10:16:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux arch-linux pacman
:END:

*** Creați o listă a pachetelor instalate și instalați-le mai târziu în Arch Linux

În acest articol vă voi arăta cum să creați o listă cu pachetele instalate în Arch Linux și să le instalați mai târziu într-un sistem nou.

Această metodă poate fi utilă pentru raportarea defectelor sau pentru a discuta despre pachetele instalate.

Mai important, dacă doriți un set similar de pachete într-un grup de sisteme Arch Linux, aceasta este o astfel de modalitate de a realiza acest lucru.

**** Creați o listă a pachetelor instalate în Arch Linux

Generați lista pachetelor instalate în mod explicit cu ajutorul comenzii:

~$ sudo pacman -Qqe > pkglist.txt~

Această comandă va crea o listă a pachetelor instalate în mod explicit în ordine alfabetică și le va salva într-un fișier text numit ~pkglist.txt~.

Ce înseamnă comanda:

- *Q* - Interogează baza de date a pachetului. Această opțiune vă permite să vizualizați pachetele instalate și fișierele acestora, alte meta-informații utile despre pachetele individuale (dependențe, conflicte, data instalării, data construirii, dimensiune).
- *q* - Afișează mai puține informații pentru anumite operațiuni de interogare. Acest lucru este util atunci când ieșirea lui pacman este procesată într-un script.
- *e* - Listează pachetele instalate în mod explicit care nu sunt solicitate de nici un alt pachet.
- *pkglist.txt* - Este fișierul de ieșire în care se stochează lista de fișiere instalate.

Salvați fișierul ~pkglist.txt~ pe o unitate USB sau într-un loc sigur.

**** Instalați pachetele din listă în Arch Linux

După reinstalarea / instalarea sistemului, copiați fișierul ~pkglist.txt~ în sistemul nou instalat și rulați următoarea comandă pentru a instala pachetele din lista de rezervă.

~$ sudo pacman -S - < pkglist.txt~

În cazul în care lista de rezervă include pachete străine, cum ar fi pachetele din AUR, ar trebui să le eliminați mai întâi pe acestea și apoi să instalați restul pachetelor folosind comanda:

~$ sudo pacman -S $(comm -12 <(pacman -Slq | sort) <(sort pkglist.txt))~

Comanda de mai sus va elimina pachetele străine. Tastați ~y~ și apăsați ~ENTER~ pentru a le elimina. În cele din urmă, tastați ~y~ pentru a instala restul pachetelor din listă.

img: /img/Install-packages-in-Arch-Linux.webp

Nu este nevoie să instalați toate pachetele unul câte unul. Pacman va citi lista și va instala pachetele listate în ea.

Pentru a elimina toate pachetele de pe sistemul nou instalat care nu sunt menționate în lista de rezervă, rulați comanda:

~$ sudo pacman -Rsu $(comm -23 <(pacman -Qq | sort) <(sort pkglist.txt))~

Pentru mai multe detalii, consultați paginile din manual.

~$ man pacman~

Această metodă utilă vă va face viața mai ușoară atunci când doriți să reinstalați distribuția Arch Linux sau derivatele sale.

Nu vă deranjați să instalați pachetele unul câte unul. Pur și simplu exportați lista de pachete instalate într-un fișier și salvați-o într-un loc sigur.

Puteți utiliza aceeași listă pentru orice sistem Arch Linux nou instalat în casă sau birou. Astfel veți economisi mult timp de la căutarea și instalarea pachetelor.

~Articol scris în perioada 2023, 2024 pe crism.ro~

** 2025-12-13T13:43:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: open-source indieweb jurnal
:END:

*** Două mici proiecte finalizate

Săptămâna aceasta m-am ocupat de două mici proiecte. Am creat două subdomenii, unul pentru proiecte secundare și al doilea pentru pagini tribut.

Proiectele secundare le-am adunat la *[[https://proiecte.thinkroot.xyz/][proiecte.thinkroot.xyz]]*. Nu am pus toate proiectele pe pagină, ci doar pe cele mai importante - sau, mai bine zis, pe cele terminate și testate în ultima vreme. Pe GitHub și GitLab mai am câteva proiecte/scripturi pe care trebuie să le actualizez și să le verific pentru a fi funcționale, după care să le mut pe toate într-un singur loc; în acest moment sunt cam împrăștiate.

Al doilea subdomeniu este *[[https://tribut.thinkroot.xyz/][tribut.thinkroot.xyz]]* și este un proiect destinat prezentării paginilor tribut pe care le-am creat pentru persoane care au contribuit la tehnologie, la open source, la libertatea internetului etc. În acest moment am creat pagini tribut pentru *Aaron Swartz*, *Terry A. Davis* și *Ian Murdock*. O să mai fac astfel de pagini și pentru alte persoane - dacă aveți sugestii, lăsați un comentariu mai jos.

Acestea sunt proiecte personale și nu sunt proiecte comunitare, așa cum sunt [[https://comunitatealinux.ro/][Comunitatea Linux România]] sau [[https://netmic.ro/][Small Web România]], ca să le zic așa, dar oricine dorește poate contribui la aceste proiecte - tot ce trebuie să faceți este să îmi scrieți un e-mail.

Sper să vă placă și să vă fie utile proiectele de care mă ocup.

** 2025-12-13T16:54:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: open-source software-liber richard-stallman
:END:

*** FOSS nu înseamnă armonie: diferențele dintre Free Software și Open Source

De-a lungul timpului, am fost învățați că FOSS (Free and Open Source Software) înseamnă libertate, comunitate, colaborare și transparență. Și este adevărat - dar doar dacă acceptăm că aceste cuvinte pot însemna lucruri diferite pentru oameni diferiți.

Ce am descoperit, citind articolul „[[https://www.theregister.com/2025/07/12/the_price_of_software_freedom/][The price of software freedom is eternal politics]]”, e că în spatele termenului „FOSS” se ascunde o tensiune ideologică reală. Una care, de fapt, n-a dispărut niciodată.

Când vorbim despre „Free Software”, vorbim despre libertăți fundamentale. Mișcarea inițiată de Richard Stallman în anii ’80 nu a fost despre eficiență sau business, ci despre drepturile utilizatorului: să studieze codul, să-l modifice, să-l distribuie, să-l repare.

Pe de altă parte, termenul „Open Source”, promovat din anii ’90 de OSI, are o altă abordare. E pragmatic, corporatist, orientat spre eficiență, colaborare și integrare în mediul comercial. Codul e deschis, dar nu neapărat pentru libertate - ci pentru că funcționează mai bine așa.

~„Open Source misses the point of Free Software” - spunea Stallman. Și poate că avea dreptate.~

Aici apare problema: FOSS - ca termen - este o încercare de a uni două viziuni. Dar, în realitate, ele nu se aliniază mereu. Poți susține libertatea, dar și integrarea în sistemele închise? Poți pleda pentru drepturi etice, dar și pentru profit?

Răspunsul nu e ușor. Unii spun că da - că „the best of both worlds” e posibil. Alții, mai radicali, consideră că FOSS e doar o cosmetizare, un compromis care diluează mesajul.

Și nu putem ignora faptul că în lumea reală, companiile preferă termenul „open source” exact pentru că evită conotațiile „politice” ale mișcării Free Software.

Tabel comparativ - o privire rapidă

| Caracteristică | Free Software (FSF) | Open Source (OSI) |
|----------------|---------------------|------------------|
| Obiectiv principal | Libertatea utilizatorului | Colaborare și eficiență |
| Ton și retorică | Etic, militant, idealist | Pragmatic, corporatist |
| Atitudine față de firme | Critică | Favorabilă |
| Licențe preferate | GPL, AGPL | MIT, BSD, Apache |
| Fondator emblematic | Richard Stallman | Eric Raymond |

Pentru mine, diferența contează. Nu doar din punct de vedere tehnic, ci și ideologic. Asta nu înseamnă că nu folosesc software open source sau că evit proiectele comerciale. Dar prefer să știu care este filozofia din spatele unui proiect.

*Nu orice cod sursă deschis este, automat, și software liber.*

Iar când susținem FOSS, ar trebui să fim conștienți că acest termen aduce laolaltă două tabere care, în esență, nu văd lumea la fel. Uneori, asta poate fi o forță. Alteori, o sursă de confuzie.

Libertatea software-ului nu e doar o chestiune de cod. Este o alegere politică, etică, personală. E important să înțelegem ce înseamnă cu adevărat *Free Software* și *Open Source*, și să nu le tratăm ca sinonime doar pentru că e mai comod.

FOSS rămâne un termen practic, dar *nu putem construi viitorul pe compromisuri nespuse*.

~Articol din data de 31-10-2025~

** 2025-12-14T09:47:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux arch-linux aur paru
:END:

*** paru AUR Helper: Ce este și cum se folosește

Paru este un AUR Helper dezvoltat de Morganamilo, care a fost și unul dintre dezvoltatorii principali ai yay, care este cel mai popular ajutor AUR

În mare diferențele dintre *paru* și *yay* sunt că, primul este scris în limbajul Rust, iar cel de-al doilea este scris în limbajul Go. La fel ca și cu *yay*, și cu *paru* puteți profita la maxim de depozitul AUR și puteți compila și instala cu ușurință orice program.

Are câteva caracteristici și funcții noi, în ciuda faptului că a fost dezvoltat de același co-dezvoltator yay. De la lansarea inițială, au existat multe funcții noi. Cele mai notabile fiind:

- Afișare PKGBUILD.
- Afișare comentariilor din AUR.
- Afișare știrilor despre upgrade.
- Suport local pentru repo și chroot.
- Suport pentru semnarea pachetelor.
- Evidențierea sintaxelor cu bat.
- Suport pentru doas cu Sudo = doas și SudoLoop = true

#+BEGIN_QUOTE
*Notă* yay nu este întrerupt din dezvoltare. Este dezvoltat și întreținut în mod activ de către autorul său principal și alți contribuitori. Deci nu este nevoie să treceți complet la paru. De asemenea, puteți folosi paru și yay unul lângă altul pentru o perioadă.
#+END_QUOTE

**** Instalare paru în Arch Linux

Acești pași necesită [[https://archlinux.org/packages/core/any/base-devel/][pachetul de dezvoltare de bază]] și pachetul git pentru compilare și instalare. Deschideți un terminal și rulați comenzile:

#+BEGIN_SRC bash
$ sudo pacman -Syu
$ sudo pacman -S base-devel
$ sudo pacman -S git
#+END_SRC

La prima comandă o să vă apară o listă de pachete și întrebarea dacă vreți să le instalați pe toate sau doar câteva. Apăsați pe tasta ~enter~ și se vor instala toate.

Pachetul ~paru~ are trei versiuni în depozitul AUR, după cum urmează.

- [[https://aur.archlinux.org/packages/paru][paru]] - versiunea stabilă.
- [[https://aur.archlinux.org/packages/paru-bin][paru-bin]] - versiunea precompilată.
- [[https://aur.archlinux.org/packages/paru-git][paru-git]] - versiunea de dezvoltare.

Pentru acest articol mă voi folosi de versiunea stabilă. Dacă nu vreți să așteptați până se compilează puteți instala și versiunea ~paru-bin~ - este la fel de stabilă. Deschideți un terminal și rulați următoarele comenzi:

#+BEGIN_SRC bash
$ git clone https://aur.archlinux.org/paru.git
$ cd paru
$ makepkg -si
#+END_SRC

Dacă doriți să folosiți o singură comandă, rulați comanda următoare:

#+BEGIN_SRC bash
$ sudo pacman -S --needed git base-devel && git clone https://aur.archlinux.org/paru.git && cd paru && makepkg -si
#+END_SRC

Dacă nu vreți să compilați pachetul (nu durează mult compilarea) puteți să instalați pachetul precompilat astfel:

#+BEGIN_SRC bash
$ git clone https://aur.archlinux.org/paru-bin.git
$ cd paru-bin
$ makepkg -si
#+END_SRC

**** Instalare paru în Manjaro sau altă distribuție

Dacă utilizați Manjaro Linux sau altă distribuție bazată pe Arch, de obicei pachetul paru este disponibil în depozitul acelei distribuții. Puteți instala cu ușurință folosind următoarele comenzi:

#+BEGIN_SRC bash
$ sudo pacman -Syu
$ sudo pacman -S paru
#+END_SRC

Acum să aruncăm o privire la modul în care se poate instala orice pachet și, de asemenea, unele utilizări de bază.

**** Cum se folosește

Pentru a instala orice aplicație sau pentru a căuta în depozitul AUR, se folosesc comenzile următoare:

#+BEGIN_SRC bash
#comandă instalare
$ paru -S nume_pachet

#comandă căutare
$ paru -Ss nume_pachet
#+END_SRC

De exemplu pentru navigatorul Firefox se folosește astfel:

#+BEGIN_SRC bash
#pentru instalare
$ paru -S firefox

#pentru căutare
$ paru -Ss firefox
#+END_SRC

**** Sfaturi pentru utilizare

Nu se folosește doar la instalare și căutare, se pot face mult mai multe cu acest AUR Helper. Unele dintre exemple sunt mai jos.

Reîmprospătare și actualizare pachete de sistem

~$ paru -Syu~

Căutați și instalați pachete în mod interactiv

#+BEGIN_SRC bash
$ paru nume_pachet
$ paru firefox
#+END_SRC

Pe ecranul terminalului va fi afișată o listă numerotată cu toate programele găsite. Pentru a instala programul dorit trebuie să tastați numărul corespunzător și să apăsați tasta ~enter~.

Eliminare orice pachet

#+BEGIN_SRC bash
$ paru -Rns nume_pachet
$ paru -Rns firefox
#+END_SRC

Obțineți informații rapide despre sistem

~$ paru -Ps~

Pentru a obține mai multe informații despre ce poate face folosiți comanda:

~$ paru --help~

~Articol scris în perioada 2023, 2024 pe crism.ro~

** 2025-12-14T11:35:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux android gnu-linux kernel
:END:

*** Android este Linux, dar nu GNU/Linux

Când cineva spune „~Android nu este Linux~”, de fapt confundă Linux (nucleul) cu GNU/Linux (ecosistemul). Android folosește nucleul Linux, deci este o distribuție Linux - doar că nu este GNU/Linux.

Această confuzie apare pentru că termenul „*Linux*” se folosește pentru a descrie trei lucruri diferite, iar oamenii nu fac diferența între ele.

**** Linux x3

Sigur vă întrebați care sunt cele trei înțelesuri ale termenului „Linux”. Haideți să le vedem mai jos.

*1. Linux ca nucleu (kernel)*

Nucleul Linux este doar o parte din sistem; este componenta care comunică direct cu hardware-ul. Acest nucleu este folosit de: Android, Ubuntu, Fedora, Alpine Linux, sisteme embedded, servere și supercomputere.

*2. GNU/Linux - ecosistemul tradițional*

Când spunem „Linux”, de obicei ne referim la GNU/Linux, care conține: nucleul Linux, utilitarele GNU (bash, coreutils, findutils etc.), glibc - biblioteca C standard, manageri de pachete (APT, DNF, Pacman) și medii de lucru (GNOME, KDE, Xfce).

Exemple de astfel de sisteme GNU/Linux sau distribuții sunt: Ubuntu, Fedora, Arch Linux, Debian și multe altele.

*3. Linux non-GNU - ecosisteme alternative*

Există distribuții care folosesc nucleul Linux, dar *nu* ecosistemul GNU.

| Distribuții  | Bibliotecă C | Utilitare               | Runtime          | Scop                |
| ------------ | ------------ | ----------------------- | ---------------- | ------------------- |
| Alpine Linux | musl libc    | BusyBox                 | Aplicații native | General, containere |
| Android      | Bionic libc  | Utilitare personalizate | ART/Dalvik VM    | Mobile              |

**** Android vs GNU/Linux

Android folosește nucleul Linux, dar înlocuiește complet ecosistemul GNU. Android înlocuiește glibc cu Bionic libc, care este o bibliotecă optimizată pentru dispozitive mobile, cu licență BSD în loc de GPL. Bionic libc este optimizată pentru performanță și un consum redus de memorie.

Utilitarele GNU sunt înlocuite cu altele personalizate, minimaliste și adaptate pentru Android și dispozitive mobile.

Android folosește ART Runtime, unde aplicațiile rulează în mașina virtuală ART și sunt izolate în sandbox-uri. Aplicațiile au un format specific (APK/AAB) în loc să fie executabile tradiționale.

Diferă și procesul ~init~, care nu este unul tradițional; Android are propriul proces ~init~ și fișiere ~init.rc~.

Google nu folosește nucleul Linux original, ci o versiune modificată puternic, cu *Binder IPC*, care este un mecanism rapid și securizat de comunicare între procese, esențial pentru Android. *ashmem/ion* se ocupă de gestionarea memoriei partajate între aplicații, optimizată pentru dispozitive cu memorie limitată. *LMKD* (Low Memory Killer Daemon) este un proces care închide aplicații când memoria devine insuficientă. *SELinux enforcing* se ocupă de securitatea strictă la nivel de aplicații și servicii, cu politici specifice Android. *Wakelocks* gestionează stările de alimentare pentru a optimiza autonomia bateriei.

**** Alpine Linux - exemplul perfect

Pentru a înțelege poziția Android, trebuie să privim la Alpine Linux.

Acest sistem de operare folosește nucleul Linux, nu folosește ecosistemul GNU, nu folosește ~glibc~ și este considerat o *distribuție Linux*.

Dacă Alpine este acceptat ca distribuție Linux fără să fie GNU/Linux, atunci și Android trebuie considerat distribuție Linux.

**** Mitul touch

În această discuție despre Android vs Linux sau GNU/Linux se spune „/Linux este pentru mouse și tastatură, Android pentru touch/”.

Aceasta este o generalizare greșită, pentru că *GNOME Shell* are suport nativ pentru touchscreen, *KDE Plasma* oferă scaling adaptiv și interfață touch, *Ubuntu Touch* a fost creat special pentru dispozitive mobile.

Există laptopuri cu Linux și touchscreen. Interfața nu definește sistemul de operare – nucleul și ecosistemul îl definesc.

În concluzie, Android *este* o distribuție Linux pentru că folosește nucleul Linux ca fundație.

Android *nu* este GNU/Linux pentru că folosește un ecosistem complet diferit - Bionic libc, ART runtime și utilitare personalizate.

La fel cum Alpine Linux este o distribuție Linux non-GNU, și Android este o distribuție Linux non-GNU, doar că specializată pentru dispozitive mobile.

Deci, data viitoare când cineva spune „/Android nu este Linux/”, poți răspunde: „/Android este Linux, doar că nu este GNU/Linux - la fel ca Alpine/”.

~Articol din data 21-11-2025~

** 2025-12-17T09:04:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: jurnal
:END:

*** Urăsc repetările

Cel mai mult urăsc la oameni atunci când repetă aceleași cuvinte sau propoziții. Am vorbit la telefon timp de 13 minute și, dacă interlocutorul nu s-ar fi repetat de n ori, convorbirea s-ar fi terminat în două-trei minute. Cred că din această cauză urăsc să vorbesc la telefon.

Nu înțeleg de ce majoritatea oamenilor - aș zice cam 95% - simt nevoia să se repete, fie că vorbesc la telefon, fie față în față. Sunt extrem de multe persoane care fac asta, dar cel mai des se întâmplă în timpul convorbirilor telefonice.

Din această cauză, și eu ajung uneori să fac același lucru. Mă enervez când îmi dau seama, și mă enervează și mai tare când altcineva face asta cu mine. Pur și simplu nu suport când oamenii repetă ceea ce mi-au spus deja.

~Articol din data de 09-08-2025~

** 2025-12-17T14:15:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: tastatura-mecanica ajazz qwertykey hardware
:END:

*** Experiența mea cu tastaturile Ajazz și QwertyKey

Până anul acesta am avut doar tastaturi ieftine și, cum ar spune mulți, „proaste”, dar își făceau treaba. Niciodată nu m-au atras tastaturile mai scumpe de 100, 150 de lei. Pur și simplu nu le vedeam rostul.

La începutul acestui an am licitat pe un sit o tastatură Ajazz - o firmă chinezească pe care am prins-o la un preț foarte bun. Am dat pe ea aproximativ 100 de lei (rotunjit). În prezent, nu mai am cont pe acel sit de licitații. 🙂

Tastatura este [[https://ajazzbrand.com/products/ajazz-ak820-keyboard][AJAZZ AK820]], și nu pot spune că este rea, nici nu o pot compara cu Logitech, Razer sau alte branduri renumite, deoarece nu am avut până acum tastaturi din această categorie.

Luna aceasta am cumpărat o tastatură de la QwertyKey, mai exact modelul: [[https://qwertykey.ro/products/qwertykey-rapirea-din-serai-hotswap-rgb-tastatura-mecanica-gaming][QwertyKey Răpirea din Serai Hotswap RGB]], împreună cu [[https://qwertykey.ro/products/deskmat-mousepad-qwertykey-rapirea-din-serai-4mm-margini-cusute][Deskmat Mousepad QwertyKey Răpirea din Serai]]. Am cumpărat acest „kit” pentru că mi-a plăcut cum arată în poze.

În realitate arată mult mai bine și este și amuzant când vezi pe birou ~Răpirea din Serai~, titlu care, acum ceva ani, se regăsea pe pereții caselor :)

Comparație între cele două tastaturi

- Calitatea plasticului este mai bună la Ajazz decât la QwertyKey.
- Ajazz are switch-uri *brown* și sună mai tare decât cele *red* de la QwertyKey.
- Keycaps-urile QwertyKey sunt mai plăcute la atingere. Cele de la Ajazz sunt dintr-un plastic mai tare -  nu se simt rău, dar nu au același confort.
- Cablurile ambelor tastaturi sunt de calitate și flexibile, fără impresia că se vor rupe ușor.
- Tastatura de la QwertyKey este mult mai ușoară decât cea de la Ajazz.

Și acum partea care interesează pe toată lumea: *prețul*.
Ajazz am cumpărat-o la mâna a doua, cu aproximativ 100 de lei. În momentul scrierii acestui articol, pe situl oficial costă 48.99 $. Tastatura QwertyKey a costat 279 lei.

Per total, sunt mulțumit de ambele tastaturi. Singurul lucru care nu îmi place la tastatura QwertyKey este faptul că are formatul de 60%, așa că îmi lipsesc tastele F1–F12 și tastele săgeți.
Fără tastele dedicate pentru F-uri mă mai descurc, dar lipsa săgeților se simte cel mai tare.

~Articol din data de 25-06-2025~

** 2025-12-18T12:54:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux arch-linux aur yay
:END:

*** yay Aur Helper: Ce este și cum se instalează

Yay este o abreviere de la Yet Another Yogurt. Din punct de vedere tehnic, este un pachet pacman și un AUR Helper scris în limbajul de programare Go. Este cel mai popular ajutor pentru Arch User Repository (AUR) disponibil în prezent. Cu *yay*, puteți profita de cunoscutul depozit de pachete AUR și puteți compila și instala cu ușurință orice program.

În principiu, automatizează multe sarcini de gestionare a pachetelor, cum ar fi căutarea, rezolvă problema dependențelor din mers, compilează și construiește pachete și, desigur, publică propriile pachete pentru AUR.

Să aruncăm o privire la modul în care puteți instala *yay* în Arch Linux sau orice distribuție bazată pe Arch, cum ar fi Manjaro. Când instalați Arch Linux, puteți instala pachete cu ajutorul managerului de pachete *pacman* din trei depozite oficiale Arch. Dar *yay* nu este instalat implicit după o nouă instalare Arch Linux, de aceea trebuie să îl instalați manual pentru a profita de AUR.

**** Instalare yay în Arch Linux

Acești pași necesită [[https://archlinux.org/packages/core/any/base-devel/][pachetul de dezvoltare de bază]] și pachetul ~git~ pentru compilare și instalare. Deschideți un terminal și rulați comenzile următoare:

#+BEGIN_SRC bash
$ sudo pacman -Syu
$ sudo pacman -S base-devel
$ sudo pacman -S git
#+END_SRC

La prima comandă o să vă apară o listă de pachete și întrebarea dacă vreți să le instalați pe toate sau doar câteva. Apăsați pe tasta ~enter~ și se vor instala toate.

Pachetul ~yay~ are trei versiuni în depozitul AUR, după cum urmează:

- [[https://aur.archlinux.org/packages/yay][yay]] - versiunea stabilă.
- [[https://aur.archlinux.org/packages/yay-bin][yay-bin]] - versiunea precompilată.
- [[https://aur.archlinux.org/packages/yay-git][yay-git]] - versiunea de dezvoltare.

Pentru acest articol mă voi folosi de versiunea stabilă. Dacă nu vreți să așteptați până se compilează puteți instala și versiunea ~yay-bin~ - este la fel de stabilă. Deschideți un terminal și rulați următoarele comenzi:

#+BEGIN_SRC bash
$ git clone https://aur.archlinux.org/yay.git
$ cd yay
$ makepkg -si
#+END_SRC

Dacă vreți să folosiți o singură comandă, rulați comanda următoare:

~$ sudo pacman -S --needed git base-devel && git clone https://aur.archlinux.org/yay.git && cd yay && makepkg -si~

Dacă nu vreți să compilați pachetul (nu durează mult compilarea) puteți să instalați pachetul precompilat astfel:

#+BEGIN_SRC bash
$ git clone https://aur.archlinux.org/yay-bin.git
$ cd yay-bin
$ makepkg -si
#+END_SRC

**** Instalare yay în Manjaro sau altă distribuție

Dacă utilizați Manjaro Linux sau altă distribuție bazată pe Arch, de obicei pachetul *yay* este disponibil în depozitul acelei distribuții. Puteți instala cu ușurință folosind următoarele comenzi:

#+BEGIN_SRC bash
$ sudo pacman -Syu
$ sudo pacman -S yay
#+END_SRC

Acum să aruncăm o privire la modul în care se poate instala orice pachet și, de asemenea, unele utilizări de bază.

**** Cum se folosește

Pentru a instala orice aplicație sau pentru a căuta în depozitul AUR, se folosesc comenzile următoare:

#+BEGIN_SRC bash
#comandă instalare
$ yay -S nume_pachet
#comandă căutare
$ yay -Ss nume_pachet
#+END_SRC

De exemplu pentru navigatorul Firefox se folosește astfel:

#+BEGIN_SRC bash
#pentru instalare
$ yay -S firefox
#pentru căutare
$ yay -Ss firefox
#+END_SRC

**** Sfaturi pentru utilizare

Nu se folosește doar la instalare și căutare, se pot face mult mai multe cu acest AUR Helper. Unele dintre exemple sunt mai jos.

Reîmprospătare și actualizare pachete de sistem

~$ yay -Syu~

Utilizați versiunile de dezvoltare ale pachetelor și actualizați pachetele

~$ yay -Syu --devel --timeupdate~

Eliminare orice pachet

#+BEGIN_SRC bash
$ yay -Rns nume_pachet
$ yay -Rns firefox
#+END_SRC

Obțineți informații rapide despre sistem

~$ yay -Ps~

Pentru a obține mai multe informații despre ce poate face folosiți comanda:

~$ yay --help~

** 2025-12-20T15:55:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux terminal unix
:END:

*** Folder sau directory?

Dacă utilizați calculatoare cu Windows, este posibil să utilizați termenul ~folder~ (dosar). Dar, când treceți la GNU/Linux, veți descoperi că dosarele sunt adesea numite ~directory~ (director).

Acest lucru îi poate deruta pe unii utilizatori de GNU/Linux. Ar trebui să-l numiți dosar sau director?

Puteți să le denumiți și dosare, și directoare - cum doriți, pentru că nu există nicio diferență.

Dar, dacă vă întrebați de ce un dosar se numește director în GNU/Linux, iată mai jos câteva explicații.

**** De ce un dosar se numește director în GNU/Linux?

Înainte de a explica acest lucru, să ne amintim ce este un dosar și ce este un director în lumea reală.

Un dosar poate fi folosit pentru a păstra mai multe fișiere (sau alte elemente) în el. Un director poate fi folosit pentru a menține un index al articolelor, astfel încât să puteți găsi articolele mult mai ușor, acolo unde se află.

Acum, să revenim la director. Termenul a existat chiar înainte de apariția GNU/Linux-ului. Vine din era UNIX, iar GNU/Linux moștenește o mulțime de lucruri de la UNIX - acesta fiind doar unul dintre ele.

Un director nu păstrează cu adevărat fișiere în el. Directorul este un ~fișier special~ care știe unde este stocat conținutul unui fișier în memoria de stocare (prin [[https://linuxhandbook.com/inode-linux/][inode]]).

Astfel, are sens de ce se numește director. Un director păstrează indexul articolelor, nu neapărat articolele în sine. Directoarele din GNU/Linux și UNIX nu păstrează fișierele în interiorul lor. Ele conțin doar informații despre locația fișierelor.

Când sistemele de operare au început să folosească interfețe grafice, unii termeni au fost modificați în consecință, iar directorul/dosarul a fost unul dintre ei.

**** Ar trebui să-l numiți dosar sau director?

Asta depinde în întregime de voi. Puteți folosi oricare dintre termeni. Cu toate acestea, dacă învățați linia de comandă din GNU/Linux sau o folosiți des, utilizarea termenului /director/ ar putea fi puțin mai utilă.

Există comenzi în GNU/Linux precum ~mkdir~, ~rmdir~ etc. Termenul ~dir~ oferă un indiciu că aceste comenzi au legătură cu directoarele. În mod similar, multe comenzi GNU/Linux și scripturi bash folosesc indicatorul ~-d~ pentru directoare și ~-f~ pentru fișiere. Chiar și proprietățile fișierelor din terminal fac distincția între fișiere și dosare (directoare), afișând litera *d* în fața directoarelor.

Luați acest exemplu, în care există un fișier numit „/unele/” și un dosar/director numit „/ceva/”. Observați cum diferite comenzi GNU/Linux fac diferența între un fișier și un director folosind ~dir~ sau ~d~.

img: /img/file-directory-commands-difference.png

Toate acestea fac ca folosirea termenului „/director/” să fie benefică atunci când se utilizează GNU/Linux. Va fi mai ușor pentru subconștientul vostru dacă asociați termenii ~dir~ și ~d~ cu directorul.

Încă o dată, depinde în întregime de voi dacă doriți să-l numiți dosar (/folder/) sau director (/directory/). Oamenii vor înțelege la ce vă referiți.

~Articol din perioada 2023–2024, de la crism.ro~

** 2025-12-20T22:11:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: ai microsoft lg smart-tv
:END:

*** Copilot ajunge pe televizoarele LG

În ultima vreme, televizoarele au început să se comporte mai puțin ca niște simple ecrane și mai mult ca niște platforme inteligente. Aplicații, actualizări constante, recomandări personalizate - toate acestea au devenit normale. În acest context, faptul că *LG* a decis să aducă *Copilot* pe televizoarele sale nu este deloc întâmplător, ci face parte dintr-o direcție mai amplă: integrarea AI în experiența de zi cu zi.

Totuși, apare o întrebare firească: /care televizoare LG primesc Copilot?/ Răspunsul nu ține atât de mult de serie sau de cât de scump a fost televizorul, ci de *anul în care a fost lansat*.

Copilot, așa cum este implementat pe televizoarele LG, nu transformă televizorul într-un calculator și nici nu schimbă radical modul în care îl folosești. Rolul său este mai degrabă unul de asistent: te ajută să găsești conținut mai repede, să pui întrebări, să primești sugestii și să interacționezi mai natural cu sistemul. Tehnologia vine din partea *Microsoft*, iar LG o integrează în webOS ca parte din strategia sa AI.

Diferența reală apare atunci când ne uităm la generații. Televizoarele LG lansate în 2025 sunt cele mai avantajoase din acest punct de vedere. Acestea sunt gândite din start pentru noile funcții AI și vin cu versiuni recente de webOS, unde Copilot este integrat direct în interfață. Nu pare o funcție adăugată ulterior, ci ceva „la locul lui”, care face parte din experiența normală de utilizare.

Modelele din 2024 stau, de asemenea, foarte bine. Chiar dacă nu toate au Copilot din fabrică, multe îl primesc prin actualizări software. După trecerea la o versiune mai nouă de webOS, Copilot apare ca aplicație sau ca element vizibil pe ecranul principal. Experiența este apropiată de cea a modelelor din 2025, chiar dacă integrarea nu este la fel de profundă.

Anul 2023 este, probabil, cel mai confuz pentru utilizatori. Unele televizoare din această generație primesc actualizări importante și pot avea Copilot, în timp ce altele rămân blocate pe versiuni mai vechi de webOS. Aici contează foarte mult modelul exact și poziționarea lui în gamă. Pentru unii utilizatori apare Copilot în meniu, pentru alții nu, deși televizoarele pot arăta aproape identic la exterior.

Când ajungem la modelele din 2022 și mai vechi, lucrurile devin destul de clare. În majoritatea cazurilor, Copilot nu este disponibil oficial. Hardware-ul este mai limitat, iar LG își concentrează eforturile pe generațiile mai noi. Pot exista excepții în zona premium, dar ele sunt rare și nu reprezintă regula.

Privind lucrurile în ansamblu, Copilot pe televizoarele LG nu este o funcție universală, ci una strâns legată de evoluția platformei webOS. Dacă vrei un televizor pregătit pentru acest tip de integrare AI, modelele lansate în 2024 și 2025 sunt cele mai sigure alegeri. Dacă ai deja un LG acasă, anul lansării îți spune rapid la ce te poți aștepta, fără promisiuni vagi.

** 2025-12-21T12:53:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux arch-linux pearos kde-plasma
:END:

*** pearOS o distribuție Linux românească născută din nostalgie și ambiție

Uneori, lumea Linux nu are nevoie de revoluții. Are nevoie de proiecte care să arate *cât de flexibil și de personalizabil poate fi desktopul Linux*. Exact aici se încadrează *pearOS*, o distribuție nouă, dar cu rădăcini vechi, care readuce la viață o idee dispărută de mai bine de un deceniu.

**** De unde vine ideea

În jurul anilor 2011-2013 exista *Pear Linux*, o distribuție franceză creată de David Tavares. Era bazată pe Ubuntu și GNOME, dar devenise cunoscută mai ales pentru un lucru: *semăna izbitor cu macOS*. Fonturi, iconițe, meniuri, layout - totul era gândit pentru a reproduce experiența Apple cât mai fidel.

Proiectul a avut câteva versiuni apreciate, apoi a dispărut brusc după ce dezvoltatorul a anunțat că a fost cumpărat de o companie anonimă. De-a lungul anilor au existat tentative de „resuscitare”, dar niciuna nu a prins cu adevărat contur.

**** pearOS revine

După mai bine de zece ani, ideea revine sub o formă complet nouă. [[https://nicec0re.pearos.xyz/][pearOS]] este acum un proiect românesc, dezvoltat de *[[https://alex.pearos.xyz/en/][Alexandru Balan]]*, și nu se limitează la o simplă „temă” peste un desktop existent.

Noua versiune schimbă complet fundația:

- baza este *Arch Linux*
- mediul desktop este *KDE Plasma* 6.5.4
- platforma poartă numele /NiceC0re/

Vizual, pearOS este inspirat de macOS 26 „Tahoe”, iar acest lucru este evident de la primul boot. Un aspect important: pearOS *nu este doar un KDE cu iconițe schimbate*. Integrarea este mult mai profundă.

Există o bară de meniu globală funcțională, cu un „Pear menu” în colțul stâng sus, în stil Apple. Aplicația de setări este reorganizată într-un layout pe o singură coloană, inspirat de macOS Ventura și de stilul iOS.

Aici apar și cele mai ambițioase idei ale proiectului: Pear Piri (echivalentul Siri), Pear Intelligence, Focus Mode, Wallet, Pear Pay și altele. Multe dintre aceste opțiuni există momentan doar ca interfață - atunci când le accesezi, afișează mesaje că funcționalitatea nu este încă implementată.

Partea bună este că *setările clasice KDE sunt prezente în continuare*, deci sistemul rămâne perfect utilizabil chiar și fără aceste funcții „de vitrină”.

Alegerile software sunt interesante și uneori neașteptate:

- managerul de fișiere este GNOME Files, nu Dolphin
- majoritatea aplicațiilor sunt KDE: Kate, Discover, KWrite
- browserul implicit este Firefox
- Flatpak este instalat, dar nu vine cu aplicații preinstalate
- nu există o suită office inclusă

Funcțional vorbind, este un KDE complet, modern, cu acces la tot ecosistemul Arch și AUR. Practic, *orice aplicație lipsește poate fi instalată rapid*.

pearOS nu încearcă să fie o distribuție „light” și are aproximativ 12 GB spațiu pe disc și un consum în jur de 1,2 GB RAM în idle. Folosește X11, nu Wayland, iar mediul de instalare oferă opțiuni atât pentru drivere Nvidia proprietare, cât și pentru cele open-source. Pe hardware mai vechi, unele lucruri funcționează surprinzător de bine, altele mai puțin.

Dacă există un punct unde pearOS trădează clar faptul că este încă un proiect tânăr, acesta este modulul de instalare.

Interfața este custom și destul de nefinisată, are doar trei limbi disponibile: română, cehă și engleză. Butonul de continuare nu apare decât după ce folosești tasta Tab, nu există suport real pentru dual-boot pe același disc și este necesar un disc fizic separat pentru un alt sistem de operare

Pe sisteme cu mai multe SSD-uri sau în mașini virtuale, apar probleme vizuale și limitări care pot deveni frustrante pentru utilizatorii mai avansați.

Din [[https://github.com/pearOS-archlinux][informațiile disponibile]] și din urmele vechilor versiuni găsite în Internet Archive, este clar că pearOS este lucrat de mai mult timp. Cu toate acestea, multe elemente sunt încă „în construcție”.

Și totuși, în ciuda imperfecțiunilor, distribuția reușește ceva important: *este coerentă, funcțională și plăcută de folosit*. Nu încearcă să reinventeze Linux, ci să demonstreze cât de departe poate fi dus un desktop KDE atunci când există viziune și atenție la detalii.

**** Concluzie

pearOS nu va schimba lumea distribuțiilor Linux și nici nu își propune asta. Este, mai degrabă, un proiect de pasiune: o reinterpretare modernă a unei idei vechi, realizată cu multă ambiție.

Pentru unii va fi doar o curiozitate vizuală. Pentru alții, un exemplu clar că Linux poate arăta și funcționa exact așa cum îți dorești. Iar pentru un proiect românesc aflat încă la început, acesta este deja un lucru remarcabil.

** 2025-12-24T13:31:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux fedora linux-mint windows
:END:

*** Încărcare sistem: Fedora 43 vs Mint 22.2 vs Windows 11

Un utilizator de Facebook a postat ceva interesant despre Windows și Linux. Utilizatorii de Linux știu cum stau lucrurile, dar utilizatorii de Windows nu prea - iar, din păcate, astfel de postări apar doar în comunitățile Linux, nu și în cele de Windows.

#+BEGIN_QUOTE
În prezent folosesc un sistem *triple-boot*, cu *Windows 11* instalat pe un SSD și *Fedora 43 KDE Plasma*, împreună cu *Linux Mint 22.2 Cinnamon*, pe un alt SSD separat. Am fost curios ce nivel de încărcare a *procesorului* și a *memoriei RAM* produce fiecare dintre cele trei sisteme asupra configurației mele (Intel Core i7-11700KF generația a 11-a @ 3.60 GHz, 16 nuclee, 32 GB RAM, NVIDIA GeForce RTX 3060 cu 12 GB memorie video).

Captura de ecran arată comparația valorilor pentru un sistem *în repaus (idle)*, imediat după pornire și după atingerea stării stabile (toate sarcinile de pornire finalizate).

*Ambele sisteme Linux se comportă similar:*

- încărcare CPU ~ 1%
- utilizare memorie ~ 2,8 GB

*Și, deloc surprinzător, Windows 11 solicită sistemul mult mai mult:*

- încărcare CPU ~ 7%
- utilizare memorie ~ 7,4 GB
#+END_QUOTE

Sursa: [[https://www.facebook.com/groups/Fedora.linux/posts/10173360167335249/][Uli Treuer  pe Fedora - Linux Facebook]]

** 2025-12-25T17:24:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: jurnal
:END:

*** Omul …

Omul este cea mai deșteaptă specie de pe Pământ, dar în același timp este și cea mai proastă specie de pe Pământ.

Omul a ajuns să pună preț pe orice altceva în afară de om, de omul de lângă el.

Pune preț pe casă, mașină, animal etc. Nu spun că animalul nu trebuie apreciat, pentru că acesta are rolul lui în lume. Dar, în comparație cu omul, ar trebui să fie pe locul doi.

De exemplu, dacă trebuie să mergi cu mașina, șoferul nu se bagă în noroi ca să nu își murdărească mașina și te lasă pe tine să mergi prin noroi.

Șoferul nu tratează mașina ca pe o unealtă, ci o tratează mai presus de om, ca fiind mult mai importantă. Nu spun că mașina nu trebuie întreținută, dar nu o pui înaintea omului.

Din păcate, în zilele noastre, omul tratează omul ca pe ceva inutil - dacă nu este o vorbă prea grea.

Nu știu când omul va fi om în fața omului.

** 2025-12-28T10:13:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux windows gaming virtualizare
:END:

*** Trecerea de la Windows 11 la Linux

Trecerea de la Windows 11 la Linux nu mai este, în 2025, o decizie luată din impuls sau din dorința de a fi „diferit”. Pentru mulți utilizatori care lucrează zilnic pe calculator, este o decizie pragmatică, născută dintr-o neliniște legitimă legată de direcția în care merge Windows. Nu neapărat din cauza stabilității sau a costurilor - Windows 11 este rapid, stabil și ușor de obținut - ci din cauza controlului tot mai redus pe care utilizatorul îl are asupra propriului sistem.

Problema nu se vede întotdeauna imediat. Apare în timp, în detalii: cerințe hardware schimbate, procesoare eliminate de pe lista de suport, funcții mutate sau eliminate, integrare tot mai agresivă cu servicii online. Astăzi poate nu te afectează, dar mâine s-ar putea să nu mai poți folosi sistemul așa cum vrei tu. De aici pornește, de cele mai multe ori, interesul pentru Linux.

Pentru cineva care a mai avut contact cu Linux - fie pe servere, fie pe un laptop secundar, fie într-o mașină virtuală - revenirea nu este un șoc. Dimpotrivă, multe lucruri par familiare. Diferența este că, în prezent, Linux a ajuns într-un punct în care poate fi luat în serios ca sistem principal, nu doar ca alternativă de test. Cu o condiție importantă: să nu fie forțat să înlocuiască Windows în mod artificial.

Un exemplu clar este zona de lucru de birou. Mulți utilizatori depind de MS Office, Outlook și Teams. Varianta desktop a Office-ului nu există nativ pe Linux, iar soluțiile de compatibilitate sunt nesigure. În schimb, Office Web, Outlook Web și Teams Web funcționează surprinzător de bine. Pentru redactare de documente, colaborare, e-mail și meeting-uri, un browser bine configurat, eventual cu profile dedicate, este suficient în majoritatea cazurilor. Atunci când apare nevoia reală de Office desktop - un document complex, un Excel cu macro-uri, o compatibilitate perfectă - soluția matură este rularea Windows-ului într-o mașină virtuală. Nu ca sistem principal, ci ca unealtă punctuală.

Lucrurile devin mai sensibile în zona de creație grafică. Aplicații precum Photoshop, Illustrator sau chiar Affinity nu au fost gândite pentru Linux. Uneori pornesc prin Wine sau Bottles, alteori nu. Și chiar atunci când pornesc, nu oferă siguranța de care ai nevoie într-un flux de lucru profesional. În acest context, separarea este din nou cea mai sănătoasă abordare: Linux pentru tot ce ține de sistem, fișiere, organizare și lucru zilnic, iar Windows virtualizat pentru aplicațiile Adobe sau Affinity. Nu este o soluție „romantică”, dar este una realistă și funcțională.

În zona de development, balanța se înclină clar în favoarea Linux-ului. Majoritatea tool-urilor sunt native, rapide și bine integrate. Containerele, serverele locale, scripting-ul, totul se simte natural. Singura excepție notabilă este Visual Studio Community, care nu există nativ. Și aici, o mașină virtuală cu Windows rezolvă elegant situația, mai ales când trebuie să lucrezi la proiecte care țintesc explicit Windows sau Windows Server. În rest, Visual Studio Code, tool-urile open-source și ecosistemul de development funcționează excelent pe Linux.

Poate cea mai mare surpriză pentru mulți este gaming-ul. Mult timp, acesta a fost călcâiul lui Ahile pentru Linux. Astăzi, datorită Proton, Steam pe Linux oferă o experiență foarte apropiată de cea de pe Windows. Multe jocuri rulează direct, fără configurări speciale. Problemele apar când ieși din ecosistemul Steam: Epic Games, GOG, Battle.net, Ubisoft Connect, EA App. Instrumente precum Lutris sau Heroic Games Launcher acoperă mare parte din aceste cazuri, dar nu tot. Xbox Games și Game Pass rămân, practic, inaccesibile local pe Linux. Aici, soluțiile reale sunt fie cloud gaming, fie, din nou, Windows într-o mașină virtuală.

În acest peisaj, apar distribuții care încearcă să reducă fricțiunea cât mai mult. Un exemplu tot mai des menționat este Bazzite. Bazată pe Fedora, dar orientată clar spre desktop modern și gaming, vine cu drivere, Proton, suport pentru controllere și optimizări grafice gata configurate. Nu promite că va face să dispară toate problemele, dar reduce semnificativ timpul pierdut cu setări și ajustări. Pentru cineva care vrea Linux ca sistem principal, dar nu vrea să-și petreacă zilele configurând, astfel de distribuții devin foarte atractive.

Un subiect care apare inevitabil este diferența dintre soluții precum WinBoat și o mașină virtuală clasică. Din punct de vedere tehnic, WinBoat tot o formă de virtualizare este, doar că ascunde Windows-ul și afișează doar aplicația. Este interesant ca idee, dar fiind un proiect tânăr, nu oferă încă nivelul de stabilitate și control necesar pentru un workflow serios. O mașină virtuală clasică, cu KVM/QEMU, snapshot-uri și resurse alocate clar, rămâne soluția matură și predictibilă.

Privind lucrurile în ansamblu, tranziția de la Windows 11 la Linux nu mai este un „tot sau nimic”. Este un proces. Linux poate deveni sistemul principal, folosit 80-90% din timp, iar Windows rămâne acolo unde este încă necesar. Diferența majoră este una de poziționare: nu mai ești dependent de Windows, ci îl folosești ca pe un instrument.

În final, Linux nu promite perfecțiune. Promite control, stabilitate și o direcție mai clară pe termen lung. Pentru cei care simt că Windows se îndepărtează tot mai mult de modul în care vor să lucreze, această combinație - Linux ca bază și Windows ca unealtă - este, probabil, cea mai echilibrată soluție disponibilă astăzi.

** 2025-12-29T16:12:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux fedora linux-mint
:END:

*** Este Linux pentru toată lumea sau nu?

*Cristi* a citit articolul despre /[[https://thinkroot.xyz/post/trecerea-de-la-windows-11-la-linux][Trecerea de la Windows 11 la Linux]]/ și am scris și eu un articol interesant, /[[https://clsb.net/linux-toata-lumea-seriosi/][Linux pentru toată lumea? Să fim serioși…]]/, dar nu pot fi de acord cu tot ce a scris acolo. Mai jos este părerea mea despre dacă Linux este sau nu pentru toată lumea.

*Se spune că Linux nu este bun pentru utilizatorul simplu în prezent, dar eu nu sunt de acord cu acest lucru.*

De ce cred cu tărie că Linux poate fi folosit în prezent ca sistem de operare implicit, cu mici excepții?

Acestea sunt: pachetul Adobe și anumite jocuri. Microsoft Office nu îl mai pun la socoteală, pentru că acum este un serviciu online, utilizabil de pe orice platformă.

Într-o lună am testat Fedora și Linux Mint pentru a vedea dacă le pot folosi fără terminal și comenzi. În majoritatea timpului am folosit Fedora fără terminal, dar la un moment dat am fost nevoit să folosesc una sau două comenzi, pentru că altfel nu puteam face o anumită setare sau să instalez o aplicație - nu mai țin minte exact care a fost problema.

Surpriza a fost la Linux Mint - un sistem pe care l-am folosit doar din interfața grafică și nu a fost nevoie să folosesc terminalul.

Alte distribuții nu am testat, pentru a vedea dacă pot fi folosite doar din interfața grafică.

În urmă cu câțiva ani am instalat Linux Mint Xfce pe două laptopuri (nu mai știu ce modele au fost), deținute de două femei mai înaintate în vârstă, una dintre ele fiind maică-mea.

Aceste laptopuri au fost folosite pentru mail, Facebook, YouTube etc. - lucruri de oameni simpli, fără pretenții de Photoshop sau jocuri AAA. Au folosit Linux Mint fără nicio problemă majoră, doar câteva probleme minore (pe care nu mai știu exact care au fost), pe care le-am rezolvat rapid.

Concluzia este că, dacă se dorește folosirea Linux în 2025/2026 - în prezent -, acesta poate fi utilizat fără nicio problemă.

Da, încă sunt probleme cu Photoshop, cu anumite jocuri și cu anumite programe de specialitate care nu merg pe Linux. Dar acestea sunt excepții și nu vizează utilizatorul simplu.

*Poate credeți că sunt un fanatic al Linuxului, de îi iau apărarea atât de mult. Din contră, îmi place doar să spun lucrurilor pe nume.*

** 2025-12-29T20:23:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux nvidia thinkpad hardware
:END:

*** Probleme cu Linux - mai mult un răspuns decât un articol

Ca să nu las comentarii la /n/ articole, am decis să scriu acest articol.

În primul rând, am învățat că hardware-ul se cumpără în funcție de Linux, și nu invers. Da, când ai Windows și treci la Linux este un pic mai greu să alegi hardware-ul, dar problemele se pot rezolva.

Am mai învățat că, dacă ultima versiune de driver pentru NVIDIA nu îți merge bine, trebuie instalată o versiune mai veche. Aici este nevoie să faci mai multe teste până când afli care driver este cel potrivit pentru tine.

Am mai învățat că, dacă ai probleme cu o distribuție Linux, trebuie să cauți o distribuție cu care nu ai probleme și să o folosești pe aceea. De exemplu, dacă ai probleme cu CachyOS sau Manjaro, nu trebuie să te încăpățânezi să le folosești; mai sunt și alte distribuții Linux.

Dacă pe un anumit hardware sau laptop merge o anumită distribuție, nu are rost să încerci să folosești alte distribuții care refuză să meargă, doar pe motivul că tu vrei neapărat Fedora.

Am avut un laptop și, dacă mai țin bine minte, era de la Toshiba (nu mai știu modelul), iar pur și simplu Wi-Fi-ul nu mergea pentru că nu exista driver pentru acel model de placă Wi-Fi. Așa că am fost nevoit să folosesc cablul pentru a avea internet pe laptop. Am avut experiențe și cu alte laptopuri pe care anumite distribuții au refuzat să meargă din /x/ motive; am trecut la alte distribuții care au mers fără probleme.

Am câteva modele de laptopuri ThinkPad pe care am instalat antiX Linux, pentru că aceasta a fost distribuția care a mers bine și fără probleme. Concluzia este că trebuie să cauți și să faci experimente până când dai de ceva care merge.

De exemplu, am instalat Pop!_OS 24.04 cu COSMIC Desktop pentru că echipa System76 a spus că este versiunea finală și stabilă a COSMIC Desktop. Nu a mers totul din prima cum trebuie și am fost nevoit să instalez anumite pachete și să actualizez sistemul la zi ca să meargă bine. Modulul de instalare al Pop!_OS are probleme și nu se instalează sistemul dacă utilizatorul vrea să facă partiții; instalarea merge doar dacă se face pe tot spațiul de stocare. Mouse-ul în jocuri face figuri și nu te poți juca jocuri în care ai nevoie de mouse, așa că am renunțat la Pop!_OS și am revenit la Fedora.

Nu pot spune că nu există probleme cu Linux, dar cel puțin eu nu am auzit sau citit despre ele. Nu am dat eu peste ele sau poate am dat peste probleme grave, dar, din păcate, le-am uitat. Până la urmă trebuie să faci un compromis și să folosești ce îți place, indiferent că este Linux sau Windows. Și da, producătorii de hardware, software și servicii oferă mai mult suport pentru Windows decât pentru Linux.

*PS:*

- Cristi chiar m-a făcut curios de acel ThinkBook și Latitude 🙂
- Din păcate, pe toate distribuțiile Linux încă ai nevoie de terminal și de comenzi. Când am făcut acele teste cu Fedora și Linux Mint, nu am avut problemele tale, Cristi, încât să văd dacă pot rezolva problema din interfața grafică.
- Cu modulul de hibernare am avut și eu probleme pe Fedora și cred că încă există; pur și simplu am dezactivat hibernarea din interfața grafică.

*PSS:* Sper că nu am uitat nimic din ce am avut de spus 🙂

** 2026-01-01T15:15:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: jurnal sarbatori
:END:

*** Fără gălagie începând cu 2026

Din 365 de zile cât are un an, există o singură zi pe an sau chiar doar câteva ore pe an în care se pot pușca/arunca petarde, pocnitoare, artificii etc.

Și pentru acest lucru majoritatea oamenilor au făcut gălăgie peste tot, cum că se sperie animalele, cât de traumatizate sunt, și tot felul de mesaje de acest gen.
Și eu am un cățel și doi papagali, dar pentru asta nu sunt absurd și nu consider că trebuie să renunț la o tradiție de sărbători.

Am înțeles și sunt aproape de acord să nu se puște petarde toată luna decembrie, dar nici să interzici acele câteva ore de la sfârșit de an.
Haideți să interzicem orice artificii, indiferent că este ziua orașului, că este trecerea dintre ani sau chiar și de Ziua Națională a României, pentru că animalele sunt traumatizate timp de câteva minute. Haideți să interzicem claxonul și să scoatem acest sistem din mașini, pentru că animalele sunt traumatizate când se claxonează.

Trebuie să interzicem orice fel de sunet și gălăgie, pentru că animalele sunt traumatizate. Din păcate, se pune prea mult preț pe orice altceva, în afară de om.

La mulți ani! 2026 🎆

** 2026-01-07T14:12:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: google confidentialitate linux-mint meta
:END:

*** Am  început să renunț la multe

Zilele acestea care au trecut am renunțat la Google, mai puțin la YouTube. Am rămas cu serviciile care aparțin YouTube Family, restul serviciilor le-am șters. Nu am știut că se pot șterge cu totul, dar am aflat recent. De mult timp trebuia să fac acest lucru, dar comoditatea și lenea nu m-au lăsat să îl fac.

Tot zilele acestea am renunțat și la contul de Telegram și Threads. La Telegram am renunțat deoarece, ultima dată când m-am conectat la cont, mi-au cerut 5 lei ca un fel de dovadă că acel cont este al meu. La Threads am renunțat pentru că nu îl foloseam și pentru că aparține de Meta - va trebui să renunț la toate serviciile Meta. Din păcate, WhatsApp va trebui să îl mai țin o vreme. Pe Facebook sunt câteva grupuri faine (nu știu de ce nu se mută pe forumuri sau pe alte servicii), iar Instagram este singurul serviciu la care pot renunța oricând. La Facebook aș putea renunța, nu mă țin neapărat acele grupuri.

Contul de la Microsoft trebuie să îl șterg, pentru că nu îl mai folosesc deloc - urmează acest lucru în zilele următoare. Și o să mai rămân doar cu GitHub o vreme.

Ca sisteme de operare folosesc Fedora și Linux Mint. Deși îmi plac Fedora, Arch, Pop!_OS și Linux Mint, o să rămân doar cu Linux Mint - deja am început să îl instalez pe laptopuri, iar la final urmează PC-ul. Am decis să folosesc Linux Mint deoarece este un sistem de operare stabil, merge bine pe device-uri, vine cu aproape tot ce am nevoie și foarte puține lucruri mai trebuie să instalez.

Aceste lucruri trebuia să le fac de mult timp, dar m-am mulțumit cu acest hibrid între toate cele de mai sus. Acum a venit vremea să fac schimbările și să nu mai renunț la ceea ce mi-am propus.

** 2026-01-11T11:20:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: google confidentialitate open-source proton firefox
:END:

*** Am renunțat la Google: ce servicii foloseam și cu ce le-am înlocuit

În urmă cu ceva ani mi-am setat un obiectiv de a renunța la Google și la serviciile oferite. Din păcate, până de curând am mers pe un fel de mix, iar mai mult lenea și comoditatea de a face ceva în această privință m-au făcut să rămân cu serviciile Google.

Cred că contează mult acest mix între aplicațiile proprietare și cele libere, pentru că este nevoie de o anumită perioadă de acomodare. Altfel, riști să te întorci înapoi și să nu te mai uiți la aplicațiile libere.

Procesul a durat câțiva ani, iar dorința de control asupra datelor și respectul pentru confidențialitate din ultimul timp au făcut ca, începând cu acest an, să renunț la Google.

Mai jos este lista completă a serviciilor Google pe care le-am folosit efectiv și înlocuitoarele pe care le folosesc acum.

Nu este un ghid, este experiența mea personală - cu bune, cu compromisuri și cu câteva excepții inevitabile.

*Google Drive = Proton Drive*

- Am mutat fișierele importante din Google Drive în Proton Drive. Principalul motiv a fost *criptarea end-to-end* și faptul că Proton are o politică clară orientată spre confidențialitate.

*Gmail = domeniu propriu + Thunderbird*

- Am renunțat complet la Gmail. Am cumpărat un domeniu propriu, mi-am configurat e-mailul și îl accesez local prin Thunderbird (pe PC și Android) și Spark pe iOS.
- Avantajul major: *e-mailul nu mai este un produs analizat pentru reclame*, iar eu am control total asupra lui.

*YouTube - încă îl folosesc*

- Aici nu există încă un înlocuitor complet. Îl folosesc însă mai conștient, cu cont minimal și fără integrare cu restul serviciilor Google.

*Google Maps & Waze = Organic Maps*

- Pentru deplasări și orientare folosesc Organic Maps, care este bazat pe OpenStreetMap și axat pe confidențialitate; nu te urmărește. Este exact ce trebuie.

*Google Search = Ecosia*

- Ecosia este suficient de bun pentru căutările zilnice și are un bonus simpatic: folosește veniturile pentru plantarea de copaci. Important este că *nu construiește profiluri de utilizator*.

*Google Calendar = Proton Calendar*

- Un calendar simplu, criptat și fără tracking. Nu are toate automatizările Google, dar își face treaba fără să-ți scaneze viața.

*Chrome = Firefox*

- Firefox rămâne alegerea principală. Este open source, configurabil și nu este construit în jurul intereselor de publicitate.

*Google News = nimic*

- Nu mai urmăresc știri zilnice din fluxurile agregate și nici nu accesez direct situri de știri. A fost una dintre cele mai simple „dezinstalări” și prima pe care am făcut-o cu ceva timp în urmă. Mai multă liniște, mai puțin zgomot.
- Urmăresc câteva jurnale personale prin RSS, cu aplicația Newsflash pe PC, dar situri de știri nu mai urmăresc.

*Google Photos = Ente*

- Ente oferă backup criptat pentru fotografii, fără analiză automată a conținutului. Pentru mine, este una dintre cele mai bune alternative existente.

*Google Translate = DeepL*

- DeepL oferă traduceri mai naturale, mai ales pentru texte tehnice sau mai lungi.

*Google Docs = Proton Docs*

- Nu este un înlocuitor complet pentru colaborare intensă, dar pentru documente personale este mai mult decât suficient.

*Google Play = F-Droid*

- F-Droid este sursa principală de aplicații Android, dar folosesc și Google Play, pentru că există aplicații care nu se găsesc în F-Droid - de exemplu, Bitwarden nu există în F-Droid.

*Google Keep = Notesnook*

- Notesnook este simplu, curat și axat pe confidențialitate. Exact ce îmi trebuie pentru notițe zilnice.

*Google Contacts - nimic*

- Nu folosesc un serviciu dedicat. Contactele sunt păstrate local.

*Manager de parole = Bitwarden*

*Google Authenticator = Bitwarden Authenticator*

- Bitwarden face tot: parole, 2FA, sincronizare între dispozitive. Este open source și oferă criptare.

*Android - încă îl folosesc*

- Sistemul principal este iOS, Android este un sistem de operare secundar.

Aș fi renunțat complet la serviciile Google, însă, din păcate, acest lucru nu se poate, din simplul motiv că nu toate serviciile au un înlocuitor complet. De fapt, există, dar, din păcate, lumea nu le folosește, mai ales când vine vorba de YouTube și Android. Și, după cum ați citit mai sus, restul serviciilor pot fi înlocuite foarte ușor.

Pentru mine, acest proces a însemnat mai multă libertate, mai puțin zgomot și un sentiment real de control asupra datelor mele.

Dacă am omis un serviciu Google, spune-mi în comentarii și îl voi adăuga - dacă într-adevăr l-am folosit.

** 2026-01-13T19:34:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: google fediverse confidentialitate open-source
:END:

*** Dacă mâine se închide Facebook, Google și restul, pe mine nu mă afectează

În ultimele zile am văzut tot mai des scenarii despre ce s-ar întâmpla [[https://www.hoinaru.ro/2026/01/12/maine-se-interzic-in-europa-platformele-facebook-instagram-linkedin-whatsapp-gmail-ce-faci/][dacă marile companii americane ar fi blocate în Europa]]. Facebook, Instagram, WhatsApp, Gmail, LinkedIn, Microsoft etc. - pentru mulți ar fi un mare dezastru digital. Pentru mine, însă, ar fi doar o știre.

Recent am început să ies din acest ecosistem numit USA și din serviciile proprietare. Vedeți articolele despre acest subiect [[https://thinkroot.xyz/post/Am-renuntat-la-Google-ce-servicii-foloseam-si-cu-ce-le-am-inlocuit][aici]] și [[https://thinkroot.xyz/post/am-inceput-sa-renunt-la-multe][aici]].

**** Am renunțat deja la marile platforme

De ceva timp am început să închid conturi și să mă desprind de serviciile centralizate:

- am renunțat la Google, cu excepția lui *YouTube*;
- contul de *Microsoft* l-am șters, am rămas doar cu GitHub;
- contul de *Telegram* este deja șters - multă lume crede că este axat pe confidențialitate, dar nu este așa;
- alte servicii urmează să fie închise în perioada următoare.

Nu am renunțat la aceste servicii doar dintr-un impuls de moment; a fost un proces gradual, gândit, cu alternative pregătite din timp.

**** De ce nu m-ar afecta o astfel de interdicție

Dacă mâine aceste companii și-ar închide porțile pentru Europa, activitatea mea ar continua aproape normal. Motivul este simplu: nu mai depind de ele pentru lucrurile esențiale.

- nu îmi țin datele critice într-un cloud proprietar;
- nu depind de rețele sociale centralizate pentru comunicare;
- nu sunt blocat într-un singur furnizor sau ecosistem.

Am ales să merg într-o direcție care, din punctul meu de vedere, este mai sănătoasă pe termen lung: *soluții open source*, unde codul este transparent și controlul rămâne la utilizator; *platforme federate*, parte din fediverse, care nu depind de o singură companie sau server; și *servicii europene*, supuse legislației UE și mai atente la protecția datelor.

Nu spun că este drumul cel mai ușor. Nu este. Uneori este mai incomod, alteori presupune să înveți lucruri noi sau să renunți la „/confortul/” oferit de giganții tech. Dar este un drum care oferă libertate, control și independență.

**** Concluzie

Pentru mulți, închiderea marilor platforme ar fi un șoc și un dezastru. Pentru mine, ar fi doar confirmarea că am făcut o alegere corectă la timp.

Nu aștept ca cineva să închidă robinetul ca să caut alternative. Le-am căutat deja.

** 2026-01-16T06:24:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: open-source confidentialitate securitate
:END:

*** Importanța tranziției către alternative open-source, axate pe confidențialitate și securitate

În ultimii ani, discuțiile despre confidențialitate, securitate și control asupra propriilor date au devenit tot mai prezente. Tot mai mulți utilizatori încep să realizeze că multe dintre serviciile comerciale populare nu sunt gratuite în sensul real al cuvântului, ci sunt „/plătite/” cu date personale, obiceiuri de utilizare și profiluri detaliate.

Alternativele open-source și cele orientate spre confidențialitate oferă o altă filozofie: transparență, control și respect pentru utilizator. Cu toate acestea, trecerea la astfel de soluții nu ar trebui să fie una bruscă sau radicală.

**** De ce este important open-source-ul

Software-ul open-source permite oricui să verifice codul sursă. Asta înseamnă mai multă transparență și, în multe cazuri, un nivel mai ridicat de securitate. Vulnerabilitățile pot fi identificate și remediate de comunitate, nu ascunse sau ignorate din motive comerciale.

În plus, aplicațiile open-source nu depind de interesele unei singure companii. Ele pot evolua pe termen lung, fără riscul ca un serviciu să fie închis brusc sau transformat într-un produs agresiv din punct de vedere al colectării de date.

**** Confidențialitatea nu este un moft

Confidențialitatea nu înseamnă „/a avea ceva de ascuns/”, ci a avea dreptul la viață privată. Datele personale pot fi folosite pentru manipulare, publicitate excesivă, discriminare sau chiar securitate compromisă.

Aplicațiile axate pe confidențialitate colectează minimul necesar sau deloc. Ele pun utilizatorul în centrul experienței, nu datele sale.

**** Tranziția nu trebuie făcută brusc

Una dintre cele mai frecvente greșeli este încercarea de a renunța dintr-odată la toate aplicațiile comerciale cunoscute. Acest lucru duce aproape inevitabil la frustrare.

Interfețe diferite, funcționalități noi, fluxuri de lucru schimbate - toate acestea necesită timp. Dacă utilizatorul este forțat să se adapteze prea rapid, există un risc mare să renunțe complet și să se întoarcă la vechile soluții.

**** Utilizarea în paralel: cheia succesului

O abordare mult mai sănătoasă este folosirea aplicațiilor open-source în paralel cu cele deja cunoscute. De exemplu:
- un browser axat pe confidențialitate, folosit alături de cel clasic;
- un client de e-mail open-source, testat în paralel cu serviciul principal;
- un sistem de operare alternativ, instalat alături de cel deja folosit.

Astfel, utilizatorul are timp să compare, să învețe și să își formeze propriile obiceiuri, fără presiune.

**** Procesul de obișnuire necesită timp

Adaptarea nu este instantanee. Pentru unii utilizatori poate dura câteva luni, pentru alții un an, doi sau chiar trei ani. Ritmul depinde de experiența tehnică, de deschiderea către schimbare și de nevoile reale ale fiecăruia.

Acest proces lent este perfect normal. Nu există o „limită de timp” sau o soluție universală. Important este progresul constant, nu viteza.

**** Concluzie

Trecerea către alternative open-source și orientate spre confidențialitate este un pas important, dar trebuie făcut cu răbdare. Schimbarea forțată nu convinge, ci alungă. În schimb, testarea treptată, utilizarea în paralel și timpul de acomodare cresc șansele ca aceste soluții să fie adoptate pe termen lung.

Open-source-ul nu este doar despre software. Este despre libertate, control și respect față de utilizator - valori care merită descoperite, pas cu pas.

** 2026-01-18T18:40:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: fediverse descentralizare confidentialitate
:END:

*** Platforma de socializare perfectă

Care ar fi platforma de socializare perfectă pentru tine? Pentru mine ar fi ceea ce este descris mai jos.

#+BEGIN_QUOTE
Imaginează-ți o platformă socială care nu este controlată de un singur miliardar. O platformă care nu funcționează pe baza unui algoritm closed-source. Numele de utilizator sunt unice, iar protocolul care stă la baza ei este flexibil și foarte robust. Pagina ta de profil este infinit personalizabilă, iar două profiluri nu trebuie să arate la fel. Suportă mesaje private și chat. O platformă pe care poți publica videoclipuri, fotografii, conținut audio, conținut 3D - orice vrei - și unde poți urmări paginile altor persoane știind sigur că niciun algoritm nu îți va ascunde acel conținut. O platformă care nu este cenzurată sau moderată de reguli arbitrare stabilite de un miliardar din Silicon Valley.
#+END_QUOTE

#+BEGIN_QUOTE
Cât de bine sună asta pentru tine? Pentru mine, o astfel de platformă pare un vis - dacă am reuși doar să găsim o modalitate de a o construi.
#+END_QUOTE

Sursa: [[https://manuelmoreale.com/thoughts/web-social-networks-social-web][Web, Social Networks, Social Web]]

** 2026-01-21T23:43:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux-mint open-source donatii
:END:

*** Donația un obiectiv personal

Recent am făcut o donație de *5 dolari către proiectul Linux Mint*. Știu că nu este o sumă mare, nu schimbă peste noapte direcția unui proiect, dar pentru mine este un gest important și asumat. Linux Mint este una dintre distribuțiile pe care le respect.

Folosesc Linux de ani buni, testez distribuții, mai scriu din când în când despre ele, le recomand altora și le folosesc zilnic. La un moment dat, mi s-a părut corect să nu fiu doar consumator. Donația aceasta a fost și este un „mulțumesc” concret pentru munca depusă de dezvoltatori.

***** Un obiectiv personal pentru 2026

Începând cu 2026, mi-am propus ceva simplu, dar constant: să fac *o mică donație lunară* către proiecte open source, în special către cele care pun accent real pe *confidențialitate și securitatea utilizatorului*.

Nu vor fi sume mari. Dar tocmai asta este ideea. Continuitatea contează mai mult decât o donație mare, făcută o singură dată. Pentru multe proiecte open source, câțiva dolari pe lună, veniți de la mai mulți utilizatori, pot însemna:

- servere plătite la timp
- timp alocat dezvoltării în loc de locuri de muncă paralele
- documentație mai bună
- mai puțin stres pentru echipe mici

***** De ce sunt importante donațiile către open source

Există o percepție greșită că „/dacă e gratis, nu are nevoie de bani/”. În realitate, open source nu înseamnă fără costuri. Înseamnă doar că modelul de finanțare este diferit.

Majoritatea proiectelor sunt menținute de echipe mici, voluntari și/sau oameni care lucrează seara sau în weekend.

Fără donații, multe proiecte fie stagnează, fie dispar. Iar când dispar, pierdem alternative reale la programe comerciale, pline de tracking și prețuri exorbitant de mari.

***** Donația nu înseamnă doar bani

Un lucru foarte important: *a dona nu înseamnă doar a oferi bani*.

Contribuția poate lua multe forme:

- *cod* - funcții noi, mici îmbunătățiri sau defecte rezolvate
- *traduceri* - extrem de importante pentru accesibilitate
- *documentație* - ghiduri, tutoriale sau explicații clare
- *rapoarte de defecte* bine documentate
- *promovare* - articole, recomandări și discuții oneste
- *feedback* real, nu doar critici aruncate

Chiar și simplul fapt că vorbești despre un proiect, îl recomanzi și explici de ce merită folosit este o formă de susținere.

***** Un gest mic, un mesaj clar

Donația mea de 5 dolari către Linux Mint nu este despre sumă. Este despre mesaj. Despre ideea că munca bine făcută merită susținută și că open source nu supraviețuiește din aplauze.

Dacă folosim zilnic un program liber, sigur există măcar un proiect care merită câțiva bănuți pe lună sau câteva ore de contribuție. Iar dacă mai mulți am face acest lucru constant, ecosistemul open source ar fi mult mai sănătos.

Pentru mine, acesta este un pas mic, dar asumat. Și nu va fi ultimul; puteți vedea [[https://thinkroot.xyz/page.php?slug=abonamente-si-donatii][aici]] proiectele la care donez în fiecare lună.

** 2026-01-23T03:58:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux acpi suspend-to-ram arch-linux
:END:

*** Ce este S3 Sleep pe Linux?

Dacă folosești Linux pe laptop, mai ales pe distribuții precum Arch Linux, Fedora sau Linux Mint, sunt șanse mari să fi dat peste termenul ~S3 sleep~. De obicei apare în discuții despre baterie, suspendare sau laptopuri care se încălzesc degeaba în ghiozdan. Dar ce este, de fapt, S3 sleep și de ce contează atât de mult pentru utilizatorii Linux?

*S3 sleep* este un mod de economisire a energiei definit de standardul ACPI și este cunoscut și sub numele de ~Suspend to RAM~. Practic, atunci când sistemul intră în acest mod, aproape tot hardware-ul este oprit, iar singura componentă care rămâne alimentată este memoria RAM. Acolo se păstrează starea sistemului: aplicațiile deschise, ferestrele, documentele și tot ce făceai înainte de suspendare.

Din punctul de vedere al utilizatorului, experiența este simplă și plăcută. Închizi capacul laptopului, acesta „/doarme/”, iar când îl deschizi din nou, revii instant exact de unde ai rămas. Bateria se consumă foarte puțin, ventilatoarele sunt oprite, iar laptopul rămâne rece. Exact asta se așteaptă majoritatea oamenilor de la funcția de sleep.

***** De ce nu mai funcționează sleep-ul cum trebuie pe laptopurile moderne

Problemele apar atunci când S3 nu este folosit. În ultimii ani, mulți producători au început să renunțe la acest mod clasic de suspendare și să îl înlocuiască cu ceea ce se numește ~S0ix~ sau ~Modern Standby~. În acest mod, procesorul nu este complet oprit, iar sistemul rămâne într-o stare semi-activă. Pe Windows, acest lucru este gestionat mai bine, dar pe Linux rezultatele sunt adesea frustrante: bateria se descarcă rapid, laptopul se încălzește în timp ce „/doarme/”, iar uneori trezirea nu funcționează corect.

De aici vine și reputația foarte bună a S3 sleep în comunitatea Linux. Este un mod simplu, matur și stabil, testat ani la rând pe o mulțime de configurații. Când S3 funcționează corect, laptopul chiar doarme, nu doar se preface.

Pe Linux, poți verifica destul de ușor ce tip de suspendare folosește sistemul tău. Dacă vezi că este activ ~deep~, înseamnă că ai S3. Dacă apare ~s2idle~, atunci sistemul folosește varianta modernă, cu toate compromisurile aferente. Uneori, dacă firmware-ul permite, poți seta explicit folosirea modului „deep”, dar acest lucru nu este garantat. Dacă BIOS-ul nu oferă suport pentru S3, Linux nu îl poate activa prin magie.

#+BEGIN_SRC bash
cat /sys/power/mem_sleep
#+END_SRC

Exemplu: 

#+BEGIN_SRC bash
[s2idle] deep
#+END_SRC

Interpretare:

- ~deep~ → S3 sleep
- ~s2idle~ → S0ix
- elementul din paranteze este modul activ

Arch Linux este adesea menționat în acest context nu pentru că ar avea probleme speciale cu sleep-ul, ci pentru că oferă control total utilizatorului. Nu ascunde nimic, nu aplică soluții automate în spate și te lasă să vezi exact ce se întâmplă. De aceea, discuțiile despre S3, parametri de kernel și ACPI sunt mult mai vizibile în jurul Arch-ului decât pe alte distribuții.

Realitatea este că, pe multe laptopuri moderne, S3 a dispărut complet. Producătorii optimizează totul pentru Windows și pentru noile modele de standby, iar Linux rămâne pe plan secund. Din acest motiv, pentru cei care folosesc Linux zilnic, suportul pentru S3 a devenit un criteriu important atunci când își aleg un laptop nou.

Activare temporară:

#+BEGIN_SRC bash
echo deep | sudo tee /sys/power/mem_sleep
#+END_SRC

Activare permanentă (kernel parameter):

Acest parametru se adaugă în configurația bootloader-ului (GRUB, systemd-boot etc.).

#+BEGIN_SRC bash
mem_sleep_default=deep
#+END_SRC

~Dacă BIOS-ul sau firmware-ul nu oferă S3, Linux nu îl poate forța.~

În concluzie, S3 sleep nu este un moft și nici un detaliu tehnic obscur. Este modul de suspendare care face diferența dintre un laptop care chiar economisește energie și unul care îți golește bateria peste noapte. Pentru utilizatorii Linux, S3 rămâne referința de bază atunci când vorbim despre un sleep stabil, eficient și previzibil.

** 2026-01-26T14:18:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: cloud suveranitate-digitala uniunea-europeana big-tech
:END:

*** Ce s-ar întâmpla dacă SUA ar opri internetul Europei?

/Internetul nu este doar un „spațiu abstract”, ci o imensă infrastructură globală construită de zeci de ani. Când majoritatea serviciilor digitale depind de câteva firme, întrebarea despre ce s-ar întâmpla dacă acele firme ar decide să întrerupă accesul pentru o întreagă regiune - cum ar fi Europa - devine mai puțin teoretică și mai relevantă pentru securitatea digitală, economia și suveranitatea noastră./

Aproximativ *70 % din piața europeană de servicii cloud este dominată de furnizori americani* precum Amazon Web Services (AWS), Microsoft Azure și Google Cloud, în timp ce companiile europene dețin doar circa *15 % din piață*. Această dependență pune guvernele și companiile într-o situație vulnerabilă: deciziile politice externe sau întreruperile de serviciu pot afecta direct funcționarea digitală a unui continent întreg.

***** Ce s-ar întâmpla dacă marile companii tech ar bloca accesul Europei?

Imaginați-vă o zi normală în care deschideți un browser, un smartphone sau un serviciu de mail. Acum imaginați-vă că, peste noapte, acele servicii nu mai funcționează pentru utilizatorii din Europa.

Într-un scenariu extrem în care firmele mari americane ar decide să restricționeze accesul sau ar fi forțate de reglementări externe să întrerupă serviciile, efectele ar fi profunde:

1. *Situri și aplicații inaccesibile* - Multe situri comerciale, instituționale și de servicii se bazează pe infrastructura cloud a furnizorilor americani. Dacă aceștia ar opri accesul din Europa, aceste situri nu ar mai putea funcționa normal, lăsând utilizatorii fără acces la platforme de cumpărături, servicii publice sau aplicații mobile.

2. *Interoperabilitate și funcționalitate degradată* - Servicii bazate pe API-uri sau infrastructură externă - de la autentificare la plăți online - ar deveni inoperabile. Ar fi afectate inclusiv backend-urile aplicațiilor mobile, sisteme de mesagerie, servicii de securitate și multe altele.

3. *Probleme cu securitatea și datele* - Platformele de protecție împotriva atacurilor cibernetice, sistemele de distribuire de conținut (CDN) și rezolvarea DNS ar fi afectate. Chiar dacă internetul rămâne „deconectat”, funcțiile esențiale de securitate s-ar degrada, iar atacurile cibernetice ar avea un efect amplificat.

4. *Economie digitală afectată* - E-commerce-ul, serviciile fintech și aplicațiile pentru IMM-uri s-ar prăbuși sau ar funcționa cu întârzieri semnificative. IMM-urile ar resimți pierderi financiare severe, iar companiile mari ar fi nevoite să migreze în grabă către alternative mai puțin scalabile sau mai scumpe.

Pe termen mediu, economia digitală europeană s-ar confrunta cu pierderi majore, iar tranziția către alternative europene ar costa timp și bani. Pe termen lung însă, o astfel de criză ar putea accelera dezvoltarea de infrastructură regională și proiecte de „suveranitate digitală”.

***** De ce dependența de furnizorii externi este o problemă

Europa vrea să se asigure că datele cetățenilor și companiilor sunt protejate de legile europene și nu sunt supuse unor competențe externe precum cele din SUA (de exemplu, legislația care permite accesul guvernamental la date chiar dacă sunt stocate în Europa). Acest lucru a generat discuții despre „/digital sovereignty/” (suveranitate digitală), concept care include controlul asupra datelor, infrastructurii și tehnologiilor critice.

Dependența de tehnologie externă nu e doar un risc tehnic, ci și un risc strategic: într-un context geopolitic complicat, accesul la servicii critice ar putea deveni un instrument de presiune. De exemplu, chiar întreruperile accidentale ale unor furnizori americani au generat întreruperi semnificative pentru aplicații moderne și i-au determinat pe liderii europeni să discute despre necesitatea unor alternative locale.

***** Soluții și alternative europene

Europa nu stă cu mâinile în sân. Există inițiative care merg de la proiecte politice până la furnizori concreți:

*Alternative la cloud și infrastructură*

Există furnizori europeni care oferă servicii compatibile cu nevoile locale și sunt supuși direct legilor UE, fără dependența de jurisdicția SUA:

- *OVHcloud (Franța)* - unul dintre cele mai mari cloud-uri europene.
- *Hetzner (Germania)* - furnizor de cloud foarte popular pentru proiecte mici și medii.
- *Scaleway (Franța)* și *Elastx (Suedia)* - opțiuni solide pentru dezvoltatori și companii.
- *STACKIT (Germania)*, *IONOS Cloud* ș.a. oferă opțiuni regionale pentru firme care nu vor să depindă de hyperscaleri.

Aceste soluții sunt construite sub legi europene și oferă un grad mai mare de control asupra datelor și operațiunilor decât cloud-urile standard ale giganților americani.

*Proiecte de infrastructură și politici europene*

Uniunea Europeană și statele membre susțin proiecte precum *Gaia-X*, o inițiativă pentru un ecosistem federat de date bazat pe standarde europene de interoperabilitate și transparență, care nu caută să fie un nou cloud, ci o /infrastructură digitală cu reguli clare și control asupra datelor/.

Există și servicii în curs de implementare cum este *DNS4EU* - un resolver DNS dezvoltat de un consorțiu european pentru a oferi o alternativă la rezolvarea numelor de domenii efectuată de firme extracomunitare.

Totodată, propuneri precum *EuroStack* sau *EU Sovereign Tech Fund* urmăresc să finanțeze și să accelereze construcția de infrastructuri digitale majore la scară europeană, cu scopul de a reduce dependența de tehnologiile externe.

***** Concluzie

Dependența Europei de furnizorii americani de tehnologie nu este doar o cifră de piață - este o vulnerabilitate reală care a atras atenția liderilor politici și economici. Un blocaj complet al acestor servicii ar crea tensiuni serioase pentru afaceri, instituții și utilizatori, dar nu ar distruge internetul european. Mai degrabă, ar accelera necesitatea ca Europa să investească în propriile sale infrastructuri, standarde și ecosisteme digitale.

Lupta pentru suveranitate digitală este în esență o luptă pentru *control, securitate și autonomie*, iar alternativele europene, chiar dacă încă nu au aceeași dimensiune ca hyperscalerii americani, oferă o bază solidă pentru un viitor digital mai rezilient și mai independent.

** 2026-01-27T10:15:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: open-source confidentialitate portabilitate-date indieweb
:END:

*** Open Source vs Platforme închise

Discuția despre open source versus platforme închise pornește, de obicei, de la o opoziție rigidă: cod deschis înseamnă libertate, cod închis înseamnă control și, inevitabil, exploatarea utilizatorului. [[https://www.manton.org/2026/01/26/open-source-vs-open-platforms.html][Articolul lui Manton Reece]] complică această imagine și mută accentul într-o zonă mai puțin discutată, dar esențială: diferența dintre software deschis și platformă deschisă. El contestă ideea populară că, dacă un serviciu nu este open source, atunci utilizatorul este automat „produsul”. Problema reală nu este doar accesul la cod, ci cât control are utilizatorul asupra propriului conținut și cât de ușor poate pleca în altă parte fără să piardă tot.

Open source oferă un avantaj clar la nivel de transparență. Codul poate fi analizat, auditat, modificat și redistribuit. Din perspectiva confidențialității, asta înseamnă că mecanismele de colectare a datelor nu sunt ascunse în spatele unor sisteme opace. Chiar dacă un proiect open source introduce telemetrie, ea poate fi identificată și, de multe ori, dezactivată sau eliminată complet de comunitate. În acest sens, open source reduce dependența de promisiunile unei companii și mută o parte din putere către utilizatori și dezvoltatori independenți. Totuși, așa cum subliniază și Reece, faptul că un produs este open source nu garantează automat că utilizatorul își poate lua datele și pleca ușor pe o altă platformă. Codul poate fi deschis, dar ecosistemul poate rămâne relativ închis din punct de vedere practic.

Aici intervine ideea de platformă deschisă. O platformă este cu adevărat deschisă atunci când nu doar software-ul este accesibil, ci și datele utilizatorului sunt portabile, iar interoperabilitatea este o prioritate reală. Cu alte cuvinte, utilizatorul nu este captiv. Își poate exporta conținutul, îl poate muta în alt serviciu și poate continua fără să o ia de la zero. Reece atrage atenția că această dimensiune a deschiderii este adesea mai importantă pentru utilizatorul obișnuit decât posibilitatea teoretică de a compila singur aplicația din surse. Controlul asupra datelor personale și libertatea de a migra între servicii sunt forme concrete de putere.

În acest context, comparația cu platformele comerciale închise, dar care declară că nu colectează și nu vând date, devine mai nuanțată. Un astfel de serviciu poate respecta confidențialitatea în mod real și poate avea un model de afaceri bazat pe abonamente, nu pe publicitate sau profilare. Din punct de vedere al urmăririi utilizatorului, rezultatul poate fi similar cu cel al unei soluții open source bine configurate. Diferența majoră rămâne însă la nivel de verificabilitate și de dependență. În lipsa codului sursă și a unor mecanisme solide de portabilitate, utilizatorul trebuie să aibă încredere că firma își va respecta promisiunile și în viitor, nu doar acum. Dacă politica se schimbă sau produsul este vândut, opțiunile utilizatorului pot fi limitate.

Prin urmare, nu este suficient să întrebăm „este open source sau nu?” și nici măcar „colectează date sau nu?”. Întrebarea mai relevantă devine: cât de ușor îmi pot lua datele și pleca, și cât de dependent sunt de bunăvoința unui singur furnizor? Open source oferă o formă de siguranță structurală prin transparență și posibilitatea de a continua proiectul independent de compania inițială. Platformele comerciale etice pot oferi experiențe foarte bune și pot respecta viața privată, dar relația rămâne bazată în mare parte pe încredere, nu pe control direct.

În final, cele două modele nu sunt echivalente, dar nici opuse în mod absolut. O platformă închisă care nu colectează date poate fi o alegere rezonabilă pentru cineva care vrea simplitate și nu dorește să își administreze singur infrastructura. Un ecosistem open source, mai ales când este construit și ca platformă deschisă, oferă mai multă autonomie pe termen lung și o protecție mai bună împotriva schimbărilor impuse unilateral. Diferența reală nu stă doar în cod, ci în câtă putere rămâne, în practică, la utilizator.

** 2026-01-31T10:23:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: rss atom feed-reader mastodon
:END:

*** Ce este RSS?

RSS (from /Really Simple Syndication/) este un format standard de tip /feed/ web care permite distribuirea automată a conținutului publicat de un sit, jurnal, portal de știri sau altă sursă. Practic, un /RSS feed/ este un fișier XML publicat de sit, care conține titluri, descrieri și linkuri către articolele noi, astfel încât un cititor RSS poate verifica periodic dacă există conținut nou și îl poate afișa utilizatorului într-un singur loc.

RSS este util pentru a rămâne informat fără să vizitezi manual fiecare sit în parte și a fost unul dintre instrumentele definitorii ale webului deschis pentru urmărirea conținutului.

**** Când a apărut și de câte feluri este

Formatul RSS își are originile în anii ’90, cu primele specificații create de Netscape în 1999 sub denumirea RSS 0.90, ca metodă de /web syndication/ pentru portalul My.Netscape.com. În aceeași perioadă formatele au evoluat, apărând variante precum RSS 0.91, RSS 1.0 și, în cele din urmă, RSS 2.0 în 2002, când numele a fost interpretat oficial ca /Really Simple Syndication/. În paralel a fost creat și formatul Atom, ca alternativă mai flexibilă și mai bine definită, adoptat pe scară largă de cititoarele moderne.

RSS este o familie de formate web bazate pe XML și include variante precum RSS 0.91, RSS 1.0 și RSS 2.0, fiecare cu istoricul și nuanțele sale tehnice.

**** Cum poate fi găsit într-un sit, jurnal, YouTube, rețele sociale etc.

Majoritatea siturilor care oferă un /RSS feed/ îl listează vizibil printr-o pictogramă standard (de obicei portocalie), un link explicit sau o secțiune „Abonează-te / Subscribe". Dacă nu vezi direct linkul, poți încerca să adaugi la finalul adresei sitului extensii comune:

- ~/feed~, ~/rss~, ~/rss.xml~ - funcționează pe multe platforme WordPress și CMS.

Dacă acestea nu funcționează, poți căuta în codul paginii (~View Page Source~) expresii precum ~rss~ sau ~atom~ pentru a identifica URL-ul feedului.

Pe YouTube, canalele funcționează ca feeduri /RSS/ pentru anumite cititoare moderne – introduci URL-ul canalului în cititor, iar acesta va folosi feedul asociat (unele servicii externe creează feeduri dacă platforma nu oferă nativ).

În cazul rețelelor sociale descentralizate precum Mastodon, fiecare cont sau server oferă un feed de activități ce poate fi consumat similar unui RSS, iar unele cititoare sau instrumente de agregare permit includerea lor alături de fluxurile RSS standard.

**** Ce este un cititor RSS / client RSS

Un cititor RSS (numit și /feed reader/, /news aggregator/ sau /client RSS/) este un program sau serviciu care preia și agregă conținut din mai multe feeduri RSS (și, de regulă, Atom) și îl afișează utilizatorului într-un mod organizat. În esență funcționează asemănător cu un inbox de e-mail, dar colectează articole și actualizări în loc de mesaje.

Cititorul verifică periodic feedurile la care te-ai abonat și afișează doar conținutul nou, astfel încât nu trebuie să accesezi manual fiecare sit pentru actualizări. Poate organiza fluxurile pe foldere, marchează elementele ca citite/necitite, oferă căutare și alte facilități de gestionare.

**** Exemple de cititoare RSS

Mai jos sunt câteva exemple populare, împărțite pe categorii, cu scurte descrieri:

*Web-based (în browser, sincronizate):*

- *Feedly* - cititor RSS în cloud cu suport multi-platformă și interfață modernă; se pot adăuga, organiza și sincroniza feeduri și etichete.
- *Inoreader* - RSS web-based cu opțiuni avansate de filtrare și gestionare, accesibil din browser sau aplicații mobile.

*Local / Desktop (instalat pe calculator):*

- *RSS Bandit* - aplicație open source pentru Windows, cu interfață similară clienților de e-mail tradiționali.
- *Feedreader* - unul dintre primele cititoare desktop pentru Windows, activ încă de la începutul anilor 2000 și oferă funcții de auto-descoperire a feedurilor.

*Self-hosted / web server:*

- *Tiny Tiny RSS* - aplicație web open source ce poate fi instalată pe serverul tău, oferind control complet și sincronizare personală.

*Alternative / comunitate open source:*

- *aRSS* - proiect open source relativ nou pentru citire self-hosted de feeduri RSS.

Pe lângă acestea, există multe alte cititoare pentru macOS, Linux, Windows, precum și soluții integrate în clienți de e-mail sau aplicații mobile specializate.

**** Diferența dintre rețelele de socializare și RSS

Rețelele sociale (Facebook, X/Twitter, Instagram etc.) afișează conținut într-un flux controlat de algoritmi, în care ceea ce vezi este decis de modul în care platforma prioritizează postările, reclame și interesele estimate ale tale. Aceasta înseamnă că nu vezi neapărat tot ce publică sursele la care „te-ai abonat”.

RSS oferă un model diferit: tu alegi sursele pe care le urmărești, iar cititorul RSS îți afișează tot conținutul publicat de acele surse, în ordine cronologică și fără intervenția unui algoritm de filtrare. Nu există reclame sau personalizare opacă: vezi ceea ce autorul publică, atunci când este publicat.

**** Concluzie

RSS rămâne una dintre cele mai curate și eficiente metode de a urmări informații pe internet. Este simplu, rapid și nu te lasă la mila algoritmilor sau a notificărilor agresive. Cu ajutorul unui cititor RSS, poți urmări jurnale, situri de știri, podcasturi sau rețele descentralizate precum Mastodon, toate într-un singur loc. Această tehnologie este flexibilă, respectă confidențialitatea și oferă control complet asupra fluxului de informații, ceea ce o face o alternativă de încredere la rețelele sociale și platformele centralizate.

Prin utilizarea RSS, utilizatorul devine din nou stăpân pe ce și când consumă, iar conținutul rămâne organizat și ușor de parcurs, indiferent de platformă sau tipul de device folosit. Într-o eră a suprasaturării informaționale, RSS rămâne un instrument esențial pentru orice persoană care vrea să fie eficient și informat.

** 2026-02-04T07:33:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: jurnal minimalism-digital open-source confidentialitate
:END:

*** Jurnal offline într-o lume online

În ultima perioadă am petrecut mult timp urmărind materiale despre jurnale, în special despre varianta clasică, pe hârtie, dar și despre ideea de a ne desprinde treptat de dependența față de telefon. În paralel, am urmărit și conținut din zona tech, unde intră Linux, confidențialitatea, aplicațiile și modul în care ne putem organiza viața digitală mai conștient. Deși toate aceste subiecte sunt diferite la prima vedere, ele au ajuns să se lege într-un mod destul de natural.

Dintre toate, cel mai mult m-au atras clipurile despre jurnalele tipărite. Nu jurnalele, nu aplicațiile de notițe, ci caietul fizic, pixul și scrisul de mână. Există ceva foarte direct și sincer în a pune gândurile pe hârtie. Nu ai notificări, nu ai tentația de a deschide încă o filă în browser, nu te întrerupe nimeni. Este doar timpul tău și spațiul tău mental. Într-o lume în care aproape totul se întâmplă pe ecrane, jurnalul clasic devine un fel de refugiu simplu, dar extrem de eficient.

Așa am ajuns să țin un jurnal offline, pe lângă cel online. Jurnalul digital rămâne util pentru idei mai lungi, articole, proiecte și lucruri pe care vreau să le păstrez organizate și ușor de căutat. În schimb, jurnalul pe hârtie este mai personal și mai spontan. Acolo ajung gânduri scurte, stări, planuri zilnice sau lucruri pe care vreau doar să le scot din minte și să le văd scrise. Cele două forme nu se exclud, ci se completează.

În același timp, a apărut tot mai puternică dorința de a-mi „descentraliza” telefonul. Telefonul a ajuns, pentru mulți dintre noi, un centru unic pentru orice: comunicare, divertisment, notițe, fotografii, știri, rețele sociale și multe altele. Problema este că această concentrare vine la pachet cu distragere constantă, dependență și o pierdere treptată a controlului asupra timpului și atenției. Ideea de descentralizare înseamnă, pentru mine, să mut o parte din activități înapoi în lumea fizică sau pe dispozitive dedicate, mai puțin invazive.

Jurnalul pe hârtie este un prim pas clar în direcția asta. În loc să notez totul într-o aplicație, scriu de mână. În loc să verific telefonul de fiecare dată când am un gând, îl las deoparte și folosesc un caiet. Pare un gest mic, dar schimbă mult modul în care îți trăiești ziua. Telefonul nu mai este interfața pentru orice, ci doar un instrument printre altele.

Zona tech rămâne în continuare importantă, mai ales când vine vorba de Linux, programe open source și protecția datelor personale. Doar că aici lucrurile sunt deja așezate într-o anumită direcție, iar detaliile sunt dezvoltate mai bine în alte materiale dedicate. Partea interesantă este cum toate aceste preocupări - jurnalul clasic, reducerea dependenței de telefon, alegerea unor tehnologii mai prietenoase cu utilizatorul - fac parte din aceeași dorință de a avea mai mult control. Control asupra timpului, asupra atenției și asupra propriei vieți digitale.

În final, combinația dintre offline și online nu este un pas înapoi, ci unul spre echilibru. Tehnologia rămâne utilă, dar nu mai este singurul spațiu în care trăiesc ideile, planurile și gândurile. O parte dintre ele se întorc pe hârtie, într-un ritm mai lent și mai conștient. Iar schimbarea asta, deși simplă, are un impact mai mare

** 2026-02-04T20:28:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: finante-personale consum-constient regula-24-24
:END:

*** Regula 24/24

Am descoperit *regula 24/24* dintr-un clip video pe YouTube și, sincer, mi s-a părut una dintre cele mai simple și mai de bun-simț idei legate de bani pe care le-am auzit în ultima vreme. Conceptul este explicat aici: [[https://www.youtube.com/watch?v=q4kyLMUAwhI][https://www.youtube.com/watch?v=q4kyLMUAwhI]], iar de atunci tot mă gândesc cât de mult ne-ar putea ajuta pe mulți dintre noi să cumpărăm mai conștient.

Regula este extrem de ușor de înțeles. Îți alegi un prag minim de preț - în exemplul din video, *24 de dolari* (sau *24 de lei*) - și stabilești că orice lucru care costă peste această sumă nu se cumpără pe loc. În schimb, pleci acasă sau închizi sit-ul și *aștepți 24 de ore*. Abia după o zi întreagă revii la decizie și te întrebi dacă acel lucru chiar îți trebuie sau dacă a fost doar un entuziasm de moment.

Ce mi se pare interesant este că regula nu interzice cumpărăturile. Nu este o formă de zgârcenie forțată și nici o pedeapsă. Este, mai degrabă, o pauză între dorință și acțiune. De cele mai multe ori, când vedem un produs care ne atrage, reacția este emoțională. Ne imaginăm cât de mult ne-ar plăcea, cât de util ar fi, cum ne-ar face viața mai ușoară sau mai interesantă. Problema este că această stare ține foarte puțin. După câteva ore - uneori chiar minute - intensitatea dorinței scade.

Aici intervine *puterea celor 24 de ore*. Timpul acționează ca un filtru. Dacă după o zi încă te gândești la acel obiect și îți dai seama că îl vei folosi des, că îți rezolvă o problemă reală și că nu îți dă peste cap bugetul, atunci cumpărarea devine o decizie asumată. Nu mai este un impuls, ci o alegere. În schimb, dacă uiți complet de el sau începe să ți se pară inutil, ai evitat o cheltuială pe care, foarte probabil, ai fi regretat-o.

Personal, mi se pare o regulă excelentă pentru vremurile în care cumpărăturile sunt la un click distanță. Magazinele online, reclamele personalizate și reducerile „/valabile doar azi/” sunt construite exact pentru a ne face să acționăm rapid, fără să gândim prea mult. *Regula 24/24* face exact opusul: încetinește procesul și pune controlul înapoi la tine.

Cred că merită pusă în practică de cât mai multă lume, mai ales de cei care simt că banii li se duc pe lucruri mărunte, cumpărate pe moment, dar care nu aduc valoare reală pe termen lung. Nu este o strategie complicată de bugetare și nici nu cere calcule sofisticate. Este doar o promisiune simplă față de tine: „/Nu cumpăr imediat. Mai întâi aștept./”

Uneori, cele mai mici reguli aduc cele mai mari schimbări. Regula 24/24 pare una dintre ele.

** 2026-02-05T14:05:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: minimalism organizare regula-24-24 consum-constient
:END:

*** Regula 1 intră, 1 iasă

Am descoperit *regula „1 intră, 1 iasă”* (sau „1 in, 1 out”) în același clip de YouTube în care am aflat și despre *[[https://thinkroot.xyz/post/Regula-24-24][regula 24/24]]*. În articolul anterior am povestit cum acel clip m-a făcut să realizez cât de mult ne afectează deciziile impulsive atunci când cumpărăm ceva și cum simpla pauză de 24 de ore ne ajută să reevaluăm fiecare achiziție.

Pe lângă regula 24/24, clipul explica și principiul *„1 intră, 1 iasă”*, cunoscut și sub forma engleză *„1 in, 1 out”*. Ideea este simplă, dar foarte eficientă: de fiecare dată când aduci un obiect nou în casă, trebuie să renunți la unul vechi din aceeași categorie. Dacă vrei să cumperi o bluză, trebuie să elimini o altă bluză din dulap; dacă iei o farfurie nouă, trebuie să renunți la o farfurie veche. Nu funcționează să cumperi o bluză și să elimini o farfurie, pentru că scopul regulii este să menții un echilibru real în fiecare categorie de obiecte.

Această regulă are mai multe beneficii. În primul rând, previne acumularea treptată de obiecte: chiar dacă aplici regula 24/24, fără această regulă, poți ajunge să aduni obiecte care „par mici sau neimportante” și să creezi aglomerație. În al doilea rând, crește calitatea obiectelor pe care le păstrezi. În momentul în care trebuie să alegi ce pleacă, te gândești cu adevărat la utilitate, confort sau valoare emoțională. Obiectele care nu sunt importante pentru tine sunt primele care dispar, iar spațiul rămâne doar pentru ceea ce contează cu adevărat.

Claritatea categoriei este esențială. Pentru ca regula să fie eficientă, trebuie aplicată între obiecte din aceeași categorie funcțională: haine cu haine, veselă cu veselă, gadgeturi cu gadgeturi. Poți merge și mai departe la subcategorii: tricouri cu tricouri, pantaloni cu pantaloni, căni cu căni. Cu cât categoria este mai specifică, cu atât echilibrul este mai strict și mai vizibil.

Legătura între *regula 24/24* și *regula „1 intră, 1 iasă”* este directă. Regula 24/24 îți dă o pauză mentală, te forțează să evaluezi dacă obiectul merită achiziția și reduce cumpărăturile impulsive. Regula „1 intră, 1 iasă” transformă această evaluare într-o decizie concretă și aplicabilă în spațiu: nu doar că te oprește din cumpărat impulsiv, dar se asigură că fiecare obiect nou care intră în casă înlocuiește unul vechi, menținând inventarul aerisit și funcțional. Combinate, cele două reguli creează un sistem simplu și practic pentru gestionarea lucrurilor din viața de zi cu zi.

Pentru cine vrea să vadă cum funcționează în practică, clipul în care sunt prezentate ambele reguli este acesta: [[https://www.youtube.com/watch?v=q4kyLMUAwhI][https://www.youtube.com/watch?v=q4kyLMUAwhI]]

Aplicată consecvent, regula *„1 intră, 1 iasă”* transformă ordinea din casă într-un echilibru deliberat. Nu este minimalism extrem și nu te obligă să renunți la tot ce ai; este pur și simplu o metodă prin care spațiul tău devine funcțional, aerisit și adaptat nevoilor reale, fără să fie copleșit de lucruri inutile.

** 2026-02-06T11:49:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux ubuntu open-source gaming
:END:

*** Anul Linuxului

De cel puțin un deceniu, fiecare an este botezat cu optimism „anul Linuxului” de către entuziaștii și susținătorii sistemului de operare open-source. Totuși, de fiecare dată, realitatea pare să ne readucă cu picioarele pe pământ: Linux nu a reușit încă să depășească Windows-ul în ceea ce privește cota de piață pe calculatoarele personale, de la desktop-uri la laptopuri. Până atunci, expresia rămâne doar un titlu de articol recurent, care revine în fiecare an cu aceeași speranță.

Dar oare este cu adevărat doar un mit? Sau există o perspectivă diferită, mai personală, care să dea sens acestei afirmații?

***** Anul Linuxului: O Chestiune de Perspectivă

Dacă privim lucrurile dintr-un unghi mai larg, „anul Linuxului” nu este neapărat un fenomen global, ci unul individual. Pentru fiecare utilizator care face tranziția de la Windows sau macOS la Linux, acel an devine, într-adevăr, „anul Linuxului”. Este momentul în care descoperă libertatea, flexibilitatea și controlul pe care un sistem de operare open-source i le oferă. Astfel, afirmația nu este neapărat greșită - depinde doar de la ce nivel o analizăm.

Pe de o parte, la nivel global, Linux rămâne în urmă în fața Windows-ului, care domină piața calculatoarelor personale. Pe de altă parte, la nivel individual, Linux câștigă teren în fiecare zi, cu utilizatori care aleg să facă schimbarea. Comunitatea Linux crește, iar sistemul devine din ce în ce mai accesibil și mai ușor de utilizat, chiar și pentru cei care nu sunt experți în tehnologie.

***** De Ce Nu a Venit Încă „Anul Linuxului” la Nivel Global?

Există mai mulți factori care încetinesc adoptarea masivă a Linux-ului pe calculatoarele personale:

1. *Compatibilitatea cu software-ul*: Multe aplicații populare, în special cele destinate creativității sau gaming-ului, sunt optimizate pentru Windows sau macOS. Deși există alternative și soluții de compatibilitate (cum ar fi Wine sau Proton), acestea nu sunt întotdeauna perfecte.
2. *Experiența utilizatorului*: Linux a avut mult timp reputația de a fi un sistem pentru „tehnicieni”. Deși distribuțiile moderne, precum Ubuntu, Linux Mint sau Fedora, au făcut progrese uriașe în acest sens, există încă un prag de învățare pentru cei obișnuiți cu interfețe mai intuitive.
3. *Suportul pentru drivere*: Deși situația s-a îmbunătățit semnificativ, există încă hardware care nu este complet suportat de Linux, ceea ce poate descuraja utilizatorii.

***** Semne de Schimbare

Totuși, există și semne pozitive. Linux câștigă teren în domenii precum serverele, cloud computing-ul și dispozitivele IoT, unde este deja lider. Pe partea de desktop, distribuțiile devin din ce în ce mai prietenoase, iar proiecte precum SteamOS (bazat pe Linux) demonstrează că sistemul poate fi o opțiune viabilă chiar și pentru gaming.

De asemenea, creșterea interesului pentru confidențialitate și securitate a adus Linux-ul în atenția unor utilizatori care caută alternative la sistemele de operare tradiționale. Proiecte precum Pop!_OS, Manjaro sau Zorin OS fac tranziția mai ușoară pentru cei care vin de la Windows sau macOS.

***** Concluzie: Un Viitor Aproape?

„Anul Linuxului” la nivel global poate să mai întârzie, dar acest lucru nu înseamnă că nu se apropie. Cu fiecare utilizator care face tranziția, cu fiecare îmbunătățire adusă distribuțiilor și cu fiecare aplicație care devine disponibilă pe Linux, sistemul open-source câștigă teren. Poate că, în loc să așteptăm un „an al Linux-ului” spectaculos, ar trebui să sărbătorim fiecare mic pas în față - pentru că, în final, fiecare utilizator care alege Linux contribuie la acest viitor.

Până atunci, „anul Linuxului” rămâne o expresie care inspiră și motivează, indiferent dacă este vorba despre un fenomen global sau despre o experiență personală. Și cine știe? Poate că, într-o bună zi, vom privi în urmă și vom realiza că „anul Linuxului” a venit fără să ne dăm seama.

** 2026-02-16T08:34:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux linux-mint ubuntu gnome
:END:

*** De ce cred că Linux Mint face bine să treacă la o ediție pe an

Tot internetul vorbește despre noile planuri ale echipei Linux Mint, iar decizia lor de a lansa o singură ediție pe an a stârnit numeroase discuții. Din ce am observat, comentariile sunt împărțite, iar mulți ezită să spună clar dacă această schimbare este benefică sau nu.

Eu sunt convins că este o decizie excelentă. De mult timp susțin ideea că sistemele de operare ar trebui să apară o dată pe an, și argumentele sunt solide. Așa cum a menționat și Clem, acest ciclu extins oferă echipei de dezvoltatori un timp considerabil mai generos pentru a lucra la îmbunătățiri, pentru a testa temeinic și pentru a livra un produs mult mai stabil și bine pus la punct.

Ciclul de șase luni este, în opinia mea, prea scurt pentru oricine - fie că vorbim despre echipe mici sau companii mari. Consecințele se văd la Ubuntu, unde presiunea lansărilor frecvente se face simțită. Se văd la GNOME, unde uneori calitatea suferă în favoarea respectării termenelor. Fedora a avut probleme similare în trecut, deși trebuie să recunosc că în ultimii ani lucrurile par să meargă mult mai bine acolo.

Un ciclu anual permite echipelor să respire, să inoveze cu adevărat și să nu fie permanent în cursă cu calendarul. În loc să te lupți să îndeplinești un termen care vine prea repede, poți să te concentrezi pe calitate, pe testare extensivă și pe funcționalități care contează cu adevărat pentru utilizatori.

Linux Mint face un pas înțelept, și sunt curios să văd cum va influența această decizie celelalte distribuții din ecosistem.

** 2026-02-16T08:58:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: jurnal linux-romania fediverse matrix
:END:

*** De ce am fost absent și ce proiecte noi am lansat

În ultima vreme am fost mai puțin prezent pe jurnal, dar nu fără motive întemeiate. Vreau să explic ce s-a întâmplat și ce m-a ținut ocupat.

**** Descoperirea jurnalului scris

Am început să scriu în jurnale fizice, pe hârtie. Multe dintre gândurile mele încep să prindă viață acolo - în special reflecții personale pe care nu le pot publica online. Desigur, mai notez și idei care ar putea ajunge pe jurnalul online, iar pe viitor intenționez să fac o tranziție mai fluidă între cele două medii.

*Îi îndemn pe toți să încerce atât un jurnal scris, cât și unul digital (jurnal).* Aceste două practici te ajută enorm. Din păcate, puțini oameni își dau seama de impactul lor. Îți schimbă modul de gândire, îți îmbunătățesc memoria, transformă totul - și în mod pozitiv, nu negativ.

**** Lansarea proiectului Linux România

Al doilea lucru care m-a absorbit complet a fost lansarea proiectului *Linux România*, împreună cu trei parteneri. Este un proiect amplu, cu mai multe componente:

- *[[https://linuxromania.ro/][Forum-ul]]* - deja lansat și funcțional
- *[[https://rootlinux.ro/][Wiki-ul]]* - de asemenea activ, deși mai trebuie populat cu articole
- *[[https://chat.linuxromania.ro/][Server-ul Matrix]]* - încă în construcție; crearea de conturi este momentan oprită, dar infrastructura funcționează. Voi anunța pe forum când vom deschide înregistrările, așa că *urmăriți forumul!*

Am făcut și rebrănuit [[https://discord.com/invite/3cmufwJQGQ][serverul de Discord]] și [[https://lemmy.world/c/linuxromania][comunitatea de pe Lemmy]]. Grupul de Telegram nu l-am putut redenumi deoarece nu mai am acces la cont. În curând, situl ~comunitatealinux.ro~ va fi integrat în proiectul Linux România.

**** Concluzii

Acestea au fost principalele mele preocupări. Poate nu par multe, dar consumă mult timp, mai ales un proiect nou și complex ca Linux România.

Mă bucur sincer că pot contribui la acest proiect și, în paralel, să mă dedic jurnalului scris offline. Ambele îmi aduc satisfacție și simt că merită timpul investit.

** 2026-02-16T13:10:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux-romania descentralizare confidentialitate open-source
:END:

*** De ce am rugat pe cineva să-și mute întrebarea de pe Facebook pe forum

Recent, pe un grup de Facebook, cineva a scris că întâmpină mai multe probleme cu Linux - aceleași dificultăți pe care le-a experimentat atât pe Zorin OS, cât și pe Fedora. Cred că am soluția pentru problemele lui, dar l-am rugat să posteze întrebarea pe forumul [[https://linuxromania.ro/][linuxromania.ro]] și i-am promis că îi voi răspunde acolo.

Știu că pare că vreau doar să fac trafic pe forum, dar nu aceasta a fost intenția mea. Motivul real este mult mai profund: vreau să îi fac pe oameni să renunțe la serviciile centralizate care colectează extrem de multe date despre ei.

Gândiți-vă la asta: dacă ai început deja să folosești programe open source și libere, de ce să nu faci pasul următor și să începi să folosești și servicii online axate pe confidențialitate și care respectă drepturile omului? Este o chestiune de consecvență și de valori.

Răspunsul la întrebarea lui îl va primi oricum, doar că nu pe Facebook. O să îl postez atât pe [[https://linuxromania.ro/][forum]], cât și pe [[https://rootlinux.ro/][wiki]], astfel încât să fie accesibil tuturor și să ajute și alți oameni care se confruntă cu aceleași probleme.

Sper că oamenii vor înțelege acest lucru. Nu este vorba despre elitism sau despre a complica lucrurile intenționat. Este vorba despre a fi congruent cu valorile care ne-au determinat să alegem Linux în primul rând - libertatea, transparența și respectul pentru datele noastre personale.

** 2026-02-16T19:34:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: open-source descentralizare confidentialitate mastodon
:END:

*** De ce utilizatorul român evită open source și descentralizarea: un paradox modern

Utilizatorul român de tehnologie se află într-o poziție ciudată: pe de o parte, invocă argumente tehnice pentru a evita soluțiile open source și serviciile descentralizate, dar pe de altă parte, când aceste argumente sunt demontate, schimbă brusc narațiunea.

**** Argumentele inițiale: o aparență de raționament tehnic

Explicațiile cele mai frecvente sună familiar:

*„Programele open source nu sunt la fel de bune"* - o percepție alimentată de imaginea că tot ce e gratuit sau liber trebuie să fie inferior. Realitatea? Linux rulează pe majoritatea serverelor lumii, Android (bazat pe open source) domină piața de telefonie mobilă, iar browsere precum Firefox sau Chromium stau la baza majorității navigatoarelor moderne.

*„Serviciile descentralizate sunt pustii"* - argumentul clasic al efectului de rețea. „Nu sunt oameni acolo, deci nu merită." Dar oare Instagram avea utilizatori în prima zi? Sau Reddit? Orice platformă a început de undeva.

*„N-am nimic de ascuns"* - probabil cea mai periculoasă dintre justificări, pentru că transformă confidențialitatea într-o chestiune de vinovăție. Nimeni nu are „ceva de ascuns", dar toată lumea trage perdelele când se schimbă și închide ușa la baie.

**** Paradoxul: când argumentele se întorc împotriva lor

Aici devine interesant. Când cineva vine cu dovezi concrete - că LibreOffice face tot ce face Microsoft Office pentru 90% dintre utilizatori, că Signal oferă criptare end-to-end superioară WhatsApp-ului, că Mastodon funcționează perfect fără un Zuckerberg în spate - discuția se schimbă brusc.

Argumentele tehnice dispar. Apar altele:

- „Da, dar toată lumea e pe WhatsApp"
- „E complicat să instalez"
- „Nu am timp să învăț altceva"
- „Mie îmi merge bine cu ce am"

Și cel mai revelator: *„De ce să-mi las ușa deschisă? E altceva!"*

Exact. E altceva. Pentru că argumentul „n-am nimic de ascuns" nu a fost niciodată despre confidențialitate - a fost o justificare convenabilă pentru comoditate.

**** Adevărata rezistență: confortul ecosistemului închis

Problema fundamentală nu e tehnică. E psihologică și socială.

Utilizatorul român (ca de altfel mulți alții în lume) s-a obișnuit cu ecosistemele închise. Google știe unde ai fost, ce ai căutat, cu cine vorbești. Meta știe cu cine te întâlnești, ce îți place, ce îți reproșezi. Microsoft știe ce documente creezi, când lucrezi, cum te organizezi.

Și toate acestea oferă un comfort real: totul e sincronizat, integrat, „just works". Prețul? Date. Multă atenție transformată în profit pentru altcineva. Controlul complet al platformei asupra experienței tale.

Open source și descentralizarea cer ceva diferit: responsabilitate personală, învățare, uneori compromisuri. Cer să ieși din zona de confort.

**** Concluzie: recunoașterea e primul pas

Nu e nimic rău în a alege confortul. Dar e esențial să fim onești cu noi înșine.

Dacă folosești Gmail pentru că e convenabil, recunoaște-o. Dacă stai pe Facebook pentru că acolo sunt prietenii tăi, e valid. Dacă preferi Windows pentru că așa ai învățat, perfect.

Dar nu te ascunde în spatele unor argumente false despre calitate tehnică sau despre faptul că „n-ai nimic de ascuns".

Alternativele open source și descentralizate există. Sunt mature. Sunt funcționale. Sunt sigure.

Alegerea ta de a nu le folosi e legitimă - dar să fie o alegere informată, nu una mascată în pretexte care se prăbușesc la prima verificare.

** 2026-02-16T21:23:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: inteligenta-artificiala open-source linux claude-ai
:END:

*** Software-ul organic: O necesitate în era AI-ului

Am citit recent [[https://thatalexguy.dev/posts/organic-software/][un articol]] care m-a făcută să reflectez profund asupra direcției în care se îndreaptă industria software-ului. Autorul vorbește despre conceptul de „software organic" și, după ce am citit ideile sale, trebuie să spun că sunt complet de acord cu viziunea lui.

**** Criza calității în software

Trăim într-o eră în care AI-ul promite să accelereze dezvoltarea software-ului la viteze nemaivăzute. Și sunt pro-AI, nu mă înțelegeți greșit. Tehnologia are un potențial imens și o folosesc. Dar asistăm deja la o tendință îngrijorătoare: așteptările devin din ce în ce mai nerealiste („ar trebui să dezvolți de 10 ori mai rapid cu AI!"), iar dezvoltatorii epuizați strigă la Claude sau ChatGPT pentru a respecta deadline-uri imposibile.

Rezultatul? O avalanșă de software mediocru, construit în grabă, plin de buguri și lipsit de suflet. E tot mai greu să găsești programe construite cu atenție, cu grijă pentru detalii, cu acea calitate pe care o recunoști imediat când o întâlnești. Software-ul devine o marfă produsă în masă, nu o unealtă.

**** Ce înseamnă software organic?

Conceptul de „software organic" propus de autor este simplu dar puternic: software creat de dezvoltatori care le pasă de munca lor. Software liber de colectare agresivă de date, de cod generat în întregime de LLM-uri, de degradarea graduală a experienței utilizatorului în favoarea profitului. Software optimizat, testat amănunțit, cu funcții gândite în beneficiul utilizatorilor, nu al investitorilor.

E ca și diferența dintre o geacă de piele făcut manual de un meșter priceput și una din piele sintetică produsă în fabrică pentru câțiva bani. Ambele îți poartă lucrurile, dar experiența este fundamental diferită. Dacă toată lumea cumpără doar varianta ieftină, meșteșugul de calitate dispare.

**** Linux și viitorul ecosistemului software

Autorul propune ca Linux să devină acel „magazin familial" unde găsești produse de calitate premium. Și aici vreau să dezvolt ideea: da, ar fi extraordinar să existe un magazin pentru Linux cu programe bine construite, de calitate, indiferent că sunt gratuite sau comerciale.

În ecosistemul Linux actual există o mentalitate dominantă: totul trebuie să fie gratuit, atât ca în libertate, cât și ca în bere. Dar această mentalitate trebuie să evolueze. Dacă vrem să vedem mai multe programe de tipul VLC, Typora, LocalSend sau SublimeText pe Linux, trebuie să fim dispuși să plătim pentru calitate.

Un astfel de magazin ar putea găzdui atât software open-source de înaltă calitate, cât și aplicații comerciale. Criteriul principal nu ar fi prețul, ci calitatea: cod optimizat, documentație excelentă, design gândit, respectul pentru datele utilizatorului, absența telemetriei invazive.

**** AI-ul poate fi și el „organic"

Sunt un susținător al AI-ului, dar cred că și aici trebuie să facem distincții. Poate exista un AI „organic" - unul folosit ca instrument pentru a spori productivitatea dezvoltatorilor pricepuți, nu pentru a înlocui gândirea și meșteșugul. AI-ul care ajută un programator să scrie cod mai bun, mai rapid, nu AI-ul care scrie tone de cod mediocru nesupervizat.

Un AI care respectă creativitatea și expertiza umană, care amplifică abilitățile unui dezvoltator experimentat în loc să le înlocuiască cu pattern-uri generice. Asta ar fi AI-ul pe care mi-ar plăcea să-l văd integrat în ecosistemul software-ului organic.

**** Micii dezvoltatori pasionați

Ceea ce mă entuziasmează cel mai mult la ideea software-ului organic este că oferă speranță pentru dezvoltatorii independenți și echipele mici. În loc să concurezi cu giganții tech care aruncă zeci de dezvoltatori pe un proiect și folosesc AI pentru a produce rapid, poți concura pe baza calității, atenției la detalii și respectului pentru utilizator.

Un singur dezvoltator pasionat, sau o echipă mică dedicată, poate crea software mai bun decât o corporație cu sute de angajați, dacă are timpul, resursele și filozofia potrivite. Dar pentru asta, utilizatorii trebuie să fie dispuși să plătească pentru calitate.

**** Viitorul pe care îl dorim

Dacă nu schimbăm mentalitatea, viitorul e sumbru. Imaginați-vă un desktop dominat de aplicații gratuite pline de telemetrie, care funcționează doar online, construite într-o clipă de AI-uri și menținute de nimeni. Software fără caracter, fără suflet, fără respect pentru utilizator.

Alternativa este un ecosistem în care dezvoltarea software contează. În care dezvoltatorii pasionați pot trăi din crearea de instrumente excelente. În care utilizatorii apreciază și plătesc pentru calitate. În care Linux devine platforma de alegere pentru cei care vor altceva decât produse de masă.

Nu trebuie să renunțăm la AI. Dar trebuie să insistăm ca AI-ul să fie un instrument în mâinile meșterilor, nu un înlocuitor al lor. Trebuie să construim platforme și magazine care să promoveze calitatea, nu doar cantitatea și gratuitatea.

** 2026-02-17T08:57:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: locuinte romania proprietate-imobiliara
:END:

*** De ce proprietatea locuinței nu este o problemă, ci o soluție

Am citit recent încă o știre despre cum „România are cei mai mulți proprietari de locuințe din UE", scrisă cu un ton aproape acuzator, de parcă am avea de-a face cu o catastrofă națională. Mesajul implicit era clar: românii ar trebui cumva să renunțe la proprietăți și să se mute în chirie, ca în vest.

Sincer, nu înțeleg obsesia asta. De fapt, o înțeleg - știu exact de unde vine discursul - dar nu pot accepta ideea că trebuie să fim făcuți să ne simțim vinovați pentru că am reușit să ne cumpărăm o casă.

**** Chiria nu este un model pentru toată lumea

Da, în România sunt mulți oameni care stau în chirie. Dar contextul este complet diferit de cel din Germania sau Franța. Acolo există legislație care protejează chiriaşii, contracte pe termen lung, stabilitate. La noi? Contracte pe un an, proprietari care pot decide din senin să-ți crească chiria sau să te dea afară, zero securitate pe termen lung.

Cum poți să-ți faci planuri de viitor când nu știi dacă peste șase luni mai ai unde să stai? Cum investești în amenajări sau îmbunătățiri când locuința nu-ți aparține? Cum te simți acasă când, de fapt, ești doar un oaspete temporar?

**** Proprietatea înseamnă securitate

Pentru majoritatea românilor, casa proprie nu este un capriciu sau o investiție speculativă. Este securitate. Este liniște sufletească. Este certitudinea că, indiferent ce se întâmplă, ai un acoperiș deasupra capului care nu depinde de bunăvoința altcuiva.

În condițiile în care pensiile sunt mici, veniturile nesigure, iar sistemul de protecție socială lasă de dorit, proprietatea devine singura plasă de siguranță reală pe care o au mulți oameni. Este un bun pe care îl poți lăsa copiilor. Este ceva tangibil, real, pe care te poți baza.

**** De ce ne bombardează cu astfel de știri?

Știu exact de ce apar aceste articole. Există interese mari în joc - fonduri de investiții, dezvoltatori imobiliari, bănci - care ar prefera ca românii să rămână în chirie perpetuă, plătind lunar pentru un drept pe care nu-l vor deține niciodată cu adevărat. Un chiriaș este un client pe viață. Un proprietar este cineva care a scăpat din sistem.

Dar nu trebuie să cădem în această capcană. Nu trebuie să ne lăsăm convinși că aspirația firească de a avea un cămin al tău este cumva greșită sau înapoiată.

**** Concluzie

Faptul că românii sunt în proporție mare proprietari nu este o rușine, ci o realizare. În ciuda salariilor mici, a creditelor costisitoare și a unui sistem imobiliar departe de perfect, oamenii au reușit să-și cumpere case. Au muncit, au economisit, s-au sacrificat.

Așa că, în loc să fim criticați pentru asta, poate ar trebui să fim felicitați. Și în loc să ne spună să renunțăm la proprietăți, poate ar trebui să ne spună cum să le facem și mai accesibile pentru cei care încă nu și-au permis una.

Casa ta este mai mult decât patru pereți. Este libertate, demnitate și viitor. Și nimeni nu ar trebui să te facă să te simți vinovat pentru asta.

** 2026-02-17T18:35:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: rss descentralizare atom indieweb
:END:

*** RSS: Tehnologia care menține internetul deschis și descentralizat

În era algoritmilor care decid ce vedem pe rețelele sociale, RSS rămâne o tehnologie elegantă și puternică care pune utilizatorul în control. Deși mulți o consideră învechită, RSS continuă să fie fundamentul pe care se bazează multe aplicații moderne și rămâne relevantă pentru oricine dorește să consume conținut web în propriii termeni.

**** Ce este RSS?

RSS (Really Simple Syndication, anterior Rich Sit Summary) este un format standardizat de distribuire a conținutului web. În esență, este un fișier XML structurat care conține informații despre articole, postări de jurnal, episoade de podcast sau orice alt tip de conținut actualizat periodic.

Un feed RSS conține de obicei titlul, descrierea, data publicării și link-ul către fiecare articol nou. Utilizatorii se abonează la aceste feed-uri folosind un cititor RSS (RSS reader sau feed aggregator), care verifică automat actualizările și le prezintă într-o interfață unificată - similară unei căsuțe de email, dar pentru conținut web.

**** Scurt istoric

RSS a apărut la sfârșitul anilor '90, într-o perioadă de experimentare intensă pe internet. Prima versiune, RDF Sit Summary 0.9, a fost creată de Netscape în 1999 pentru portalul lor My Netscape, care permitea utilizatorilor să personalizeze ce știri doreau să vadă.

Aproape simultan, Dave Winer dezvolta propriul format numit ScriptingNews. Această fragmentare timpurie a dus la mai multe versiuni concurente: RSS 0.91, 1.0, și 2.0, fiecare cu suporteri pasionați. Între timp, a apărut și Atom, un alt format de syndicație care încerca să rezolve unele inconsistențe din RSS.

Deși „războiul formatelor" a creat confuzie tehnică, RSS 2.0 (lansat în 2003) a devenit cel mai utilizat standard, alături de Atom. Majoritatea cititorilor RSS moderni suportă ambele formate transparent.

Perioada de glorie a RSS a fost în anii 2000, când aproape orice sit avea un buton portocaliu „RSS" în footer. Google Reader, lansat în 2005, a democratizat folosirea RSS-ului, atrăgând milioane de utilizatori. Închiderea sa în 2013 a fost văzută de mulți ca „moartea RSS", dar în realitate tehnologia a continuat să prospere în culise.

**** De ce merită să folosești RSS

*Control total asupra conținutului*. Spre deosebire de rețelele sociale unde algoritmii decid ce vezi, RSS îți oferă exact la ce te-ai abonat - fără filtrare, fără prioritizare bazată pe engagement, fără conținut „recomandat". Tu decizi ce citești și în ce ordine.

*Fără distrageri*. Nu există notificări intruzive, reclame personalizate sau butoane de „like" care să îți fragmenteze atenția. RSS promovează o experiență de lectură calmă și focusată.

*Confidențialitate sporită*. Când te abonezi la un feed RSS, situl nu știe cine ești. Nu există tracking cross-sit, cookies de urmărire sau profiluri de utilizator. Consumul de conținut rămâne privat.

*Centralizare și eficiență*. În loc să vizitezi 20 de situri diferite zilnic, verifici un singur loc. RSS-ul aduce conținutul la tine, economisind timp și efort cognitiv.

*Rezistență la schimbări*. Rețelele sociale apar și dispar, își schimbă regulile și algoritmii. RSS-ul funcționează la fel de bine azi ca acum 20 de ani. Odată configurat, continuă să funcționeze fără să necesite întreținere.

*Ideal pentru profesioniști*. Jurnaliștii, cercetătorii și specialiștii folosesc RSS pentru a rămâne la curent cu publicațiile din domeniu fără să rateze nimic important. Multe reviste academice, jurnale tehnice și surse de știri oferă feed-uri RSS.

**** Cum implementezi RSS pe situl tău

Implementarea RSS este surprinzător de simplă. Trebuie să creezi un fișier XML structurat și să îl faci accesibil la o adresă fixă.

***** Structura de bază a unui feed RSS 2.0

#+BEGIN_SRC xml
<?xml version="1.0" encoding="UTF-8" ?>
<rss version="2.0">
  <channel>
    <title>Numele Blogului Tău</title>
    <link>https://example.com</link>
    <description>O scurtă descriere a conținutului</description>
    <language>ro</language>
    <lastBuildDate>Mon, 16 Feb 2026 10:00:00 +0200</lastBuildDate>
    
    <item>
      <title>Titlul Primului Articol</title>
      <link>https://example.com/articol-1</link>
      <description>Un rezumat sau primele paragrafe ale articolului</description>
      <pubDate>Mon, 16 Feb 2026 09:00:00 +0200</pubDate>
      <guid>https://example.com/articol-1</guid>
    </item>
    
    <item>
      <title>Titlul Celui de-al Doilea Articol</title>
      <link>https://example.com/articol-2</link>
      <description>Rezumatul articolului doi</description>
      <pubDate>Sun, 15 Feb 2026 14:30:00 +0200</pubDate>
      <guid>https://example.com/articol-2</guid>
    </item>
    
  </channel>
</rss>
#+END_SRC

***** Pași pentru implementare

*1. Generarea automată a feed-ului*. Cel mai eficient este să generezi feed-ul dinamic din baza de date. În PHP, de exemplu, poți crea un script care interogează ultimele articole și generează XML-ul corespunzător. Majoritatea platformelor moderne (WordPress, Ghost, Medium) generează automat feed-uri RSS.

*2. Plasarea fișierului*. Convenția este să plasezi feed-ul la ~/feed~, ~/rss~, ~/feed.xml~ sau ~/rss.xml~. Asigură-te că serverul servește fișierul cu header-ul corect: ~Content-Type: application/rss+xml~.

*3. Adăugarea în HTML*. Include un link în secțiunea ~<head>~ a paginilor tale:

#+BEGIN_SRC html
<link rel="alternate" type="application/rss+xml" 
      title="RSS Feed" href="/feed.xml" />
#+END_SRC

*4. Promovarea feed-ului*. Adaugă un buton sau link vizibil pe sit care indică către feed, folosind eventual iconița RSS tradițională.

***** Elemente opționale utile

- ~<category>~ - pentru a organiza articolele pe categorii
- ~<author>~ - pentru identificarea autorului
- ~<enclosure>~ - pentru atașarea de fișiere media (esențial pentru podcast-uri)
- ~<content:encoded>~ - pentru conținut HTML complet (necesită namespace-ul Content Module)

***** Validarea feed-ului

Înainte de a lansa feed-ul în producție, validează-l folosind servicii precum W3C Feed Validation Service. Acest lucru previne erori de formatare care ar putea face feed-ul incompatibil cu anumite cititori.

**** Viitorul RSS

Deși nu mai beneficiază de aceeași vizibilitate ca în anii 2000, RSS nu a dispărut - s-a integrat profund în infrastructura web-ului. Podcast-urile, de exemplu, funcționează aproape în totalitate pe RSS. Multe aplicații moderne de agregare a știrilor, managementul social media și automatizare (precum IFTTT sau Zapier) se bazează pe RSS în fundal.

În contextul actual al dezbaterilor despre descentralizare, confidențialitate și controlul asupra datelor personale, RSS devine din nou relevant. Este un protocol simplu, deschis, care nu aparține nimănui și nu poate fi monetizat sau controlat de o singură companie.

Pentru creatorii de conținut, oferirea unui feed RSS demonstrează respect pentru autonomia cititorilor și contribuie la un internet mai deschis. Pentru utilizatori, folosirea RSS înseamnă recuperarea controlului asupra experienței online și cultivarea unei relații mai sănătoase cu tehnologia.

RSS nu este o relicvă a trecutului - este o tehnologie matură, stabilă și liberă care merită să rămână parte din viitorul web-ului.

** 2026-02-18T10:52:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: extraterestri univers
:END:

*** De ce cred că extratereștrii există, orice ar spune Obama

Am văzut zilele trecute un [[https://vm.tiktok.com/ZNRPNvbaX/][TikTok]] în care Barack Obama spune că extratereștrii nu există. Îl respect, dar nu sunt de acord cu el.

Hai să gândim simplu.

Uită-te în jur, aici pe Pământ. Suntem oameni de mai multe feluri - cu pielea mai deschisă sau mai închisă, cu ochii mai mari sau mai mici, mai înalți sau mai scunzi. Și pe lângă noi, mai există câini, pisici, păsări, pești, insecte și încă mii de alte vietăți. Atâta diversitate pe o singură planetă.

Acum gândește-te cât de mare este universul. Nimeni nu știe exact unde se termină. Sunt miliarde de stele, miliarde de planete. Și noi să fim singuri în toată această imensitate? Mi se pare greu de crezut.

Eu cred că extratereștrii există. Poate sunt mai avansați decât noi, poate sunt mai simpli. Poate arată complet diferit față de ce vedem în filme. Dar că există undeva, asta da - sunt convins.
Poate că au fost chiar pe Pământ la un moment dat. Poate că nu. E o altă discuție.

Cert este că universul e mult prea mare ca să fim doar noi în el. Iar logica, chiar și cea mai simplă, îți spune același lucru.​​​​​​​​​​​​​​​​

** 2026-02-19T17:41:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: open-source linux gnu android
:END:

*** Open Source: Revoluția transparenței în tehnologie

Dacă te-ai întrebat vreodată cum funcționează aplicațiile pe care le folosești zilnic sau cum a ajuns internetul să fie ceea ce este astăzi, răspunsul se află în mare parte în conceptul de „open source” - una dintre cele mai importante revoluții din istoria tehnologiei moderne.

**** Ce înseamnă Open Source?

Open source, sau „sursă deschisă” în limba română, se referă la software al cărui cod sursă este disponibil public, putând fi consultat, modificat și distribuit de oricine. Spre deosebire de programele proprietare (precum Windows sau Photoshop), unde codul este secret și controlat strict de companie, software-ul open source permite oricui să „privească sub capotă” și să înțeleagă exact cum funcționează.

Imaginează-ți diferența dintre o rețetă de gătit păstrată secret de un restaurant și o rețetă publicată într-o carte de bucate pe care o poate consulta, adapta și îmbunătăți oricine. Exact acest principiu stă la baza filosofiei open source.

**** Scurt istoric: Cum a apărut mișcarea Open Source

Povestea open source începe în anii '80, într-o perioadă în care industria software-ului devenea din ce în ce mai comercială și închisă. Richard Stallman, un programator de la MIT, a fost frustrat de restricțiile impuse de licențele software-ului proprietar și a lansat în 1983 Proiectul GNU (GNU's Not Unix), cu scopul de a crea un sistem de operare complet liber.

În 1991, Linus Torvalds, un student finlandez, a lansat prima versiune a kernel-ului Linux, care combinat cu instrumentele GNU a dat naștere sistemului GNU/Linux - poate cel mai cunoscut exemplu de succes open source. Acest moment a marcat începutul unei noi ere în dezvoltarea software-ului.

Termenul „open source” a fost introdus oficial în 1998, când un grup de entuziaști, inclusiv Eric Raymond și Bruce Perens, au fondat Open Source Initiative pentru a promova avantajele practice ale acestui model de dezvoltare.

De atunci, mișcarea a crescut exponențial. Astăzi, open source nu mai este doar o filozofie alternativă, ci fundamentul pe care se construiește o mare parte a infrastructurii digitale mondiale. Servere web precum Apache, limbaje de programare precum Python, browsere ca Firefox și chiar sistemul de operare Android sunt toate construite pe principii open source.

**** De ce este bine să folosim Open Source?

Există numeroase motive pentru care software-ul open source a devenit atât de popular și de ce ar trebui să îl luăm în considerare:

*Transparență și siguranță*. Când codul este deschis, oricine poate identifica vulnerabilități sau erori. Paradoxal, această transparență face software-ul mai sigur, deoarece există „mii de ochi” care verifică codul. Secretul nu înseamnă automat securitate - uneori, exact opusul.

*Flexibilitate și personalizare*. Dacă un program open source nu face exact ce ai nevoie, îl poți modifica sau poți angaja pe cineva să îl adapteze pentru tine. Nu mai ești dependent de bunăvoința unei companii pentru a obține funcționalități noi.

*Costuri reduse*. Majoritatea software-ului open source este gratuit, ceea ce îl face accesibil pentru persoane, organizații mici și țări în curs de dezvoltare. Aceasta democratizează accesul la tehnologie și reduce barierele de intrare în lumea digitală.

*Comunitate și colaborare*. Proiectele open source creează comunități vibrante de dezvoltatori care colaborează pentru a îmbunătăți constant software-ul. Această colaborare globală duce adesea la inovații mai rapide decât în mediul corporatist tradițional.

*Longevitate și independență*. Când folosești software proprietar, ești la mila companiei producătoare. Dacă aceasta dă faliment sau decide să abandoneze produsul, rămâi fără suport. Cu open source, comunitatea poate continua să mențină și să dezvolte proiectul.

*Educație și învățare*. Pentru cei care vor să învețe programare, codul open source este o resursă inestimabilă. Poți vedea cum au rezolvat probleme programatori experimentați și poți contribui la proiecte reale încă de la început.

Open source nu este doar despre tehnologie - este despre o filozofie de transparență, colaborare și democratizare a cunoașterii. Este dovada că oamenii pot construi lucruri extraordinare împreună, fără a fi motivați exclusiv de profit. În lumea noastră din ce în ce mai digitalizată, înțelegerea și susținerea principiilor open source devine nu doar utilă, ci esențială pentru un viitor tehnologic echitabil și accesibil tuturor.

** 2026-02-19T19:31:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: rss apple feed-reader
:END:

*** Current - un client RSS modern

Am dat peste câteva articole pe diverse jurnale despre un client RSS nou, numit Current. Unul dintre ele, [[https://www.terrygodier.com/phantom-obligation][pe blogul lui Terry Godier]], mi-a stârnit curiozitatea. Ulterior am văzut că a apărut și [[https://techcrunch.com/2026/02/19/current-is-a-new-rss-reader-thats-more-like-a-river-than-an-inbox/][un articol despre el pe TechCrunch]], ceea ce înseamnă că lumea a început să îl remarce.

Ce mi-a atras atenția este faptul că arată diferit față de toți ceilalți clienți RSS pe care i-am văzut până acum. De obicei, aplicațiile de RSS arată ca un client de mail, cu o listă de mesaje necitite și tot tacâmul. Current nu face asta. Are un design modern și o abordare proaspătă, care îl face mai plăcut de folosit.

Din ce am citit, pare să fie o aplicație foarte bună pentru cei care urmăresc știri și articole prin [[https://thinkroot.xyz/post/rss-tehnologia-care-mentine-internetul-deschis-si-][RSS]], un format care, deși vechi, rămâne unul dintre cele mai bune moduri de a urmări sursele preferate fără algoritmi și fără reclame.

Din păcate, are o problemă mare pentru mulți dintre noi: este disponibil doar pe platformele Apple. Dacă folosești Android, Windows sau Linux, nu îl poți folosi. Cei interesați îl pot găsi în [[https://apps.apple.com/us/app/current-reader/id6758530974][App Store]]. E păcat că nu există și pentru alte platforme, pentru că altfel ar fi putut fi o opțiune excelentă pentru oricine.

Sper ca Terry Godier să se gândească și la o versiune și pentru alte platforme. Până atunci, rămâne o aplicație frumoasă, dar accesibilă doar unei părți dintre utilizatori.

** 2026-02-21T09:29:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux linux-mint zorin-os
:END:

*** Linux pentru toți: De ce atâtea variante îl fac greu de folosi

Pe un grup de Facebook despre Linux, cineva a ridicat o problemă reală: sunt prea multe versiuni de Linux, și asta îi descurajează pe oamenii normali să-l încerce. Are dreptate. Hai să vedem de ce se întâmplă asta și ce se poate face.

Să ne imaginăm situația: vrei să încerci Linux pentru prima dată. Poate ești plictisit de Windows sau ți se pare prea scump macOS. Te duci pe un forum și întrebi: „Ce versiune de Linux să instalez?” În câteva minute, primești 5-6 răspunsuri diferite: /Ubuntu/, /Fedora/, /Manjaro/, /Linux Mint/, /Pop!_OS/, /Zorin OS/. Fiecare persoană îți recomandă altceva. Și tu, care abia ai auzit de Linux, nu știi ce să alegi. Mulți renunță înainte să înceapă. E ca și cum ai intra într-un magazin să cumperi lapte și ai găsi 50 de sortimente diferite, fiecare cu explicații tehnice complicate. Normal că pleci fără să cumperi nimic.

Linux nu e ca Windows sau macOS, făcut de o singură companie. E un sistem liber pe care oricine îl poate modifica și adapta. De asta există sute de versiuni diferite, numite „distribuții”. Unii vor un Linux simplu pentru birou, alții unul pentru servere, alții pentru programatori. Fiecare grup și-a făcut propria versiune. Asta e frumos în teorie, pentru că oferă libertate și diversitate, dar e coșmar pentru cineva care doar vrea un computer care să meargă.

Vestea bună e că există versiuni simple pentru oameni normali. [[https://linuxmint.com/][Linux Mint]] și [[https://zorin.com/os/][Zorin OS]] sunt două versiuni făcute special pentru oameni care trec de pe Windows sau macOS. La ele nu trebuie să scrii comenzi complicate în terminal, arată familiar ca Windows, au deja instalate programele de care ai nevoie și au butoane și meniuri ca la orice calculator normal. Acestea sunt versiunile pe care orice începător ar trebui să le încerce.

Dar aici apare marea problemă: oamenii de pe Linux recomandă ceea ce le place lor, nu ceea ce e mai bun pentru un începător. Cineva care folosește Arch Linux de 10 ani o să-ți spună „încearcă Manjaro”, dar Manjaro e complicat pentru cineva care abia începe. E ca și cum ai întreba „ce mașină să-mi iau pentru prima dată?” și cineva îți recomandă un Porsche manual cu viteze. Asta creează un ciclu prost: întrebi ce Linux să folosești, primești 5 răspunsuri diferite, te simți copleșit și renunți.

Diversitatea versiunilor de Linux e și bună și rea în același timp. Pentru utilizatori avansați, diversitatea e minunată, poți alege exact ce vrei și ai libertate totală. Pentru începători însă, e o încurcătură completă. Te confuzi și nu știi ce să alegi, *nu există un Linux „oficial”* cunoscut de toată lumea, iar ce recomandă revista X e diferit de ce recomandă sit-ul Y. În plus, avantajele includ faptul că dacă nu-ți place o versiune poți încerca alta, și nimeni nu controlează totul ca Microsoft sau Apple.

Soluția e simplă: când cineva întreabă „ce Linux să instalez?” și e începător, răspunsul ar trebui să fie mereu același - [[https://linuxmint.com/][Linux Mint]] dacă vrei ceva simplu, ca Windows, sau [[https://zorin.com/os/][Zorin OS]] dacă vrei ceva modern și arătos. Nu alte 10 variante, nu explicații tehnice, doar două opțiuni simple. Restul versiunilor pot aștepta. După ce omul învață bazele și se simte confortabil, atunci poate explora alte variante.

Mulți se întreabă dacă se poate avea încredere în Linux. E o întrebare bună, când vezi Windows sau macOS, știi ce primești - o singură versiune, un singur produs, suport clar. La Linux pare haotic pentru că sunt atât de multe versiuni. Dar Linux Mint și Zorin OS sunt la fel de stabile ca Windows, au comunități mari care le susțin, primesc actualizări regulate și funcționează bine. Problema nu e că Linux nu inspiră încredere, ci că noi, utilizatorii, îl prezentăm prost începătorilor.

Linux nu va ajunge niciodată popular la oameni normali dacă fiecare îi recomandă versiunea lui preferată fără să se gândească la cine întreabă. Dacă vrei să ajuți pe cineva să treacă pe Linux, nu-i da 10 opțiuni. Spune-i simplu: „Instalează Linux Mint. E simplu, arată ca Windows, merge bine.” După ce persoana aia se obișnuiește cu Linux și vrea să exploreze mai mult, atunci poți vorbi despre alte versiuni. Dar la început, păstrează lucrurile simple. Diversitatea e frumoasă, dar pentru un începător e copleșitoare. Și dacă vrem cu adevărat ca mai mulți oameni să folosească Linux, trebuie să fim mai clari și mai simpli în recomandări.

** 2026-02-21T09:55:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux windows docker
:END:

*** De ce mulți renunță la Linux după câteva ore și ce greșesc

Citesc des pe internet același tip de postare: cineva instalează Linux, îl folosește câteva ore și ajunge la concluzia că este complicat, prost și o pierdere de timp. Dar după mulți ani de experiență cu ambele sisteme, pot spune cu toată sinceritatea că problema nu este Linux.

*Problema este așteptarea cu care vine omul când îl încearcă.*

Am început cu un 486 și Windows 95. Știu cum arăta un calculator înainte de plug-and-play, înainte ca lucrurile să fie simple și automate. Și știu, din experiență, că Windows nu a fost ușor de la început. L-am învățat în timp, cu greșeli și cu răbdare.

Din 2012 folosesc Linux ca sistem principal pentru că îmi place, pentru că este stabil și pentru că în acea perioadă Windows nu era așa bun cum este acum. Am avut multe probleme cu Linux, așa cum am avut și cu Windows. Dar asta nu m-a făcut să renunț, m-a făcut să învăț și mai multe.

Când cineva se plânge că Linux îl obligă să folosească terminalul și că asta este inacceptabil, am o singură întrebare: *te-ai născut știind să folosești Windows?*

Bineînțeles că nu. L-ai învățat în timp, probabil cu ajutorul altora, probabil cu greșeli pe care acum le-ai uitat de mult. Din păcate, majoritatea uită cât de greu a fost să învețe ceva.

Linux are și el o perioadă de învățare. Orice sistem nou are. Chiar și trecerea de la Windows 7 la Windows 8 a enervat milioane de oameni, exact din același motiv: lucrurile arătau și funcționau altfel decât știau ei.

***** Linux nu este Windows cu alt fundal pe desktop

Aceasta este greșeala pe care o face aproape oricine care vine din Windows. Linux este un sistem diferit, gândit diferit, construit diferit. Când îl instalezi și te aștepți să funcționeze exact ca Windows, te pregătești singur pentru dezamăgire.

Wine nu rezolvă magic orice program de Windows. Docker se instalează altfel. Gestionarea programelor funcționează altfel. Parola cerută la instalarea unor aplicații există pentru că Linux ia securitatea în serios.

Acestea nu sunt defecte. Sunt alegeri făcute intenționat, cu motive bune în spate.

Înțeleg că nu toată lumea vrea să aloce timp pentru a învăța un sistem nou. Dacă în Windows îți faci treaba fără probleme, nu ai niciun motiv să treci la Linux.

Dar atunci să fim sinceri: nu înseamnă că Linux este prost, ci că tu nu ești dispus să treci printr-o perioadă de adaptare. Și asta este în regulă, nimeni nu te obligă.

***** Fiecare cu ce i se potrivește

Dacă nu îți place Linux, nu îl folosești. Atât de simplu. Windows este un sistem funcțional, nu pot spune că este bun, dar dacă îți faci treaba cu el și te simți bine cu el, este perfect normal.

Ceea ce mă deranjează este altceva: *ideea că Linux este defect pentru că nu se comportă ca Windows*. Sunt sisteme diferite, nu unul mai bun și unul mai prost. Fiecare are avantajele și dezavantajele lui.

Linux îți oferă stabilitate, securitate și control. Dar îți cere să înveți lucruri noi și să renunți la așteptarea că totul va fi la fel ca pe Windows.

Vrei să folosești Linux? Atunci, vino cu curiozitate, nu cu pretenții. Acceptă că vei învăța lucruri noi. Caută programe alternative pentru ce foloseai pe Windows, în loc să te aștepți că Wine va rezolva totul. Și dă-i timp - nu câteva ore, ci câteva săptămâni.

Dacă după o perioadă tot nu îți place, perfect. Nu ești obligat să îl folosești și treci înapoi la Windows.

Dar nu condamna un sistem de operare întreg după câteva ore petrecute cu el, așteptând să se comporte exact ca altceva. Nu ar fi corect față de nimeni și față de nimic.

** 2026-02-23T11:40:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: libreoffice formate-deschise microsoft proprietate-digitala
:END:

*** De ce salvez documentele în ODF și nu în OOXML

Am dat recent peste un articol interesant pe jurnalul [[https://www.libreoffice.org][LibreOffice]], care explică de ce formatul ODF e mai bun decât OOXML - adică formatele .docx, .xlsx și .pptx de la Microsoft. Poți citi articolul original [[https://blog.documentfoundation.org/blog/2026/02/16/why-odf-and-not-ooxml/][aici]]. Și după ce l-am citit, am vrut să îmi spun și eu părerea pe înțelesul tuturor.

Pe scurt: ODF este un format deschis, pe care îl poate folosi oricine, fără să ceară voie. OOXML este formatul Microsoft - .docx, .xlsx, .pptx - care pare deschis, dar în realitate e controlat de o singură companie.

Imaginează-ți că îți ții toate documentele importante într-o cutie cu lacăt, dar cheia o are altcineva. Atâta timp cât ești „prieten" cu acea persoană, totul e bine. Dar dacă într-o zi aceasta decide să schimbe lacătul sau să nu îți mai dea acces? Exact asta se poate întâmpla cu fișierele salvate în format Microsoft.

Nu e o teorie - articolul menționează un caz real: Microsoft a închis contul de email al Procurorului Șef al Curții Internaționale de Justiție, la cererea autorităților americane. Dacă ți se pare că asta nu te privește, gândește-te că același lucru s-ar putea întâmpla cu documentele tale stocate în Microsoft 365.

Eu folosesc [[https://www.libreoffice.org][LibreOffice]] și salvez totul în format ODF. Nu pentru că urăsc Microsoft, ci pentru că vreau ca fișierele mele să fie ale mele cu adevărat. [[https://www.libreoffice.org][LibreOffice]] e gratuit, funcționează pe orice calculator și deschide perfect atât fișiere ODF, cât și fișierele .docx sau .xlsx când am nevoie.

Există și aplicații care par „libere" dar nu sunt cu adevărat - articolul vorbește despre OnlyOffice, care colaborează cu Microsoft și te ține tot în același sistem proprietar, fără să îți dai seama.

Nu trebuie să fii specialist IT ca să înțelegi ideea de bază: când folosești un format deschis ca ODF, nimeni nu poate să îți ia accesul la propriile documente. E simplu, e gratuit și [[https://www.libreoffice.org][LibreOffice]] face treaba perfect.

Dacă nu l-ai încercat încă, descarcă-l de pe [[https://www.libreoffice.org][libreoffice.org]] și convinge-te singur. Nu ai nimic de pierdut - și ai mult de câștigat.

** 2026-02-23T18:46:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux romania distrowatch open-source
:END:

*** Distribuții Linux cu origini Românești

Pe situl [[https://distrowatch.com/search.php?origin=Romania#simple][Distrowatch]], una dintre cele mai cunoscute resurse pentru urmărirea distribuțiilor Linux, sunt listate *4 distribuții cu originea în România*, toate marcate ca active. Știu sigur că doi dintre dezvoltatorii principali ai acestor distribuții nu își consideră munca ca origine din România și originea o consideră ca internațional, iar celelalte două din ce am observat se consideră a fi Românești.

Știu motivul pentru care cele două distribuții nu se consideră Românești. Dar cred că asta este o altă poveste, acum să vedem care sunt aceste 4 distribuții cu origini din România. 

[[https://redcorelinux.org][*Redcore Linux*]] și [[https://argentlinux.io][*Argent Linux*]] au o istorie comună: ambele descind din distribuția *Kogaion Linux*, apărută inițial sub numele *Rogentos* - un proiect 100% românesc care a pus bazele unui ecosistem interesant bazat pe Gentoo. 

- Am folosit și testat Redcore și pot spune că este un *sistem de operare stabil și bine pus la punct*, accesibil chiar și utilizatorilor mai puțin tehnici.

- Nu am folosit Argent, dar îl cunosc pe dezvoltatorul principal și pot spune că Argent este o distribuție de calitate și fără probleme.

[[https://pearos.xyz][*pearOS*]] este o distribuție bazată pe *Arch Linux* care adoptă un design inspirat din *macOS* - o alegere interesantă pentru utilizatorii care apreciază estetica Apple, dar preferă libertatea unui sistem open-source.

[[https://github.com/florintanasa/brgvos-void/][*BRGV-OS*]] este probabil cel mai de nișă proiect dintre toate: o distribuție construită special pentru *Banca de Resurse Genetice Vegetale (BRGV)*, bazată pe *Void Linux*. Este un exemplu concret că Linux poate fi adaptat pentru instituții și scopuri foarte specifice.

Mă întreb câți utilizatori de Linux din România știu că există aceste distribuții. Bănuiesc că foarte puțini, și asta este o problemă. Avem oameni care construiesc sisteme de operare întregi, funcționale și de calitate, și nimeni nu vorbește despre asta.

Din păcate, aceste distribuții sunt *slab promovate* în comunitatea locală. Mulți utilizatori de Linux din România nici nu știu că ele există, ceea ce este o pierdere reală - atât pentru utilizatori, care ar putea beneficia de ele, cât și pentru dezvoltatori, care merită recunoaștere și o comunitate mai largă.

Ar fi un gest frumos din partea comunității Linux românești să le acorde mai multă vizibilitate: un articol distribuit, o mențiune într-un grup, o instalare de test - toate contează.

** 2026-02-25T11:15:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux-romania jurnal php self-hosting
:END:

*** Finalizarea câtorva proiecte

În ultimele săptămâni, am dedicat timp finalizării și optimizării mai multor proiecte online pe care le-am dezvoltat de-a lungul timpului. Printre acestea se numără platformele asociate cu *Linux România*, un proiect care mi-a ocupat o bună parte din energie și atenție. [[https://linuxromania.ro][Forumul]], [[https://wiki.linuxromania.ro][wiki-ul]] și sit-ul [[https://comunitatealinux.ro][comunitatealinux.ro]] - sunt acum finalizate. Platformele precum [[https://lemmy.world/c/linuxromania][Lemmy]], [[https://discord.com/invite/3cmufwJQGQ][Discord]] și [[https://t.me/comunitatealinuxromania][Telegram]] au necesitat doar un rebranding, iar pentru pasionații de gaming care folosesc Linux, am creat un [[https://steamcommunity.com/groups/LinuxRomania][grup pe Steam]]. Acestea sunt spații deschise pentru toți cei interesați de Linux, indiferent de nivelul lor de experiență.

Pentru cei care așteaptă serverul de Matrix, acesta, din păcate, este încă în dezvoltare. Vă invit să urmăriți forumul pentru a afla când va fi lansat.

Proiectul *Linux România* nu se oprește aici. Următorul pas este crearea de articole și tutoriale, iar oricine dorește să contribuie cu un ghid, o sugestie sau o idee de promovare este binevenit. Colaborarea este esențială pentru a menține acest proiect relevant și util pentru comunitate.

Pe lângă aceste activități, am lucrat și la îmbunătățirea *paginii de start a navigatorului*. Aceasta a fost actualizată atât din punct de vedere vizual, cât și funcțional. Am adăugat un fundal dinamic care se schimbă în funcție de momentul zilei: o imagine pentru dimineață, una pentru zi, una pentru seară și una pentru noapte. De asemenea, am integrat un citat care se actualizează zilnic, o secțiune pentru notițe rapide și un feed RSS, pentru a fi mai ușor la curent cu câteva jurnale pe care le urmăresc. Legăturile au fost reorganizate, unele au fost eliminate, altele adăugate, în funcție de necesități.

[[/content/images/finalizarea-catorva-proiecte/start-page.png][start-page]]

Un alt proiect care mi-a ocupat timpul în ultimele săptămâni a fost *redesenarea acestui jurnal*. Am optat pentru o temă simplă, elegantă, cu suport pentru modurile light și dark, care să reflecte mai bine preferințele mele. Articolele sunt scrise în fișiere text (.txt) și markdown (.md), cu suport complet pentru sintaxa markdown, indiferent de formatul ales. Jurnalul poate afișa atât articole cu titlu, cât și fără, și acceptă imagini în formate diverse, cum ar fi jpg, jpeg, png, gif și webp.

Din punct de vedere tehnic, jurnalul este construit folosind *PHP, HTML, CSS și JavaScript*, dar cel mai important aspect este că nu colectează date de la vizitatori. Aceasta a fost o prioritate încă de la început, atât pentru vechiul jurnal, cât și pentru noua versiune. Mai sunt câteva ajustări minore de făcut, dar acestea nu afectează funcționarea platformei sau experiența utilizatorilor.

Aceste trei proiecte - *Linux România, pagina de start a navigatorului și jurnalul personal* - au fost principalele mele preocupări în ultimele zile, deși fiecare dintre ele are o istorie mult mai lungă. Sper ca aceste inițiative să fie utile celor care le folosesc, chiar dacă pagina de start este un proiect personal, fără acces public. Scopul meu a fost întotdeauna să creez instrumente și spații care să fie utile, accesibile și respectuoase față de confidențialitatea utilizatorilor.

** 2026-02-27T18:58:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: legislatie jocuri-de-noroc romania
:END:

*** Păcănelele ar trebui interzise? Eu zic că nu

Recent, autoritățile locale din orașul meu au primit, prin lege, dreptul să decidă ce se întâmplă cu sălile de jocuri de noroc. Pot stabili unde funcționează, câte pot exista și ce program pot avea. Este un subiect care a stârnit multe discuții, așa că am vrut să îmi spun și eu părerea.

Nu sunt jucător de păcănele și nu am nimic în comun cu jocurile de noroc. Dar nu cred că interzicerea lor completă este soluția corectă.

Nimeni nu îi obligă pe oameni să intre într-o sală de jocuri și cu atât mai puțin să își cheltuie toți banii acolo. Fiecare adult are dreptul să decidă singur cum își folosește timpul și banii, la fel cum decide dacă fumează, dacă bea alcool sau dacă mănâncă nesănătos.

Cea mai rațională soluție mi se pare mutarea acestor săli în zone depărtate de școli, grădinițe și instituții publice. Astfel, adulții care vor să joace au în continuare această posibilitate, iar copiii și tinerii nu mai sunt expuși zilnic acestui mediu.

Dacă vrem să interzicem păcănelele pe motiv că dăunează oamenilor, atunci trebuie să fim consecvenți. Alcoolul dăunează. Țigările ucid. Mâncarea fast-food contribuie la sute de boli. Totuși, nimeni nu vorbește serios despre interzicerea lor.

Dacă interzicem doar păcănelele, ne alegem să fim selectivi și ipocriți. Și asta nu mi se pare corect.

Noua lege este un pas bun, pentru că dă comunităților puterea să reglementeze aceste săli în mod inteligent. Dar reglementare nu înseamnă interdicție totală. Înseamnă reguli clare, amplasamente potrivite și respect față de libertatea fiecăruia de a alege.

** 2026-02-28T21:35:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: pure-blog jurnal markdown php
:END:

*** De la HTML scris de mână la Pure Blog

De mult timp am avut jurnalul construit doar pe HTML/CSS, iar în ultimul an pe PHP/HTML/CSS/JavaScript. Îmi plăcea acest lucru pentru că îmi plăcea să modific câte ceva la jurnal din când în când.

Cu timpul m-am săturat să tot scriu cod HTML pe lângă articol - îmi lua prea mult timp. Așa că am trecut la PHP și automatizări care să citească fișiere text (~.txt~) și markdown (~.md~) și să le afișeze ca articole. Am făcut și un panou de administrare, mai mult pentru postarea articolelor, ca să nu tot deschid aplicația de FTP.

Îmi plăcea să mă ocup de jurnal în acest mod, dar a devenit prea complicat. Toate variantele și design-urile le-am făcut cu ajutorul AI-ului, iar la HTML/CSS nu mă pricep foarte bine, iar la PHP/JavaScript nu mă pricep deloc - cel puțin nu suficient cât să fac jurnalul cum trebuie și să nu mai intervin la el o bună perioadă de timp. AI-ul face multe greșeli care nu se văd imediat, dar se văd în cod. Și nu îmi plăcea acest lucru. De câte ori încercam să repar ceva, AI-ul strica altceva.

În urmă cu câteva săptămâni am citit un articol de la [[https://kevquirk.com/introducing-pure-blog][Kev Quirk]] în care anunța lansarea platformei [[https://pureblog.org/][Pure Blog]]. La momentul respectiv mi-am zis că nu am nevoie de ea - până de curând, când Kev a anunțat și lansarea [[https://comments.purecommons.org/][Pure Comments]]. La asta s-au adăugat și articolele lui [[https://baty.blog/][Jack Baty]], care a testat Pure Blog și nu a avut decât cuvinte de laudă.

Așa că am trecut la testarea Pure Blog. Am personalizat design-ul și mi-a plăcut ce am văzut - atât felul în care se administrează platforma, cât și cât de ușor se publică articolele. Și am decis să pun platforma pe jurnalul meu.

Am ales un design pe placul meu, am integrat Pure Comments pentru o secțiune de comentarii, iar articolele sunt salvate în markdown, ceea ce înseamnă că am putut să îmi aduc și vechile articole înapoi fără niciun efort.

** 2026-02-28T22:01:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: cronos-browser confidentialitate romania inteligenta-artificiala gdpr
:END:

*** Cronos: Browserul românesc rescrie regulile confidențialității

Într-o piață dominată de giganți precum Google Chrome, Microsoft Edge sau Mozilla Firefox, o companie românească din Iași îndrăznește să propună o alternativă construită în jurul unui principiu simplu, dar din ce în ce mai rar: *tu ești utilizatorul, nu produsul*.

**** Cine stă în spatele lui Cronos?

Cronos Browser este dezvoltat de *AVALW SRL*, o firmă de tehnologie înregistrată în România, cu sediul în Iași. Aceasta nu lucrează doar la browser, ci construiește un întreg ecosistem de produse orientate spre confidențialitate: propriul motor de căutare disponibil la *avalw.org*, o platformă de mesagerie criptată numită *Thunder*, un protocol propriu de securitate denumit *AVALW Protocol* și o platformă de publicitate etica numită *AVALW Ads*, care promite cookie-less tracking și tehnologie hologram.

Misiunea declarată a companiei este construirea de alternative reale la Big Tech, cu un angajament explicit față de regulamentele GDPR - beneficiu natural al faptului că operează din interiorul Uniunii Europene.

**** Ce este Cronos, concret?

Cronos este construit pe motorul *Chromium*, ceea ce îi asigură compatibilitate cu extensiile și siturile web cu care utilizatorii sunt deja obișnuiți, adăugând peste acest fundament un strat consistent de funcționalități axate pe confidențialitate.

Versiunea actuală, v11.1.0, se prezintă ca un browser descentralizat, construit pe AVALW Protocol, care operează cu dependență zero față de cloud - fără logare de IP, fără colectare de date și fără telemetrie ascunsă.

Browserul este gratuit și nu necesită niciun cont pentru utilizare. Este disponibil în *Microsoft Store* și *App Store* pentru iOS și iPadOS, iar versiunile pentru macOS și Linux sunt în dezvoltare.

**** Funcționalitățile principale

*UIKI - Asistentul AI local.* Probabil cea mai distinctivă caracteristică a lui Cronos este integrarea unui asistent de inteligență artificială care rulează *exclusiv pe dispozitivul utilizatorului*. Nu există procesare în cloud, nu există servere externe - UIKI funcționează complet offline, inclusiv pentru rezumarea paginilor, traduceri și răspunsuri la întrebări. Aceasta vine cu un compromis evident: asistentul nu are acces la internet în timp real și nu poate oferi informații actualizate, cum ar fi prognoza meteo.

*AdBlocker nativ.* Spre deosebire de alte browsere care impun instalarea de extensii terțe, Cronos include un blocator de reclame integrat, cu categorii separate pentru reclame, trackere și analytics, plus o listă personalizată de domenii blocate. Reclamele de pe YouTube rămân, deocamdată, o excepție.

*Layout / Split Screen.* O funcție de productivitate utilă concret: fereastra browserului poate fi împărțită în două sau patru panouri, permițând accesul simultan la mai multe situri. Suportul pentru ecran divizat permite lucrul cu patru pagini simultan, transformând modul în care utilizatorul lucrează în multitasking.

*Manager de parole local.* Parolele, cardurile și datele sensibile sunt stocate cu criptare AES-256. Spre deosebire de managerii bazați pe cloud, vault-ul este local, iar compania nu poate accesa aceste date.

*AVALW Protocol.* Un protocol de securitate propriu, prezentat ca un strat suplimentar față de HTTPS standard, menit să protejeze împotriva atacurilor de tip man-in-the-middle și a interceptării pachetelor. Deocamdată este în stadiu de dezvoltare.

*Stellar Mode și Game Mode.* Stellar Mode permite browsing în overlay în timpul jocurilor, iar Game Mode optimizează performanța pentru aplicații web intensive, cu utilizare minimă a CPU și RAM.

*Pool Mode / Contributor Mode.* Utilizatorii pot opta să contribuie cu resurse de calcul ale propriului dispozitiv la rețeaua distribuită AVALW - similar conceptului de nod într-un sistem descentralizat. Această funcție este *dezactivată implicit*.

*Motor de căutare propriu.* avalw.org este integrat direct în browser și promite căutare fără cookies, fără istoric și fără profilare a utilizatorului, cu propriul crawler denumit AvalwBot.

**** Transparență verificabilă

Unul dintre argumentele cele mai interesante ale echipei AVALW este introducerea, în versiunea 11.1.0, a *telemetriei publice în timp real* - o primă la nivel mondial în rândul browserelor. Spre deosebire de alte browsere care colectează date în spatele ușilor închise, Cronos publică metricile de performanță public, pentru ca oricine să poată verifica afirmațiile companiei.

Un test realizat cu Wireshark și Burp Suite pe versiunea de Windows a arătat că, la pornire, conexiunile merg aproape exclusiv către infrastructura CDN - pentru descărcarea de configurații sau resurse - fără endpointuri tipice de analytics sau tracking.

Fiecare versiune lansată trece prin scanare VirusTotal, iar rezultatele sunt publicate transparent.

**** Cum se finanțează?

Browserul este gratuit permanent, fără vânzare de date. Modelul de finanțare se bazează pe AVALW Ads, o platformă de publicitate respectuoasă față de confidențialitate, cu tracking fără cookies - în curs de lansare.

**** Limitări și aspecte de urmărit

Ca orice proiect în stadiu incipient, Cronos vine și cu câteva rugozități. Interfața, deși curată și rapidă, are mici probleme de UX: mutarea ferestrei cu mouse-ul este dificilă din orice punct în afara zonei de lângă butonul de minimizare. Lucrul pe multiple monitoare nu este încă bine acoperit - nu există suport simplu pentru a deschide ferestre separate pe ecrane diferite.

AVALW Protocol și ecosistemul descentralizat rămân în mare parte promisiuni pentru viitor. Versiunea pentru macOS și Linux nu este disponibilă încă, ceea ce limitează adresabilitatea browserului. UIKI, asistentul AI, ocupă aproape 8 GB dacă este instalat - o dimensiune semnificativă, justificată de procesarea locală a modelului.

**** Concluzie

Cronos Browser nu este un produs matur care să ia față lui Brave sau Firefox în acest moment. Este, în schimb, un proiect coerent și ambițios, construit în jurul unei idei solide: confidențialitatea ca implicită, nu ca opțiune. Faptul că vine din România, respectă GDPR prin design și propune un ecosistem complet - de la motor de căutare la AI local și protocol de securitate propriu - îl face cu siguranță un proiect demn de urmărit.

Dacă promisiunile de transparență se confirmă pe termen lung și echipa reușește să livreze restul ecosistemului, AVALW ar putea deveni unul din puținele exemple europene autentice de alternativă la dominația Big Tech în spațiul browserelor.

---
/Cronos Browser poate fi descărcat gratuit din Microsoft Store sau de pe [[https://cronos.avalw.com/][cronos.avalw.com]]. Versiunea pentru iOS și iPadOS este disponibilă în App Store./

** 2026-03-01T08:40:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: claude-ai openai chatgpt anthropic inteligenta-artificiala
:END:

*** #QuitGPT și de ce am ales Claude AI

În ultimele zile, lumea AI-ului a fost zguduită de un scandal major care a declanșat una dintre cele mai mari revolte ale consumatorilor din scurta istorie a inteligenței artificiale comerciale. Vorbim de mișcarea *#QuitGPT* - un val de oameni care își anulează abonamentele la ChatGPT, nemulțumiți de direcția pe care OpenAI o urmează cu tot mai multă îndrăzneală.

**** Ce s-a întâmplat

Pe 27 februarie 2026, OpenAI a anunțat că a încheiat un acord cu Pentagonul (pe care mulți îl numesc mai potrivit „Departamentul de Război") pentru a-și pune modelele AI la dispoziția rețelelor clasificate ale armatei americane. Deși Sam Altman a susținut pe X că tehnologia nu va fi folosită pentru supraveghere în masă, un oficial guvernamental a contrazis imediat această afirmație, precizând că modelele OpenAI vor fi utilizate „prin orice mijloace legale" - iar supravegherea în masă a cetățenilor americani este, în anumite scenarii, perfect legală conform Legii PATRIOT post-9/11.

Contextul este și mai semnificativ dacă îl privim în ansamblu: cu câteva ore înainte de anunțul OpenAI, Anthropic - compania din spatele Claude AI - *a refuzat categoric* să ofere Pentagonului acces nerestricționat la tehnologia sa. Motivul? Armata dorea să folosească Claude pentru supravegherea în masă a cetățenilor și pentru roboți de ucidere autonomi, fără supraveghere umană. Anthropic a spus simplu: nu.

Răspunsul administrației Trump nu a întârziat: Anthropic a fost practic pusă pe lista neagră a agențiilor guvernamentale americane. Iar câteva ore mai târziu, OpenAI și-a anunțat afacerea cu Pentagonul.

**** Mișcarea #QuitGPT

Reacția utilizatorilor a fost imediată. Pe Reddit, pe X și pe alte platforme, mii de oameni au început să posteze capturi de ecran cu abonamentele anulate, sub hashtagul *#QuitGPT* și *#CancelChatGPT*. Motivele sunt multiple și s-au acumulat în timp:

- acordul cu Pentagonul și riscul folosirii AI pentru supraveghere și arme autonome;
- legăturile politice ale conducerii OpenAI (președintele Greg Brockman și soția sa au donat 25 de milioane de dolari către MAGA Inc. în 2025, iar Sam Altman a contribuit cu 1 milion de dolari la fondul inaugural al lui Trump);
- calitatea ChatGPT, considerată în declin față de acum câteva luni;
- eliminarea modelului ChatGPT-4o, îndrăgit de mulți utilizatori.

Și, nu în ultimul rând, ceva ce m-a deranjat personal și pe mine: *anunțul că OpenAI va introduce reclame în ChatGPT*.

**** De ce eu am renunțat la ChatGPT

Eu am renunțat la ChatGPT chiar în momentul în care s-a anunțat că platforma urmează să introducă reclame. Pentru mine, acela a fost semnalul clar că OpenAI nu mai este o companie care prioritizează utilizatorul, ci una care urmează un model de business clasic - orientat spre profit cu orice preț, indiferent de experiența celui care plătește abonamentul.

Poate că unii se vor întreba: de ce nu ai ales un AI european sau unul open source? Este o întrebare legitimă, mai ales pentru cineva preocupat de independență digitală și confidențialitate. Răspunsul este simplu și sincer: *momentan, niciun AI european nu se ridică la nivelul lui Claude AI sau măcar al ChatGPT*. Apreciez enorm eforturile din Europa în domeniul inteligenței artificiale - și sper că lucrurile se vor schimba în viitor - dar nu îmi pot permite să sacrific calitatea instrumentului pe care îl folosesc zilnic din motive pur ideologice. Când va exista un AI european la același nivel, voi fi primul care îl adoptă. Până atunci, aleg cel mai bun instrument disponibil, de la o companie care, cel puțin deocamdată, demonstrează că are o coloană vertebrală.

Am trecut la *Claude AI*, de la Anthropic, și nu am regretat nicio clipă această decizie. Sincer vorbind, Claude este *considerabil mai bun decât ChatGPT* în ceea ce privește calitatea răspunsurilor, coerența conversațiilor lungi, capacitatea de analiză și, nu mai puțin important, onestitatea - Claude nu încearcă să-ți spună ce vrei să auzi, ci ceea ce este corect.

**** De ce Anthropic merită respectul nostru

Ceea ce s-a întâmplat săptămâna aceasta confirmă ceva ce mulți dintre noi bănuiam deja: *Anthropic este o companie cu principii reale, nu doar declarative*.

Când Pentagonul a venit cu cereri care încălcau valorile companiei - utilizarea AI pentru supravegherea cetățenilor și pentru arme letale autonome - Anthropic a spus nu. Nu condiționat, nu cu condiții negociabile, ci pur și simplu nu. Și au plătit un preț politic real pentru asta: excluderea din agențiile guvernamentale americane.

Îmi place enorm că Anthropic nu se lasă intimidată nici de guvernul SUA, nici de armată, nici de presiunile financiare imense care vin la pachet cu contractele de apărare. Într-o industrie în care Google a eliminat interdicțiile interne privind tehnologia militară, Microsoft a acceptat armele autonome „cu condiția ca un om să apese trăgaciul", Amazon nu are nicio restricție clară, iar Meta curtează activ Pentagonul - Anthropic rămâne o voce izolată, dar puternică.

Această decizie nu este doar un gest moral. Este și un argument solid pentru utilizatorii care, ca mine, vor să știe că AI-ul pe care îl folosesc zilnic nu este antrenat sau adaptat pentru a servi interesele militare sau de supraveghere.

**** Concluzie

Mișcarea #QuitGPT nu este doar despre un contract cu Pentagonul. Este despre o întrebare mai profundă pe care toți utilizatorii de AI ar trebui să și-o pună: *cui servește, de fapt, instrumentul pe care îl folosesc?*

Eu mi-am găsit deja răspunsul. Claude AI, de la o companie care a ales principiile în fața banilor și a puterii politice, este alegerea mea. Și, judecând după creșterea rapidă a mișcării #QuitGPT, nu sunt deloc singur în această decizie.

** 2026-03-01T16:07:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux nixos fedora-silverblue distributii-linux
:END:

*** Atomic vs. Atomic Imuabil: care e diferența?

/Dacă ai urmărit știrile din lumea Linux în ultimii ani, ai întâlnit cu siguranță termeni ca „distribuție atomică„ sau „distribuție imuabilă". Sunt folosiți adesea împreună, uneori interschimbabil - dar nu înseamnă același lucru./

**** Ce înseamnă „atomic"?

În informatică, o operație „atomică" este una care fie se execută complet, fie nu se execută deloc. Nu există stare intermediară.

Aplicat la distribuțiile Linux, *atomic* descrie modul în care sunt gestionate actualizările sistemului. În loc să actualizezi pachetele unul câte unul - cum face un sistem tradițional bazat pe ~apt~ sau ~dnf~ - o distribuție atomică actualizează întregul sistem ca o singură unitate. Dacă ceva merge prost în timpul procesului, sistemul revine automat la starea anterioară (rollback). Dacă totul e în regulă, noua versiune devine activă la următorul reboot.

Avantajele sunt clare: nu mai poți ajunge cu un sistem pe jumătate actualizat după o întrerupere de curent sau o eroare de rețea. Fie ai versiunea veche, fie ai versiunea nouă.

Exemple de distribuții cu actualizări atomice: *Aeryn*, *Fedora Silverblue*, *openSUSE MicroOS*, *NixOS*, *Vanilla OS*.

**** Ce adaugă „imuabil"?

O distribuție *atomică imuabilă* face un pas în plus față de simpla atomicitate a actualizărilor: partiția de sistem este montată *doar în citire (read-only)* în timpul rulării normale.

Practic, fișierele din ~/usr~ (și parțial ~/etc~) nu pot fi modificate direct atât timp cât sistemul rulează. Nu poți instala un pachet „clasic" care să scrie în ~/usr/bin~. Orice schimbare a sistemului de bază generează o nouă imagine, care devine activă abia după reboot.

Modificările utilizatorului se fac prin alte mecanisme:

- *Layere suplimentare* peste imaginea de bază (ex. ~rpm-ostree~ în Fedora Silverblue)
- *Containere* pentru aplicații de dezvoltare (ex. ~toolbox~, ~distrobox~)
- *Pachete Flatpak/AppImage/Snap* pentru aplicații desktop
- *Generații noi* declarative, ca în NixOS

**** Atomic fără imuabilitate - exemplul Aeryn

*Aeryn* (bazat pe OpenMandriva) este un exemplu interesant de distribuție atomică care *nu* este imuabilă. Actualizările sunt aplicate tranzacțional - dacă ceva eșuează, sistemul rămâne intact. Ai rollback. Dar sistemul de fișiere rădăcină rămâne *inscriptibil* în timpul rulării.

Asta înseamnă că poți instala pachete în mod tradițional, poți edita fișiere de sistem direct, te poți comporta ca pe orice distribuție obișnuită - doar că actualizările majore sunt mai sigure datorită mecanismului atomic.

Acest model e mai aproape de experiența clasică Linux, cu un nivel suplimentar de siguranță.

**** Comparație directă

| | Atomic (ex. Aeryn) | Atomic Imuabil (ex. Silverblue) |
|---|---|---|
| Actualizări tranzacționale | ✅ | ✅ |
| Rollback | ✅ | ✅ |
| Sistem de fișiere read-only | ❌ | ✅ |
| Instalare directă de pachete | ✅ | ❌ |
| Risc de „drift" al configurației | Mai ridicat | Minim |
| Reproductibilitate | Parțială | Ridicată |
| Curbă de învățare | Mică | Mai mare |

**** Care e mai bun?

Depinde de ce cauți.

Dacă vrei *siguranța actualizărilor atomice* fără să schimbi modul în care lucrezi cu Linux, o distribuție atomică dar mutabilă ca Aeryn e o alegere excelentă. Tranziția e aproape transparentă.

Dacă vrei *reproductibilitate maximă*, un sistem care arată exact la fel pe orice mașină și care nu poate fi degradat accidental de o instalare nereușită, atunci o distribuție imuabilă merită efortul de adaptare.

Ambele reprezintă un pas înainte față de modelul tradițional de gestionare a pachetelor. Diferența e cât de departe vrei să mergi pe acel drum.

/Ai întrebări sau experiențe cu distribuții atomice? Scrie un comentariu mai jos sau vino pe [[https://linuxromania.ro][forumul Linux România]]./

** 2026-03-03T17:20:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: romania legislatie natura
:END:

*** De ce sunt nucii protejați de lege în România?

Stăteam de vorbă cu un coleg la serviciu despre tot felul de lucruri: terenuri, livezi, garduri, case - știți voi, genul de discuții care pornesc de la nimic și ajung peste tot. La un moment dat a venit vorba despre nuci și am aflat ceva ce nu știam: nucii sunt protejați de lege în România.

Sincer, m-a surprins. Nu mă gândisem niciodată că un pom de pe proprietatea ta ar putea fi subiect de lege. Dar există motive bune pentru asta.
În primul rând, lemnul de nuc este extrem de valoros - e folosit în mobilă de lux, instrumente muzicale și chiar arme. Tocmai din cauza asta, fără o reglementare, mulți ar fi tentați să taie nucii doar ca să vândă lemnul, iar asta ar duce la dispariția lor rapidă.

Pe lângă valoarea economică, nucii pot trăi sute de ani și sunt o parte importantă din peisajul rural tradițional românesc. Au și un rol ecologic: oferă umbră, hrană pentru animale și ajută la stabilizarea solului.
Practic, dacă ai un nuc pe proprietatea ta și vrei să-l tai, trebuie să obții o autorizație de la primărie. În unele cazuri, ești obligat să și replantezi. Altfel, riști amenzi destul de serioase.

Nu știu voi, dar eu unul nu auzisem de asta până acum. E unul din acele lucruri pe care le afli întâmplător, la o poveste cu un coleg.

** 2026-03-04T07:24:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: hardware ram amd troubleshooting
:END:

*** Dimineața în care am vrut să arunc placa video pe geam

Dimineața asta a început prost. M-am trezit, am apăsat pe butonul de pornire și... ecran negru. Complet negru.

Singurul lucru care indica că ceva se întâmplă era că se auzea HDD-ul cum cârie, lumina de la tastatură era aprinsă și se auzeau 3 bipuri la pornire - primul mai lung, apoi două scurte. Sistemul de operare probabil pornea, dar nu vedeam absolut nimic pe ecran.

Am început să transpir. Primul gând? *S-a dus placa video.* Am un AMD Radeon RX 6600 și CPU-ul meu nu are modul grafic integrat, deci fără placă video dedicată funcțională nu pot vedea nimic. Am stat câteva minute să mă gândesc la toate variantele posibile și niciuna nu era bună.

M-am hotărât să acționez. Am oprit calculatorul, am desfăcut carcasa și prima dată am scos placa video. Am curățat contactele și am băgat-o la loc. Am pornit - același rezultat. Ecran negru și aceleași bipuri.

Atunci mi-am amintit că bipurile la pornire pot indica și o problemă cu RAM-ul, nu doar cu placa video. Aveam 4 stickuri de RAM Corsair Vengeance LPX instalate - două cumpărate noi și două luate second hand de pe OLX.

Am început să le testez pe rând. Am scos toate cele 4 stickuri și le-am băgat înapoi unul câte unul, pornind calculatorul de fiecare dată.

Până la urmă am găsit vinovatul - *unul dintre stickurile de RAM era defect*. Când l-am scos pe cel stricat, calculatorul a pornit normal, cu imagine și fără bipuri.

Nu știu exact care dintre ele s-a stricat - cel nou sau unul dintre cele second hand de pe OLX. Probabil unul din SH-uri, dar nu pot fi 100% sigur.

** 2026-03-05T22:04:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: self-hosting docker tailscale hosting
:END:

*** Am mutat serviciile self-hosted de pe Linux Mint pe un Intel NUC

De ceva timp rulam mai multe servicii self-hosted direct pe calculatorul meu cu Linux Mint. Funcționa, dar cu un dezavantaj major: dacă stingeam calculatorul, se opreau și serviciile. Nu tocmai ideal când vrei să accesezi FreshRSS sau Wallabag de pe telefon la miezul nopții.

Soluția evidentă era un server dedicat care să ruleze non-stop. Am ales un *Intel NUC* cu procesor Celeron J4025 și 4GB RAM - modest, dar perfect pentru uz personal. Consum mic de energie, fără zgomot, stă ascuns undeva pe un raft. Pe el am instalat *Ubuntu Server 24.04*.

Acest articol documentează tot procesul: de la instalarea Docker până la Tailscale, Caddy și Vaultwarden.

**** Starea inițială - ce rulam pe Mint

Pe Linux Mint aveam organizate serviciile în ~~/.services/~, fiecare cu propriul ~docker-compose.yml~:

| Serviciu      | Port | Descriere               |
| ------------- | ---- | ----------------------- |
| Domain Locker | 3000 | Monitorizare domenii    |
| FreshRSS      | 8080 | Agregator RSS           |
| Linkding      | 9090 | Manager de bookmark-uri |
| Booktracker   | 2341 | Jurnal de lectură       |
| Wallabag      | 6500 | Read-it-later           |

Toate cu ~restart: unless-stopped~ și volume Docker gestionate de engine.

**** Pasul 1 - Instalarea Docker pe NUC

Mă conectez la NUC prin SSH și instalez Docker din repository-ul oficial:

#+BEGIN_SRC bash
# Actualizează lista de pachete și instalează dependințele
sudo apt update
sudo apt install -y ca-certificates curl gnupg

# Adaugă cheia GPG oficială Docker
sudo install -m 0755 -d /etc/apt/keyrings
curl -fsSL https://download.docker.com/linux/ubuntu/gpg | sudo gpg --dearmor -o /etc/apt/keyrings/docker.gpg
sudo chmod a+r /etc/apt/keyrings/docker.gpg

# Adaugă repository-ul Docker
echo \
  "deb [arch=$(dpkg --print-architecture) signed-by=/etc/apt/keyrings/docker.gpg] https://download.docker.com/linux/ubuntu \
  $(. /etc/os-release && echo "$VERSION_CODENAME") stable" | \
  sudo tee /etc/apt/sources.list.d/docker.list > /dev/null

# Instalează Docker Engine + Compose plugin
sudo apt update
sudo apt install -y docker-ce docker-ce-cli containerd.io docker-buildx-plugin docker-compose-plugin
#+END_SRC

Adaug userul meu în grupul ~docker~ ca să nu fie nevoie de ~sudo~ la fiecare comandă:

#+BEGIN_SRC bash
sudo usermod -aG docker $USER
#+END_SRC

Mă deconectez și reconectez prin SSH, apoi verific:

#+BEGIN_SRC bash
docker --version
docker compose version
docker run hello-world
#+END_SRC

Output-ul ~Hello from Docker!~ confirmă că totul e în regulă.

**** Pasul 2 - Structura de directoare

Pe un server, convenția e diferită față de un desktop. În loc de ~~/.services/~ (director ascuns în home), am ales ~/opt/services/~ - standard Linux pentru aplicații third-party, accesibil logic, separat de fișierele personale.

Pe NUC:

#+BEGIN_SRC bash
sudo mkdir -p /opt/services/{domain-locker,freshrss,linkding,booktracker,wallabag}
sudo chown -R thinkroot:thinkroot /opt/services
#+END_SRC

-----

**** Pasul 3 - Copierea fișierelor Compose

De pe Mint, copiez fișierele ~docker-compose.yml~ pe NUC via SCP:

#+BEGIN_SRC bash
scp ~/.services/domain-locker/docker-compose.yml thinkroot@192.168.1.x:/opt/services/domain-locker/
scp ~/.services/freshrss/docker-compose.yml thinkroot@192.168.1.x:/opt/services/freshrss/
scp ~/.services/linkding/docker-compose.yml thinkroot@192.168.1.x:/opt/services/linkding/
scp ~/.services/booktracker/docker-compose.yml thinkroot@192.168.1.x:/opt/services/booktracker/
scp ~/.services/wallabag/docker-compose.yml thinkroot@192.168.1.x:/opt/services/wallabag/
#+END_SRC

-----

**** Pasul 4 - Exportul volumelor de pe Mint

Datele efective (feed-urile RSS, bookmark-urile, cărțile) trăiesc în volume Docker. Le export pe fiecare ca arhivă ~.tar.gz~:

#+BEGIN_SRC bash
# Pe Mint - export volume
docker run --rm \
  -v freshrss_data:/data \
  -v $HOME:/backup \
  alpine tar czf /backup/freshrss_data.tar.gz -C /data .

docker run --rm \
  -v freshrss_extensions:/data \
  -v $HOME:/backup \
  alpine tar czf /backup/freshrss_extensions.tar.gz -C /data .

docker run --rm \
  -v linkding_data:/data \
  -v $HOME:/backup \
  alpine tar czf /backup/linkding_data.tar.gz -C /data .

docker run --rm \
  -v wallabag_data:/data \
  -v $HOME:/backup \
  alpine tar czf /backup/wallabag_data.tar.gz -C /data .

docker run --rm \
  -v wallabag_images:/data \
  -v $HOME:/backup \
  alpine tar czf /backup/wallabag_images.tar.gz -C /data .
#+END_SRC

Booktracker stochează datele direct în directorul serviciului (bind mount), nu în volume Docker, deci e suficient să copiez directorul ~data/~:

#+BEGIN_SRC bash
scp -r ~/.services/booktracker/data thinkroot@192.168.1.x:/opt/services/booktracker/
#+END_SRC

Transfer arhivele pe NUC:

#+BEGIN_SRC bash
scp ~/*.tar.gz thinkroot@192.168.1.x:~/
#+END_SRC

**** Pasul 5 - Importul volumelor pe NUC

Pornesc întâi serviciile o dată pentru ca Docker să creeze volumele corecte, apoi le opresc și import datele:

#+BEGIN_SRC bash
# Pe NUC - pornire inițială pentru creare volume
cd /opt/services/freshrss && docker compose up -d
cd /opt/services/linkding && docker compose up -d
cd /opt/services/wallabag && docker compose up -d

# Oprire înainte de import
docker compose -f /opt/services/freshrss/docker-compose.yml down
docker compose -f /opt/services/linkding/docker-compose.yml down
docker compose -f /opt/services/wallabag/docker-compose.yml down
#+END_SRC

O mică lecție de Docker: numele volumelor create de Compose au prefix dublu (ex. ~freshrss_freshrss_data~), nu simplu (~freshrss_data~). Verific cu:

#+BEGIN_SRC bash
docker volume ls | grep -E "freshrss|linkding|wallabag"
#+END_SRC

Import datele în volumele corecte:

#+BEGIN_SRC bash
docker run --rm \
  -v freshrss_freshrss_data:/data \
  -v $HOME:/backup \
  alpine sh -c "cd /data && tar xzf /backup/freshrss_data.tar.gz"

docker run --rm \
  -v freshrss_freshrss_extensions:/data \
  -v $HOME:/backup \
  alpine sh -c "cd /data && tar xzf /backup/freshrss_extensions.tar.gz"

docker run --rm \
  -v linkding_linkding_data:/data \
  -v $HOME:/backup \
  alpine sh -c "cd /data && tar xzf /backup/linkding_data.tar.gz"

docker run --rm \
  -v wallabag_wallabag_data:/data \
  -v $HOME:/backup \
  alpine sh -c "cd /data && tar xzf /backup/wallabag_data.tar.gz"

docker run --rm \
  -v wallabag_wallabag_images:/data \
  -v $HOME:/backup \
  alpine sh -c "cd /data && tar xzf /backup/wallabag_images.tar.gz"
#+END_SRC

-----

**** Pasul 6 - Pornirea tuturor serviciilor

#+BEGIN_SRC bash
cd /opt/services/domain-locker && docker compose up -d
cd /opt/services/freshrss && docker compose up -d
cd /opt/services/linkding && docker compose up -d
cd /opt/services/booktracker && docker compose up -d
cd /opt/services/wallabag && docker compose up -d
#+END_SRC

Verific că totul rulează:

#+BEGIN_SRC bash
docker ps
#+END_SRC

Toate containerele apar cu status ~Up~. Serviciile sunt accesibile la ~192.168.1.x:PORT~ din rețeaua locală.

**** Pasul 7 - Curățarea de pe Mint

Odată confirmat că totul merge pe NUC, șterg totul de pe Mint:

#+BEGIN_SRC bash
# Oprire containere + ștergere volume
docker compose -f ~/.services/domain-locker/docker-compose.yml down -v
docker compose -f ~/.services/freshrss/docker-compose.yml down -v
docker compose -f ~/.services/linkding/docker-compose.yml down -v
docker compose -f ~/.services/booktracker/docker-compose.yml down -v
docker compose -f ~/.services/wallabag/docker-compose.yml down -v

# Ștergere directoare și arhive temporare
rm -rf ~/.services
rm ~/*.tar.gz

# Dezinstalare Docker
sudo apt purge -y docker-ce docker-ce-cli containerd.io docker-buildx-plugin docker-compose-plugin
sudo rm -rf /var/lib/docker /var/lib/containerd
sudo rm /etc/apt/sources.list.d/docker.list
sudo rm /etc/apt/keyrings/docker.gpg
sudo apt autoremove -y
#+END_SRC

-----

**** Pasul 8 - Tailscale: acces de oriunde

Serviciile rulează, dar sunt accesibile doar în rețeaua locală. Vreau să le accesez și când sunt în deplasare, fără să expun porturile pe internet.

*Tailscale* rezolvă asta elegant - creează un VPN mesh privat între dispozitivele mele, cu MagicDNS și certificate SSL automate.

Instalare pe NUC:

#+BEGIN_SRC bash
curl -fsSL https://tailscale.com/install.sh | sh
sudo tailscale up
#+END_SRC

Se generează un link de autentificare - îl deschid în browser, mă autentific cu contul Tailscale. NUC-ul apare în dashboard cu hostname-ul ~thinkserver~.

Activez HTTPS în Tailscale Admin Console (Settings → HTTPS Certificates), apoi generez certificatele pe NUC:

#+BEGIN_SRC bash
sudo tailscale cert thinkserver.tailxxxx.ts.net
#+END_SRC

Aceasta scrie două fișiere în directorul curent:

- ~thinkserver.tailxxxx.ts.net.crt~
- ~thinkserver.tailxxxx.ts.net.key~

Mut certificatele într-un loc logic:

#+BEGIN_SRC bash
sudo mkdir -p /opt/services/caddy/certs
sudo mv thinkserver.tailxxxx.ts.net.crt /opt/services/caddy/certs/
sudo mv thinkserver.tailxxxx.ts.net.key /opt/services/caddy/certs/
sudo chown -R thinkroot:thinkroot /opt/services/caddy
#+END_SRC

Instalez Tailscale și pe celelalte dispozitive (Linux Mint, telefon) cu același cont.

**** Pasul 9 - Caddy: reverse proxy cu HTTPS

Vreau să accesez serviciile prin HTTPS la un singur domeniu, nu prin portul 8080 sau 9090. Instalez *Caddy* ca reverse proxy.

~/opt/services/caddy/Caddyfile~:

#+BEGIN_SRC 
thinkserver.tailxxxx.ts.net {
    tls /certs/thinkserver.tailxxxx.ts.net.crt /certs/thinkserver.tailxxxx.ts.net.key

    # Vaultwarden
    reverse_proxy vaultwarden:80
}
#+END_SRC

~/opt/services/caddy/docker-compose.yml~:

#+BEGIN_SRC yaml
services:
  caddy:
    image: caddy:latest
    container_name: caddy
    restart: unless-stopped
    ports:
      - "80:80"
      - "443:443"
    volumes:
      - ./Caddyfile:/etc/caddy/Caddyfile
      - ./certs:/certs
    networks:
      - vaultwarden_default

networks:
  vaultwarden_default:
    external: true
cd /opt/services/caddy && docker compose up -d
#+END_SRC

-----

**** Pasul 10 - Vaultwarden: manager de parole self-hosted

Trecerea de la Bitwarden cloud la *Vaultwarden* (implementare open-source compatibilă 100% cu clienții Bitwarden) era pe lista mea de ceva timp. Acum că am serverul și HTTPS-ul la locul lui, nu mai am scuze.

~/opt/services/vaultwarden/docker-compose.yml~:

#+BEGIN_SRC yaml
services:
  vaultwarden:
    image: vaultwarden/server:latest
    container_name: vaultwarden
    restart: unless-stopped
    ports:
      - "8222:80"
    volumes:
      - vaultwarden_data:/data
    environment:
      DOMAIN: "https://thinkserver.tailxxxx.ts.net"
      SIGNUPS_ALLOWED: "true"

volumes:
  vaultwarden_data:
cd /opt/services/vaultwarden && docker compose up -d
#+END_SRC

Accesez ~https://thinkserver.tailxxxx.ts.net~, creez contul, import parolele din Bitwarden (export CSV → import în Vaultwarden). Instalez extensia de browser și aplicația mobilă, configurate cu serverul propriu.

După ce am verificat că totul e importat corect, dezactivez înregistrările noi din Vaultwarden:

#+BEGIN_SRC yaml
environment:
  SIGNUPS_ALLOWED: "false"
docker compose up -d --force-recreate
#+END_SRC

O perioadă am ținut ambele conturi (Bitwarden cloud + Vaultwarden) active în paralel, ca perioadă de tranziție.

**** Rezultatul final

Structura completă a serverului:

#+BEGIN_SRC 
/opt/services/
├── caddy/
│   ├── docker-compose.yml
│   ├── Caddyfile
│   └── certs/
├── domain-locker/
│   └── docker-compose.yml
├── freshrss/
│   └── docker-compose.yml
├── linkding/
│   └── docker-compose.yml
├── booktracker/
│   ├── docker-compose.yml
│   └── data/
├── wallabag/
│   └── docker-compose.yml
└── vaultwarden/
    └── docker-compose.yml
#+END_SRC

Servicii care rulează acum non-stop pe NUC, accesibile din orice loc prin Tailscale (nu toate, dar pe viitor așa o să fie):

| Serviciu      | Acces                                             |
| ------------- | ------------------------------------------------- |
| Domain Locker | ~192.168.1.x:3000~ (local)                        |
| FreshRSS      | ~192.168.1.x:8080~ (local)                        |
| Linkding      | ~192.168.1.x:9090~ (local)                        |
| Booktracker   | ~192.168.1.x:2341~ (local)                        |
| Wallabag      | ~192.168.1.x:6500~ (local)                        |
| Vaultwarden   | ~https://thinkserver.tailxxxx.ts.net~ (Tailscale) |

** 2026-03-07T18:45:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: self-hosting docker hardware scrutiny
:END:

*** Am instalat Scrutiny și ambele disk-uri au apărut ca Failed

Recent am făcut un mic server pe un Intel NUC. Pe el [[https://thinkroot.xyz/am-mutat-serviciile-self-hosted-de-pe-linux-mint-pe-un-intel-nuc][am instalat câteva servicii]] printre care și *Scrutiny* care să îmi monitorizeze stocarea.

După o zi am decis să pun acest serviciu și pe calculator pentru monitorizarea disk-urilor, fără să fie nevoie să intru manual în ~smartctl~ periodic.

Ce părea simplu la instalare s-a dovedit puțin mai complicat: ambele drive-uri au apărut ca *Failed* în interfață imediat după primul scan. Spoiler: niciunul nu era defect.

În calculator am două disk-uri, și acestea sunt:

- *ADATA Legend 710* - SSD NVMe, 1TB, drive de sistem (~/dev/nvme0~)
- *Seagate ST6000VX009* - HDD SATA, 6TB, date (~/dev/sda~)

**** Instalarea Scrutiny

Scrutiny rulează ca două componente separate în același container: un *collector* care citește datele S.M.A.R.T. și un *web server* care le afișează. Există o imagine all-in-one (~ghcr.io/analogj/scrutiny:master-omnibus~) care le include pe amândouă.

Creez directorul de configurare:

#+BEGIN_SRC bash
mkdir -p ~/.services/scrutiny/config
#+END_SRC

~~/.services/scrutiny/docker-compose.yml~:

#+BEGIN_SRC yaml
services:
  scrutiny:
    image: ghcr.io/analogj/scrutiny:master-omnibus
    container_name: scrutiny
    restart: unless-stopped
    cap_add:
      - SYS_RAWIO
      - SYS_ADMIN
    ports:
      - "8088:8080"
    volumes:
      - /run/udev:/run/udev:ro
      - ./config:/opt/scrutiny/config
    devices:
      - /dev/nvme0:/dev/nvme0
      - /dev/sda:/dev/sda
#+END_SRC

#+BEGIN_SRC bash
cd ~/.services/scrutiny
docker compose up -d
#+END_SRC

După instalare și pornire, Scrutiny e accesibil la ~http://localhost:8088~. Și acum au început și problemele.

**** Problema 1 - SSD-ul NVMe apare ca Failed

La primul scan, SSD-ul ADATA Legend 710 a apărut imediat ca *Failed* cu o eroare de tip checksum. Am verificat cu ~smartctl~ direct:

#+BEGIN_SRC bash
sudo smartctl -a /dev/nvme0 -d nvme
#+END_SRC

Output-ul era clar: drive-ul e sănătos, *SMART overall-health self-assessment: PASSED*, temperatură 30°C, zero erori. Scrutiny vedea altceva.

În ~docker-compose.yml~ aveam inițial doar ~SYS_RAWIO~ în ~cap_add~. Fără ~SYS_ADMIN~, containerul nu poate citi corect datele NVMe prin interfața kernel-ului, ceea ce genera erori de checksum la parsarea atributelor SMART.

Am adăugat ~SYS_ADMIN~ în ~cap_add~:

#+BEGIN_SRC yaml
cap_add:
  - SYS_RAWIO
  - SYS_ADMIN
#+END_SRC

Restart container:

#+BEGIN_SRC bash
docker compose down
docker compose up -d
#+END_SRC

Eroarea de checksum a dispărut după următorul scan.

**** Problema 2 - HDD-ul Seagate apare ca Failed

Chiar și după rezolvarea problemei NVMe, HDD-ul Seagate ST6000VX009 continua să apară ca *Failed*. Atributele incriminate erau *Seek Error Rate* (ID 7) și *Read Error Rate* (ID 1), ambele cu valori aparent catastrofale.

Aceasta e o problemă *cunoscută* cu drive-urile Seagate. Seagate folosește un format proprietar pentru aceste atribute: valorile brute sunt de fapt contoare pe 48 de biți care encodează atât numărul de erori cât și numărul total de operații. Scrutiny (și de fapt majoritatea tool-urilor S.M.A.R.T.) le interpretează greșit ca valori simple, rezultând cifre uriașe care declanșează alarme false.

Dacă rulezi ~sudo smartctl -a /dev/sda~ și drive-ul arată ~SMART overall-health self-assessment test result: PASSED~ cu *Reallocated Sectors*, *Pending Sectors* și *Uncorrectable Errors* la zero, drive-ul e sănătos.

Scrutiny stochează statusul drive-urilor într-o bază de date SQLite la ~/opt/scrutiny/config/scrutiny.db~. Resetez manual statusul fals:

*Pasul 1 - intru în container:*

#+BEGIN_SRC bash
docker exec -it scrutiny /bin/bash
#+END_SRC

*Pasul 2 - instalez sqlite3* (nu e inclus în imagine, nu persistă după restart):

#+BEGIN_SRC bash
apt-get update && apt-get install -y sqlite3
#+END_SRC

*Pasul 3 - resetez statusul:*

#+BEGIN_SRC bash
sqlite3 /opt/scrutiny/config/scrutiny.db "UPDATE devices SET device_status = null;"
#+END_SRC

*Pasul 4 - rulez manual collector-ul:*

#+BEGIN_SRC bash
/opt/scrutiny/bin/scrutiny-collector-metrics run
#+END_SRC

*Pasul 5 - ies din container:*

#+BEGIN_SRC bash
exit
#+END_SRC

#+BEGIN_QUOTE
*Atenție:* ~SYS_ADMIN~ trebuie să fie deja prezent în ~cap_add~ înainte de acest pas. Dacă faci resetul înainte de fix, collector-ul va rescrie imediat statusul Failed și trebuie să repeți toată procedura.
#+END_QUOTE

**** Verificare suplimentară - SMART extended test pe HDD

Deși eram convins că e o alertă falsă, am rulat și un test extended S.M.A.R.T. complet pe HDD, ca să fiu sigur:

#+BEGIN_SRC bash
sudo smartctl -t long /dev/sda
#+END_SRC

Testul durează în funcție de dimensiunea drive-ului - pentru un HDD de 6TB, estimarea a fost de *651 de minute* (~10 ore). La final:

#+BEGIN_SRC bash
sudo smartctl -a /dev/sda | grep -A 1 "SMART overall"
#+END_SRC

Rezultat: ~Completed without error~ - drive-ul e perfect sănătos.

**** Rezultatul final

După toate corecțiile, ambele drive-uri apar cu status verde în Scrutiny:

- *ADATA Legend 710* (~/dev/nvme0~) - Healthy
- *Seagate ST6000VX009* (~/dev/sda~) - Healthy

Scrutiny rulează acum cu ~restart: unless-stopped~, scanează automat drive-urile și trimite notificări prin email dacă apare ceva real.

**** Rezumat

Două lucruri de reținut dacă instalezi Scrutiny cu drive-uri NVMe sau Seagate:

*1. NVMe necesită ~SYS_ADMIN~* în ~cap_add~, nu doar ~SYS_RAWIO~. Fără el, citirea atributelor NVMe eșuează cu erori de checksum.

*2. Seagate Seek/Read Error Rate sunt fals pozitive.* Seagate encodează statistici complexe în atributele S.M.A.R.T. pe care Scrutiny le interpretează greșit. Verifică întotdeauna ~smartctl~ direct și uită-te la atributele cu adevărat relevante: *Reallocated Sectors (ID 5)*, *Pending Sectors (ID 197)* și *Uncorrectable Errors (ID 198)*. Dacă acestea sunt la zero și testul overall e PASSED, drive-ul e sănătos.

** 2026-03-07T21:21:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: indieweb internet jurnal
:END:

*** Ce este IndieWeb-ul și de ce ar trebui să-ți pese

Odată, internetul era plin de sit-uri personale. Oameni care scriau despre ce îi pasiona, care împărțeau cunoștințe, care pur și simplu existau online ca ei înșiși. Acum, „prezența ta pe internet" înseamnă un profil de Facebook, un cont de TikTok sau o pagină de LinkedIn. Algoritmul decide ce vezi și ce nu vezi, conținutul tău aparține lor, nu ție. Ăsta e /web-ul corporatist/ și tot mai mulți oameni se satură de el.

Există o mișcare - sau mai bine zis, un set de oameni cu aceleași valori - care încearcă să facă altfel. Unii o numesc /IndieWeb/, alții [[https://netmic.ro][/small web/]], alții /human web/. Fiecare termen are nuanțele lui, dar în general vorbesc despre același lucru: sit-uri făcute de oameni, pentru oameni, fără interese comerciale la mijloc. Fie că e un jurnal scris manual în HTML, un sit generat cu un tool static, sau ceva hostat pe un Raspberry Pi acasă - toate fac parte din același ecosistem. Nu există o definiție oficială universal acceptată, și poate că nici nu e nevoie de una. Important este că există alternativă.

Asta e întrebarea la care fiecare încearcă să răspundă: ce te face „indie"? Și am să fiu sincer - nici eu nu am un răspuns perfect. Dar câteva lucruri mi se par clare. Sit-ul e al tău, nu al unei platforme - ai un domeniu propriu, tu controlezi conținutul, nu o corporație. Dacă mâine platforma decide să închidă, conținutul tău nu dispare odată cu ea. Un sit indie are personalitate, nu arată ca toate celelalte - poți schimba fontul, culorile, structura, sau poți lăsa totul simplu și text. Și nu există un algoritm invizibil care decide că postarea ta trebuie să ajungă doar la 3% din urmăritori pentru că nu ai plătit pentru „boost".

Un lucru important pe care l-am înțeles din cele trei articole: IndieWeb-ul nu e o categorie binară. Nu înseamnă că ești ori complet indie, ori deloc. Chiar dacă ai serverul tău acasă și tot codul scris de mână, tot depinzi de un registrar pentru domeniu, de un ISP pentru conexiune, de certificate SSL emise de altcineva. Nu există independență absolută pe internet - și asta e în regulă. Ideea nu e purismul, ci direcția în care mergi. Un jurnal (jurnal) pe Neocities e mai indie decât un profil de LinkedIn. Un sit cu domeniu propriu, chiar dacă e hostat la un VPS comercial, e mai indie decât un jurnal pe Medium fără domeniu personal. E un spectru, nu o linie clară.

IndieWeb.org spune că sit-ul tău ar trebui să fie „conectat" - să aibă like-uri, comentarii, să distribuie conținut pe alte rețele. Eu cred că nu trebuie să exagerezi în nicio direcție. Nu ai nevoie de un sistem de like-uri pe jurnal. Dar nici să dispari complet în izolare nu e scopul. Ceva simplu - un feed RSS, o adresă de email, un link către Mastodon sau Matrix - e mai mult decât suficient pentru a fi parte dintr-o comunitate, fără să reaplici modelul rețelelor sociale pe care încercăm să le evităm.

Pentru mine, asta nu e doar o discuție tehnică. E despre cine controlează cum exiști online. Folosesc Linux de prin 2012 și de atunci am înțeles că software-ul liber nu e doar o chestiune de costuri sau de preferințe tehnice - e despre autonomie. Același principiu se aplică și la internet. Dacă tot conținutul tău e pe platformele altora, nu ești liber. Ești chiriaș într-un apartament în care proprietarul poate schimba regulile oricând. Un sit personal, cu domeniu propriu, cu conținut pe care îl controlezi tu, e echivalentul digital al libertății de exprimare reale. Nimeni nu poate bana postarea ta, nimeni nu îți scade vizibilitatea, nimeni nu îți vinde datele vizitatorilor fără acordul tău.

Nu trebuie să fii programator și nu trebuie să-ți configurezi singur serverul. Există opțiuni pentru orice nivel: Neocities pentru cei care vor ceva simplu și gratuit, Bear Jurnal pentru blogging minimal fără JavaScript și fără tracking, un VPS ieftin cu Hugo sau Eleventy pentru cei mai tehnici, sau self-hosted acasă dacă ai deja un homelab. Important e să începi undeva, restul vine cu timpul.

Internetul pe care îl vrem nu va fi construit de corporații. Va fi construit de oameni ca noi, câte un sit la un moment dat.

/Articol inspirat din discuțiile și articolele lui [[https://shellsharks.com/human-web][Shellsharks]], [[https://brennan.day/what-is-the-indieweb/][Brennan Day]] și [[https://your-local-grubdog.neocities.org/blog/posts/2026/26-03-06/][Grub Dog]]./

** 2026-03-08T08:14:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: email dns securitate
:END:

*** Am verificat SPF, DKIM și DMARC pentru mail-uri

Am citit un articol în care cineva explica de ce a renunțat să își mai întrețină propriul server de mail. Motivul principal era că e prea multă muncă pentru a-l menține în regulă - reputație IP, liste negre, actualizări, configurări. La un moment dat nu mai merită. Acolo am citit despre SPF, DKIM și DMARC și mi-am dat seama că ar trebui să verific dacă le am configurate corect pe domeniile mele.

SPF, DKIM și DMARC sunt trei recorduri DNS care spun serverelor de mail că ești cine zici că ești. Fără ele, un server ca Gmail nu are cum să verifice dacă emailul vine cu adevărat de la tine sau de la cineva. Nu e o problemă nouă - phishing-ul și spam-ul au existat dintotdeauna - dar din februarie 2024 Google și Yahoo cer explicit aceste setări, altfel emailurile au șanse mari să ajungă la spam sau să fie respinse complet.

*SPF* răspunde la întrebarea „de pe ce servere are voie domeniul meu să trimită email?". E un record TXT în DNS care listează serverele autorizate. Când un server primește un email de la tine, verifică lista și dacă IP-ul expeditorului nu e acolo, emailul e tratat cu suspiciune. Arată cam așa:

#+BEGIN_SRC 
v=spf1 include:_spf.furnizor.ro ~all
#+END_SRC

~~all~ înseamnă softfail - serverele neautorizate nu sunt respinse complet, doar marcate ca suspecte. Dacă folosești servicii terțe care trimit email în numele domeniului tău, adaugi și serverele lor în același record. Un singur record SPF per domeniu.

*DKIM* funcționează prin semnătură digitală. Serverul de mail semnează fiecare mesaj cu o cheie privată, iar cheia publică e publicată în DNS. Serverul destinatar verifică semnătura și știe că emailul vine chiar de pe serverul tău și că nu a fost modificat pe drum. Cheia privată stă pe server, cheia publică apare în DNS ca un record CNAME sau TXT.

*DMARC* leagă totul și spune ce să facă serverul destinatar când SPF sau DKIM eșuează. Se adaugă ca un record TXT cu numele ~_dmarc~:

#+BEGIN_SRC 
v=DMARC1; p=none; sp=none; adkim=r; aspf=r; pct=100; ri=86400
#+END_SRC

~p=~ e politica principală și are trei variante: ~none~ înseamnă că emailurile trec indiferent și ești doar în modul de monitorizare, ~quarantine~ înseamnă că emailurile care eșuează DMARC merg la spam, iar ~reject~ înseamnă că sunt respinse complet. ~adkim=r~ și ~aspf=r~ setează verificarea în modul relaxed, mai permisiv. ~pct=100~ înseamnă că politica se aplică tuturor emailurilor. ~ri=86400~ setează frecvența rapoartelor la o dată pe zi.

Se poate adăuga și ~rua=mailto:adresa@domeniu.ro~ dacă vrei să primești rapoarte zilnice despre cine trimite email în numele domeniului tău. Nu e obligatoriu - dacă domeniul e personal și nu trimiți volume mari, poți trăi fără. Rapoartele vin în XML, dar există servicii gratuite care le parsează și le afișează lizibil, cum ar fi dmarcian.com sau dmarc.postmarkapp.com.

La domeniile mele de la Hosterion, care folosește cPanel, SPF și DKIM erau deja setate corect. Le-am verificat din cPanel → Email → Email Deliverability. Dacă apare „Invalid„ sau „Problems Exist" lângă vreunul, există un buton Repair care rezolvă totul automat - generează și instalează recordurile fără să fie nevoie să copiezi manual nimic.

DMARC lipsea complet. L-am adăugat din cPanel → Domains → Zone Editor → Manage → + Add Record → Add DMARC Record. cPanel are un formular dedicat care generează recordul automat. Am setat ~p=none~ pentru început - e varianta sigură când nu știi exact dacă ai servicii terțe care trimit email în numele domeniului și nu sunt configurate perfect. Dacă sari direct la ~p=reject~ și ai un formular de contact sau un serviciu de newsletter care nu are DKIM configurat corect, emailurile respective sunt respinse.

După ce am terminat, am verificat pe mail-tester.com - trimiți un email normal la adresa afișată pe sit și primești un scor din 10 cu detalii despre fiecare problemă. Am luat 10/10.

** 2026-03-08T09:58:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: prietenie citate
:END:

*** Prietenia și bunătatea

#+BEGIN_QUOTE
Ce s-ar întâmpla dacă prietenii și-ar trata prietenii la fel de frumos precum își tratează câinii.
#+END_QUOTE

de [[https://daveverse.org/2026/03/04/7368/][Dave Winer]]

** 2026-03-08T15:57:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: self-hosting tailscale docker hosting
:END:

*** Am făcut accesibile toate serviciile self-hosted prin Tailscale

În articolul anterior am documentat cum [[https://thinkroot.xyz/am-mutat-serviciile-self-hosted-de-pe-linux-mint-pe-un-intel-nuc][am mutat serviciile self-hosted de pe Linux Mint pe un Intel NUC]] cu Ubuntu Server. La final, Vaultwarden mergea deja prin HTTPS via Tailscale și Caddy, dar celelalte șapte servicii - FreshRSS, Wallabag, Linkding, Booktracker, Paperless-ngx, Domain Locker și Scrutiny - rămăseseră accesibile doar în rețeaua locală.

Voiam să le accesez de pe orice dispozitiv, fără să fiu legat de rețeaua de acasă. Așa că am făcut următorii pași:

**** Pasul 1 - Crearea unei rețele Docker comune

Caddy ajungea la Vaultwarden prin numele containerului (~vaultwarden:80~) pentru că erau în aceeași rețea Docker. Celelalte servicii rulau în stacks separate, deci Caddy nu le vedea deloc. Soluția a fost să creez o rețea externă comună:

#+BEGIN_SRC 
docker network create caddy-proxy
#+END_SRC

Apoi am editat fiecare ~docker-compose.yml~ să includă rețeaua. De exemplu pentru FreshRSS:

#+BEGIN_SRC yaml
services:
  freshrss:
    ...
    networks:
      - caddy-proxy

networks:
  caddy-proxy:
    external: true
#+END_SRC

Am făcut același lucru pentru wallabag, linkding, booktracker, paperless, domain-locker și scrutiny, apoi am repornit fiecare stack:

#+BEGIN_SRC 
for svc in freshrss wallabag linkding booktracker paperless domain-locker scrutiny; do
  cd /opt/services/$svc && docker compose up -d
done
#+END_SRC

**** Pasul 2 - Actualizarea docker-compose.yml al Caddy

Caddy trebuia să fie în ambele rețele și să expună porturile noi. Am editat ~/opt/services/caddy/docker-compose.yml~:

#+BEGIN_SRC yaml
services:
  caddy:
    image: caddy:latest
    container_name: caddy
    restart: unless-stopped
    ports:
      - "80:80"
      - "443:443"
      - "8443:8443"
      - "6543:6543"
      - "9443:9443"
      - "2443:2443"
      - "8019:8019"
      - "3443:3443"
      - "8889:8889"
    volumes:
      - ./Caddyfile:/etc/caddy/Caddyfile
      - ./certs:/certs
      - caddy_data:/data
      - caddy_config:/config
    networks:
      - vaultwarden_default
      - caddy-proxy

volumes:
  caddy_data:
  caddy_config:

networks:
  vaultwarden_default:
    external: true
  caddy-proxy:
    external: true
#+END_SRC

Câteva observații despre porturi: portul 8010 era deja ocupat de Paperless pe host, iar 8888 de Scrutiny, deci am ales 8019 și 8889 ca să evit conflictele.

**** Pasul 3 - Configurarea Caddyfile

Certificatul existent de la Tailscale era valabil doar pentru hostname-ul exact ~thinkserver.tailxxxx.ts.net~, fără subdomenii. Soluția a fost să folosesc porturi diferite pentru fiecare serviciu, toate cu același certificat. Am editat ~/opt/services/caddy/Caddyfile~:

#+BEGIN_SRC 
thinkserver.tailxxxx.ts.net {
    tls /certs/thinkserver.tailxxxx.ts.net.crt /certs/thinkserver.tailxxxx.ts.net.key
    reverse_proxy vaultwarden:80
}

thinkserver.tailxxxx.ts.net:8443 {
    tls /certs/thinkserver.tailxxxx.ts.net.crt /certs/thinkserver.tailxxxx.ts.net.key
    reverse_proxy freshrss:80
}

thinkserver.tailxxxx.ts.net:6543 {
    tls /certs/thinkserver.tailxxxx.ts.net.crt /certs/thinkserver.tailxxxx.ts.net.key
    reverse_proxy wallabag:80
}

thinkserver.tailxxxx.ts.net:9443 {
    tls /certs/thinkserver.tailxxxx.ts.net.crt /certs/thinkserver.tailxxxx.ts.net.key
    reverse_proxy linkding:9090
}

thinkserver.tailxxxx.ts.net:2443 {
    tls /certs/thinkserver.tailxxxx.ts.net.crt /certs/thinkserver.tailxxxx.ts.net.key
    reverse_proxy booktracker:5000
}

thinkserver.tailxxxx.ts.net:8019 {
    tls /certs/thinkserver.tailxxxx.ts.net.crt /certs/thinkserver.tailxxxx.ts.net.key
    reverse_proxy paperless:8000
}

thinkserver.tailxxxx.ts.net:3443 {
    tls /certs/thinkserver.tailxxxx.ts.net.crt /certs/thinkserver.tailxxxx.ts.net.key
    reverse_proxy domain-locker-app:3000
}

thinkserver.tailxxxx.ts.net:8889 {
    tls /certs/thinkserver.tailxxxx.ts.net.crt /certs/thinkserver.tailxxxx.ts.net.key
    reverse_proxy scrutiny:8080
}
#+END_SRC

Un detaliu important: în ~reverse_proxy~ trebuie folosit numele containerului, nu cel al serviciului din Compose. De exemplu, Domain Locker are containerul ~domain-locker-app~, nu ~domain-locker~. L-am verificat cu:

#+BEGIN_SRC 
grep "container_name" /opt/services/*/docker-compose.yml
#+END_SRC

Porturile din ~reverse_proxy~ sunt cele interne ale containerului, nu cele de pe host. Le-am verificat cu:

#+BEGIN_SRC 
grep -A3 "ports:" /opt/services/*/docker-compose.yml
#+END_SRC

**** Pasul 4 - Pornirea Caddy și reîncărcarea configurației

#+BEGIN_SRC 
cd /opt/services/caddy && docker compose up -d
docker exec caddy caddy reload --config /etc/caddy/Caddyfile
#+END_SRC

**** Pasul 5 - Wallabag: actualizarea domeniului

Wallabag generează URL-uri absolute pentru CSS și JavaScript pe baza variabilei ~SYMFONY__ENV__DOMAIN_NAME~. Era setată pe IP-ul local vechi, ceea ce făcea ca grafica să nu se încarce când accesam din afara rețelei. Am actualizat în ~/opt/services/wallabag/docker-compose.yml~:

#+BEGIN_SRC yaml
environment:
  - SYMFONY__ENV__DOMAIN_NAME=https://thinkserver.tailxxxx.ts.net:6543
#+END_SRC

Apoi:

#+BEGIN_SRC 
cd /opt/services/wallabag && docker compose up -d
#+END_SRC

**** Rezultatul final

Toate serviciile sunt acum accesibile prin HTTPS de pe orice dispozitiv cu Tailscale conectat.

** 2026-03-09T09:09:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: confidentialitate romania supraveghere
:END:

*** Românul și confidențialitatea: „Nu am nimic de ascuns

De ceva timp, autoritățile din multe țări încearcă să controleze tot mai mult serviciile online și să supravegheze oamenii prin legi noi. Reacțiile nu au întârziat să apară - companii, utilizatori și organizații din multe colțuri ale lumii au început să protesteze, să modifice legile sau chiar să le blocheze complet. Lucrurile se mișcă, oamenii reacționează.

Dar în România? Altă poveste.

Aici, dacă un politician vrea să dea o lege prin care interzice Facebook mâine dimineață, o poate face liniștit. Populația nu face nimic. Nu protestează, nu se interesează, nu pune întrebări. Pur și simplu nu are treabă.

Și asta se vede cel mai bine în modul în care românii se raportează la confidențialitate.

De ani de zile știm cu toții că Meta, Google, Microsoft, Discord, X și multe altele colectează absolut tot ce pot despre noi. Te urmăresc non-stop - ce cauți, ce cumperi, cu cine vorbești, unde ești. Acum au început să facă același lucru și companiile din China. Nu e teorie, nu e conspirație - sunt dovezi clare, sunt amenzi date, sunt audieri în parlamente.

Între timp, în alte țări oamenii au început să migreze spre servicii și aplicații care le respectă confidențialitatea și securitatea. Mișcarea există, crește, se vede.

Românul? „/Nu am nimic de ascuns./"

E vorba lui preferată. Și e și cea mai comodă, pentru că nu îl obligă să facă absolut nimic. Dar e și cea mai contradictorie - același om care zice asta devine brusc foarte deranjat dacă îi ceri parola de email sau cheia de la casă. Atunci are ceva de ascuns. Atunci înțelege că intimitatea contează.

Nu îi bag pe toți în același sac. Dar sincer, 90% dintre oamenii cu care am discutat despre asta au scos exact aceeași vorbă.

Recent, împreună cu o echipă mică de trei oameni, am lansat un forum și un server de Matrix - alternative reale, care pun *confidențialitatea pe primul loc*. Foarte puțini s-au alăturat. Oamenii preferă în continuare Discord, Facebook și restul, chiar dacă știu, undeva în spate, că *plătesc cu datele lor*.

Poate că într-o zi lucrurile se vor schimba. Până atunci, „/nu am nimic de ascuns/" rămâne cel mai bun scut împotriva oricărei conversații serioase despre securitate și confidențialitate online.

** 2026-03-11T11:03:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: romania legislatie politica
:END:

*** Avocatul Poporului ar trebui ales de popor

Parlamentul a amânat iar votul pentru Avocatul Poporului. Mandatul Renatei Weber a expirat în iunie 2024 și de atunci funcția e goală, dar politicienii sunt ocupați să negocieze între ei cine ia postul.

USR propune pe cineva. PSD zice nu, că candidata are pensie specială. Altul cere să se întâmple „săptămâna asta". Între timp, cetățeanul de rând, cel pe care Avocatul Poporului ar trebui să-l reprezinte, nu e întrebat nimic.

Și asta e problema de fond.

Avocatul Poporului există, teoretic, ca să te apere pe tine de abuzurile statului. E instituția la care te duci când o primărie te ignoră, când o administrație îți calcă drepturile, când nimeni altcineva nu te ascultă. E vocea cetățeanului în fața sistemului.

Dar cine îl alege? Parlamentul. Adică fix oamenii care reprezintă statul pe care Avocatul Poporului ar trebui să-l controleze. E un pic ca și cum ai lăsa hoțul să aleagă paznicul.

Rezultatul e predictibil: funcția devine monedă de schimb politic. Se negociază între partide ca un scaun de consiliu de administrație. Nu contează cât de competent e candidatul, contează cui îi convine.

Soluția mi se pare simplă, chiar dacă naivă: alege-l prin vot direct. Lasă oamenii să voteze pentru Avocatul Poporului la fel cum votează pentru Președinte. Ar fi singurul om din sistemul ăsta care chiar și-ar datora funcția cetățenilor, nu colegilor de partid.

Evident, nu se va întâmpla. Pentru că unui parlament nu-i convine să cedeze controlul. Dar măcar să știm cu toții despre ce vorbim când auzim că „democrația funcționează".

** 2026-03-11T14:35:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: tailscale self-hosting vpn docker
:END:

*** Cum am dat acces la serverul de acasă de oriunde în lume, fără să deschid niciun port

Am montat un Intel NUC ca server și am instalat serviciile self-hosted pe el, totul mergea perfect - dar doar atâta timp cât eram acasă, în rețeaua locală.

Soluția clasică pentru această problemă este să deschizi porturi în router și să expui serviciile direct pe internet. Am refuzat această variantă pentru că un port deschis înseamnă că oricine de pe glob poate bate la ușa serverului. Poate nu intră, dar încearcă - și nu vreau să risc astfel.

Soluția pe care am ales-o se numește *Tailscale*.

**** Ce este Tailscale?

Tailscale este un VPN de tip mesh, construit pe baza protocolului WireGuard. Spre deosebire de un VPN tradițional, care trimite tot traficul printr-un server central, Tailscale conectează dispozitivele direct între ele, peer-to-peer. Serverele Tailscale servesc doar ca „ghid de întâlnire" - ajută dispozitivele să se găsească și să facă schimb de chei criptografice, dar nu văd niciodată traficul propriu-zis.

Rezultatul practic: serverul de acasă și telefonul meu se comportă ca și cum ar fi în aceeași rețea locală, indiferent unde se află fizic. Serverul nu este expus pe internet. Nu există niciun port deschis în router. Traficul dintre ele este criptat end-to-end cu WireGuard.

Planul gratuit include până la 100 de dispozitive pentru un singur utilizator, MagicDNS și certificate HTTPS automate - mai mult decât suficient pentru un server mic.

**** Instalarea pe server

Instalarea lui Tailscale se face cu o singură comandă:

#+BEGIN_SRC bash
curl -fsSL https://tailscale.com/install.sh | sh
#+END_SRC

Scriptul adaugă depozitul oficial APT al Tailscale și instalează pachetul. După instalare, pornești Tailscale:

#+BEGIN_SRC bash
sudo tailscale up
#+END_SRC

Comanda generează un link de autentificare pe care îl deschizi în browser pe orice alt dispozitiv. Te loghezi în contul Tailscale și serverul apare automat în rețeaua ta.

Verifici că totul e în regulă cu comenzile:

#+BEGIN_SRC bash
tailscale status
tailscale ip
#+END_SRC

Vei vedea adresa IP din rețeaua Tailscale - ceva de genul ~100.x.x.x~ - și hostname-ul cu care apare serverul în panoul de administrare.

**** MagicDNS - fără adrese IP de memorat

Odată conectat, serverul primește o adresă IP din rețeaua Tailscale din intervalul ~100.x.x.x~. Adresa aceasta este permanentă și nu se schimbă niciodată, indiferent de ISP sau locație.

MagicDNS este activat implicit în panoul de administrare. Dacă nu e, îl activezi din secțiunea DNS. Din acel moment, serverul este accesibil prin ~nume_server.tailxxxx.ts.net~ - un nume, nu un număr (chiar dacă este mai lung). MagicDNS funcționează automat pentru toate dispozitivele din rețeaua Tailscale.

Tot din panoul de administrare am activat și *HTTPS Certificates* - această opțiune permite generarea de certificate SSL valide pentru dispozitivele din rețeaua Tailscale, semnate de Let's Encrypt.

**** HTTPS pentru Vaultwarden cu Caddy

Cel mai important motiv pentru care am vrut HTTPS nu a fost paranoie, ci necesitate practică. *Vaultwarden* - serverul meu de gestionare a parolelor, compatibil cu clienții Bitwarden - refuză să funcționeze cu extensia de browser fără HTTPS. Extensia pur și simplu nu se conectează la un server HTTP, indiferent ce setezi.

Primul pas este să generezi certificatul SSL pentru domeniul tău Tailscale. Comanda următoare o rulezi pe server:

#+BEGIN_SRC bash
sudo tailscale cert nume_server.tailxxxx.ts.net
#+END_SRC

Comanda scrie două fișiere în directorul curent: ~nume_kserver.tailxxxxx.ts.net.crt~ (certificatul public) și ~nume_server.tailxxxx.ts.net.key~ (cheia privată). Le-am mutat apoi într-un director dedicat pentru Caddy:

#+BEGIN_SRC bash
sudo mkdir -p /opt/services/caddy/certs
sudo mv nume_server.tailxxxxxx.ts.net.crt /opt/services/caddy/certs/
sudo mv nume_server.tailxxx.ts.net.key /opt/services/caddy/certs/
sudo chown -R thinkroot:thinkroot /opt/services/caddy
#+END_SRC

Am ales *Caddy* ca reverse proxy în locul lui Nginx pentru că este considerabil mai simplu de configurat pentru această situație. Fișierul de configurare, ~Caddyfile~, arată așa:

#+BEGIN_SRC caddy
nume_server.tailxxxx.ts.net {
    tls /certs/nume_server.tailxxxxx.ts.net.crt /certs/thinkserver.tailxxx.ts.net.key
    reverse_proxy vaultwarden:80
}
#+END_SRC

Un singur bloc, trei linii. Caddy termină SSL-ul și trimite traficul mai departe la containerul Vaultwarden. Containerul Vaultwarden rulează în Docker, în aceeași rețea cu Caddy:

#+BEGIN_SRC yaml
services:
  vaultwarden:
    image: vaultwarden/server:latest
    container_name: vaultwarden
    restart: unless-stopped
    ports:
      - "8222:80"
    volumes:
      - vaultwarden_data:/data
    environment:
      DOMAIN: "https://nume_server.tailxxxx.ts.net"
      SIGNUPS_ALLOWED: "false"

volumes:
  vaultwarden_data:
#+END_SRC

Caddy rulează și el în Docker, în același director, cu volumul de certificate montat:

#+BEGIN_SRC yaml
services:
  caddy:
    image: caddy:latest
    container_name: caddy
    restart: unless-stopped
    ports:
      - "80:80"
      - "443:443"
    volumes:
      - ./Caddyfile:/etc/caddy/Caddyfile
      - ./certs:/certs
    networks:
      - vaultwarden_default

networks:
  vaultwarden_default:
    external: true
#+END_SRC

Rețeaua ~vaultwarden_default~ este creată de containerul Vaultwarden - Caddy se alătură aceleiași rețele ca să poată ajunge la el prin numele ~vaultwarden~.

**** Celelalte servicii

Celelalte servicii de pe NUC nu au nevoie de HTTPS pentru că nu există niciun client care să le impună asta. Le accesez direct prin IP-ul Tailscale al serverului și portul fiecăruia, de pe orice dispozitiv conectat la rețeaua Tailscale. Funcționează la fel de bine din rețeaua de acasă ca și de pe date mobile - singura diferență e că trece prin Tailscale când sunt în afara casei.

Nginx am luat în calcul la un moment dat pentru a pune serviciile sub un singur domeniu, dar am decis că IP:port funcționează perfect pentru uz personal și complexitatea suplimentară nu aduce niciun beneficiu real.

**** Cum arată în practică

De pe telefon, cu date mobile, deschid Vaultwarden la ~https://nume_server.tailxxx.ts.net~ direct în browser. Certificatul e valid, conexiunea e criptată, extensia Bitwarden se conectează fără probleme. FreshRSS și celelalte le accesez prin adresa IP Tailscale a serverului și portul respectiv.

De pe laptopul, același lucru. Tailscale rulează în fundal, serverul apare ca și cum ar fi în rețeaua locală.

Serverul în sine nu are niciun port deschis în router. Routerul nu știe nimic despre Tailscale - tot ce face Tailscale se stabilește dinăuntru spre afară, nu are nevoie de port forwarding. NAT traversal-ul este automat.

**** Concluzie

Tailscale a rezolvat exact problema pe care o aveam: acces la serverul de acasă de oriunde, fără să expun nimic pe internet. Instalarea a durat câteva minute. Configurarea HTTPS pentru Vaultwarden cu Caddy a mai adăugat poate douăzeci de minute. Comparativ cu alternativele - VPN tradițional cu server dedicat, port forwarding, certificate manuale - diferența de complexitate este enormă.

Dacă ai un server de acasă sau un Raspberry Pi cu servicii self-hosted și vrei să le accesezi din exterior fără să-ți faci griji pentru securitate, Tailscale este probabil cel mai simplu drum spre acel obiectiv.

** 2026-03-12T18:34:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: backup self-hosting cloud docker
:END:

*** Backup automat pentru HomeLab / Server în cloud

Am serviciile self-hosted de care am mai vorbit în alte articole, dar nu aveam niciun backup. Dacă se strica ceva - un disk, o actualizare proastă, o greșeală - pierd tot: bookmark-urile, feed-urile RSS, documentele din Paperless, parolele din Vaultwarden. Nu era o situație acceptabilă.

Aveam nevoie de un sistem care să facă backup automat, să cripteze datele înainte să le trimită în cloud și să nu necesite intervenție manuală. Am ajuns la o soluție care combină un script bash, GPG pentru criptare și rclone pentru upload în MEGA.

**** Ce trebuie salvat

Serviciile Docker stochează datele în două moduri: volume Docker (pentru SQLite și fișiere uplodate) și o bază de date PostgreSQL (Domain Locker). Pe lângă date, am inclus în backup și fișierele ~docker-compose.yml~ din ~/opt/services/~ - dacă trebuie să reconstruiesc serverul de la zero, am nevoie și de configurații, nu doar de date.

Lista completă: volumele Docker pentru Vaultwarden, FreshRSS, Wallabag, Linkding, Paperless-ngx, Scrutiny și Booktracker, dump PostgreSQL pentru Domain Locker și toate fișierele ~docker-compose.yml~.

**** Cum funcționează

Scriptul face trei lucruri în ordine: copiază volumele și face dump la PostgreSQL într-un director temporar, arhivează totul într-un ~.tar.gz~ și criptează cu GPG, apoi uploadează în MEGA prin rclone și șterge fișierele temporare locale. La final păstrează doar ultimele 4 backup-uri în cloud.

**** Criptarea cu GPG

Am generat o cheie GPG dedicată pentru backup:

#+BEGIN_SRC bash
gpg --full-generate-key
#+END_SRC

Scriptul criptează arhiva cu această cheie înainte de upload. Cheia privată am exportat-o în altă parte, criptată cu o parolă separată - fără ea arhivele nu pot fi decriptate.

#+BEGIN_SRC bash
gpg --recipient "email@exemplu.com" \
  --output backup.tar.gz.gpg \
  --encrypt backup.tar.gz
#+END_SRC

**** Configurarea rclone pentru MEGA

rclone suportă MEGA nativ și configurarea se face o singură dată:

#+BEGIN_SRC bash
rclone config
#+END_SRC

La întrebările fișate am răspuns astfel: ~n~ pentru remote nou, numele remote-ului (ex. mega), ~mega~ ca tip de storage, email și parolă cont MEGA, iar la restul întrebărilor răspunsul este opțional - am dat ~Enter~ la sfârșit.

**** Automatizarea cu cron

Backup-ul rulează în fiecare duminică la ora 4 noaptea - nu a fost nevoie să dau restart după salvarea crontab-ului:

#+BEGIN_SRC 
0 4 * * 0  /opt/scripts/backup.sh
#+END_SRC

**** Restaurarea

#+BEGIN_SRC bash
gpg --decrypt backup.tar.gz.gpg | tar -xzf - -C /opt/restore/
#+END_SRC

Am testat restaurarea înainte să consider sistemul funcțional.

**** Dacă vrei să folosești scriptul

Scriptul e adaptat la structura serverului meu, deci câteva lucruri trebuie modificate: ~SERVICES_DIR~, ~GPG_RECIPIENT~, ~RCLONE_REMOTE~, ~KEEP_BACKUPS~, numele containerelor și al bazei de date PostgreSQL. Înlocuiește și toate aparițiile numelui serverului cu numele tău (search & replace). Volumele pot fi în locuri diferite - verifică cu ~docker volume ls~.

Scriptul este disponibil pe [[https://codeberg.org/ThinkRoot/backup-server/][Codeberg]].

** 2026-03-15T17:04:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: ai inteligenta-artificiala piata-muncii
:END:

*** Nu orice loc de muncă poate fi înlocuit de AI

Nu orice loc de muncă poate fi înlocuit de AI și mulți antreprenori sau CEO nu înțeleg acest lucru, ei văd doar un ban în plus în buzunar atunci când adopta AI.

AI este foarte bun atunci când un om se folosește de el, dar când omul este înlocuit - nu mai este așa de bun, dar depinde și unde este implementat.

** 2026-03-15T21:56:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: self-hosting homelab docker tailscale n8n
:END:

*** O zi în care am lucrat la HomeLab

Am petrecut o bună parte din zi lucrând la HomeLab-ul meu și m-am ales cu câteva lucruri rezolvate pe care le tot amânam.

Am început cu *Portainer*. Până acum gestionam toate containerele Docker exclusiv din terminal, ceea ce funcționează bine, dar uneori ai nevoie să arunci rapid un ochi la starea serviciilor fără să te conectezi prin SSH. Am instalat Portainer CE pe NUC folosind Docker Compose, consistent cu restul serviciilor pe care le am în ~/opt/services/~.

Tot pe NUC am instalat și *n8n*, un tool de automatizare cu interfață vizuală. L-am pus în spatele Caddy cu Tailscale, accesibil la ~thinkserver.tailxxxx.ts.net/5443~. N8n are nevoie de câteva variabile de mediu ca să știe că rulează sub un subpath, altfel linkurile din interfață se strică.

Seara m-am apucat de pagina de start personalizată pe care o am pe serverul web. Voiam de mult să scot parola și să mut serviciile self-hosted pe o adresă separată, greu de ghicit. Am creat un fișier ~.php~ cu header ~X-Robots-Tag: noindex~ și meta noindex, unde am mutat secțiunea cu serviciile. Pagina principală a rămas publică și curată.

Tot la pagina asta am prins un bug: după ce am șters secțiunea cu IP-urile locale, statusul serviciilor nu mai apărea deloc. Problema era că funcția ~renderIPs()~ rămăsese apelată în cod, dar ~LOCAL_IPS~ nu mai era definit nicăieri. Asta arunca un ~ReferenceError~ care oprea execuția JavaScript înainte să ajungă la ~renderStatus()~. Am scos funcția și apelul ei și a mers din prima.

Am adăugat și serviciile de pe PC-ul meu (~rootlinux~) în Uptime Kuma, care rulează pe NUC. Le-am monitorizat prin IP-ul PC-ului. Am configurat și badge-uri live în pagina de start, cu atributele ~data-monitor~ care trebuie să coincidă exact cu numele din Kuma - în cazul meu ~Invidious - PC~ și ~Scrutiny - PC~.

Nu a fost o zi cu un singur proiect mare, ci mai degrabă un sprint de lucruri mici care se adunaseră. Acum totul e la locul lui.

** 2026-03-15T22:44:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: matrix descentralizare confidentialitate criptare
:END:

*** Ce este Matrix și de ce ar trebui să-l folosești

Probabil ai auzit de Matrix și te întrebi ce este, sau poate cineva ți-a trimis un link de invitație și nu știai ce să faci cu el. O să încerc să explic totul cât mai simplu.

**** Ce este Matrix

Matrix este un protocol deschis de comunicare în timp real. Gândește-te la el ca la e-mail, dar pentru mesagerie instantanee: la fel cum poți trimite un e-mail de pe Gmail către cineva cu cont pe Yahoo sau Outlook, cu Matrix poți trimite mesaje între servere diferite, indiferent de cine le găzduiește.

Nu este o aplicație în sine, ci un standard/protocol - un set de reguli pe care serverele și clienții le respectă ca să poată comunica între ele. Oricine poate rula propriul server Matrix și să facă parte din aceeași rețea globală. Asta se numește federație.

Conversațiile pot fi 1-la-1, grupuri sau camere publice. Există suport pentru mesaje text, fișiere, imagini, apeluri audio și video. Toate mesajele sunt criptate end-to-end implicit, deci nimeni în afară de participanți nu le poate citi - nici măcar administratorul serverului.

**** Cum funcționează

Rețeaua Matrix este formată din multe servere independente, numite homeserver-e. Fiecare utilizator are un cont pe un homeserver și o identitate de forma ~@utilizator:server.ro~. Camerele de chat există pe un server, dar utilizatori de pe orice alt server pot intra în ele fără probleme.

De exemplu, dacă am contul ~@thinkroot:linuxromania.ro~ și vreau să vorbesc cu cineva care are contul pe ~matrix.org~, nu există nicio barieră - conversația funcționează direct, fără să fie nevoie ca amândoi să fim pe același server.

**** Cum îl accesezi

Ai nevoie de două lucruri: un cont și un client.

*Contul* îl poți crea pe orice server public. Cel mai cunoscut este [[https://matrix.org/][matrix.org]], dar există și altele. Dacă faci parte dintr-o comunitate care și-a ridicat propriul server - cum este [[https://chat.linuxromania.ro/][linuxromania.ro]] - poți crea contul acolo.

*Clientul* este aplicația prin care interacționezi cu rețeaua. Câteva opțiuni populare:

- *Element* - cel mai cunoscut, disponibil pe web, desktop (Windows, Linux, macOS) și mobil (Android, iOS). Îl găsești la [[https://element.io/][element.io]].
- *Cinny* - interfață mai curată, bună dacă ești obișnuit cu Discord.
- *FluffyChat* - simplu și prietenos, bun pe mobil.
- *Nheko* - client nativ pentru desktop, mai ușor decât Element.

Poți folosi orice client, cu orice cont, pe orice server. Asta este unul dintre avantajele principale față de platformele clasice.

**** De ce contează

Majoritatea platformelor de mesagerie pe care le folosim zilnic - WhatsApp, Telegram, Discord - sunt sisteme centralizate. Asta înseamnă că toată comunicarea trece printr-un singur punct de control, deținut de o companie privată. Dacă acea companie decide să îți închidă contul, să schimbe termenii serviciului, să vândă datele tale sau pur și simplu să dea faliment, nu ai nicio alternativă. Pierzi totul.

Matrix funcționează diferit. Nu există o companie centrală care controlează rețeaua. Dacă serverul tău dispare, îți muți contul pe altul și continui. Dacă nu ai încredere în nimeni altcineva, îți ridici propriul server - lucru perfect fezabil chiar și pe hardware modest.

Criptarea end-to-end este activă implicit pentru conversațiile private. Metadatele sunt și ele mai greu de exploatat față de serviciile comerciale, tocmai pentru că nu există un punct central de colectare.

Un alt aspect important este interoperabilitatea. Uniunea Europeană a adoptat Digital Markets Act, care obligă marile platforme de mesagerie să permită comunicarea cu servicii externe. Matrix este deja poziționat ca una dintre soluțiile tehnice care pot face asta posibil.

**** Limitări reale

Nu vreau să par că Matrix este perfect, pentru că nu este.

Sincronizarea istoricului de mesaje între dispozitive poate fi lentă. Verificarea cheilor de criptare între dispozitive poate fi confuză pentru utilizatorii noi. Serverul oficial, matrix.org, a avut periodic probleme de performanță din cauza numărului mare de utilizatori.

Și, cel mai important aspect practic: Matrix este util doar dacă și cei cu care vrei să comunici sunt acolo. Schimbarea platformei de mesagerie este mai grea decât schimbarea unui browser, pentru că implică și celelalte persoane.

**** Concluzie

Matrix nu este un înlocuitor perfect pentru orice platformă de mesagerie, dar este singura soluție matură, open-source și federată disponibilă acum pentru comunicare în timp real. Dacă îți pasă cât de cât de cine îți controlează comunicațiile, merită să îi dai o șansă.

Dacă vrei să începi, cel mai simplu este să-ți faci un cont pe [[https://matrix.org/][matrix.org]] sau pe server-ul Românesc [[https://chat.linuxromania.ro][chat.linuxromania.ro]] și să descarci Element. De acolo poți explora singur.

** 2026-03-16T09:41:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: jurnal ipocrizie
:END:

*** Un suc de la Lidl și o lecție despre ipocrizie

Îmi era dor de gustul de soc, acel gust pe care îl au unele sucuri și care te duce cu gândul la vară. Așa că atunci când am văzut la Lidl un suc Freeway cu soc și lămâie, l-am luat fără să stau prea mult pe gânduri.

Când am ajuns acasă și am gustat din el, dezamăgirea a fost imediată. Nu avea aroma de care îmi aminteam, nu era plăcut - l-am pus deoparte și nu l-am mai băut.

Ca să nu îl arunc la gunoi, l-am dus a doua zi la serviciu. L-am dus cu gândul că poate îl bea cineva, iar dacă nu, atunci măcar nu l-am aruncat eu.

Și aici începe partea amuzantă.

Dimineața, când colegii au văzut sticla pe masă, reacțiile au venit imediat. /„Uite un Freeway, de când nu am mai văzut!„/ zicea unul. /„Uită-te câte chimicale are!"/, adăuga altul, uitându-se la lista de ingrediente cu o grimasă serioasă pe față.

Stăteam și mă uitam la ei cum se miră de suc și de ingredientele lui, dar nu am spus nimic.

După-amiază i-am văzut pe aceiași colegi bând Coca-Cola sau Pepsi. Fără nicio listă de ingrediente citită, fără niciun comentariu, doar liniște.

Mi-a venit să râd și să le spun ceva, dar m-am abținut pentru că nu merita să le spun că toate sucurile sunt la fel - pline de chimicale, că diferă doar brandul de pe sticlă.

După câteva minute, din vorbă în vorbă, le-am spus că eu am dus sucul, că nu mi-a plăcut și l-am adus pentru cine dorește să îl bea.

Atunci s-a trezit un coleg mai /„deștept"/ și a zis că l-am dus să îl bea proștii.

I-am răspuns calm: /„Am adus sucul pentru cine vrea să îl bea. Nu consider pe nimeni prost."/ Și am plecat.

Uneori cel mai bun răspuns la prostie nu e o dezbatere lungă — e o frază scurtă și un pas spre ieșire.

** 2026-03-16T17:17:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: ceas casio
:END:

*** Casio F-91W

[[/media/Casio-F-91W.webp][Casio F-91W]]
/Casio F-91W/

** 2026-03-16T21:45:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: open-source standarde-deschise republica-moldova
:END:

*** Coliberator Forum 2026: Formate Libere și Standarde Deschise la Bălți

Pe *21 martie 2026*, orașul Bălți din Republica Moldova va găzdui o nouă ediție a *Coliberator Forum*, un eveniment dedicat promovării formatelor libere și a standardelor deschise în societatea digitală contemporană.

**** Ce este Coliberator Forum?

Coliberator Forum este un eveniment organizat pe bază de voluntariat, axat pe cultura programelor libere și a standardelor deschise. Ediția din 2026 are ca temă centrală /„Formate libere și standarde deschise"/ și se va desfășura începând cu ora *10:00* la *[[https://nortek.md/][Centrul de Inovare și Transfer Tehnologic Nortek]]* din Bălți.

Evenimentul explorează trei direcții principale:

- *Importanța formatelor libere* pentru o societate digitală sănătoasă și rezilientă
- *Exemple concrete* de formate și standarde deschise aplicabile în cele mai comune domenii de activitate
- *Oportunități practice* de utilizare a programelor și formatelor libere - la nivel personal, profesional și în administrația publică

**** Agenda

Programul ediției din 2026 acoperă o gamă variată de subiecte, de la infrastructura internetului până la instrumente concrete de zi cu zi:

- Internetul de la Free Software la AI
- Standardele deschise în Republica Moldova
- NGI Zero Commons Fund: beneficii și oportunități
- Dezvoltarea aplicațiilor cu C++ și Qt API
- Protocoale libere pentru mesagerie instantanee
- Standardul POSIX și specifice GNU Bash
- MuseScore și formate de transcriere muzicală
- Premiere pentru participare activă

Un program echilibrat între teorie și practică, cu subiecte relevante atât pentru dezvoltatori, cât și pentru utilizatori obișnuiți sau reprezentanți ai administrației publice.

**** Parteneri

Evenimentul este susținut de:

- *Universitatea Alecu Russo din Bălți (USARB)* - partener academic
- *Centrul de Inovare și Transfer Tehnologic Nortek* - locația evenimentului
- *Digital Freedom Foundation* - organizație internațională activă în promovarea libertăților digitale, inclusiv prin inițiativa /Document Freedom Day/

**** De ce contează?

Într-o epocă în care dependența de platforme proprietare este tot mai accentuată, discuțiile despre standarde deschise capătă o relevanță aparte. Protocoale de comunicare deschise, formate de fișiere interoperabile și programe libere nu sunt doar preferințe tehnice - sunt fundamentul unei infrastructuri digitale suverane și accesibile tuturor.

Coliberator Forum aduce aceste subiecte în spațiul public, departe de marketing corporatist, în format comunitar și voluntar - exact spiritul în care ar trebui discutate.

**** Participare și contact

Înscrierea la eveniment se face prin email la [[mailto:info@coliberator.org][info@coliberator.org]]. Evenimentul poate fi susținut și financiar printr-o donație prin PayPal, pentru că organizarea lui se bazează exclusiv pe efortul voluntarilor.

Mai multe detalii pe situl oficial: [[https://coliberator.org/2026/forum][coliberator.org/2026/forum]]

** 2026-03-17T07:31:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: instagram meta confidentialitate criptare big-tech
:END:

*** Instagram renunță la criptarea end-to-end

De la 8 mai 2026, Instagram nu va mai suporta criptarea end-to-end pentru mesajele directe. Meta a anunțat asta printr-o notificare discretă în aplicație și printr-o pagină actualizată în centrul de ajutor. Motivul oficial: /„foarte puțini utilizatori activau această opțiune, așa că o eliminăm"/. Dacă ai conversații criptate, trebuie să le descarci înainte de acea dată - altfel nu știe nimeni ce se întâmplă cu ele.

Criptarea end-to-end înseamnă că mesajele tale pot fi citite doar de tine și de persoana cu care vorbești. Nici Meta, nici nimeni altcineva nu are acces la ele. Odată scoasă protecția asta, Instagram poate citi din nou mesajele tale private. Le poate scana pentru reclame, le poate folosi la antrenat modele de inteligență artificială sau le poate preda autorităților la cerere.

Ironic e că în 2019, Mark Zuckerberg vorbea despre o /„viziune axată pe confidențialitate"/ pentru toate aplicațiile Meta. Funcția a fost testată pe Instagram din 2021, lansată oficial la finalul lui 2023 - dar niciodată activată implicit, ci doar ca opțiune și nu pentru toți utilizatorii. Acum, trei ani mai târziu, o scot complet.

Meta sugerează că dacă vrei criptare end-to-end, să folosești WhatsApp. Sigur, WhatsApp o are activată implicit, dar tot aparține Meta. Datele despre cine cu cine vorbești, când și de unde sunt colectate în continuare.

Nu e surprinzător. Instagram n-a fost niciodată construit cu confidențialitatea ca prioritate, ci cu timpul petrecut în aplicație și cu publicitatea. Criptarea a fost mai degrabă o bifă de imagine decât o angajare reală față de confidențialitate. Același lucru se întâmplă acum și la TikTok, care a anunțat că nu va introduce deloc criptare end-to-end pentru mesajele directe, invocând același argument legat de siguranța utilizatorilor.

Dacă vrei să comunici fără ca cineva să citească ce trimiți, există alternative serioase. *Signal* e cel mai cunoscut - cu sursă deschisă, criptare end-to-end activată implicit pentru toate mesajele, apelurile și fișierele. Nu colectează date despre cine cu cine vorbești, nu are reclame, nu aparține niciunei corporații mari. *[[https://chat.linuxromania.ro][Matrix]]* este un protocol descentralizat pe care îl poți folosi prin aplicații ca Element sau Cinny. Poți chiar să îți găzduiești propriul server dacă vrei control total. *SimpleX Chat* merge și mai departe - nu ai nici măcar un cont de utilizator, ceea ce face urmărirea practic imposibilă. Toate trei pot fi folosite gratuit.

Dacă ești deja obișnuit cu Meta și nu vrei să schimbi radical, WhatsApp rămâne mai bun decât mesajele de pe Instagram după mai, dar nu e o alegere bună pe termen lung dacă îți pasă cu adevărat de confidențialitate.

Problema mai mare e că oamenii folosesc Instagram pentru mesaje nu pentru că e sigur, ci pentru că toți sunt acolo. Rețelele descentralizate rezolvă exact asta - prin Fediverse (Mastodon, Pixelfed, Lemmy) poți comunica cu oameni de pe servere diferite fără să depinzi de o singură companie care poate schimba regulile oricând. Dar trecerea e lentă și, sincer, asta e bătălia pe termen lung.

Deocamdată, concluzia e simplă: nu folosi mesajele de pe Instagram pentru conversații pe care nu ai vrea să le citească Meta sau autoritățile. N-a fost niciodată cea mai sigură opțiune, iar acum e și mai clar.

** 2026-03-17T23:11:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux-romania self-hosting docker forgejo
:END:

*** Două servicii noi în cadrul proiectului Linux România

De când am început proiectul [[https://linuxromania.ro][Linux România]] mă gândeam că trebuie să ofer cât mai multe proiecte/servicii utile oamenilor din România, pentru că sunt extrem de puține astfel de servicii. Așa că am pus online două servicii noi pe un VPS de la Hetzner: unul pentru cod și altul pentru planificare.

**** code.linuxromania.ro - Forgejo

[[https://code.linuxromania.ro][code.linuxromania.ro]] rulează [[https://forgejo.org][Forgejo]], un serviciu de găzduire de cod sursă, similar cu GitHub, dar complet open source și auto-găzduit. E un fork community-driven al Gitea, fără interese comerciale, cu interfață web completă: repositorii Git, issues, pull request-uri, organizații și wiki per proiect.

L-am instalat cu Docker Compose pe VPS-ul de la Hetzner, cu Caddy ca reverse proxy pentru HTTPS. Consumă puțin - câteva zeci de megabytes RAM în repaus - și oferă tot ce ai nevoie pentru colaborare. Am personalizat pagina principală cu un template în română și am adăugat logo-ul și favicon-ul Linux România. Înregistrarea e deschisă, cu confirmare pe email.

Scopul e ca România să aibă un astfel de loc unde oameni să își puna codul. Nu vreau să depindem de GitHub sau de alte platforme centralizate și comerciale. Dacă cineva vrea să contribuie la ceva, sau dacă vrem să ținem împreună scripturile, configurațiile sau orice altceva legat de comunitate, le găsim acolo.

**** plan.linuxromania.ro - Plane

[[https://plan.linuxromania.ro][plan.linuxromania.ro]] rulează [[https://plane.so][Plane]], un instrument de management al proiectelor, tot open source și auto-găzduit. Arată și se comportă similar cu Linear, dar fără abonamente și fără date trimise undeva extern. Are issues, cicluri, module și o secțiune de notițe/documente, ceea ce îl face mai complet decât un simplu board Kanban.

Înainte să îl aleg, m-am uitat și la alte opțiuni - Planka e mai ușor, dar e doar Kanban fără notițe sau documente, iar Huly are tot ce îți poți imagina, dar stiva de servicii e prea mare pentru cea ce a fost nevoie. Plane a fost echilibrul potrivit.

L-am instalat tot pe VPS, tot cu Docker Compose și Caddy. Workspace-ul „Linux Romania" e creat și funcțional. E locul unde ținem evidența ideilor, sarcinilor și roadmap-ului proiectului  fără să pierdem firul printre mesaje de Discord sau topicuri de forum.

-----

Ambele servicii fac parte din același ecosistem pe care îl construiesc pentru Linux România - alături de forum, wiki, serverul Matrix și celelalte platforme. Ideea de bază e simplă: să nu depindem de servicii terțe când putem găzdui noi înșine, cu control total asupra datelor și infrastructurii.

** 2026-03-18T06:37:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: firefox mozilla vpn confidentialitate
:END:

*** Firefox 149 aduce un VPN gratuit integrat și câteva funcții noi utile

Mozilla a anunțat că [[https://blog.mozilla.org/en/firefox/firefox-148-149-new-features/][Firefox 149 ajunge pe 24 martie 2026]] și vine cu câteva schimbări interesante.

Cea mai mediatizată noutate este VPN-ul gratuit integrat direct în browser. Nu e un VPN clasic de sistem, ci mai degrabă un proxy care rutează traficul din Firefox printr-un server Mozilla, ascunzând IP-ul și locația ta în timp ce navighezi. Nu trebuie să instalezi nimic suplimentar, e pornit dintr-un buton din toolbar. Limita lunară este de 50 GB, ceea ce pentru navigare obișnuită este mai mult decât suficient. Deocamdată funcția e disponibilă doar în SUA, Franța, Germania și UK, deci utilizatorii din România vor mai trebui să aștepte.

Merită menționat că nu e un VPN în sensul tradițional al cuvântului - nu poți alege serverul sau țara, și probabil nu vei putea debloca conținut geo-restricționat. E mai mult o protecție împotriva tracking-ului prin IP, utilă mai ales pe rețele publice.

Tot în Firefox 149 vine și Split View, adică posibilitatea de a vedea două pagini web una lângă alta în aceeași fereastră. E o funcție pe care alte browsere o au de ceva vreme și e binevenită pentru cine lucrează frecvent cu mai multe taburi deschise în același timp.

Tab Notes este o altă adăugire, disponibilă în secțiunea Firefox Labs. Permite să adaugi notițe la orice tab deschis, util dacă vrei să nu pierzi un gând legat de pagina pe care o citești. E experimentală, deci trebuie activată manual.

Firefox 148 a adus deja ceva mai tehnic: Sanitizer API, un standard nou de securitate web care blochează atacuri XSS la nivel de browser, înainte ca ele să ajungă la utilizator. Firefox este primul browser care a implementat acest standard.

Mozilla lucrează și la o interfață pentru Settings mai bine organizată, cu navigare clară și căutare. Asta va apărea mai întâi în Firefox Nightly, probabil din aprilie.

Există și Smart Window, rebotezat de la AI Window, care oferă rezumate, definiții și comparații de produse în timp ce navighezi, fără a părăsi pagina. E complet opțional și opt-in, deci nu apare dacă nu îl activezi.

Firefox primește și o față nouă - teme, iconuri, toolbar și meniuri ușor redesenate. Vine la pachet și cu o nouă mascotă numită Kit, un personaj menit să înlocuiască imaginea clasică a browserului.

În general, o versiune destul de consistentă. VPN-ul integrat e interesant mai ales pentru cine nu vrea să instaleze extensii separate, iar Split View și Tab Notes sunt funcții practice. Rămâne de văzut când ajunge VPN-ul și la utilizatorii din afara celor patru țări.

** 2026-03-19T16:07:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: systemd linux microsoft open-source
:END:

*** SystemD, Microsoft și un pic de consecvență

Într-o discuție recentă pe Matrix, cineva mi-a adus în față teoria conspirației că SystemD a fost creat de Microsoft ca să strice ecosistemul Linux. Nu e prima dată când aud asta și probabil nu va fi ultima.

Lennart Poettering a creat SystemD cât timp lucra la Red Hat, cu mult înainte să ajungă la Microsoft. Azi nici măcar nu mai lucrează acolo. Cel mai mare contribuitor la SystemD este Red Hat, nu Microsoft. Asta e realitatea documentată.

Acum, e adevărat că recent a apărut un subiect interesant: cineva de la Microsoft se află printre contribuitorii activi la SystemD. Și tot recent, SystemD pregătește o implementare pentru ~age verification~ - ceea ce pentru mulți pare un pas ciudat pentru un init system. Ceea ce nu este corect, dar legile din Brazilia, Colorado și California spun altceva.

Dar hai să fim consecvenți. Microsoft contribuie și la nucleul Linux de ani de zile - patch-uri reale, cod real, acceptat în upstream. Asta înseamnă că fiecare distribuție Linux, fără excepție, rulează cod la care a contribuit Microsoft. Dacă motivul pentru care eviți SystemD este că Microsoft a atins codul, atunci ar trebui să eviți și kernelul. Și dacă eviți kernelul, nu mai folosești Linux.

Microsoft este și unul dintre partenerii importanți ai Linux Foundation. Nu e un secret, e public.

Nu spun asta ca să apăr Microsoft - nu sunt fan sau utilizator al Microsoft și cred că se vede asta în articolele în care am scris despre cum am renunțat treptat la serviciile lor, la Google și la altele. Spun asta pentru că argumentul /„nu folosesc X că a contribuit Microsoft"/ nu ține dacă în același timp folosești Linux.

Motivele tehnice și filozofice împotriva designului SystemD sunt cu totul altă discuție și sunt mult mai solide. SystemD face lucruri pe care un init system nu ar trebui să le facă, crește în complexitate, și acum se ocupă și de age verification. Astea sunt critici reale.

Dacă preferi OpenRC, dinit sau orice altceva - perfect. Înțeleg acest lucru. dinit în special sună interesant pentru cine vrea ceva mai simplu dar cu câteva din facilitățile moderne.

Fiecare este liber să folosească ceea ce dorește și este perfect normal.

Eu unul am ajuns în punctul în care nu mai am chef de modificări de sistem. Am nevoie de ceva stabil, care merge, și pentru mine este distribuția Linux Mint. Dacă mâine Mint ar trece pe alt init, sigur nu aș observa diferența în utilizarea zilnică.

Discuția despre SystemD e veche și va continua. Dar dacă o purtăm, să o purtăm pe argumente tehnice, nu pe cine a atins codul - că pe logica asta nu mai avem ce folosi.

** 2026-03-19T17:51:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux linux-mint pipewire bluetooth
:END:

*** Nu mai aveam sunet după ce puneam pauză la un clip pe YouTube

De ceva vreme am observat că după ce pun pauză la un clip pe YouTube și fac altceva, când revin nu mai am sunet. Nu doar la clip, nici extensia de radio din Cinnamon nu mai mergea - nu mai avea sunet deloc. De fiecare dată rezolvam situația deschizând setările de sunet din Cinnamon și schimbând profilul boxelor Bluetooth, după care totul reintra în normal.

Problema nu era cu navigatorul sau cu YouTube. Folosesc boxe Bluetooth, iar PipeWire suspendă dispozitivul audio când nu e activitate. Când navigatorul încearcă să reia redarea după pauză, dispozitivul Bluetooth nu se mai /„trezește"/ corect sau, dacă se trezește, ceva în handshake-ul dintre PipeWire și stack-ul Bluetooth nu merge cum trebuie. Schimbarea profilului din setările Cinnamon forța practic o reinițializare a dispozitivului.

Soluția a fost să dezactivez timpul de suspendare pentru dispozitivele Bluetooth. Asta am făcut-o prin WirePlumber, care e componenta din PipeWire ce gestionează politica de sesiune. Pe Linux Mint cu WirePlumber 0.4.x sintaxa e Lua, deci am creat fișierul:

#+BEGIN_SRC bash
mkdir -p ~/.config/wireplumber/wireplumber.conf.d
nano ~/.config/wireplumber/wireplumber.conf.d/51-no-bluetooth-suspend.conf
#+END_SRC

Unde am adăugat conținutul:

#+BEGIN_SRC lua
table.insert(bluez_monitor.rules, {
  matches = {{ "node.name", "matches", "bluez_output.*" }},
  apply_properties = {
    ["session.suspend-timeout-seconds"] = 0,
  },
})
#+END_SRC

Valoarea ~0~ înseamnă că nu va mai suspenda niciodată dispozitivul Bluetooth. Apoi am dat restart la WirePlumber:

#+BEGIN_SRC bash
systemctl --user restart wireplumber
#+END_SRC

*Update:* Fix-ul cu WirePlumber descris mai sus nu a funcționat. Problema a fost că fișierul Lua trebuia creat în ~~/.config/wireplumber/main.lua.d/~, nu în ~wireplumber.conf.d/~ cum am făcut inițial. Când l-am mutat în locul corect, boxele nu s-au mai putut conecta deloc - Blueman afișa eroarea ~No audio endpoints registered~. A trebuit să șterg fișierul și să restartez PipeWire și WirePlumber ca să revină la normal.

Am aplicat un alt fix - mărirea buffer-ului PipeWire prin fișierul ~~/.config/pipewire/pipewire.conf.d/10-bluetooth-buffer.conf~ cu conținutul:

#+BEGIN_SRC 
context.properties = {
    default.clock.min-quantum = 1024
}
#+END_SRC

Problema reală pare să fie o incompatibilitate între PipeWire 1.0.5 și versiunea de BlueZ din Linux Mint, care generează erori de tip ~out of buffers~ pe conexiunea Bluetooth. Buffer-ul mai mare ameliorează situația, dar nu o rezolvă complet. Deocamdată, workaround-ul cu schimbarea profilului din setările de sunet Cinnamon rămâne încă util când sunetul dispare.

** 2026-03-20T07:53:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: systemd linux kernel microsoft
:END:

*** Discuții fără argumente

Continuarea discuției despre SystemD și Microsoft a adus exact ce mă așteptam: oameni care vorbesc cu convingere despre lucruri pe care nu le-au verificat.

Un argument a fost interesant totuși. Cineva a spus că nu Microsoft contribuie la SystemD sau la kernel, ci angajații de la Microsoft - și că asta e diferit. Are un sâmbure de adevăr. Un inginer care contribuie la un proiect open source în timpul lui liber nu reprezintă automat compania la care lucrează. Dar când contribuțiile vin în timpul programului, cu resurse ale companiei, pe direcții strategice ale companiei - atunci granița devine mai neclară. Oricum, argumentul inițial rămâne valabil: codul acceptat în upstream este cod, indiferent de cine îl scrie.

Altcineva a spus că kernelul Linux este făcut de un singur om și că sper să rămână așa. Linus Torvalds nu mai scrie cod în kernel de mult timp. Rolul lui este să revizuiască contribuțiile și să publice versiunile noi. Kernelul are mii de contribuitori activi, de la ingineri independenți până la angajați de la Google, Meta, Intel, Red Hat și da, și Microsoft. Asta nu e opinie, e documentat public în fiecare release.

Și apoi discuția a sărit la Apple, la Android, la colectare de date, la radioamatori. Când nu mai sunt argumente, schimbăm subiectul - e mai ușor.

Ce m-a deranjat cel mai mult nu e că oamenii au păreri greșite. Toți avem lacune. M-a deranjat că nimeni nu a spus „nu știam asta„ sau „interesant, mă uit peste". În schimb, s-a continuat cu aceleași afirmații, reformulate.

Nu ai nevoie să știi tot. Dar dacă intri într-o discuție tehnică, fie vii cu argumente, fie recunoști că nu știi. Nu e nicio rușine să nu știi ceva.

Eu unul am renunțat să mai insist când văd că nu se vine cu nimic concret. Am pus informațiile pe masă, cine vrea le ia.

** 2026-03-21T09:02:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux open-source flatpak tuxpulse
:END:

*** TuxPulse v3.0 - un App Store pentru Linux, direct din terminal grafic

Dacă folosești Linux de ceva vreme, știi cum e: vrei să instalezi câteva aplicații, și ajungi să cauți comenzile corecte pentru distribuția ta, să te întrebi dacă pachetul există în depozit sau trebuie Flatpak, și tot așa. Nu e complicat, dar nici comod. TuxPulse v3.0 încearcă să rezolve exact asta.

Am dat peste aplicație prin articolul lui Ady de pe [[https://adymedia.ro/blog/tuxpulse-app-store-linux/][adymedia.ro]] și mi s-a părut destul de interesant ce face în versiunea 3.0, față de ce era înainte.

**** De la tool de curățare la manager complet

Primele versiuni ale TuxPulse erau mai degrabă un utilitar de mentenanță - curăță cache-ul, elimină pachetele orfane, lucruri de genul ăsta. Versiunea 3.0 adaugă ceva mult mai ambițios: un App Store integrat, cu categorii, căutare și instalare cu un singur click.

Aplicațiile sunt organizate pe categorii: browsere (Firefox, Chromium, Brave), unelte de dezvoltare (VS Code, Git, Docker, NodeJS), multimedia (VLC, OBS, GIMP) și unelte de sistem (htop, neofetch, Timeshift). Poți selecta mai multe deodată și le instalezi pe toate dintr-o mișcare.

Ceea ce mi se pare util este că TuxPulse detectează automat ce manager de pachete ai și folosește comenzile corecte:

- *apt* pentru Debian/Ubuntu
- *pacman* pentru Arch
- *dnf* pentru Fedora
- *zypper* pentru openSUSE

Dacă un pachet nu există în depozitul-ul distribuției tale, comută automat la Flatpak. Și verifică în timp real dacă aplicația e deja instalată, ca să nu afișeze opțiuni care n-au sens.

Fila de Cleaner a rămas, dar acum e mai curat ca interfață. Poți elimina pachetele orfane și șterge log-urile de sistem mai vechi de 7 zile - totul dintr-un singur buton. Nu trebuie să știi comanda exactă pentru fiecare distribuție, aplicația se ocupă de asta.

Un lucru pe care îl apreciez: Interfața grafică rulează ca utilizator normal, iar operațiile care necesită drepturi de root sunt executate printr-un proces separat. Fiecare acțiune este salvată într-un fișier de log (~/var/log/tuxpulse.log~) - cine a făcut ce și cu ce rezultat.

**** Concluzie

TuxPulse v3.0 nu reinventează roata, dar adună lucruri pe care altfel le-ai face manual din terminal sau din mai multe aplicații diferite. Dacă ești pe Debian, Arch, Fedora sau openSUSE și vrei un singur loc de unde să gestionezi aplicații și să faci mentenanță de bază, merită o privire.

Codul sursă și instrucțiunile de instalare le găsești pe GitHub: [[https://github.com/eoliann/TuxPulse][github.com/eoliann/TuxPulse]].

** 2026-03-24T09:36:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: descentralizare confidentialitate rss jurnal
:END:

*** De acum promovez doar ce merită promovat

De astăzi schimb direcția pe jurnal. Nu o să mai scriu despre rețele de socializare, programe sau servicii care nu respectă două criterii de bază: să fie descentralizate și să pună confidențialitatea pe primul loc.

Nu e o decizie luată peste noapte. E concluzia la care am ajuns după ce am tot citit, scris, testat și folosit tot felul de unelte digitale. Și mi-am dat seama că are sens să promovez doar ce cred cu adevărat că merită.

Am început deja cu protocoalele RSS - am scris [[/ce-este-rss][un articol introductiv]] și [[/rss-tehnologia-care-mentine-internetul-deschis-si][unul mai detaliat]] - și cu [[/ce-este-matrix-și-de-ce-ar-trebui-să-l-folosești][Matrix]], un protocol de comunicare descentralizat pe care îl consider una dintre cele mai bune alternative la aplicațiile de mesagerie clasice. Voi continua în aceeași direcție: protocoale deschise, servicii care nu te transformă în produs, programe pe care le poți controla.

**** De ce contează

Viața noastră online este la fel de importantă ca cea offline. Și totuși, mulți dintre noi suntem mult mai atenți cu casa decât cu conturile.

Nu îți dai cheia de la casă la străini. Nu lași ușa și ferestrele deschise larg, non-stop. Dar online facem exact asta - dăm acces la conversații private, la locație, la obiceiuri, la relații - și o facem adesea fără să ne gândim de două ori.

Nu trebuie să fii paranoic. Trebuie doar să fii conștient.

** 2026-03-25T09:36:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: mastodon fediverse activitypub descentralizare
:END:

*** Mastodon: rețeaua de socializare fără stăpân

Dacă ai auzit de Mastodon și nu ai înțeles exact ce este sau de ce ar trebui să-l folosești, încerc să explic cât mai simplu. Nu este vorba despre mamifere preistorice, ci despre o alternativă reală la Twitter/X și Facebook - una care funcționează complet diferit față de ce suntem obișnuiți.

**** Ce este Mastodon

Mastodon este o platformă de microblogging open-source și descentralizată. La suprafață seamănă cu Twitter: scrii postări scurte, urmărești alți utilizatori, dai boost (echivalentul repostului) și interacționezi cu comunitatea. Dar structura din spate este fundamental diferită.

Nu există o singură companie care controlează totul. Mastodon este format din sute de servere independente, numite instanțe, fiecare administrată de persoane sau organizații diferite. Toate aceste instanțe comunică între ele prin protocolul ActivityPub, formând împreună o rețea numită Fediverse - sau Fediversul, dacă vrei să-i spui pe românește.

Gândește-te la el ca la e-mail: poți trimite un mesaj de pe Gmail la Yahoo fără nicio problemă, chiar dacă sunt companii diferite, pentru că respectă același protocol. La fel funcționează și Mastodon - ai cont pe o instanță, dar poți urmări și interacționa cu utilizatori de pe oricare altă instanță din Fediverse.

**** Cum funcționează

Fiecare utilizator are o adresă de forma ~@utilizator@instanta.ro~. De exemplu, dacă îți faci cont pe instanța ~mastodon.social~, adresa ta va fi ~@prenume@mastodon.social~. Dacă cineva cu cont pe o altă instanță vrea să te urmărească, o poate face fără probleme, exact ca pe e-mail.

Postările se numesc „toots" (sau pur și simplu postări), au o limită de caractere mai mare decât Twitter-ul clasic - de obicei 500, dar unele instanțe permit și mai mult. Poți posta text, imagini, videoclipuri, sondaje și poți adăuga avertismente de conținut (Content Warning) pentru postările sensibile.

Există trei tipuri de feed-uri:
- *Home* - postările celor pe care îi urmărești
- *Local* - toate postările publice de pe instanța ta
- *Federated* - un flux mai larg, cu postări de pe toate instanțele cu care a interacționat instanța ta

**** Cum îl accesezi

Ai nevoie de un cont pe o instanță și, opțional, de o aplicație client.

*Contul* îl creezi pe oricare instanță publică. Câteva opțiuni pentru început:

- [[https://mastodon.social][mastodon.social]] - instanța oficială, cea mai mare, administrată de echipa Mastodon
- [[https://fosstodon.org][fosstodon.org]] - orientată spre open source și tehnologie
- [[https://linux.social][linux.social]] - pentru cei din domeniul linux
- [[https://mstdn.ro][mstdn.ro]] și [[https://social.5th.ro][social.5th.ro]]- instanțe românești

Dacă faci parte din comunitatea Linux România, mă găsești pe Mastodon la ~@thinkroot@linux.social~.

*Clientul* poate fi interfața web a instanței tale (care arată și funcționează bine direct din browser) sau o aplicație dedicată:

- *Tusky* - cel mai popular client Android, simplu și rapid
- *Elk* - interfață web modernă, disponibilă la [[https://elk.zone][elk.zone]]
- *Ivory* - client iOS elegant, făcut de echipa Tapbots
- *Mona* - altă opțiune bună pentru iOS și macOS
- *Phanpy* - interfață web alternativă, mai compactă

Poți folosi orice client cu orice cont - nu ești legat de nimic.

**** De ce contează

Pe Twitter, Facebook sau Instagram, tu ești produsul. Platforma colectează tot ce îți poți imagina despre tine - ce citești, cât timp stai pe o postare, cu cine interacționezi, de pe ce dispozitiv te conectezi - și folosește aceste date pentru a-ți arăta reclame și pentru a-ți ține atenția captivă cât mai mult timp. Algoritmii nu sunt proiectați să-ți arate ce vrei tu, ci ce te ține pe platformă.

Mastodon funcționează altfel din mai multe motive.

*Nu există algoritm.* Feed-ul tău este cronologic. Vezi postările în ordinea în care au fost publicate, nu în ordinea în care un algoritm decide că ar trebui să le vezi.

*Nu există reclame.* Instanțele sunt finanțate de obicei prin donații sau de către administratori din propriul buzunar. Dacă folosești Mastodon, nimeni nu câștigă bani afișându-ți publicitate.

*Nu există un singur punct de control.* Dacă o companie cumpără Twitter (lucru care s-a întâmplat deja), toată platforma se poate schimba peste noapte - regulile, moderarea, algoritmii, chiar și conturile existente. Pe Mastodon, dacă instanța ta are probleme sau dispare, îți muți contul pe alta și continui. Urmăritorii tăi pot fi notificați de migrare automat.

*Moderarea este locală și transparentă.* Fiecare instanță are propriile reguli și își moderează propria comunitate. Poți alege o instanță ale cărei reguli se potrivesc cu valorile tale. Dacă o instanță are comportamente toxice, alte instanțe pot s-o blocheze - fără ca asta să afecteze restul rețelei.

*Codul este open source.* Oricine poate verifica ce face aplicația, nimeni nu ascunde nimic în spate.

**** Mastodon și Fediversul

Merită menționat că Mastodon nu este singurul jucător din Fediverse. Același protocol ActivityPub este folosit și de alte platforme: Pixelfed (similar cu Instagram), PeerTube (similar cu YouTube), Misskey, Pleroma și altele. Asta înseamnă că dintr-un cont Mastodon poți urmări, de exemplu, un canal de pe PeerTube sau un utilizator de pe Pixelfed - toate comunică între ele.

Fediversul este, în esență, o rețea socială formată din multe rețele independente care vorbesc aceeași limbă.

**** Limitări reale

Mastodon nu este perfect și nu are rost să pretind că este.

Descentralizarea înseamnă că experiența ta depinde parțial de instanța pe care o alegi - o instanță prost administrată poate fi lentă, poate dispărea sau poate fi blocată de altele. Alegerea instanței contează mai mult decât pe platformele centralizate.

Căutarea globală este limitată în mod intenționat, pentru că Mastodon pune confidențialitatea utilizatorilor mai presus de indexarea completă a conținutului. Poți căuta hashtag-uri și conturi, dar nu poți căuta orice cuvânt din orice postare publică, așa cum funcționează pe Twitter.

Și, ca întotdeauna cu platformele alternative, problema principală este masa critică: Mastodon este util dacă și alte persoane interesante sunt acolo. Comunitatea există și este activă, mai ales în zona tech și open source, dar nu este la dimensiunea Twitter sau Facebook.

**** Concluzie

Mastodon este dovada că o rețea de socializare poate funcționa fără un proprietar unic, fără reclame și fără algoritmi care să-ți manipuleze atenția. Nu trebuie să ai încredere oarbă într-o companie - poți alege o instanță administrată de oameni în care ai mai multă încredere sau, dacă ești suficient de tehnic, îți poți rula propriul server.

Nu o să-ți spun că trebuie să renunți mâine la toate conturile de pe platformele mari și să treci pe Mastodon. Dar dacă ești curios sau dacă ai obosit de reclamele și de haosul de pe rețelele clasice, merită să îi dai o șansă.

Cel mai simplu punct de start: creează un cont pe [[https://mastodon.social][mastodon.social]] sau pe [[https://mstdn.ro][mstdn.ro]] dacă preferi o comunitate românească, și explorează.

** 2026-03-25T21:26:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: romania accize economie
:END:

*** Accizele trebuie eliminate

*În perioada aceasta accizele la combustibil ar trebui eliminate.*

[[/media/accizele-trebuie-eliminate_motorina-martie-2026.png][motorina-martie-2026]]

** 2026-03-28T06:36:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: self-hosting homelab stocare nas
:END:

*** Costurile despre care nimeni nu vorbește când îți faci propriul server

Există sute de articole și tutoriale despre cum îți poți transforma un laptop vechi, un mini PC sau orice altceva ai prin casă într-un server personal. Serviciile auto-găzduite sunt din ce în ce mai accesibile, iar dacă nu știi cum să le instalezi, te ajută și un AI să o faci.

Dar există un subiect despre care aproape nimeni nu vorbește: *costurile*.

Dacă vrei doar să rulezi câteva servicii - un manager de parole, un agregator de știri, poate un sistem de gestionare a documentelor - poți începe cu ce ai deja. Un laptop mai vechi cu Linux merge perfect. Un mini PC de câteva sute de lei poate face față la surprinzător de multe. Costul de intrare este mic, uneori chiar zero.

Problema apare când vrei să mergi mai departe.

Un NAS sau un media server nu înseamnă doar programe, înseamnă și *stocare*. La început îți zici că 1 TB sau 2 TB sunt suficiente, dar nu este suficient. Se umple repede, mai ales dacă stochezi filme, backup-uri, poze de familie sau orice altceva care crește în timp.

Curând realizezi că ai nevoie de 10 TB, 20 TB, poate 40 TB. Iar unitățile de stocare de capacitate mare nu sunt ieftine. Un HDD de 20 TB costă 3000/4000 de lei. Dacă vrei redundanță - adică să nu pierzi datele dacă se strică un disc - ai nevoie de cel puțin două. Și mai adaugi un rack, o carcasă, poate un UPS ca să nu îți cadă totul la prima pană de curent.

Costurile se adună, discret, dar sigur.

Nu am scris acest articol ca să te descurajez. Dimpotrivă - self-hosting-ul merită. Îți dai seama cât de mult controlezi propriile date, scapi de abonamente lunare și înveți enorm pe parcurs.

Dar trebuie să fii conștient de realitate înainte să te apuci. *Fă-ți un plan de achiziție.* Nu trebuie să cumperi totul dintr-o dată - poți crește treptat, disc cu disc, serviciu cu serviciu. Dacă știi de la început că va fi un proiect pe termen lung și că va costa bani, nu vei fi luat prin surprindere.

Self-hosting-ul nu e gratuit. Dar dacă îl tratezi ca pe o investiție, nu ca pe o cheltuială, are sens pe termen lung.

** 2026-03-28T08:08:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: bitwarden vaultwarden self-hosting manager-parole
:END:

*** Bitwarden și-a dublat prețul și nu a anunțat pe nimeni

În decembrie m-am abonat la Bitwarden Premium. Nu pentru că aveam nevoie neapărat - mai mult ca un gest de susținere față de un proiect open source în care aveam încredere. Zece dolari pe an mi s-a părut rezonabil pentru ce ofereau.

Luna aceasta m-am dezabonat.

Nu din cauza prețului în sine. Ci din cauza modului în care au ales să îl schimbe și pentru că am deja Vaultwarden rulând pe serverul meu.

**** Ce s-a întâmplat

Pe 21 ianuarie, Bitwarden și-a dublat prețul la planul Premium - de la 10 dolari pe an la 19,80 dolari pe an. Este prima creștere de preț din ultimii zece ani, ceea ce în sine nu e un lucru rău. Costurile cresc, și asta e normal.

Problema este cum au comunicat asta.

Anunțul a fost un articol pe jurnal despre funcții noi - alerte de securitate, spațiu mai mare pentru atașamente, coaching pentru parole. Schimbarea de preț era acolo, undeva, menționată aproape în treacăt. Niciun email direct către clienții plătitori care să spună clar: /„prețul tău se dublează"/.

Clienții existenți vor afla cu 15 zile înainte de reînnoire. Printr-un email care nu spune că /„prețul tău anual crește de la 10$ la 19,80$„/, ci spune /„1,65$/lună, facturat anual"/.

Și aici e partea care mă deranjează cel mai tare: Bitwarden nu a oferit niciodată facturare lunară - e un produs cu abonament exclusiv anual. Deci dacă ești abonat și nu ești atent, acel email arată mai degrabă ca o taxă sau o ajustare valutară decât ca o creștere reală de preț. Mulți oameni probabil au dat click pe /„reînnoire automată"/ fără să realizeze ce s-a schimbat.

Asta nu e o greșeală de comunicare. E o alegere.

M-am abonat în decembrie și luna aceasta m-am dezabonat. Și în tot acest timp nu am primit niciun email care să mă anunțe că prețul s-a schimbat. Am aflat din alte surse, nu de la ei.

Motivele pentru care am renunțat sunt două și sunt simple:

- Primul: nu m-au anunțat. Dacă ești client plătitor și o companie îți dublează prețul fără să te contacteze direct, asta spune ceva despre cum te privesc. Nu ca pe un om, ci ca pe o sursă de venit pe care speră să nu o deranjeze cu detalii incomode.

- Al doilea: am deja Vaultwarden. Parolele mele stau pe serverul meu, nu pe serverele lor. Extensia de browser funcționează, aplicația de telefon funcționează, totul merge. Nu am nevoie de serviciul lor cloud.

**** Modelul care mă îngrijorează

Bitwarden nu e Google sau Apple - nu sunt un monopol și nu au ajuns acolo. Dar modul în care au gestionat această situație seamănă prea mult cu ce fac companiile mari când vor să crească prețurile fără să piardă abonați.

Ascunzi vestea proastă într-un anunț despre funcții noi. Afișezi prețul lunar pentru un produs care se vinde doar anual. Nu contactezi direct clienții plătitori. Pariezi pe faptul că migrarea unui manager de parole e dureroasă și că oamenii vor reînnoi din inerție.

Tocmai asta mă deranjează. Nu suma de bani - 20 de dolari pe an nu e o tragedie. Mă deranjează că o companie care se construiește pe încredere și pe promisiunea că îți protejează datele a ales să comunice o schimbare importantă în cel mai puțin transparent mod posibil.

Asta seamănă tot mai mult cu zona de care mulți oameni fug atunci când renunță la serviciile marilor companii tech. Acea zonă în care nu mai ești un utilizator, ci un număr de card de credit care trebuie menținut activ.

**** Alternativa

Dacă ești abonat Bitwarden și abia afli de această schimbare - mai ales cum a fost comunicată - ai opțiuni. Poți trece la Proton Pass sau KeePassXC, care la prețurile lor actuale nu sunt cu mult mai scumpe decât noul preț Bitwarden.

Sau poți găzdui singur un manager de parole. Vaultwarden este o implementare compatibilă cu Bitwarden pe care o poți rula pe propriul server. Eu folosesc asta de câteva luni și nu am nicio problemă.

Valoarea reală a self-hostingului nu e că economisești bani sau că ai mai multe funcții. E că atunci când o companie face ceva ce nu îți place, nu ești blocat. Pur și simplu pleci.

** 2026-03-28T12:41:00+02:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: google confidentialitate supraveghere big-tech
:END:

*** De ce avem încredere în Google?

Un clip interesant, care merită vizionat și pe care îl recomand.

În acest clip se arată câte date colectează Google despre oameni, despre tine - Google te cunoaște mai bine decât te cunoști tu însuți. Același lucru îl fac și Microsoft, Meta, Apple și multe alte companii.



[13.03.2026] Actualizare:

Clipul l-am văzut pe [[https://discord.com/channels/570678824807956480/570678824807956482/1487212052417351881][Discord]] și a fost pus de [[https://www.alexbratu.online/][Alex]]

+Îmi cer scuze pentru că nu am scris de unde am luat clipul, dar nu am crez că este așa important acest lucru.+

[31.03.2026] Actualizare:

A fost o confuzie din partea mea și nu a fost vorba despre mine când mi-am cerut scuze mai sus. Chiar dacă am tăiat textul, scuzele rămân valabile 🙂

** 2026-03-29T09:17:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: netflix streaming stremio abonamente
:END:

*** Netflix scumpește din nou. E timpul să renunți.

Pe 26 martie 2026, Netflix a actualizat discret pagina de ajutor cu prețuri noi pentru toate abonamentele, fără niciun comunicat de presă și fără nicio anunțare publică - pur și simplu au schimbat cifrele și gata.

Iată cum arată situația acum:

| Plan | Preț vechi | Preț nou |
|------|-----------|---------|
| Standard cu reclame | $7,99/lună | $8,99/lună |
| Standard (fără reclame) | $17,99/lună | $19,99/lună |
| Premium (4K, 4 ecrane) | $24,99/lună | $26,99/lună |

Este a doua scumpire în mai puțin de un an, ultima fiind în ianuarie 2025, iar dacă urmărești evoluția prețului planului Standard din 2019 până azi, ai să constați că s-a scumpit cu aproximativ 54% în cinci ani - deși compania înregistrează recorduri de abonați și proiectează venituri de peste 50 de miliarde de dolari în 2026.

Luna trecută, Netflix a renunțat la achiziționarea Warner Bros. și a încasat în schimb o penalizare de 2,8 miliarde de dolari, iar directorul financiar al companiei a declarat la o conferință pentru investitori că /„merg mai departe cu 2,8 miliarde în buzunar pe care nu le aveau acum câteva săptămâni"/. Imediat după asta, au anunțat scumpirea abonamentelor pentru toți clienții.

Nu spun că una o cauzează pe cealaltă, dar imaginea e destul de clară: o companie care câștigă miliarde de dolari vrea și mai mult de la tine lunar, pentru un serviciu care s-a înrăutățit în mai multe privințe față de ce era la început.

**** Ce s-a schimbat în rău

Când Netflix a apărut, propunerea era simplă și atractivă: plătești un abonament și poți vedea un sezon întreg dintr-o dată, fără să aștepți de la săptămână la săptămână. Între timp, au renunțat la asta fără să anunțe oficial nimic, iar acum lansează câte jumătate de sezon și te fac să aștepți o lună sau mai mult pentru restul, sau lansează câte un episod pe săptămână, exact ca televiziunea clasică pe care streaming-ul era menit să o înlocuiască.

Intervalele dintre sezoane sunt tot mai lungi, serialele care prind tracțiune sunt anulate după două-trei sezoane exact când publicul s-a atașat de ele, lăsând poveștile neterminate. Iar planul cu reclame - care era prezentat ca o alternativă mai ieftină - tocmai s-a scumpit și el, deși experiența cu reclame repetate la nesfârșit nu s-a îmbunătățit cu nimic.

Și nu uita că în 2023 au eliminat posibilitatea de a împărți contul cu cineva din afara casei, după ani de zile în care chiar ei au încurajat public această practică.

**** Ce poți face în loc: Stremio

Dacă ești sătul de toată situația asta, există o alternativă reală pe care merită s-o cunoști: *Stremio*.

Stremio este o aplicație gratuită de streaming care funcționează ca un centru media personal, disponibilă pe Windows, Linux, macOS, Android și pe unele televizoare smart. Nu găzduiește conținut direct, ci funcționează printr-un sistem de add-on-uri - extensii pe care le instalezi tu și care îți aduc conținut din diverse surse. Există add-on-uri oficiale (Twitch, YouTube) și add-on-uri create de comunitate, iar interfața seamănă mult cu ce știi deja de la Netflix: catalog, continuare de unde ai rămas, recomandări.

Procesul este destul de simplu: descarci aplicația de pe [[https://www.stremio.com][stremio.com]], îți faci un cont gratuit, apoi intri în catalogul de add-on-uri și instalezi ce te interesează. Când cauți un film sau serial, îți apar automat sursele disponibile prin add-on-urile instalate și alegi de unde vrei să vizionezi.

Pentru o experiență mai bună, mulți utilizatori combină add-on-ul *Torrentio* cu un serviciu de tip „debrid" cum ar fi Real-Debrid sau AllDebrid, care costă câțiva euro pe lună și transformă sursele torrent în stream-uri directe și rapide, fără timp de așteptare. Rezultatul final este o experiență foarte apropiată de Netflix ca viteză și calitate a imaginii, la un cost considerabil mai mic.

Stremio ca aplicație este complet legal, la fel și add-on-urile oficiale. Add-on-urile create de comunitate intră în zone gri din punct de vedere legal, în funcție de sursa conținutului și de țara în care te afli, așa că fiecare decide singur ce instalează și ce folosește.

**** Concluzie

Netflix crește prețurile an de an, îți oferă tot mai puțin control asupra experienței și se comportă ca și cum absența lor ar fi de neconceput pentru tine. Stremio nu este o soluție perfectă și îți cere puțin mai multă implicare la configurare față de un abonament clasic, dar dacă ești dispus să petreci o oră să îl pui la punct, poți renunța complet la un abonament de 20-27 de dolari pe lună și să te descurci cu mult mai puțin - sau chiar gratuit.

** 2026-03-29T11:21:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: n8n automatizare rss mastodon bluesky
:END:

*** Cum am automatizat distribuția articolelor de jurnal cu n8n

Rar am publicat pe alte platforme articolele de pe jurnal pentru că este destul de anevoios să fac manual acest lucru. Nu este o muncă grea, dar îți ia timp să faci acest lucru.

Am rezolvat asta cu n8n, un instrument de automatizare open source pe care îl rulam deja pe NUC lângă celelalte servicii. Ideea este foarte simplă: jurnalul are un feed RSS, n8n verifică periodic acel feed și, când apare un articol nou, îl trimite automat pe toate platformele configurate.

**** Punctul de plecare: RSS Feed Trigger

Totul pornește de la un nod *RSS Feed Trigger* care ascultă feed-ul de la ~https://thinkroot.xyz/feed.php~. L-am setat să verifice o dată la o oră, și n8n se ocupă de restul: ține evidența articolelor deja procesate, așa că nu trebuie să îmi fac griji că același articol va fi postat de două ori, pentru că am lăsat activată opțiunea /Read Already Seen/.

Când feed-ul conține un articol nou, nodul produce un obiect JSON cu câmpurile pe care le folosesc în nodurile următoare: ~title~, ~link~, ~contentSnippet~, ~isoDate~ și altele, în funcție de ce publică feed-ul respectiv. De acolo, workflow-ul se ramifică în patru direcții, câte una pentru fiecare platformă.

**** Mastodon

Mastodon are un API REST simplu și bine documentat, așa că integrarea e directă. Adaugi un nod *HTTP Request* cu metoda ~POST~ îndreptat spre ~https://linux.social/api/v1/statuses~, configurezi autentificarea de tip *Header Auth* cu un Bearer token pe care îl obții din interfața Mastodon la /Preferences → Development → New Application/ (scope-ul necesar e ~write:statuses~), și în body trimiți un JSON de forma:

#+BEGIN_SRC json
{
  "status": "{{$json.title}}\n\n{{$json.link}}",
  "visibility": "public"
}
#+END_SRC

Titlul și link-ul articolului apar în statusul de pe Mastodon exact cum le-ai scris în expresie.

**** Discord

Pentru Discord am folosit nodul *Discord* unde am ales acțiunea *Send a message*, dar în loc de API cu token am mers pe un webhook de canal, care e mai simplu de configurat: creezi webhook-ul din setările canalului Discord, copiezi URL-ul și faci un ~POST~ cu un body JSON care conține câmpul ~content~. Dacă vrei ceva mai îngrijit vizual, poți folosi un embed Discord cu titlu, descriere și URL separat.

Singura problemă pe care am întâlnit-o la început era că ~pubDate~ returna ~undefined~ - câmpul cu data din feed-ul meu RSS se numea ~isoDate~, nu ~pubDate~. Dacă întâlnești o eroare similară, verifică tab-ul JSON al nodului RSS Trigger să vezi exact cum se numesc câmpurile înainte să le referențiezi în nodurile următoare.

**** Matrix

Matrix a fost puțin mai complicat, în principal pentru că API-ul lui folosește ~PUT~ în loc de ~POST~ pentru trimiterea mesajelor, și URL-ul are o structură mai puțin obișnuită. Nodul Matrix arată astfel:

- *Method:* ~PUT~
- *URL:* ~https://chat.linuxromania.ro/_matrix/client/v3/rooms/!ID_CAMEREI:linuxromania.ro/send/m.room.message/{{Date.now()}}~
- *Authentication:* Header Auth cu ~Authorization: Bearer <access_token>~
- *Body:*

#+BEGIN_SRC json
{
  "msgtype": "m.text",
  "body": "{{$json.title}}\n\n{{$json.link}}"
}
#+END_SRC

~{{Date.now()}}~ la sfârșitul URL-ului servește ca transaction ID unic, pe care Matrix îl cere ca să poată identifica fiecare mesaj în parte și să evite duplicatele în caz de retry. Token-ul de acces al contului Matrix îl găsești în Element la /Settings → Help & About → Advanced/.

Un lucru important pe care l-am descoperit pe parcurs: când generezi token-ul, trebuie să selectezi doar permisiunile de tip client, nu toate permisiunile disponibile - dacă bifezi totul, token-ul nu funcționează pentru trimiterea mesajelor. Această problemă am întâlnit-o pentru că nu folosesc instanța matrix.org, ci instanța chat.linuxromania.ro. La alte instanțe de Matrix poate că este de ajuns doar token-ul implicit.

ID-ul camerei arată ca ~!abc123:linuxromania.ro~ și îl găsești în /Room Settings → Advanced → Internal room ID/.

**** Bluesky

Bluesky a fost cel mai laborios dintre toate, pentru că nu există un nod nativ în n8n pentru AT Protocol, protocolul pe care îl folosește Bluesky. Am rezolvat asta cu două noduri HTTP Request legate în serie.

Primul nod face login și obține un token temporar:

- *Method:* ~POST~
- *URL:* ~https://bsky.social/xrpc/com.atproto.server.createSession~
- *Body:*

#+BEGIN_SRC json
{
  "identifier": "thinkroot.bsky.social",
  "password": "parola-ta-de-aplicatie"
}
#+END_SRC

Răspunsul conține câmpul ~accessJwt~ pe care îl vei folosi în nodul următor. Deoarece credențialele de tip Header Auth din n8n nu acceptă expresii dinamice, autentificarea se face manual: setezi *Authentication* pe ~None~, activezi *Send Headers* și adaugi un header ~Authorization~ cu valoarea ~Bearer {{$node["Bluesky Login"].json.accessJwt}}~.

Al doilea nod trimite postarea efectivă:

- *Method:* ~POST~
- *URL:* ~https://bsky.social/xrpc/com.atproto.repo.createRecord~
- *Body (Using Fields Below):*

#+BEGIN_SRC json
{
  "repo": "thinkroot.bsky.social",
  "collection": "app.bsky.feed.post",
  "record": {
    "$type": "app.bsky.feed.post",
    "text": "{{$('RSS Feed Trigger').item.json.title}}",
    "createdAt": "{{$now.toISO()}}",
    "embed": {
      "$type": "app.bsky.embed.external",
      "external": {
        "uri": "{{$('RSS Feed Trigger').item.json.link}}",
        "title": "{{$('RSS Feed Trigger').item.json.title}}",
        "description": "{{$('RSS Feed Trigger').item.json.contentSnippet.replace(/\\n/g, ' ').replace(/\\r/g, '').slice(0, 200)}}"
      }
    }
  }
}
#+END_SRC

Un detaliu important: câmpul ~description~ din embed trebuie curățat manual de newline-uri, altfel caracterele speciale din ~contentSnippet~ strică JSON-ul. Expresia ~.replace(/\n/g, ' ').replace(/\r/g, '').slice(0, 200)~ rezolvă asta. De asemenea, am ales să trec la modul *Using Fields Below* în loc de *Using JSON* direct, pentru că n8n se ocupă singur de escaping în acel mod, ceea ce reduce mult riscul de erori.

Postarea apare pe Bluesky cu un card de preview care include titlul, descrierea și imaginea articolului, dacă feed-ul o oferă.

**** Când apare articolul pe platforme

Dacă publici un articol la 09:17, nu înseamnă că apare imediat pe Mastodon sau oriunde altundeva. RSS Feed Trigger-ul rulează din oră în oră, la fix intervalul stabilit de la prima execuție - dacă ultima rulare a fost la 01:37, următoarele vor fi la 02:37, 03:37 și tot așa. Articolul publicat la 09:17 va fi detectat abia la execuția de la 09:37, deci există un decalaj între momentul publicării și momentul distribuției.

Dacă workflow-ul a rulat și a marcat un articol ca „deja văzut" înainte să fie complet publicat (de exemplu dacă URL-ul era deja accesibil dar pagina nu era gata), n8n îl va ignora la execuțiile următoare din cauza deduplicării interne. În acest caz singura soluție e să rulezi workflow-ul manual din interfața n8n folosind butonul /Test workflow/.

**** Rezultatul final

Workflow-ul are un singur RSS Feed Trigger din care pleacă patru ramuri în paralel, câte una pentru Mastodon, Discord, Matrix și Bluesky. Când activezi workflow-ul din interfața n8n (butonul /Activate/ din colțul dreapta sus), el rulează automat în fundal și distribuie fiecare articol nou pe toate platformele fără nicio intervenție manuală.

Acum când public ceva pe jurnal, în câteva minute apare peste tot. E genul de automatizare mică care economisește timp și elimină o sursă de oboseală pe care nici nu o observi că există până dispare.

** 2026-03-29T15:36:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: internet inteligenta-artificiala open-source robots-txt
:END:

*** Internetul deschis se schimbă

Am citit recent un articol scris de [[https://www.anildash.com/2026/03/27/endgame-open-web/][Anil Dash]], un om care urmărește internetul de zeci de ani, și care descrie o imagine destul de tristă: internetul deschis, cel pe care îl știm, ar fi pe cale să dispară, distrus tocmai de companiile care au câștigat cel mai mult de pe urma lui. Dash e îngrijorat de felul în care companiile AI iau conținut fără acordul autorilor, ignoră ~robots.txt~, trec peste licențele open source și copleșesc proiectele conduse de voluntari cu contribuții false create automat.

Înțeleg de unde vine îngrijorarea lui, și o parte din ea e justificată, dar eu văd lucrurile puțin diferit.

**** AI-ul nu poate exista fără internetul deschis

Un lucru pe care mulți critici ai AI-ului îl trec cu vederea este că aceste instrumente nu pot fi construite și îmbunătățite dacă nu au de unde să învețe, iar tot ce au învățat vine, în mare parte, din ce au publicat oamenii liber pe internet de-a lungul anilor: articole, forumuri, cărți, imagini, înregistrări audio și video. Fără internetul deschis, fără Wikipedia, fără milioanele de texte și resurse pe care oamenii obișnuiți le-au pus la dispoziția tuturor, nu am fi ajuns unde suntem astăzi cu inteligența artificială, iar asta nu e un argument împotriva AI-ului.

Ceea ce e cu adevărat greșit nu e că modelele AI au învățat din conținut de pe internet, ci că unele companii care le-au construit nu au respectat regulile simple pe care internetul și le-a stabilit singur de-a lungul timpului.

~robots.txt~ există de zeci de ani și are un rol clar: proprietarul unui sit poate să spună prin acest fișier ce roboți au voie să îi acceseze paginile și în ce condiții, iar toată lumea a respectat această înțelegere vreme îndelungată. Faptul că unele companii AI au ales să o ignore nu e o problemă tehnică, e o problemă de atitudine, și exact acest tip de comportament strică încrederea în întreg ecosistemul.

La fel de important e și subiectul surselor, și aici sunt pe deplin de acord: atunci când un instrument AI oferă o informație, ar trebui să și citeze sursele de unde a luat-o, nu neapărat pentru că legea o cere în toate cazurile, ci pentru că e corect față de cel care a creat acel conținut și pentru că îi dă utilizatorului posibilitatea să verifice singur, în loc să accepte orbește ce îi spune mașina. Un AI care citează sursele e mai cinstit și mai util decât unul care prezintă totul ca adevăr de netăgăduit.

**** Ce ar trebui să se schimbe

Nu cred că trebuie să punem frână AI-ului sau să îl tratăm ca pe un dușman al internetului deschis, dar cred că există câteva lucruri simple pe care companiile care construiesc aceste instrumente ar trebui să le respecte: să fie deschise în legătură cu ce date au folosit pentru a le antrena, să respecte ~robots.txt~ și licențele open source, să citeze sursele atunci când oferă informații luate din altă parte, și să nu trateze munca voluntarilor și a creatorilor independenți ca pe ceva gratuit pe care îl pot lua oricând, fără să întrebe pe nimeni.

Internetul deschis a trecut prin multe schimbări până acum și cred că poate trece și prin aceasta, atâta timp cât regulile de bun simț care l-au făcut să funcționeze sunt respectate și în lumea noilor tehnologii.

** 2026-03-30T08:56:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: email comunicare romania
:END:

*** De ce nu folosim e-mailul?

E-mailul există de zeci de ani și a fost unul dintre primele lucruri care au făcut internetul util pentru oamenii obișnuiți. Pe scurt, este un sistem prin care poți trimite mesaje de la o adresă la alta, indiferent de furnizor sau de dispozitivul pe care îl folosești - dacă ai o adresă de Gmail și eu am una de Proton, ne putem scrie fără nicio problemă, exact ca și cum ai trimite o scrisoare prin poștă. Este simplu, universal și nu depinde de o singură companie sau platformă.

Dar ce se întâmplă în practică, cel puțin în România?

Dacă mă uit la inbox-ul meu, cea mai mare parte din ce primesc vine de la bănci, magazine online, firme de curierat sau diverse servicii la care m-am abonat la un moment dat. Adică exact genul de mesaje pe care nu le-ai citi cu prea multă atenție: oferte, confirmări de comandă, notificări automate. E-mailul a devenit, pentru mulți, un coș în care ajung lucruri pe care le ștergi fără să le deschizi.

Instituțiile statului nu stau mai bine. Dacă ai o problemă cu o primărie, cu ANAF-ul sau cu orice altă instituție publică, șansele să rezolvi ceva prin e-mail sunt destul de mici. Fie nu ai o adresă de contact clară, fie nu răspunde nimeni, fie ți se spune că trebuie să vii fizic oricum. Comunicarea electronică cu statul există mai mult pe hârtie decât în realitate.

Cel mai ciudat lucru mi se pare însă altceva: oamenii nu folosesc e-mailul nici pentru a comunica între ei. Nu mă refer la corespondență formală, ci pur și simplu la mesaje pe care le-ai trimite unui prieten, unui vecin sau unui coleg. Înțeleg că aplicațiile de mesagerie sunt mai rapide, că WhatsApp-ul e deschis tot timpul și că răspunzi acolo în câteva secunde. Dar tocmai asta mi se pare problematic - ne-am obișnuit să depindem de platforme care nu ne aparțin, care se pot închide sau schimba oricând, și care nu oferă niciun fel de garanție că mesajele noastre rămân private.

Nu spun că trebuie să renunțăm la aplicațiile de mesagerie, dar cred că anumite lucruri merită trimise prin e-mail. Un mesaj important, ceva ce vrei să poți găsi mai târziu, o conversație pe care vrei să o poți arhiva sau dovedi - toate acestea stau mult mai bine într-un e-mail decât într-un fir de WhatsApp pe care îl poți pierde dacă îți schimbi telefonul.

E-mailul nu este mort și nu are de ce să fie. Este unul dintre puținele instrumente de pe internet care funcționează fără să fii blocat într-un ecosistem anume, și asta îl face mai valoros decât pare la prima vedere.

** 2026-03-30T13:14:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux systemd boot performanta
:END:

*** Calculatorul tău cu Linux pornește mai lent decât ar trebui

Dacă ai un calculator cu Linux și SSD, și tot mai aștepți câteva secunde bune până ajungi la desktop, nu e neapărat vina hardware-ului. De cele mai multe ori, problema vine din interior, adică din câteva servicii care pornesc la boot și care, fie nu-ți sunt de niciun folos, fie stau în calea altora care ar trebui să fie gata mai repede.

Vestea bună este că Linux nu ascunde nimic. Toate informațiile sunt acolo, trebuie doar să știi unde să le cauți.

**** Primul pas: să vedem cât durează de fapt

Undeva în adâncurile lui systemd există un instrument mic, numit ~systemd-analyze~, care nu necesită nicio instalare și care îți spune exact cât a durat ultimul boot, împărțit pe etape. Îl rulezi pur și simplu cu:

#+BEGIN_SRC 
systemd-analyze
#+END_SRC

Rezultatul arată cam așa:

[[/media/calculatorul-tău-cu-linux-pornește-mai-lent-decat-ar-trebui_systemd-analyze.png][systemd-analyze]]

Dacă ai UEFI și folosești un bootloader compatibil (cum ar fi systemd-boot sau GRUB), vei vedea inclusiv cât timp a stat în firmware și în bootloader, înainte ca kernelul să preia controlul. Etapa de ~userspace~ este cea în care sistemul lansează toate serviciile, și aceea este, de obicei, locul unde se pierde cel mai mult timp.

**** Al doilea pas: cine e de vină?

Comanda ~systemd-analyze blame~ îți afișează lista tuturor serviciilor, sortate după cât timp a luat fiecare să pornească.

#+BEGIN_SRC 
systemd-analyze blame
#+END_SRC

La prima vedere, serviciile de la vârful listei par suspecte. Dar atenție, pentru că un serviciu care apare acolo cu un timp mare nu înseamnă automat că el este cel care îți ține sistemul pe loc. Unele servicii rulează în paralel cu altele și nu blochează nimic. Altele, cum ar fi verificările de actualizări sau serviciile pentru containere, au motive bune să dureze mai mult.

Deci ~blame~ îți dă o imagine de ansamblu, dar nu te lasă să tragi concluzii definitive.

[[/media/calculatorul-tău-cu-linux-pornește-mai-lent-decat-ar-trebui_systemd-analyze-blame.png][systemd-analyze-blame]]

**** Al treilea pas: lanțul critic

Aici devine cu adevărat interesant. Comanda ~systemd-analyze critical-chain~ îți arată exact care servicii se blochează unele pe altele, adică lanțul de dependențe care determină când sistemul devine cu adevărat utilizabil.

#+BEGIN_SRC 
systemd-analyze critical-chain
#+END_SRC

Spre deosebire de ~blame~, aceasta îți arată nu ce a durat mult în general, ci ce a stat efectiv în calea pornirii. Dacă un serviciu apare în lanțul critic cu un timp mare, acela este candidatul potrivit pentru investigație. Probleme frecvente care apar aici sunt: servicii care așteaptă rețeaua, servicii pentru containere sau drivere lente.

[[/media/calculatorul-tău-cu-linux-pornește-mai-lent-decat-ar-trebui_systemd-analyze-critical-chain.png][systemd-analyze-critical-chain]]

**** Al patrulea pas: o imagine vizuală

Dacă preferi o vedere de ansamblu grafică, poți genera o diagramă SVG a întregului proces de boot cu:

#+BEGIN_SRC 
systemd-analyze plot > boot.svg
#+END_SRC

Fișierul rezultat se poate deschide în orice browser și arată cum se suprapun serviciile în timp, cât durează fiecare și care stau în așteptare. Nu e obligatoriu, dar ajută mult dacă vrei să înțelegi mai bine cum funcționează lucrurile.

**** Ce faci cu informațiile astea?

Odată ce ai identificat serviciile care îți consumă timp inutil, le poți dezactiva cu:

#+BEGIN_SRC 
sudo systemctl disable numele-serviciului
#+END_SRC

Asta îl oprește să mai pornească la boot, dar îl poți lansa oricând manual dacă ai nevoie. Exemple tipice de servicii pe care mulți utilizatori le au activate fără să știe și fără să le folosească: daemon-ul pentru imprimantă (dacă n-ai imprimantă), managerul de Bluetooth (dacă nu folosești Bluetooth), sau diverse servicii de sincronizare.

Dacă vrei să fii mai radical, poți folosi ~mask~, care împiedică serviciul să fie pornit chiar și de alte procese:

#+BEGIN_SRC 
sudo systemctl mask numele-serviciului
#+END_SRC

Dezactivarea se face cu ~unmask~ dacă te răzgândești.

Înainte de orice modificare, merită să verifici ce dependențe are serviciul respectiv, ca să nu dezactivezi ceva de care depinde altceva important.

**** Există și variante grafice

Dacă terminalul nu e mediul tău preferat, există câteva aplicații grafice care îți permit să faci cam același lucru prin interfețe vizuale, cu mouse-ul.

Cea mai îngrijită opțiune în momentul de față este [[https://github.com/plrigaux/sysd-manager][*SysD Manager*]], disponibilă pe Flathub și instalabilă pe orice distribuție care are Flatpak:

#+BEGIN_SRC 
flatpak install flathub io.github.plrigaux.sysd-manager
#+END_SRC

Oferă o interfață completă pentru gestionarea unităților systemd, inclusiv vizualizarea, editarea fișierelor unit și controlul serviciilor, toate dintr-o singură fereastră.

[[https://raw.githubusercontent.com/plrigaux/sysd-manager/refs/heads/main/screenshots/unit_info.png][SysD Manager]]

O altă opțiune este [[https://github.com/GuillaumeGomez/systemd-manager][*systemd-manager*]], scrisă în Rust și construită cu GTK3, care pe lângă gestionarea serviciilor include și o secțiune dedicată pentru ~systemd-analyze~, unde poți vedea timpii de boot direct în interfață, fără să deschizi terminalul. E disponibilă în AUR pentru cei cu Arch sau distribuții derivate, și ca pachet snap pentru Ubuntu.

[[https://raw.githubusercontent.com/GuillaumeGomez/systemd-manager/refs/heads/main/screenshot-unit-file.png][systemd-manager]]

Trebuie spus însă că și cu o interfață grafică, riscul rămâne același ca la terminal: dacă dezactivezi un serviciu de care depinde altceva important, sistemul poate ajunge să nu mai pornească deloc sau să se comporte ciudat. Interfața grafică nu te ferește de greșeli, ba chiar te poate face să apeși prea ușor pe butoane fără să înțelegi pe deplin ce faci. Comenzile din terminal, tocmai pentru că necesită să le scrii conștient, te obligă într-un fel să fii mai atent.

-----

Concluzia practică este simplă: înainte să dai vina pe hardware sau să reinstalezi distribuția, rulează trei comenzi, uită-te la rezultate cu atenție și vei găsi, cel mai probabil, cel puțin un serviciu care pornește fără niciun rost și care îți fură câteva secunde la fiecare pornire.

** 2026-03-30T19:45:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: github microsoft inteligenta-artificiala forgejo confidentialitate
:END:

*** GitHub a decis că datele tale vor antrena inteligența artificială a Microsoft

Săptămâna trecută, GitHub a anunțat că, începând cu 24 aprilie, datele tale de interacțiune cu Copilot vor fi folosite pentru antrenarea modelelor de inteligență artificială ale Microsoft. Dacă vrei să ieși din această schemă, trebuie să cauți singur setarea și să o dezactivezi.

Am renunțat la GitHub și drumul a fost destul de lung: am plecat de la GitHub, am trecut prin GitLab, am ajuns la Codeberg și, în final, m-am stabilit pe Forgejo - pe care îl găzduiesc la [[https://cod.linuxromania.ro][cod.linuxromania.ro]]. Am ajuns acolo tocmai pentru că nu am vrut să depind de bunăvoința unei companii mari, iar ce se întâmplă acum cu GitHub mi-a confirmat că instinctul acela a fost corect.

**** O promisiune făcută public, uitată în liniște

Când Microsoft a cumpărat GitHub în 2018 pentru 7,5 miliarde de dolari, lumea dezvoltatorilor a fost nervoasă. Microsoft era compania care numise Linux „un cancer", care îngropase Netscape cu Internet Explorer și care tratase dezvoltatorii ca pe un public captiv. Cedarea celei mai mari platforme de cod din lume în mâinile lor părea, pentru mulți, o greșeală.

Satya Nadella știa asta, și tocmai de aceea a promis explicit, în scris, pe jurnalul oficial al Microsoft: GitHub va funcționa independent, va păstra spiritul orientat către dezvoltatori și va rămâne o platformă deschisă. Mai mult decât atât, i-a invitat pe oameni să-i judece după fapte, nu după vorbe.

În august 2025, CEO-ul GitHub, Thomas Dohmke, a plecat fără ca Microsoft să anunțe un succesor. În schimb, GitHub a fost absorbit în divizia CoreAI a Microsoft, condusă de Jay Parikh. Fără ceremonie, fără comunicat, fără nicio recunoaștere publică a faptului că promisiunea de independență tocmai încetase să mai fie valabilă.

Și în martie 2026, a venit și pasul următor: datele tale de interacțiune cu Copilot vor hrăni modelele de inteligență artificială ale Microsoft, dacă nu te deranjezi să oprești asta manual.

**** Ce înseamnă, concret, „date de interacțiune"

Merită să citești cu atenție ce intră în această categorie, pentru că nu e vorba doar de codul pe care îl scrii. Sunt incluse mesajele pe care le trimiți către Copilot, sugestiile pe care le accepți sau le modifici, contextul din jurul cursorului tău, comentariile și documentația pe care le redactezi, numele fișierelor și structura depozitului, modul în care navighezi prin funcționalitățile Copilot și chiar feedback-ul dat cu butonul de apreciere sau dezaprobare.

Aceste date ajung la GitHub și la „afiliații" săi - adică, după cum precizează ei înșiși în politica de confidențialitate actualizată, la Microsoft.

Există o excepție: dacă ești client de tip Business sau Enterprise, contractul tău corporativ interzice explicit această utilizare a datelor. Ești protejat. Dacă ești dezvoltator individual, colaborator la proiecte open source sau un simplu utilizator care lucrează pe un cont personal, ești inclus în schemă până când ieși singur din ea.

Oamenii care au construit comunitatea ce a făcut GitHub să valoreze 7,5 miliarde de dolari sunt exact cei cărora li se aplică această politică. Clienții corporativi cu contracte mari au protecție.

**** Răspunsul comunității

Imediat după anunț, au apărut ghiduri de migrare către Codeberg și Forgejo. Nu reacții furioase pe rețelele de socializare, ci documentație concretă: pași pentru mutarea depozitelor, redirecționarea legăturilor, reconfigurarea pipeline-urilor de integrare continuă.

Asta spune ceva important. Utilizatorii care au ani de istoric de commit-uri, fire de discuții, configurații complexe și o prezență publică legată de GitHub - adică exact oamenii pentru care costul plecării este cel mai mare - au ales să scrie instrucțiuni de ieșire în loc să depună reclamații.

Eu am trecut prin același proces ceva mai devreme, și pot spune că migrarea nu este la fel de complicată pe cât pare la prima vedere. Există instrumente care importă depozitele împreună cu issues, pull request-uri, etichete și release-uri - nu e nevoie să o iei de la zero cu linia de comandă.

**** Ce poți face acum

Dacă folosești în continuare GitHub și ai Copilot activ, poți dezactiva această opțiune din Setări → Copilot → Confidențialitate → „Allow GitHub to use my data for AI model training". Dacă ai mai multe conturi, trebuie să faci asta pentru fiecare în parte.

Dacă vrei să mergi mai departe și să nu mai depinzi de bunăvoința unei companii care a demonstrat că o poate retrage oricând, Codeberg este o alternativă găzduită de o organizație non-profit, cu sediul în Europa, fără finanțare de risc. Iar dacă preferi să controlezi tu totul, Forgejo poate fi instalat pe propriul tău server.

Eu am ajuns la concluzia asta cu ceva timp în urmă și nu mi-a părut rău nicio clipă. Codul stă acum pe o instanță Forgejo la [[https://cod.linuxromania.ro][cod.linuxromania.ro]] - indiferent de ce decide vreo corporație despre politica sa de confidențialitate.

Nadella a spus că să fim judecați după fapte. Sfat bun. Mai ales acum.

** 2026-03-31T10:04:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: reteta gatit jurnal
:END:

*** Supă cremă de legume - rețetă improvizată

Mi-au rămas legumele fierte de la supa de tăiței. Ca să nu arunc legumele am improvizat o rețetă rapidă 😀

*Ingrediente*

- 1 cartof
- 3 morcovi
- 2 păstârnaci
- 1 țelină
- 3 căței de usturoi
- 1 ceapă
- zeamă de supă
- un pic de unt
- 2 lingurițe iaurt grecesc
- boia dulce
- sare
- piper

*Pași*

1. Am tocat legumele în tocătorul electric până s-au făcut ca o pastă - se poate folosi și blender.
2. Conținutul l-am turnat într-un bol și am amestecat cu sare, piper, boia și zeama de la supă.
3. Am amestecat bine cu telul. După care am pus compoziția la încălzit (dacă legumele sunt calde nu mai este nevoie de pus la încălzit).
4. După ce s-a încălzit am adăugat untul și am amestecat până s-a topit complet.
5. La final am pus iaurt. Bineînțeles după ce am luat oala de pe foc.

*Note* Legumele pot fi fierte special pentru această rețetă sau rămase de la o supă. Cu cât zeama de supă e mai gustoasă, cu atât crema iese mai bună. Iaurtul se adaugă obligatoriu după ce dai oala jos de pe focul, altfel se taie.

** 2026-03-31T10:15:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: design accesibilitate tema-intunecata
:END:

*** De ce nu mai vreau să citesc jurnale cu temă întunecată

Există o tendință care mă deranjează de ceva vreme și pe care nu am mai rezistat să nu o spun cu voce tare: tot mai multe jurnale și situri adoptă o temă întunecată ca și cum ar fi un semn de bun gust sau de modernitate, iar eu, ca vizitator, ajung să închid tab-ul mai repede decât am apucat să citesc primul paragraf.

Problema mea nu este cu modul întunecat în sine, pentru că înțeleg că există oameni care îl preferă, mai ales seara sau noaptea, când lumina unui ecran alb poate obosi ochii. Problema mea este cu acele pagini care au fundalul complet negru și textul alb sau de altă culoare deschisă, un contrast atât de dur încât, după câteva minute de citit, ochii încep să mă doară efectiv. Ziua, când lumina naturală este prezentă și ecranul meu este calibrat pentru acel context, un fond negru cu text alb devine aproape insuportabil de citit.

Știu că există plugin-uri pentru navigator care pot rezolva această problemă, dar nu am de gând să le instalez, pentru că nu vreau să încarc navigatorul cu tot felul de extensii doar ca să pot citi confortabil o pagină. Cu cât adaugi mai multe plugin-uri cu atât navigatorul merge mai greu, consumă mai multă memorie și, la un moment dat, ajungi să ai mai multe extensii decât pagini vizitate zilnic, ceea ce nu mi se pare o soluție serioasă.

Ceea ce m-ar mulțumi cu adevărat este să existe un buton simplu de comutare între o temă luminoasă și una întunecată, direct pe pagina respectivă, astfel încât fiecare vizitator să poată alege ce i se potrivește. Nu este o funcționalitate greu de implementat și există multe platforme de blogging sau teme pentru WordPress, Hugo sau alte generatoare de situri statice care o oferă deja din instalare. Este o chestiune de respect față de cei care îți citesc conținutul, pentru că nu toți avem aceleași preferințe și nu toți citim la aceleași ore din zi.

Înțeleg că pentru unii autori aspectul vizual al jurnalului este o chestiune personală și că tema întunecată poate părea mai elegantă sau mai tehnică, mai ales în spațiile dedicate programatorilor sau pasionaților de Linux. Și eu am o oarecare afinitate pentru estetica aceea, recunosc. Dar există o diferență mare între o temă întunecată bine gândită, cu contrast suficient și culori alese cu grijă, și un fond negru pur pe care s-a aruncat text alb fără nicio altă considerație.

Nu știu dacă această problemă o să se rezolve de la sine pe măsură ce mai mulți autori devin conștienți de importanța accesibilității vizuale, dar știu că astfel de situri le vizitez rar și le închid destul de repede, indiferent cât de bun ar fi conținutul. Conținutul bun contează, dar nu suficient cât să îmi sacrific confortul vizual de fiecare dată când îl accesez.

** 2026-03-31T20:03:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: bare-metal virtualizare hosting vps
:END:

*** Nu am știut ce înseamnă bare-metal

Dacă ești nou în domeniul HomeLab/VPS cum sunt și eu, la un moment dat dai peste termenul /bare-metal/ și, la fel de inevitabil, te întrebi la ce anume se referă lumea când îl folosește. Nu e nimic complicat la mijloc, deși la prima vedere poate părea un concept abstract.

/Bare-metal/ înseamnă, la modul cel mai simplu, că rulezi programe direct pe hardware fizic, fără niciun strat de virtualizare între ele. Metalul gol, cum ar veni - hardware-ul real, fără nimic altceva pus deasupra înainte să ajungi la sistemul de operare sau la aplicație.

**** Serverele bare-metal

Contextul în care auzi cel mai des termenul este cel al serverelor. Când închiriezi un VPS de la un furnizor de hosting, de fapt închiriezi o mașină virtuală care rulează pe un server fizic undeva într-un datacenter, alături de zeci sau poate sute de alte mașini virtuale ale altor clienți. Resursele hardware - procesorul, memoria RAM, stocarea - sunt împărțite între toți.

Un server bare-metal e altceva: închiriezi sau deții un server fizic dedicat în întregime ție. Nimeni altcineva nu împarte resursele cu tine, nu există hypervisor care să gestioneze mai mulți utilizatori pe același hardware, și ai acces direct la tot ce oferă mașina respectivă. Evident, asta vine de obicei cu un cost mai mare, dar și cu performanță și predictibilitate mai bune.

**** Instalare bare-metal

Al doilea context în care apare termenul este cel al instalării unui sistem de operare. Când instalezi Linux direct pe calculatorul sau pe serverul tău, aia e o instalare bare-metal - sistemul de operare rulează direct pe hardware, nu într-o mașină virtuală sau într-un container. Probabil că și tu ai făcut asta de mai multe ori fără să-i fi spus astfel.

**** Hypervisori de tip bare-metal

Există și o categorie de hypervisori - adică de programe care gestionează mașini virtuale - care rulează direct pe hardware, fără să aibă nevoie de un sistem de operare gazdă dedesubt. Acestea se numesc hypervisori de tip 1 sau bare-metal hypervisors. Proxmox, VMware ESXi sau Hyper-V sunt exemple cunoscute. Spre deosebire de ele, VirtualBox sau VMware Workstation sunt hypervisori de tip 2, adică rulează ca aplicații obișnuite peste un sistem de operare existent.

**** De ce contează distincția

În practică, distincția între bare-metal și virtualizat contează mai ales când ai nevoie de performanță maximă, de acces direct la anumite dispozitive hardware sau când vrei să eviți orice overhead introdus de un strat suplimentar de programe. Jocurile și aplicațiile care lucrează intensiv cu procesorul grafic, de exemplu, merg mult mai bine pe bare-metal decât într-o mașină virtuală.

Pe de altă parte, virtualizarea îți oferă flexibilitate și izolare - poți rula mai multe sisteme de operare pe același hardware, poți face snapshot-uri, poți migra mașini virtuale. Fiecare abordare are locul ei.

Ori de câte ori auzi /bare-metal/, ideea esențială rămâne aceeași: hardware real, fără virtualizare la mijloc.

** 2026-04-01T11:38:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: midnightbsd verificarea-varstei legislatie bsd
:END:

*** MidnightBSD 4.0.4 a implementat verificarea vârstei

[[https://github.com/MidnightBSD/src/releases/tag/4.0.4][MidnightBSD]] este un sistem de operare de tip BSD orientat spre desktop, derivat din FreeBSD, cu propriul său sistem de pachete numit mports și cu o comunitate relativ mică, dar dedicată. Versiunea 4.0.4, lansată la finalul lunii martie 2025, aduce o noutate care a stârnit destul de multă discuție: introducerea unui mecanism de verificare a vârstei direct în sistemul de operare, ca răspuns la presiunile legislative din Statele Unite.

Practic, au apărut două programe noi în sistem: ~aged~ și ~agectl~. Primul este un daemon care pornește automat la boot și gestionează informații despre vârsta utilizatorilor înregistrați, iar al doilea este instrumentul din linia de comandă prin care poți seta vârsta unui cont sau data de naștere. Comanda ~adduser~ a fost modificată pentru a întreba de vârstă la crearea unui cont nou, iar managerul de pachete mport va verifica grupul de vârstă al utilizatorului care instalează pachete și va aplica reguli de control al accesului negative pentru a bloca anumite aplicații în cazul celor care nu au vârsta minimă necesară. La momentul lansării, niciun pachet din mports nu are o restricție de vârstă setată, deci în practică mecanismul există, dar nu face nimic concret deocamdată.

Contextul din spatele acestei decizii este unul destul de îngrijorător dacă ne gândim la implicațiile mai largi: mai multe state din SUA au adoptat sau intenționează să adopte legi care impun verificarea vârstei la nivel de sistem de operare, nu doar la nivel de aplicație sau website. Autorii MidnightBSD au ales să implementeze acest mecanism în avans, pentru a putea respecta aceste cerințe legale fără a fi luați prin surprindere. Dacă locuiești într-o jurisdicție fără astfel de legi, poți dezactiva daemonul cu ~sysrc aged_enable=NO~ în ~/etc/rc.conf~ și nu va mai porni la boot.

Din punct de vedere tehnic, developerii au expus și un API pentru cei care vor să integreze această funcționalitate în propriile aplicații, prin două funcții disponibile în ~libutil~ - una pentru a obține grupul de vârstă al unui utilizator și una pentru a seta vârsta. Este o abordare corectă din perspectiva ingineriei: nu forțezi o soluție rigidă, ci pui la dispoziție funcții de bază pe care alții le pot folosi în propriile aplicații.

Contextul mai larg este unul care merită urmărit cu atenție: dacă astfel de legi se extind și ajung să impună cerințe tot mai complexe, proiectele independente cu resurse limitate vor fi primele care vor resimți presiunea, fără să aibă mijloacele necesare pentru a răspunde.

** 2026-04-01T12:40:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: piraterie forum drepturi-de-autor
:END:

*** Drepturi rezervate pe un sit de piraterie și un forum care a început să ceară bani

Alex mi-a dat două linkuri deodată - unul către fsonline.app, un sit de filme online, și unul către [[https://www.roforum.net/][Roforum.net]], un forum românesc.

La primul, primul lucru care mi-a sărit în ochi nu a fost colecția de filme, ci ce scrie în footer: /Fs Online © 2020 Toate drepturile rezervate/. Am citit de două ori să mă asigur că nu am văzut greșit.

Ce drepturi rezervate, mai exact? Situl în cauză oferă filme fără să plătească nimănui nimic, fără licențe, fără acordul producătorilor - adică piraterie curată - și totuși proprietarul sitului a considerat că e cazul să pună acolo un copyright ca și cum ar fi o companie serioasă. Ironia asta m-a distrat mai mult decât orice film de pe sit. Practic, singurul drept pe care îl ai pe un sit de piraterie este dreptul de a nu fi prins, nu dreptul de autor.

-----

Pe lângă asta, tot de la [[https://www.alexbratu.online/][Alex]] am aflat și de o știre care m-a pus pe gânduri, legată de același Roforum.net - forumul a anunțat că începând din ianuarie 2025 accesul va deveni contracost:

#+BEGIN_QUOTE
Începând din ianuarie 2025, accesul la Roforum.net va fi contracost. Această decizie a fost luată pentru a susține platforma și a păstra calitatea discuțiilor.

Costul este de doar 10 euro pe an, ceea ce înseamnă aproximativ 0,83 euro pe lună. O sumă accesibilă pentru un mediu civilizat unde îți poți exprima opinia liber.
#+END_QUOTE

Sunt și de acord cu decizia asta, și nu sunt de acord, în același timp - ceea ce înseamnă că subiectul merită câteva rânduri.

Pe de o parte, înțeleg perfect situația, pentru că și eu ofer servicii gratuite în cadrul Linux România și știu că în spate există costuri reale: hosting, timp, energie, întreținere. Când ești la început, lansezi ceva gratuit ca să atragi lumea, ceea ce este normal și logic. Problema apare atunci când, după ce ai construit o comunitate pe promisiunea că totul e gratis, schimbi regulile. Nu e neapărat greșit, dar e o decizie cu dus-întors, cum am spus.

Pe de altă parte, dacă ar fi cerut o donație voluntară în loc să impună o taxă obligatorie, cred că reacțiile ar fi fost mai blânde. Există o diferență psihologică mare între „ajută-ne dacă poți„ și „plătește sau nu mai ai acces", chiar dacă suma în sine este mică - ceea ce sună a big tech..

Ce mă bucură, totuși, este că forumul este activ - și asta e mare lucru în 2026, când forumurile românești au cam fost abandonate unul câte unul. Un spațiu unde oamenii se adună să discute în română, fără să fie subordonat algoritmilor vreunei rețele sociale, merită să existe, indiferent de modelul de finanțare ales.

** 2026-04-01T22:13:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: claude-ai joc vibe-coding
:END:

*** I-am cerut lui Claude AI sa îmi facă un joc

Am văzut o postare pe Mastodon despre Sudoku - nu mai știu exact dacă era despre un joc online sau despre altceva. Astfel mi-a venit ideea să creez un joc Sudoku online.

Problema este că nu mă pricep la programare - știu un pic de HTML. CSS știu și mai puțin, iar JavaScript nu știu deloc. Așa că am decis să încerc un experiment: i-am cerut lui Claude să construiască jocul de la zero, eu urmând să supervizez și să ajustez rezultatul.

**** Ce am cerut și ce am primit

Cerința inițială a fost destul de simplă - un joc de Sudoku cu trei niveluri de dificultate: ușor, mediu și greu. Claude a generat tot codul dintr-o singură solicitare, iar rezultatul a fost surprinzător de complet: generator de puzzle-uri care produce un joc unic la fiecare pornire, sistem de greșeli cu maximum trei încercări, indicii, mod de notițe pentru marcarea candidaților și navigare cu tastatura.

Design-ul a ieșit în tonuri închise, cu auriu și verde mint ca accente, destul de plăcut de privit și fără să aglomereze ecranul cu elemente inutile.

[[/media/i-am-cerut-lui-claude-ai-sa-imi-facă-un-joc_sudoku.png][sudoku]]

**** Cum am ajuns de la o idee la un fișier gata de urcat pe server

Primul lucru pe care l-am cerut după generarea inițială a fost să împart codul pe fișiere separate - ~index.html~ pentru structură, ~style.css~ pentru stiluri și ~script.js~ pentru logică. Îmi place ca lucrurile să fie organizate, iar un singur fișier uriaș nu este ceva cu care să lucrezi ușor ulterior.

Apoi am vrut o coloană cu instrucțiuni în stânga jocului, pentru că pe un ecran lat rămânea mult spațiu gol și mi se părea o risipă. Coloana a apărut, dar centrarea jocului a creat ceva bătăi de cap - sidebar-ul ocupa spațiu în layout și împingea jocul spre dreapta. Claude a rezolvat asta folosind ~position: fixed~ pentru coloana cu instrucțiuni, astfel încât jocul să rămână centrat față de întreaga pagină, independent de sidebar.

Pe ecrane mai mici, sidebar-ul dispare complet și instrucțiunile apar sub joc, ceea ce face ca totul să funcționeze decent și pe telefon sau tabletă.

S-a mai adăugat un favicon SVG - o grilă 3×3 minimalistă în culorile jocului - și un footer cu mențiunea că jocul a fost creat cu Claude AI și că tot codul este distribuit sub licența MIT.

**** Unde îl găsești

Jocul este disponibil la [[https://thinkroot.xyz/sudoku][thinkroot.xyz]] și codul sursă este publicat pe [[https://code.linuxromania.ro/thinkroot/sudoku][code.linuxromania.ro]] pentru cine vrea să îl studieze sau să îl modifice. Nu are dependențe externe, nu folosește niciun framework și rulează complet în browser.

**** Ce am învățat din tot procesul

Cel mai interesant aspect nu a fost jocul în sine, ci modul în care am colaborat cu un AI pentru a-l construi. Nu am scris eu codul, dar am luat toate deciziile: ce funcționalități să aibă, cum să arate, cum să fie organizat, unde să fie publicat. Fără aceste decizii, rezultatul ar fi fost ceva generic și neinteresant.

Cred că aici este diferența dintre a folosi un AI ca pe o unealtă și a-l lăsa să decidă în locul tău.

Dacă ai chef să îl încerci, intră pe [[https://thinkroot.xyz/sudoku][thinkroot.xyz/sudoku]] și dă drumul la cronometru.

** 2026-04-02T12:17:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux steam gaming valve
:END:

*** Linux a trecut de 5% pe Steam

Am tot urmărit în ultimii ani evoluția cotei de piață a Linux-ului pe Steam, cu speranța că într-o zi voi vedea cifre care să justifice entuziamul comunității. Ei bine, momentul acela a venit: conform datelor publicate de Valve în cel mai recent [[https://store.steampowered.com/hwsurvey/Steam-Hardware-Software-Survey-Welcome-to-Steam?platform=combined][Steam Hardware & Software Survey]], Linux a depășit pentru prima dată pragul de 5% din totalul utilizatorilor activi ai platformei Steam.

[[/media/linux-a-trecut-de-5-pe-steam_steam-survey-linux-5-procente.webp][steam-survey-linux-5-procente]]

Ca să înțelegem cât de semnificativ este acest lucru, trebuie să privim puțin înapoi. Acum aproximativ un an, Linux se afla undeva în jurul valorii de 2% pe platforma Steam. În noiembrie 2024, era la 2,03%. Un an mai târziu, în noiembrie 2025, atinsese 3,20%, un nou record absolut, iar în decembrie 2025 a urcat și mai sus, la 3,58%, după ce Valve a corectat cifrele inițiale care îl plasau la 3,19%. Ianuarie 2026 a adus o ușoară coborâre la 3,38%, iar februarie a venit cu o anomalie statistică bine-cunoscută: utilizatorii vorbitori de limbă chineză au crescut cu 30% față de luna anterioară, ceea ce a dus la o scădere artificială până la 2,23%. Valve obișnuiește să corecteze aceste anomalii ulterior, și se pare că de data aceasta corecția a fost una spectaculoasă.

Acum suntem la 5%, și nu știu cum altfel să descriu asta decât ca pe un moment pe care comunitatea Linux l-a așteptat de ani de zile.

[[/media/linux-a-trecut-de-5-pe-steam_steam-survey-linux-china.webp][steam-survey-linux-china]]

**** De unde vine această creștere?

Există mai mulți factori care au contribuit la această evoluție, și nu cred că se poate atribui totul unui singur motiv.

Steam Deck-ul Valve continuă să joace un rol important. Dispozitivul rulează SteamOS, un sistem de operare bazat pe Arch Linux, și a introdus milioane de oameni în ecosistemul Linux fără ca aceștia să-și dea neapărat seama.

Cam un sfert din utilizatorii Linux de pe Steam sunt pe SteamOS Holo, adică pe Steam Deck, dar lucrul cu adevărat îmbucurător este că restul de trei sferturi sunt utilizatori de desktop și laptop care au ales în mod deliberat să treacă pe Linux. Asta înseamnă că creșterea nu este artificială, susținută exclusiv de o consolă portabilă, ci reflectă o adopție reală a Linux-ului ca sistem de operare principal.

Proton, stratul de compatibilitate dezvoltat de Valve, a ajuns la un nivel de maturitate remarcabil. Aproape 90% din jocurile disponibile pe Windows rulează acum pe Linux prin Proton, ceea ce a eliminat principalul obstacol care ținea jucătorii departe de Linux. Nu mai e nevoie să verifici dacă jocul tău preferat funcționează, în cele mai multe cazuri funcționează, și adesea la performanțe comparabile cu cele de pe Windows.

Sfârșitul suportului pentru Windows 10 în octombrie 2025 a împins o parte din utilizatori să caute alternative. Nu toți cei cu hardware mai vechi vor plăti pentru upgrade-ul la Windows 11 sau vor accepta cerințele suplimentare ale acestuia, și o parte din ei și-au îndreptat atenția spre Linux ca opțiune viabilă și gratuită.

Distribuțiile orientate spre gaming, precum Bazzite și CachyOS, au crescut semnificativ în popularitate. Bazzite oferă o experiență aproape plug-and-play pentru gaming pe Linux, ceea ce a redus bariera de intrare pentru utilizatorii care nu vor să petreacă ore întregi configurând sistemul. Este genul de distribuție care ar fi putut exista cu zece ani în urmă și ar fi schimbat probabil traiectoria adopției Linux-ului.

[[/media/linux-a-trecut-de-5-pe-steam_steam-survey-linux-distro.webp][steam-survey-linux-distro]]

**** Ce înseamnă pragul de 5%?

Există de multă vreme o discuție în comunitate despre ce număr anume ar trebui să declanșeze o schimbare reală de comportament din partea dezvoltatorilor de jocuri și a producătorilor de hardware. Mulți au spus că 5% este acel prag de la care nu mai poți ignora Linux ca platformă, de la care un bug care afectează utilizatorii Linux devine un bug care afectează 1 din 20 de jucători ai tăi, un număr suficient de mare pentru a justifica o rezolvare.

AMD a fost deja vizibil mai atent la suportul pentru Linux, în parte datorită popularității Steam Deck-ului care folosește un APU AMD. Aproximativ 67-72% din utilizatorii Linux de pe Steam folosesc procesoare AMD, față de aproximativ 38-47% pe Windows, ceea ce reflectă atât succesul Steam Deck-ului, cât și preferința generală a comunității Linux pentru driverele open-source ale AMD.

Faptul că acum depășim 5% global înseamnă că argumentul /„prea puțini utilizatori pentru a merita efortul"/ devine tot mai greu de susținut. Asta nu înseamnă că mâine toate jocurile vor primi suport nativ pentru Linux, dar înseamnă că presiunea comercială pentru compatibilitate continuă să crească.

[[/media/linux-a-trecut-de-5-pe-steam_steam-survey-linux-gpu.webp][steam-survey-linux-gpu]]

**** O notă despre cum se măsoară aceste lucruri

Merită menționat că Steam Survey-ul are limitele sale. Este o anchetă voluntară și anonimă, distribuită aleatoriu utilizatorilor, și rezultatele pot fi distorsionate de valuri mari de utilizatori dintr-o anumită regiune sau limbă, cum s-a întâmplat în repetate rânduri cu utilizatorii vorbitori de chineză. Valve obișnuiește să corecteze aceste anomalii ulterior, motiv pentru care cifrele pentru unele luni au fost revizuite în sus sau în jos.

Dacă ne uităm doar la utilizatorii vorbitori de limbă engleză, procentul Linux era deja la 7,09% în noiembrie 2025. Asta pentru că o bună parte din baza globală de utilizatori Steam este concentrată în Asia, unde Linux are o prezență mai mică pe desktop. Cifrele pentru utilizatorii anglofoni oferă poate o imagine mai fidelă a tendinței în comunitățile occidentale de gaming.

Cert este că, indiferent de cum privești datele, direcția este una clară: Linux crește constant pe Steam, și o face mai repede decât o făcea acum câțiva ani.

**** Un gând personal

Nu sunt jucător hardcore, dar urmăresc această evoluție cu interes pentru că mă interesează ecosistemul Linux în general. Fiecare procent în plus înseamnă că mai mulți oameni descoperă că pot face aproape tot ce au nevoie pe Linux, inclusiv să se joace, fără să fie nevoiți să trăiască în lumea Microsoft. Și pentru cineva care folosește Linux de ani de zile și crede în independența digitală și în software-ul open-source, asta contează.

Acum, mai rămâne de văzut dacă cifra de 5% se va menține și va continua să crească, sau dacă va urma un recul la luna viitoare. Probabil va fi un drum cu suișuri și coborâșuri, cum a fost mereu, dar tendința pe termen lung e greu de contestat.

** 2026-04-02T16:19:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux systemd boot linux-mint
:END:

*** Cum am optimizat boot-ul și shutdown-ul pe Linux Mint

Linux Mint e distribuția pe care o folosesc și, în general, nu am prea multe motive de nemulțumire. Vine cu tot ce am nevoie, e stabilă și nu mă pune să configurez sistemul de la zero de fiecare dată. Totuși, la un moment dat am observat că sistemul pornește mai lent decât ar trebui și că, atunci când îl opresc, mai durează ceva până când ecranul devine negru. Problema nu era gravă, dar era deranjantă, mai ales că știam că se poate face ceva în privința asta.

**** De unde am început

Prima oprire a fost comanda ~systemd-analyze blame~, care îți arată cât timp a durat fiecare serviciu să pornească. Rezultatele au fost destul de clare:

#+BEGIN_SRC 
29.577s mintupdate-automation-upgrade.service
14.288s apt-daily.service
 6.373s NetworkManager-wait-online.service
#+END_SRC

Doar aceste trei servicii consumau aproape 50 de secunde din boot. Restul erau neglijabile. Practic, de fiecare dată când porneam calculatorul, sistemul verifica și instala actualizări, descărca liste de pachete și aștepta ca rețeaua să fie complet inițializată înainte să continue - toate astea blocând procesul de boot.

**** Dezactivarea upgrade-ului automat la pornire

~mintupdate-automation-upgrade.service~ e un serviciu specific Linux Mint care rulează un upgrade automat la fiecare pornire a sistemului. E o idee bună în teorie, dar în practică înseamnă că de fiecare dată când pornești calculatorul, acesta poate sta 30 de secunde sau mai mult descărcând și instalând actualizări.

Am încercat să îl dezactivez cu ~systemctl disable~, dar am primit un mesaj care spunea că unitatea nu are configurație de instalare și că timer-ul aferent rămâne activ. Soluția corectă a fost să folosesc ~mask~ în loc de ~disable~, ceea ce creează un symlink către ~/dev/null~ și împiedică systemd să pornească serviciul în orice circumstanță:

#+BEGIN_SRC bash
sudo systemctl mask mintupdate-automation-upgrade.timer
sudo systemctl stop mintupdate-automation-upgrade.timer
#+END_SRC

Actualizările automate nu dispar complet - ~apt-daily-upgrade.timer~ rămâne activ și rulează complet în fundal o dată pe zi, fără nicio intervenție din partea mea. Aplicația Mint Update e doar interfața vizuală prin care pot vedea ce actualizări sunt disponibile, nu e necesară pentru ca procesul automat să funcționeze.

**** Mutarea verificării pachetelor după boot

~apt-daily.service~ e responsabil pentru descărcarea listelor de pachete și rulează imediat la pornirea sistemului, adăugând 14 secunde la boot. Nu există niciun motiv pentru care această operațiune trebuie să se întâmple exact în momentul în care pornesc calculatorul - poate la fel de bine să aștepte câteva minute.

Am editat timer-ul cu ~sudo systemctl edit apt-daily.timer~ și am adăugat următoarele:

#+BEGIN_SRC ini
[Timer]
OnBootSec=15min
OnUnitActiveSec=1d
#+END_SRC

Astfel, verificarea pachetelor începe la 15 minute după boot, nu imediat, și se repetă o dată pe zi.

**** Dezactivarea NetworkManager-wait-online

~NetworkManager-wait-online.service~ blochează procesul de boot până când conexiunea la rețea este complet stabilită. Pe un server, asta are sens - serviciile care depind de rețea nu pot porni fără ea. Pe un calculator obișnuit, însă, nu e necesar, pentru că aplicațiile se conectează singure când au nevoie.

#+BEGIN_SRC bash
sudo systemctl disable NetworkManager-wait-online.service
#+END_SRC

NetworkManager continuă să funcționeze normal și se conectează automat la rețea la fel ca înainte - doar că nu mai blochează boot-ul pentru a confirma că totul e gata.

**** Optimizarea shutdown-ului

Implicit, systemd așteaptă 90 de secunde pentru fiecare serviciu să se oprească înainte de a-l forța. Asta înseamnă că dacă un serviciu îngheață sau pur și simplu e lent, poți sta un minut și jumătate doar pentru el.

Am editat ~/etc/systemd/system.conf~ și am adăugat la final:

#+BEGIN_SRC ini
DefaultTimeoutStopSec=10s
DefaultTimeoutAbortSec=10s
ShutdownWatchdogSec=10s
#+END_SRC

~DefaultTimeoutStopSec~ limitează cât așteaptă systemd după fiecare serviciu înainte să îl oprească forțat. ~DefaultTimeoutAbortSec~ face același lucru pentru serviciile care primesc SIGABRT. ~ShutdownWatchdogSec~ e un mecanism de siguranță - dacă systemd însuși îngheață în timpul shutdown-ului, hardware watchdog-ul repornește mașina forțat după intervalul setat.

Cu aceste valori setate la 10 secunde, niciun serviciu nu mai poate bloca shutdown-ul pentru o perioadă lungă de timp.

**** Rezultatul

Modificările sunt simple și nu afectează funcționalitatea sistemului. Actualizările tot se instalează, rețeaua tot funcționează, serviciile tot se opresc ordonat - doar că totul se întâmplă mai rapid și fără să blocheze inutile procesul de pornire sau oprire. Uneori optimizarea nu înseamnă să schimbi tot, ci doar să muți lucrurile la momentul potrivit.

** 2026-04-03T00:34:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: windows microsoft bitlocker raspberry-pi
:END:

*** Nouă calculatoare din douăzeci sunt blocate de Windows

Am primit ieri, pe 2 aprilie 2026, o fotografie de la [[https://www.alexbratu.online/][Alex]] care lucrează la o firmă mare din Marea Britanie - una care nu doar produce trenuri, ci administrează și o parte din rețeaua de cale ferată a țării. În fotografia de mai jos se vede un monitor pe care scrie /„You're locked out!"/ și, dacă ar fi fost vorba de un singur calculator, poate nu merita discuție. Dar nu este vorba de unul. Sunt nouă din douăzeci, și nimeni nu știe de ce.

[[/media/nouă-calculatoare-din-douăzeci-sunt-blocate-și-nimeni-nu-știe-de-ce_pc-blocat-de-windows-n-uk.jpg][pc-blocat-de-windows-n-uk]]

**** Ce se întâmplă de fapt în acel birou

Ca să înțelegi de ce nouă calculatoare blocate simultan sunt o problemă cu adevărat serioasă, trebuie să știi cu ce se ocupă oamenii din acel centru, mai ales noaptea.

Primul lucru care poate părea surprinzător dacă ești obișnuit cu trenurile CFR este că trenurile de pasageri din Marea Britanie au bucătărie la bord, bucătar, ospătari și, evident, un manager de tren. Înainte ca trenul să ajungă la depou, managerul de tren trimite deja comanda pentru următoarea cursă: zece sticle de șampanie, zece Cola și tot ce mai este nevoie pentru serviciul de la bord. Scopul este ca echipa de la depou să aibă tot pregătit din timp, să încarce rapid cele necesare și să trimită trenul înapoi în cursă fără întârzieri. Iar asta se face de pe acele calculatoare.

În același timp, poate trimite un mail cu observații tehnice: „băieți, când vine trenul în depou, uitați-vă la frigiderul 9, nu mai merge, și nici ușa 6 nu funcționează corect." Aceste mesaje trebuie văzute, înregistrate și transmise echipei tehnice înainte ca trenul să plece în următoarea cursă - care poate veni după o oră, după două, nu neapărat a doua zi dimineață. Dacă calculatoarele sunt blocate și nimeni nu poate accesa e-mailul sau sistemul de tichete, există riscul real ca problemele tehnice semnalate de manager să rămână nerezolvate.

Mai departe, în fiecare zi se strică câte ceva pe undeva - un senzor de ușă, un buton, o componentă electronică - și piesele de schimb trebuie comandate cu suficient timp înainte, mai ales pentru trenurile Hitachi, unde comanda se face în China și timpul de livrare nu iartă pe nimeni. Un calculator blocat câteva ore înseamnă că cineva poate scăpa fereastra de comandă pentru ziua respectivă.

Există și un sistem de planificare: echipa urmărește câte trenuri intră în depou în fiecare noapte, pentru că asta determină câte vor putea pleca a doua zi și pe ce rute. Este un puzzle logistic care trebuie rezolvat în timp real, pe baza datelor din sistem.

**** Raspberry Pi monitorizate de pe Windows

În infrastructura feroviară din UK, macazele sunt controlate prin Raspberry Pi-uri, acele minicalculatoare pe care în /lumea/ Linux le cunoaștem bine din diverse proiecte de hobby. Ei bine, în infrastructura feroviară britanică, aceeași tehnologie face treabă serioasă, la scară industrială. Iar tot ce transmit acele Raspberry Pi-uri este monitorizat de pe calculatoarele cu Windows din biroul din fotografie.

Firma este împărțită în zone geografice - ceea ce are sens, dat fiind că nu vorbim doar de o fabrică, ci de o organizație care gestionează efectiv circulația trenurilor pe o parte din rețeaua britanică: o echipă monitorizează centrul țării, alta Londra, alta nordul țării, alta vestul, și tot așa, cu mai multe puncte de lucru răspândite prin toată Marea Britanie. Fiecare zonă are calculatoarele ei, fiecare calculator are un rol bine definit în lanțul ăsta de monitorizare și coordonare nocturnă.

**** Windows, mereu cu surprize

Acum că știm cu ce se ocupau acele calculatoare, hai să vorbim despre ce le-a blocat - sau mai degrabă despre faptul că nu se știe cu certitudine ce le-a blocat, și asta spune destul de mult despre cum funcționează Windows.

Pe ecranul din fotografie este mesajul de recuperare BitLocker, sistemul de criptare a discului integrat în Windows. Cauza exactă este necunoscută - ar putea fi o actualizare de sistem aplicată automat în fundal, o modificare de configurație aplicată de la distanță fără știrea nimănui, sau poate cineva a greșit parola de câteva ori. Nimeni nu știe, și asta, în sine, este o problemă la fel de mare ca blocarea propriu-zisă: fără să știi ce s-a întâmplat, nu poți garanta că nu se va repeta.

Într-un sistem bine gândit, un eveniment de această amploare - aproape jumătate din parcul de calculatoare al unui centru critic, blocat simultan - ar trebui să genereze automat un jurnal clar, un mesaj trimis echipei IT și o procedură de recuperare simplă. În schimb, avem nouă ecrane albastre și un semn de întrebare.

**** Aproape jumătate din birou, blocat simultan

Impactul a fost cât se poate de concret, și l-a descoperit managerul care a intrat în tura de noapte: nouă ecrane albastre în loc de instrumentele de lucru obișnuite. Calculatoarele au așteptat cuminte în starea asta până când primul om a venit la muncă. Comenzile de catering pentru a doua zi, mesajele tehnice de la managerii de tren, piesele de schimb care trebuiau comandate, planificarea trenurilor - totul blocat de la primul minut al turei. Iar undeva, macazele continuă să fie monitorizate - sperăm - de pe calculatoarele care au avut norocul să nu fie printre cele nouă.

Ironia este că tocmai mecanismul menit să protejeze datele firmei a fost cel care a oprit firma din a-și face treaba. Și nu pentru că ar fi fost un atac, sau o defecțiune hardware, sau o catastrofă de vreun fel - ci pur și simplu pentru că Windows a decis că este momentul potrivit să facă ce vrea el, fără să consulte pe nimeni.

**** Același Windows, același film

Dacă urmărești știrile din lumea IT de câțiva ani, știi că scenariul ăsta nu este nou. Actualizările Windows care repornesc calculatoarele în mijlocul lucrului, BitLocker-ul care se activează singur după un update și lasă utilizatorii fără acces, ecranele albastre care apar fără avertisment pe sisteme critice - toate sunt povești pe care le-am mai auzit. Cel mai recent exemplu este chiar din martie 2025, când actualizarea KB5053598 pentru Windows 11 24H2 a cauzat blocări, ecrane albastre și sisteme care refuzau să mai pornească, iar Microsoft a fost nevoită să o retragă după ce utilizatorii au raportat în masă problemele - exact cum a scris și [[https://arenait.ro/microsoft-retrage-noua-actualizare-windows-11-dupa-utilizatorii-raportat-probleme/][ArenaIT]].

Linux nu este perfect și nu pretind că este, dar are o filozofie fundamental diferită în ceea ce privește actualizările și controlul asupra sistemului: tu decizi când se actualizează, ce se actualizează și ce se repornește. Sistemul nu ia decizii în locul tău în momente în care ai nevoie să funcționeze.

Undeva în UK, un manager de tură de noapte a deschis ușa biroului, a privit cele nouă ecrane albastre și și-a dat seama că noaptea va fi mai lungă decât se așteptase. Nu din cauza unui atac cibernetic, nu din cauza unei pene de curent, ci pentru că Windows a fost Windows.

Iar ca să fie tabloul complet: firma care oferă suportul IT este din Polonia. Era noapte, deci oricum mai puțini oameni la lucru. Iar totul s-a întâmplat în ajunul Vinerii Mari - astăzi Polonia intră în vacanța de Paște. Norocul a fost și mai mic decât părea la prima vedere.

*Trenurile au început să întârzie.* O parte din motiv este că echipa care monitorizează și schimbă macazele funcționează acum cu doi oameni în loc de cinci - restul nu pot accesa sistemele. Cu cât Windows ține mai mult calculatoarele blocate, cu atât întârzierile vor crește. Și asta este doar începutul: comenzile de catering neprocessate, piesele de schimb necomandate, defecțiunile tehnice nesemnalate echipei de la depou - toate acestea își vor arăta efectele pe rând, una după alta, cu siguranță mai grave decât cele unsprezece minute de mai jos.

[[/media/nouă-calculatoare-din-douăzeci-sunt-blocate-și-nimeni-nu-știe-de-ce_tren-nt-rziat.png][tren-nt-rziat]]

Nu dramatic, nu catastrofal dar suficient cât să vezi cum un ecran albastru cu /„You're locked out!"/ dintr-un birou de monitorizare se transformă, pas cu pas, într-un pasager care stă în gară și privește panoul de afișaj. Asta este frumusețea și fragilitatea unui sistem interconectat: un calculator cu Windows care decide să se blocheze la momentul nepotrivit poate ajunge să miște, sau mai bine zis să oprească, tone de oțel pe șine.

** 2026-04-03T09:39:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: meta google retele-sociale sanatate-mintala
:END:

*** Meta și Google, găsite vinovate

Pe 25 martie 2026, un juriu din California a hotărât că Meta și Google sunt vinovate de neglijență în proiectarea platformelor lor și le-a obligat să plătească șase milioane de dolari în despăgubiri unei tinere de 20 de ani, pe care o vom numi Kaley, după ce aceasta a demonstrat că utilizarea compulsivă a rețelelor sociale i-a provocat depresie și tulburări de imagine corporală. Este prima dată în istorie când un juriu a tratat în mod explicit aplicațiile de socializare ca pe niște produse defecte, proiectate în mod deliberat să exploateze creierele în formare ale copiilor. Puteți citi știrea originală în engleză [[https://www.npr.org/2026/03/25/nx-s1-5746125/meta-youtube-social-media-trial-verdict][pe situl NPR]].

Kaley a început să folosească YouTube la vârsta de șase ani și Instagram la unsprezece ani, cu mult înainte de limita minimă de treisprezece ani impusă de Meta prin propriile reguli. Juriul nu a trebuit să decidă dacă aceste platforme au /creat/ problemele ei de sănătate mintală, ci dacă utilizarea lor compulsivă a fost un factor important în suferința ei - și răspunsul a fost da. Pe parcursul a cinci săptămâni de proces, jurații au ascultat mărturii din partea terapeuților, inginerilor, directorilor executivi, inclusiv a lui Mark Zuckerberg, și a Kaley înseși, care le-a povestit cum alerga la toaleta școlii ca să vadă câte aprecieri primeau postările ei și cum nu se mai putea concentra la ore pentru că singurul lucru pe care și-l dorea era să rămână lipită de aplicații.

Ceea ce face acest proces interesant din punct de vedere juridic este strategia abordată de avocații reclamantei: în loc să atace conținutul de pe platforme - ceea ce ar fi fost blocat de Secțiunea 230 din legea americană din 1996 care apără companiile de tehnologie de responsabilitatea pentru ceea ce postează utilizatorii lor - ei au atacat /modul în care au fost proiectate/ aceste aplicații. Scroll-ul infinit, notificările constante, videoclipurile care pornesc singure, filtrele de frumusețe, toate acestea au fost prezentate ca elemente ale unui „cazinou digital" construit intenționat să fie imposibil de abandonat, mai ales pentru copii și adolescenți.

Avocatul principal al reclamantei, Mark Lanier, a spus un lucru care mi se pare esențial: „Cum faci un copil să nu mai pună jos telefonul? Asta se cheamă ingineria dependenței." Nu este o metaforă poetică, ci o descriere destul de exactă a ceea ce arătau documentele interne ale Meta - documente în care chiar Zuckerberg și alți directori discutau deschis despre strategii de atragere a copiilor de la vârste cât mai mici. Un astfel de document spunea explicit: „Dacă vrem să câștigăm din plin cu adolescenții, trebuie să-i aducem când sunt încă copii." Un alt document intern arăta că fetele de unsprezece ani aveau o rată de revenire pe Instagram de patru ori mai mare decât pe aplicațiile concurente - și asta în condițiile în care Instagram pretinde că nu acceptă utilizatori sub treisprezece ani.

Zuckerberg a apărat totul cu aerul lui obișnuit de om care nu înțelege de ce îl întreabă lumea lucruri atât de evidente: „Dacă oamenii simt că nu au o experiență bună, de ce ar continua să folosească produsul?" Este genul de răspuns care sună logic dacă ignori complet ce spune știința despre dependența de dopamină și despre vulnerabilitatea specifică a creierelor adolescentine. Desigur, Meta și Google au anunțat că vor face apel la decizie.

Suma acordată - trei milioane în despăgubiri directe și alte trei milioane nesoluționate, din care Meta suportă 70% - este ridicolă raportat la valoarea companiilor implicate. Avocatul reclamantei a recunoscut-o el însuși, arătând juriului un borcan cu bomboane M&M în care fiecare bomboană reprezenta un miliard de dolari din valoarea companiilor: „Trebuie să vorbești cu Meta în bani de Meta." Totuși, verdictul nu este important prin suma de bani, ci prin precedentul juridic pe care îl creează, pentru că este legat de aproximativ două mii de alte procese intentate de părinți și districte școlare din Statele Unite împotriva acestor companii de tehnologie.

Comparația cu procesele împotriva industriei tutunului din anii nouăzeci circulă deja printre avocați și analiști, și nu e lipsită de sens: și atunci a durat mulți ani până când juriile au început să ia de bun că o industrie uriașă poate fi trasă la răspundere pentru prejudicii deliberate aduse sănătății publice. În plus, chiar în ziua anterioară verdictului din California, un juriu din New Mexico a obligat Meta să plătească 375 de milioane de dolari pentru că nu a protejat utilizatorii tineri de prădători sexuali pe Instagram și Facebook.

**** Platformele nu sunt construite pentru noi

Mă tot uit la știri despre Meta, Google, TikTok și toate celelalte platforme mari și mă întreb când o să priceapă lumea că aceste companii nu sunt făcute pentru noi - pentru că de fiecare dată când ies la suprafață dovezi că știau de mult timp ce rău fac, răspunsul lor este același: un comunicat de presă îngrijit formulat, o promisiune vagă că „siguranța utilizatorilor este prioritatea lor„, și apoi totul continuă ca înainte. Meta a spus după verdictul din California că sănătatea mintală a tinerilor „este profund complexă și nu poate fi legată de o singură aplicație." Google a spus că YouTube este „o platformă de streaming construită responsabil, nu o rețea de socializare." Adică fix ce te-ai fi așteptat să spună.

Ce mă surprinde este că mai există atâta uimire colectivă de fiecare dată când iese câte un scandal nou. Problema nu este că Meta sau Google au dat cumva greș în misiunea lor, ci că misiunea lor reală nu a inclus niciodată binele utilizatorilor ca obiectiv principal. O companie care câștigă bani din publicitate are un interes fundamental în a te ține cât mai mult timp pe platformă, indiferent de costul pe care îl plătești tu pentru asta - fie că ești adult, fie că ai șase ani și abia ai învățat să citești. Atâta timp cât modelul de afaceri rămâne neschimbat, schimbările cosmetice nu vor face decât să mute problema dintr-un loc în altul.

Verdictul din California este, totuși, un semn că ceva se mișcă. Nu pentru că șase milioane de dolari ar doare pe cineva de la Meta sau Google, ci pentru că juriul a spus clar că proiectarea deliberat adictivă a unui produs poate fi considerată un defect de fabricație - și asta deschide o ușă prin care pot intra mii de alte procese. Dacă această abordare juridică prinde, companiile vor fi nevoite să aleagă între a-și schimba cu adevărat produsele sau a plăti despăgubiri la nesfârșit. Poate că atunci, și numai atunci, va deveni mai profitabil să construiești ceva care nu distruge oameni.

*Când o să priceapă lumea că aceste companii nu sunt făcute pentru noi*

** 2026-04-03T16:40:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux tehnologie
:END:

*** Nimeni nu urăște Linux

#+BEGIN_QUOTE
Majoritatea oamenilor nu urăsc Linux-ul, urăsc faptul că trebuie să reînvețe cum se deschide o conservă după ce au folosit toată viața doar mâncare la plic.
#+END_QUOTE

În majoritatea cazurilor așa stau lucrurile. Omenilor le este lene să mai învețe ceva ce îi poate ajuta.

** 2026-04-04T15:54:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: confidentialitate mesagerie signal criptare
:END:

*** De ce contează cu cine și cum vorbești online

Mulți oameni consideră că nu au niciun motiv să își facă griji în privința confidențialității mesajelor lor, pentru că nu fac nimic ilegal și nu au nimic de ascuns. Această logică sună rezonabil la prima vedere, dar se prăbușește destul de repede când o compari cu comportamentul din viața de zi cu zi.

Când intri în casă seara, închizi ușa în urma ta. Nu o lași deschisă pentru că nu faci nimic ilegal înăuntru, ci pentru că este spațiul tău și nu simți nevoia ca oricine să poată privi înăuntru oricând dorește. Când mergi la toaletă, tragi zăvorul - nu pentru că ai planuri sinistre, ci pentru că intimitatea este un lucru firesc, pe care îl considerăm de la sine înțeles în viața fizică, dar pe care îl uităm complet în cea digitală.

Conversațiile noastre private sunt exact același lucru. Ele sunt spațiul în care vorbim liber cu familia, cu prietenii, cu medicul, cu avocatul, cu partenerul de viață. Sunt locul în care ne exprimăm grijile, fricile, planurile și ideile care nu sunt încă gata să fie auzite de toată lumea. Atunci când folosim aplicații de mesagerie care nu sunt construite cu confidențialitatea ca prioritate, este ca și cum am lăsat ușa de la intrare deschisă și am scris pe perete tot ce discutăm cu cei dragi.

**** Ce se întâmplă cu mesajele noastre în mod obișnuit

Platformele mari de mesagerie au un model de funcționare destul de simplu: serviciul este gratuit pentru tine, dar nu în sensul că nu costă nimic, ci în sensul că plătești cu date în loc de bani. Mesajele tale, contactele tale, obiceiurile tale de comunicare - toate acestea contribuie la un profil despre tine care este folosit pentru publicitate sau pus la dispoziția unor terți.

Unele dintre aceste platforme oferă criptare în tranzit, adică mesajele nu pot fi interceptate ușor în timp ce călătoresc de la tine la server, dar odată ajunse pe serverele companiei, ele pot fi citite, analizate sau puse la dispoziția autorităților dacă cineva solicită asta. Nu este un scenariu conspiraționistic - este pur și simplu modul în care funcționează aceste servicii, scris adesea în termenii și condițiile pe care nimeni nu le citește.

**** Ce face diferit o aplicație axată pe confidențialitate

Aplicații precum [[https://signal.org/][Signal]] sau [[https://getsession.org/][Session]] sunt construite în jurul unui principiu simplu: nici măcar cei care dezvoltă și întrețin aplicația nu ar trebui să poată citi mesajele tale. Acest lucru este posibil prin criptare end-to-end, adică mesajele sunt criptate pe dispozitivul tău înainte să plece și sunt decriptate abia pe dispozitivul destinatarului, fără ca serverul să aibă vreodată acces la conținut.

Diferența față de un serviciu obișnuit este comparabilă cu diferența dintre a-i spune poștașului conținutul scrisorii tale și a o pune într-un plic sigilat. Poștașul tot îți duce scrisoarea la destinație, dar nu știe ce este în ea.

*Signal* merge și mai departe de atât - este construit în așa fel încât, chiar dacă serverele sale ar fi compromise sau autoritățile ar solicita date despre tine, nu există practic nimic relevant de oferit. Acest lucru a fost demonstrat concret în 2021, când Signal a fost obligat prin decizie judecătorească să predea date despre utilizatori, iar tot ce au putut oferi a fost data creării contului și data ultimei conectări la serviciu. Spre deosebire de multe alte aplicații care știu cu cine vorbești, când și cât de des, Signal nu păstrează aceste informații deloc. 

*Session* merge și mai departe în această direcție: elimină necesitatea unui număr de telefon pentru înregistrare și folosește o rețea descentralizată, astfel încât nu există un server central care să știe cine ești. 

**** Nu trebuie să fii un activist sau un om urmărit pentru a-ți păsa

Una dintre cele mai mari neînțelegeri despre confidențialitate este că ea ar fi apanajul jurnaliștilor de investigație sau al activiștilor politici. În realitate, confidențialitatea este relevantă pentru absolut oricine.

Să zicem că cineva vorbește cu un prieten despre problemele sale de sănătate și nu vrea ca această conversație să fie folosită pentru a-i afișa reclame la medicamente sau asigurări medicale. Sau că o familie discută despre situația financiară și preferă ca aceste detalii să rămână stricte între ei. Sau că doi colegi vorbesc despre nemulțumirile de la locul de muncă și nu vor ca angajatorul să aibă acces la acele conversații. Toate acestea sunt situații perfect obișnuite și perfect legitime în care confidențialitatea contează enorm.

La fel cum nimeni nu consideră că are ceva de ascuns atunci când trage perdeaua la geam seara sau când vorbește mai încet ca să nu audă toată lumea, la fel de firesc ar trebui să fie și alegerea unor instrumente de comunicare care să respecte intimitatea.

**** Cum să începi

Trecerea la aplicații mai sigure nu trebuie să fie complicată. Signal, de exemplu, arată și funcționează foarte similar cu orice aplicație de mesagerie obișnuită - se pot trimite mesaje, se pot face apeluri vocale și video, se pot partaja fișiere și crea grupuri. Diferența este că toate acestea se întâmplă cu confidențialitatea activată implicit, nu ca o opțiune ascunsă undeva în setări.

Cel mai greu pas nu este tehnic, ci social: să îi convingi pe cei cu care vorbești să folosească și ei aceeași aplicație. Dar și această conversație poate fi simplă - nu trebuie să explici mecanisme criptografice nimănui, ci doar să spui că preferi să vorbești printr-un canal mai privat, la fel cum preferi să ai o discuție față în față în loc să strigi informații personale în mijlocul unei piețe aglomerate.

Confidențialitatea nu este un concept tehnic rezervat celor pasionați de securitate informatică - este o valoare umană fundamentală, care există de când lumea, și merită să fie apărată și în spațiul digital.

** 2026-04-04T18:19:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: self-hosting confidentialitate open-source abonamente
:END:

*** Viața digitală fără abonamente

Am citit recent un articol pe jurnalul lui Kev Quirk, în care răspundea unei întrebări pe care probabil mulți dintre noi ne-am pus-o la un moment dat: se poate trăi digital fără abonamente? Și dacă da, cum ar arăta o astfel de viață? Răspunsul lui Kev a fost unul onest, dar s-a îndreptat destul de mult spre self-hosting ca soluție principală. Eu aș vrea să aduc o perspectivă puțin diferită.

Cel care a pus întrebarea, Sanjay, menționează ceva important: ce se întâmplă cu serviciile lui dacă el nu mai este sau dacă are o constrângere financiară? Ei bine, tocmai de aceea self-hosting-ul nu este răspunsul ideal. Un server acasă sau pe un VPS depinde de prezența și de atenția ta continuă. Dacă tu dispari, dispare și serverul. Răspunsul mai potrivit sunt serviciile gratuite de calitate, unde modelul de business nu se bazează pe datele tale, completate acolo unde e nevoie de programe instalabile pe calculator.

Poți citi articolul lui Kev aici: [[https://kevquirk.com/ama-can-one-setup-their-digital-life-to-be-subscription-free][Can one setup their digital life to be subscription free?]]

**** Sistemul de operare

Acesta este fundamentul și cel mai simplu de rezolvat. Linux este gratuit, liber și nu are abonament. Nu îți cere să plătești pentru actualizări, nu îți vinde datele și nu dispare dacă o companie decide să schimbe modelul de business. Există distribuții potrivite pentru orice nivel de experiență, de la Ubuntu și Linux Mint pentru cei care vin de pe Windows, până la Fedora sau Arch pentru cei care vor mai mult control. Acesta este singurul punct din această listă unde nu există niciun compromis posibil: Linux este răspunsul corect.

**** Email cu domeniu propriu

Kev spune că emailul cu domeniu propriu costă inevitabil bani și are dreptate în privința domeniului. Dar dacă nu ai nevoie neapărat de un domeniu propriu, există două servicii excelente, gratuite și respectuoase cu confidențialitatea: [[https://proton.me][Proton Mail]] și [[https://tuta.com][Tuta]]. Ambele sunt open source, ambele oferă criptare end-to-end și niciuna nu îți citește emailurile pentru a-ți afișa reclame. Contul gratuit de la Proton Mail vine la pachet cu Proton Calendar și Proton Drive, ceea ce îl face un punct de pornire excelent pentru mai multe categorii din lista lui Sanjay.

Dacă totuși vrei un domeniu propriu, există o soluție elegantă care nu implică self-hosting: redirecționarea emailului prin MX Routing. [[https://improvmx.com][ImprovMX]] și [[https://forwardemail.net][ForwardEmail]] îți permit să primești emailuri pe propriul domeniu și să le redirecționezi automat spre contul tău Proton Mail sau Tuta, complet gratuit. ForwardEmail are avantajul suplimentar că este complet open source. Astfel ai adresa personalizată pe care o vrei, fără să administrezi un server de email.

**** Calendar și reminder-uri

Dacă îți creezi un cont Proton Mail, Proton Calendar vine automat cu el. Tuta Calendar funcționează la fel, inclus în contul de email. Ambele se sincronizează între dispozitive și nu au nevoie de niciun abonament. Ca alternativă instalabilă pe calculator, Thunderbird acoperă emailul și calendarul într-o singură aplicație open source.

**** Notițe

[[https://standardnotes.com][Standard Notes]] este un serviciu gratuit de notițe, cu criptare end-to-end și aplicații pentru toate platformele, inclusiv Linux. Notițele tale sunt ale tale și nu le poate citi nimeni altcineva, nici măcar compania care oferă serviciul. O altă opțiune open source și gratuită este [[https://notesnook.com][Notesnook]], care funcționează după același principiu. Ca alternativă locală, Joplin salvează totul pe calculatorul tău în format Markdown, fără niciun cont necesar.

**** Documente, foi de calcul, prezentări

[[https://cryptpad.fr][Cryptpad]] este o suită completă de birou, gratuită, open source și criptată end-to-end. Poți crea documente, foi de calcul și prezentări direct în browser, fără niciun cont dacă vrei, sau cu un cont gratuit dacă vrei să salvezi și să accesezi fișierele mai târziu. Este găzduit de o organizație nonprofit elvețiană și este poate cea mai bună opțiune din această categorie. Dacă preferi ceva instalat local, LibreOffice acoperă tot ce ai nevoie, este open source și nu depinde de niciun serviciu extern.

**** Parole

Acesta este un serviciu pe care mulți îl omit din discuție, dar este esențial. [[https://bitwarden.com][Bitwarden]] oferă un cont gratuit excelent, este open source și serverele lor pot fi verificate independent. Toate parolele sunt criptate local înainte de a fi trimise pe serverele lor, deci nici Bitwarden nu le poate citi. Aplicațiile există pentru Linux, Windows, macOS, Android, iOS și ca extensie de browser. Dacă preferi să nu depinzi de niciun serviciu extern, [[https://keepassxc.org][KeePassXC]] este alternativa locală evidentă: baza de date cu parole se păstrează ca un fișier obișnuit pe calculatorul tău, pe care îl poți copia sau sincroniza cum vrei.

**** Stocare în cloud

[[https://proton.me/drive][Proton Drive]] este alegerea naturală dacă folosești deja Proton Mail, fiind inclus în același cont gratuit și beneficiind de aceeași criptare end-to-end. Ca alternativă, [[https://pcloud.com][pCloud]] oferă 10 GB gratuit, are aplicații native pe Linux și îți permite să alegi dacă datele tale sunt stocate pe servere din Europa sau din Statele Unite. Nu este open source, dar nu îți vinde datele și este o opțiune pragmatică și solidă.

**** Hosting pentru sit sau jurnal

Kev menționează GitHub Pages și Cloudflare Pages ca opțiuni gratuite, dar ambele vin cu compromisuri de confidențialitate. O alternativă mai potrivită în spiritul open source este [[https://codeberg.page][Codeberg Pages]], construit pe Forgejo și găzduit de o organizație nonprofit germană. [[https://srht.site][Sourcehut Pages]] este o altă opțiune în același spirit, minimalistă și open source, găzduită de o companie mică axată pe comunitatea dezvoltatorilor liberi.

**** CDN

Trebuie să fiu sincer aici: nu există opțiuni gratuite de calitate în această categorie care să nu fie o corporație mare cu propriile interese. Cloudflare are un nivel gratuit și este cel mai răspândit, dar concentrarea unui procent atât de mare din traficul web printr-o singură companie privată este o problemă reală pentru descentralizarea internetului. [[https://www.jsdelivr.com][jsDelivr]] este o opțiune open source gândită pentru biblioteci și fișiere statice, dar nu acoperă cazurile generale. Dacă ai cu adevărat nevoie de un CDN, acesta este unul dintre rarele puncte unde va trebui să accepți un compromis sau să plătești pentru un serviciu independent.

**** Baze de date

Acesta este un subiect tehnic, relevant mai ales pentru cei care dezvoltă aplicații. [[https://supabase.com][Supabase]] oferă un nivel gratuit decent, este open source și poate înlocui Firebase în majoritatea cazurilor. Pentru uz local, PostgreSQL sau SQLite sunt opțiuni mature, complet gratuite și fără niciun cont necesar.

**** RSS și urmărirea conținutului

RSS-ul este prin natura lui descentralizat, deci nu ai nevoie de un serviciu central pentru a-l folosi. Un cititor instalat local rezolvă problema complet și independent de orice server. Pe Linux, Newsboat este o opțiune excelentă pentru terminal, iar pentru o interfață grafică există Newsflash. Dacă vrei totuși sincronizare între mai multe dispozitive, [[https://inoreader.com][Inoreader]] oferă un cont gratuit decent.

**** Mesagerie

Aceasta este o categorie pe care Sanjay nu a menționat-o explicit, dar este probabil una dintre cele mai importante din viața digitală a oricui. [[https://signal.org][Signal]] este standardul de aur: open source, criptat end-to-end și gratuit. Dacă vrei ceva și mai descentralizat, fără niciun număr de telefon asociat contului, [[https://getsession.org][Session]] este o alternativă interesantă, bazată pe o rețea distribuită fără server central.

**** Browser

[[https://brave.com][Brave]] blochează reclamele și urmăritorii din fabrică, este bazat pe Chromium și are un nivel de confidențialitate bun fără nicio configurare suplimentară. [[https://www.waterfox.net][Waterfox]] este o bifurcație a Firefox, mai ușoară și fără telemetria Mozilla, potrivită pentru cei care preferă motorul Gecko. Ambele sunt gratuite și disponibile pe Linux.

**** Motor de căutare

[[https://qwant.com][Qwant]] este un motor de căutare european, cu servere în Franța, care nu te urmărește și nu îți construiește un profil publicitar. Ca a doua opțiune, [[https://search.brave.com][Brave Search]] are propriul index independent, fără să depindă de Google sau Bing, ceea ce îl face mai puțin vulnerabil la influențele exterioare. Ambele sunt gratuite și funcționează direct în browser fără niciun cont.

**** Hărți

[[https://organicmaps.app][Organic Maps]] și [[https://osmand.net][OsmAnd]] sunt ambele bazate pe OpenStreetMap, funcționează offline după descărcarea hărților și nu colectează date despre locația ta. Organic Maps este mai simplu și mai plăcut de folosit zilnic, în timp ce OsmAnd este mai complex și potrivit pentru cei care au nevoie de mai multe funcționalități, inclusiv navigație pentru ciclism sau drumeții.

**** Muzică

Aceasta este categoria unde compromisul este cel mai vizibil. Dacă vrei să asculți muzică fără reclame și fără abonament, varianta cea mai curată este să deții muzica pe care o asculți. [[https://bandcamp.com][Bandcamp]] este locul ideal pentru asta: poți asculta albumele integral gratuit înainte de a le cumpăra, iar când cumperi, muzica îți aparține în format FLAC sau MP3, fără nicio restricție. Pe Linux, un player local precum Rhythmbox sau Clementine redă orice format audio fără niciun cont sau abonament.

**** Editare video

Aceasta este singura categorie din listă unde un serviciu online gratuit de calitate nu prea există. Editarea video necesită resurse mari de procesare, ceea ce face dificilă oferirea unui serviciu gratuit sustenabil. Aici programele instalabile sunt singura opțiune realistă. [[https://kdenlive.org][Kdenlive]] este open source și gratuit, potrivit pentru proiecte personale. Dacă ai nevoie de ceva mai puternic, [[https://www.blackmagicdesign.com/products/davinciresolve][DaVinci Resolve]] este disponibil gratuit și pe Linux, la un nivel pe care puține programe plătite îl ating - deși nu este open source, versiunea gratuită nu are nicio limitare serioasă pentru uzul obișnuit.

**** Gânduri finale

Concluzia mea este diferită de cea a lui Kev. Nu self-hosting-ul este răspunsul pentru cineva ca Sanjay, ci o combinație de servicii gratuite cu modele de business transparente și programe open source instalate local. Primul tip de serviciu nu dispare dacă tu nu mai ești, nu devine o povară financiară și nu depinde de atenția ta continuă. Al doilea tip rămâne pe calculatorul tău indiferent ce se întâmplă în lume.

Compromisul există, dar este mai mic decât pare la prima vedere: în loc să plătești cu bani sau cu datele tale, accepti uneori o interfață mai puțin șlefuită sau funcționalități mai limitate față de serviciile cu abonament. Dar câștigul în independență și liniște sufletească merită pe deplin.

** 2026-04-04T18:22:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: self-hosting confidentialitate open-source abonamente
:END:

*** A subscription-free digital life

I recently read an article on Kev Quirk's blog, where he answered a question that many of us have probably asked ourselves at some point: can you live digitally without subscriptions? And if so, what would that look like? Kev's answer was an honest one, but it leaned quite heavily toward self-hosting as the main solution. I'd like to offer a slightly different perspective.

The person who asked the question, Sanjay, mentions something important: what happens to his services if he is no longer around or faces a financial constraint? This is precisely why self-hosting is not the ideal answer. A server at home or on a VPS depends on your continuous presence and attention. If you disappear, so does the server. The more appropriate answer is a combination of quality free services, where the business model is not built on your data, supplemented where necessary by software you install locally on your computer.

You can read Kev's article here: [[https://kevquirk.com/ama-can-one-setup-their-digital-life-to-be-subscription-free][Can one setup their digital life to be subscription free?]]

**** Operating system

This is the foundation and the easiest point to resolve. Linux is free, libre, and has no subscription. It does not ask you to pay for updates, does not sell your data, and does not disappear if a company decides to change its business model. There are distributions suited to every level of experience, from Ubuntu and Linux Mint for those coming from Windows, to Fedora or Arch for those who want more control. This is the only point on this list where there is no possible compromise: Linux is the right answer.

**** Email with a custom domain

Kev says that email with a custom domain inevitably costs money, and he is right about the domain itself. But if you do not strictly need a custom domain, there are two excellent services that are free and privacy-respecting: [[https://proton.me][Proton Mail]] and [[https://tuta.com][Tuta]]. Both are open source, both offer end-to-end encryption, and neither reads your emails to show you ads. The free Proton Mail account comes bundled with Proton Calendar and Proton Drive, making it an excellent starting point for several other categories on Sanjay's list.

If you do want a custom domain, there is an elegant solution that does not involve self-hosting: email forwarding through MX Routing. [[https://improvmx.com][ImprovMX]] and [[https://forwardemail.net][ForwardEmail]] let you receive emails on your own domain and automatically forward them to your Proton Mail or Tuta account, completely free of charge. ForwardEmail has the added advantage of being fully open source. This way you get the personalised address you want, without having to run an email server.

**** Calendar and reminders

If you create a Proton Mail account, Proton Calendar comes with it automatically. Tuta Calendar works the same way, included in the email account. Both sync across devices and require no subscription. As a locally installed alternative, Thunderbird covers both email and calendar in a single open source application.

**** Notes

[[https://standardnotes.com][Standard Notes]] is a free note-taking service with end-to-end encryption and apps for all platforms, including Linux. Your notes are yours and no one else can read them, not even the company providing the service. Another open source and free option is [[https://notesnook.com][Notesnook]], which works on the same principle. As a local alternative, Joplin saves everything on your computer in Markdown format, with no account required.

**** Documents, spreadsheets, presentations

[[https://cryptpad.fr][Cryptpad]] is a complete office suite, free, open source, and end-to-end encrypted. You can create documents, spreadsheets, and presentations directly in the browser, without an account if you prefer, or with a free account if you want to save and access your files later. It is hosted by a Swiss nonprofit organisation and is arguably the best option in this category. If you prefer something installed locally, LibreOffice covers everything you need, is open source, and does not depend on any external service.

**** Passwords

This is a service many people leave out of the conversation, but it is essential. [[https://bitwarden.com][Bitwarden]] offers an excellent free account, is open source, and its servers can be independently audited. All passwords are encrypted locally before being sent to their servers, so not even Bitwarden can read them. Apps are available for Linux, Windows, macOS, Android, iOS, and as a browser extension. If you prefer not to depend on any external service, [[https://keepassxc.org][KeePassXC]] is the obvious local alternative: the password database is stored as a regular file on your computer, which you can copy or sync however you like.

**** Cloud storage

[[https://proton.me/drive][Proton Drive]] is the natural choice if you are already using Proton Mail, as it is included in the same free account and benefits from the same end-to-end encryption. As an alternative, [[https://pcloud.com][pCloud]] offers 10 GB for free, has native Linux apps, and lets you choose whether your data is stored on servers in Europe or the United States. It is not open source, but it does not sell your data and is a solid, pragmatic option.

**** Website and blog hosting

Kev mentions GitHub Pages and Cloudflare Pages as free options, but both come with privacy trade-offs. A more appropriate alternative in the spirit of open source is [[https://codeberg.page][Codeberg Pages]], built on Forgejo and hosted by a German nonprofit organisation. [[https://srht.site][Sourcehut Pages]] is another option in the same spirit, minimalist and open source, hosted by a small company focused on the free software developer community.

**** CDN

I should be honest here: there are no quality free options in this category that are not large corporations with their own interests. Cloudflare has a free tier and is the most widely used, but having such a large percentage of web traffic flowing through a single private company is a real problem for the decentralisation of the internet. [[https://www.jsdelivr.com][jsDelivr]] is an open source option designed for libraries and static files, but it does not cover general use cases. If you genuinely need a CDN, this is one of the rare points where you will have to accept a compromise or pay for an independent service.

**** Databases

This is a technical topic, relevant mainly to those who develop applications. [[https://supabase.com][Supabase]] offers a decent free tier, is open source, and can replace Firebase in most cases. For local use, PostgreSQL or SQLite are mature options, completely free and requiring no account.

**** RSS and content following

RSS is decentralised by nature, so you do not need a central service to use it. A locally installed reader solves the problem entirely and independently of any server. On Linux, Newsboat is an excellent option for the terminal, while Newsflash offers a graphical interface. If you want synchronisation across multiple devices, [[https://inoreader.com][Inoreader]] offers a decent free account.

**** Messaging

This is a category Sanjay did not mention explicitly, but it is probably one of the most important in anyone's digital life. [[https://signal.org][Signal]] is the gold standard: open source, end-to-end encrypted, and free. If you want something even more decentralised, with no phone number associated with your account, [[https://getsession.org][Session]] is an interesting alternative based on a distributed network with no central server.

**** Browser

[[https://brave.com][Brave]] blocks ads and trackers out of the box, is based on Chromium, and offers a good level of privacy with no additional configuration. [[https://www.waterfox.net][Waterfox]] is a fork of Firefox, lighter and without Mozilla's telemetry, suited to those who prefer the Gecko engine. Both are free and available on Linux.

**** Search engine

[[https://qwant.com][Qwant]] is a European search engine with servers in France that does not track you or build an advertising profile. As a second option, [[https://search.brave.com][Brave Search]] has its own independent index without relying on Google or Bing, which makes it less vulnerable to outside influence. Both are free and work directly in the browser without any account.

**** Maps

[[https://organicmaps.app][Organic Maps]] and [[https://osmand.net][OsmAnd]] are both based on OpenStreetMap, work offline after downloading the maps, and do not collect data about your location. Organic Maps is simpler and more pleasant for everyday use, while OsmAnd is more complex and suited to those who need more functionality, including cycling or hiking navigation.

**** Music

This is the category where the trade-off is most visible. If you want to listen to music without ads and without a subscription, the cleanest option is to own the music you listen to. [[https://bandcamp.com][Bandcamp]] is the ideal place for this: you can listen to albums in full for free before buying, and when you do buy, the music is yours in FLAC or MP3 format, with no restrictions. On Linux, a local player such as Rhythmbox or Clementine plays any audio format without any account or subscription.

**** Video editing

This is the only category on the list where a quality free online service does not really exist. Video editing requires significant processing resources, which makes it difficult to offer a sustainable free service. Locally installed software is the only realistic option here. [[https://kdenlive.org][Kdenlive]] is open source and free, well suited for personal projects. If you need something more powerful, [[https://www.blackmagicdesign.com/products/davinciresolve][DaVinci Resolve]] is available for free on Linux at a level that few paid applications can match - while it is not open source, the free version has no meaningful limitations for everyday use.

**** Final thoughts

My conclusion differs from Kev's. Self-hosting is not the answer for someone like Sanjay. The answer is a combination of free services with transparent business models and open source software installed locally. The first type of service does not disappear if you are no longer around, does not become a financial burden, and does not depend on your continuous attention. The second type stays on your computer regardless of what happens in the world.

The trade-off is real, but smaller than it first appears: instead of paying with money or your data, you sometimes accept a less polished interface or more limited functionality compared to subscription services. But the gain in independence and peace of mind is well worth it.

** 2026-04-05T09:57:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: microsoft copilot inteligenta-artificiala anthropic
:END:

*** Chiar și Microsoft recunoaște că nu poți avea încredere în Copilot

Săptămâna trecută a circulat pe internet o captură din termenii de utilizare ai Microsoft Copilot, care a stârnit destul de multă atenție, deși documentul în sine nu este deloc nou - ultima actualizare a acestuia datează de la sfârșitul anului 2025. Ce scrie acolo este suficient de direct ca să merite citit cu atenție: /„Copilot este destinat exclusiv scopurilor de divertisment. Poate face greșeli și este posibil să nu funcționeze conform așteptărilor. Nu te baza pe Copilot pentru sfaturi importante. Folosești Copilot pe propriul risc."/

Dacă ești obișnuit să urmărești știrile din lumea tehnologiei, probabil că nu ești surprins de această formulare. Microsoft a recunoscut de mai multe ori, inclusiv la demonstrații publice, că Copilot poate greși și că orice rezultat produs de el trebuie verificat de un om înainte de a fi folosit. Problema nu este că un asistent cu inteligență artificială face greșeli - toate o fac, ci că în același timp companiile care le vând le prezintă ca pe niște instrumente revoluționare care îți transformă complet felul în care lucrezi.

Există ceva profund contradictoriu în a promova un produs ca pe un geniu digital integrat în calculatorul tău și a scrie în termenii de utilizare că este doar pentru distracție și că nu ar trebui să te bazezi pe el pentru nimic important. Această contradicție nu este un accident sau o neglijență juridică - este o strategie deliberată prin care companiile se protejează de răspundere, lăsând în același timp marketingul să promită lucruri pe care produsul nu le poate garanta.

Articolul din [[https://www.theregister.com/2026/04/02/copilot_terms_of_service][The Register]] menționează și o observație interesantă făcută de un utilizator pe [[https://news.ycombinator.com/item?id=47587866][Hacker News]]: termenii de utilizare ai Anthropic pentru planurile Pro și Max, atunci când sunt accesați dintr-o adresă IP europeană, conțin o clauză prin care se specifică explicit că serviciul nu poate fi folosit în scopuri comerciale sau profesionale, iar compania nu își asumă nicio răspundere pentru pierderi de profit sau întreruperi de activitate. Cu alte cuvinte, un plan numit „Pro" nu poate fi folosit în mod profesional dacă ești din Europa. Publicația a verificat și a confirmat că această diferență există cu adevărat în funcție de locul din care accesezi documentul.

Situația aceasta ilustrează destul de bine cum stau lucrurile cu instrumentele de inteligență artificială în general: companiile colectează bani frumoși din abonamente lunare, construiesc ecosisteme întregi în jurul acestor produse și le împing în tot felul de fluxuri de lucru profesionale, dar când vine vorba de răspundere juridică, toate se transformă brusc în jucării de distracție fără nicio garanție. Nu spun că aceste instrumente sunt inutile - le folosesc și eu și, în anumite situații, sunt cu adevărat de ajutor - dar există o diferență mare între a folosi un chatbot ca pe un punct de plecare pentru ceva pe care îl verifici tu mai departe și a te baza pe el pentru decizii importante.

Tocmai de aceea mi se pare sănătos că termenii aceștia au ieșit la suprafață și au stârnit discuții. Nu pentru că ar fi ceva scandalos în ei, ci pentru că ne amintesc că textul pe care îl sărim de obicei când bifăm „Am citit și sunt de acord" conține uneori informații relevante despre ce cumpărăm de fapt. În cazul de față, Microsoft îți spune destul de clar, dacă te obosești să citești: produsul acesta este pentru distracție, poate greși și folosirea lui este pe riscul tău.

** 2026-04-06T21:28:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: piraterie streaming
:END:

*** Why do people pirate?

[[/media/why-do-people-pirate_video-streaming.png][video-streaming]]

** 2026-04-06T22:38:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: indieweb posse jurnal n8n
:END:

*** De ce jurnalul tău ar trebui să fie centrul vieții tale digitale

Dacă ai un cont pe Mastodon, unul pe Bluesky, poate încă mai postezi câte ceva pe Facebook și mai arunci o fotografie pe Instagram din când în când, știi deja cum arată viața digitală a majorității oamenilor: un conținut împrăștiat pe zece platforme diferite, fiecare cu aplicația ei, fiecare cu regulile ei, fiecare cu algoritmul ei care decide ce văd ceilalți și ce nu. Problema nu e că folosești prea multe rețele sociale - problema e că tu muncești pentru ele, nu ele pentru tine.

**** Conținutul tău, proprietatea altcuiva

Când publici direct pe o platformă - fie că e un gând pe Mastodon, o fotografie pe Instagram sau un articol pe Medium - acel conținut devine, în practică, al lor. Nu neapărat în sens juridic, dar în cel mai important sens practic: ei controlează cine îl vede, cât timp rămâne accesibil și ce se întâmplă cu el dacă platforma dispare sau schimbă regulile jocului. Și platformele chiar dispar. Sau se transformă în ceva de nerecunoscut, cum s-a întâmplat cu Twitter, care a ajuns să fie ceea ce este acum.

Am trăit asta direct. Ani de zile am scris lucruri pe diverse platforme, am construit mici comunități în jurul unor postări, și la un moment dat o parte din acel conținut pur și simplu nu mai există sau nu mai e accesibil în niciun fel convenabil. Nu mai știi unde ai scris cutare lucru, nu poți căuta printre toate platformele în același timp, și cu siguranță nu poți exporta ușor lista de oameni care te urmăreau acolo.

**** Ce înseamnă POSSE

POSSE vine de la „Publish on your Own Sit, Syndicate Elsewhere" - publici întâi pe propriul tău sit, apoi distribui pe rețelele sociale. E o idee care vine din mișcarea [[https://indieweb.org/][IndieWeb]], o comunitate de oameni care cred că fiecare persoană ar trebui să dețină și să controleze propria prezență online.

Logica e simplă: dacă articolul, fotografia sau gândul tău există mai întâi pe propriul domeniu, acela e singurul loc pe care trebuie să îl îngrijești cu adevărat. Rețelele sociale devin doar niște canale de distribuție, niște locuri unde conținutul ajunge la oameni - dar sursa rămâne la tine, sub controlul tău, pe un server pe care tu îl administrezi sau măcar pe un serviciu de hosting pe care l-ai plătit și față de care ai drepturi clare.

**** De ce contează asta în practică

Primul avantaj e cel al continuității. Jurnalul meu, thinkroot.xyz, există de ceva vreme și are un istoric pe care îl pot accesa oricând, pot căuta în el, pot face legături spre articole vechi și știu că vor funcționa. Dacă mâine dispare Mastodon sau Bluesky sau orice altă rețea, conținutul meu rămâne intact. Pot să mă mut pe orice platformă nouă apare și să redistribui de acolo, fără să pierd nimic din ce am scris.

Al doilea avantaj e comoditatea, care poate părea contraintuitivă la prima vedere - cum să fie mai comod să publici pe jurnalul tău și abia apoi pe rețele sociale, față de a posta direct? Răspunsul e automatizarea. Eu folosesc n8n, un instrument de automatizare pe care îl rulez pe propriul server, și am construit un flux care citește RSS-ul jurnalului și distribuie automat fiecare articol nou pe Mastodon, Discord, Matrix și Bluesky. Postez o singură dată, în singurul loc care contează cu adevărat, și restul se întâmplă de la sine.

Al treilea avantaj e cel al identității online. Un domeniu propriu costă câțiva euro pe an și e cartea ta de vizită permanentă pe internet. Oricine caută numele tău sau domeniul tău de interes va găsi un loc coerent, îngrijit de tine, care reflectă cu adevărat ce faci și ce gândești - nu un profil pe o platformă care poate schimba oricând cum arată sau cât de vizibil ești.

**** Cum arată asta concret

Nu trebuie să ai neapărat un server propriu ca să aplici filozofia POSSE, deși recunosc că pentru mine asta e soluția preferată tocmai pentru că îmi place să dețin și infrastructura, nu doar domeniul. Contează mai mult mentalitatea: jurnalul sau sit-ul tău e centrul, iar rețelele sociale sunt periferia.

Dacă folosești WordPress, există plugin-uri care pot distribui automat postările pe diverse rețele în momentul publicării. Dacă preferi o soluție mai flexibilă, instrumente ca n8n sau Make pot monitoriza RSS-ul jurnalului tău și pot face distribuirea automat, fără niciun efort suplimentar din partea ta după configurarea inițială.

Cel mai important lucru e să îți schimbi obiceiul: în loc să deschizi aplicația de Mastodon sau Bluesky când vrei să scrii ceva mai lung, deschide editorul jurnalului tău. Scrie acolo. Și lasă automatizarea să se ocupe de restul.

**** O filozofie, nu doar o tehnică

POSSE nu e doar o metodă de publicare - e o atitudine față de propria prezență digitală. E alegerea de a nu lăsa platformele să decidă în locul tău ce se întâmplă cu gândurile și munca ta. E recunoașterea că rețelele sociale sunt utile, dar nu sunt de neînlocuit, și că singurul loc cu adevărat stabil pe internet e cel pe care îl controlezi tu.

Eu am ajuns la această convingere pe un drum mai lung, care a trecut prin renunțarea treptată la serviciile marilor corporații și prin construirea unui homelab care găzduiește o bună parte din viața mea digitală. Dar nu trebuie să mergi atât de departe ca să beneficiezi de ideea de bază. Un jurnal pe un domeniu propriu și un pic de automatizare sunt suficiente pentru a începe.

Conținutul tău merită să existe într-un loc sigur, pe care îl stăpânești tu. Tot restul e doar distribuție.

** 2026-04-07T12:20:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: internet elvetia infrastructura romania
:END:

*** De ce Elveția are internet de 25 Gbit și America nu

Am dat peste un articol scris de Stefan Schüller - [[https://sschueller.github.io/posts/the-free-market-lie/][/The Free Market Lie: Why Switzerland Has 25 Gbit Internet and America Doesn't/]] - și chiar livrează ce promite. Nu e un text despre tehnologie în sine, ci despre cum ajunge infrastructura unui stat să fie excelentă sau mediocră în funcție de decizii politice și de reglementare. Merită citit în original, dar vreau să dezvolt câteva idei de acolo și să le pun în context.

**** Monopolul natural și dilema infrastructurii

Punctul central al articolului pleacă de la un concept economic destul de simplu, dar adesea ignorat în dezbaterile despre „piața liberă": monopolul natural. Există industrii în care construirea infrastructurii costă atât de mult, iar costul de a servi un client suplimentar este atât de mic, încât a lăsa mai mulți competitori să construiască infrastructuri paralele nu produce concurență reală - produce risipă.

Apa și electricitatea sunt exemplele clasice. Nimeni nu propune serios să sape trei rețele de apă paralele pe aceeași stradă, una pentru fiecare companie. Logica e clară: construiești infrastructura o singură dată, ca activ neutru și partajat, și lași companiile să concureze la nivelul serviciilor oferite peste acea infrastructură.

Internetul prin fibră optică se încadrează perfect în această categorie. Și tocmai în felul în care diferite state au ales să trateze această realitate stă explicația pentru decalajele enorme pe care le vedem azi.

**** Trei modele, trei rezultate

Articolul lui Schüller compară trei abordări: cea americană, cea germană și cea elvețiană.

În Statele Unite, lipsa reglementării a dus la monopoluri teritoriale. Comcast acoperă o zonă, Spectrum altă zonă, AT&T o a treia. Pe hârtie există „concurență„, în realitate e un cartel în care fiecare operator deține teritoriul lui și consumatorul nu are de ales. Conexiunile sunt adesea de tip P2MP - adică partajate cu zeci de vecini - ceea ce înseamnă că „gigabitul" din reclamă devine 200 Mbit seara când toată lumea se uită la Netflix.

Germania, deși asociată cu reglementare excesivă, a ales modelul greșit de reglementare: a încurajat concurența la nivelul infrastructurii fizice, nu la nivelul serviciilor. Rezultatul e că mai multe companii sapă tranșee paralele pe aceeași stradă, cheltuind miliarde pe infrastructuri redundante în loc să investească în viteză și acoperire mai bună.

Elveția a ales altceva. Infrastructura fizică - fibra din pământ - este tratată ca activ neutru, construit o singură dată, adesea de entități publice sau semi-publice. Fiecare locuință primește patru fire de fibră dedicate, într-o conexiune punct-la-punct care nu este partajată cu nimeni. Aceste fire se termină într-un nod deschis, neutru, la care orice ISP se poate conecta în condiții egale. Init7, Swisscom, Salt sau un operator local mic - toți au acces la același fir fizic care intră în locuința ta. Schimbi providerul cu un simplu telefon, fără să vină vreun tehnician și fără ca cineva să sape strada din nou.

Rezultatul? Elveția are acum conexiuni rezidențiale de 25 Gbit/s, simetrice, dedicate, la prețuri rezonabile, cu concurență reală între zeci de provideri.

**** Nu e mai puțin capitalism, e capitalism mai bun

Asta e ideea pe care mi-am tot rulat-o în cap după ce am citit articolul. Modelul elvețian nu e anti-capitalist - e mai capitalist decât modelul american. Concurența există acolo unde are sens economic să existe: la nivelul serviciilor, prețurilor, calității suportului. Nu la nivelul infrastructurii, unde concurența nu produce valoare, ci risipă.

Piața liberă funcționează când există concurență reală. Dar într-un monopol natural, dacă nu reglementezi accesul la infrastructură, nu obții piață liberă - obții monopol. Operatorul dominant nu are niciun stimulent să îmbunătățească serviciul atâta timp cât nu ai alternativă.

Un detaliu interesant din articol: în 2008, chiar Swisscom - operatorul dominant - a fost cel care a propus modelul cu patru fire punct-la-punct, argumentând că o singură fibră ar crea un monopol și că reglementarea ar fi necesară. Evident, în 2020 compania a încercat să treacă la un model P2MP care ar fi eliminat practic accesul fizic al competitorilor. Init7, un ISP mic, a depus plângere la autoritatea de concurență elvețiană. Swisscom a pierdut în instanță, a primit o amendă de 18 milioane de franci și a fost obligată să revină la arhitectura originală.

**** Unde se situează România

România e un caz interesant în acest peisaj. Suntem de ani buni în topul european la viteze medii de internet, cu prețuri mici și penetrare mare a fibrei în orașe. Asta nu s-a întâmplat din întâmplare - a existat o piață relativ deschisă în care operatori mici au putut intra și construi rețele concurente, cel puțin în mediul urban. RDS/Digi a jucat rolul perturbatorului de piață care a forțat prețuri mici.

Dar infrastructura din România are și vulnerabilități. Acoperirea în rural rămâne slabă, unde nu există stimulent comercial pentru investiții private și unde modelul de infrastructură partajată ar putea funcționa excelent cu sprijin public. Iar concentrarea pieței e în creștere - ceea ce ar putea eroda treptat avantajele actuale dacă nu există reglementare adecvată.

Articolul lui Schüller nu oferă o rețetă universală, dar pune bine în evidență că infrastructura de internet e o problemă de politică publică, nu doar de piață. Statele care au înțeles asta la timp au cetățeni cu internet mai bun și mai ieftin. Cele care au lăsat lucrurile să meargă de la sine au monopoluri scumpe și conexiuni mediocre.

** 2026-04-07T19:37:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux tuxpulse open-source
:END:

*** TuxPulse 4.0 - de la un tool de curățare la o aplicație de sistem completă

Când am scris prima oară despre TuxPulse, era la [[/tuxpulse-v30-un-app-store-pentru-linux-direct-din-terminal-grafic][versiunea 3.0]] și tocmai primise un app store integrat, suport pentru mai multe distribuții și o arhitectură nouă care separa interfața grafică de operațiunile cu privilegii de root. De atunci, proiectul s-a mișcat repede - poate mai repede decât m-aș fi așteptat pentru o aplicație atât de tânără. În intervalul dintre 20 martie și 7 aprilie 2026 au apărut nu mai puțin de șapte versiuni noi, iar ultima dintre ele, v4.0, a adus suficiente schimbări ca să merite o privire mai atentă.

**** Cum arată drumul de la v3.0 la v4.0

Versiunile 3.1 și 3.2 au venit la câteva zile după 3.0 și au rezolvat lucruri concrete din tab-ul Installer: interfața a început să facă distincție vizuală între aplicațiile instalate și cele care nu sunt pe sistem, logica de căutare a fost ajustată ca să verifice mai întâi pachetele native și abia apoi Flatpak, iar interfața afișează acum câteva statistici de bază - câte aplicații sunt în catalog, câte sunt instalate, câte nu sunt și câte ai selectat pentru o operațiune. Tot atunci a fost rezolvată și o problemă cu modul în care se afișau aplicațiile în Installer.

Versiunea 3.3 a rezolvat o problemă mai serioasă: după ce rulai funcția de mentenanță completă, interfața intra uneori în blocare. Cauza era că ~run_full_maintenance()~ construia un script care executa pe rând ~apt update~, ~apt full-upgrade~, ~apt autopurge~, ~apt autoremove~ și ~apt autoclean~, plus ~flatpak update~ dacă Flatpak era prezent pe sistem. Pe un sistem Linux Mint, Debian sau Ubuntu folosit într-o sesiune grafică, o astfel de secvență de comenzi putea face aplicația să pară complet blocată, iar v3.3 a venit tocmai pentru a rezolva asta.

Versiunea 3.4, lansată pe 29 martie 2026, s-a concentrat pe tab-ul Install, care a primit mai multe categorii și aplicații, un sistem de instalare cu prioritate clară pentru pachetele native față de Flatpak și o căutare care afișează rezultatele instantaneu, fără să aștepți ca aplicația să termine de scanat.

Versiunea 3.5 a rezolvat o problemă cu lansarea rapidă a aplicației, iar versiunea 3.6, apărută pe 6 aprilie 2026, a adus ceva util pentru oricine vrea să știe ce rulează pe sistemul lui: o secțiune About unde poți vedea versiunea instalată, ultima versiune disponibilă, locația proiectului și informații despre dezvoltator. Tot în 3.6 s-a lucrat la timpul de pornire și la viteza de schimbare a limbii.

**** Ce aduce TuxPulse 4.0

Pe 7 aprilie 2026, Eoliann a publicat v4.0 ca release „Latest", iar saltul la o versiune majoră are sens, pentru că schimbările din interfață și din comportamentul aplicației sunt suficient de mari ca să nu mai fie vorba de un simplu patch.

Cea mai vizibilă schimbare ține de navigare: tab-urile au fost mutate dintr-un rând orizontal într-un meniu din sidebar. Este un model de interfață mai familiar pentru aplicațiile de desktop și face navigarea mai logică atunci când numărul de secțiuni crește. Butoanele din Quick Actions au fost mutate în Maintenance, curățând astfel zona principală a interfeței, și au primit text wrapping, ceea ce înseamnă că textul nu mai este tăiat pe ecrane mai mici sau când eticheta e mai lungă.

La nivel funcțional, două dintre problemele cele mai deranjante au fost rezolvate în v4.0: acțiunile din Disk și cele din Install nu mai blochează interfața în timp ce rulează. Dacă ai folosit versiuni anterioare și ți s-a părut că aplicația îngheață când dai o comandă mai lungă, în v4.0 problema asta dispare.

Tot în v4.0 a apărut opțiunea de a comuta între Dark Mode și Light Mode, iar secțiunea About introdusă în v3.6 a fost refăcută complet.

**** De ce merită să treci la v4.0

Dacă folosești deja TuxPulse, motivul principal pentru actualizare este stabilitatea. Faptul că operațiunile mai lungi nu mai blochează interfața schimbă simțitor experiența de zi cu zi - nu mai ai senzația că ceva s-a blocat atunci când dai o comandă care durează mai mult.

Dacă nu ai încercat TuxPulse până acum, versiunea 4.0 este o versiune suficient de matură și de stabilă de la care să începi. Aplicația funcționează pe Debian, Ubuntu, Linux Mint, Arch Linux, Fedora și openSUSE, se instalează dintr-un fișier ~.deb~ sau din codul sursă și poate fi descărcată de pe [[https://github.com/eoliann/TuxPulse/releases][pagina de releases de pe GitHub]].

Proiectul este activ, se mișcă repede și merită urmărit. adymedia.ro a scris un [[https://adymedia.ro/blog/tuxpulse-4-0-update-de-la-v3-4/][articol detaliat despre v4.0]] dacă vrei o altă perspectivă

** 2026-04-08T13:58:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: ai inteligenta-artificiala piata-muncii
:END:

*** AI și panica locurilor de muncă

Dacă stai cât de cât pe rețelele sociale sau citești știri despre tehnologie, probabil ai dat peste același tip de postare: AI-ul va elimina doctorii, avocații, programatorii, șoferii și aproape orice altă meserie la care te-ai gândit. Unii entuziaști din tech spun asta cu o asemenea convingere, încât e greu să nu te ia cu griji.

Și înțeleg de ce lumea e îngrijorată. Părinții nu știu ce meserie să le recomande copiilor, tinerii nu știu dacă are sens să se apuce de o facultate sau un domeniu care poate că nu va mai exista când termină. E o întrebare legitimă.

Numai că am mai văzut această panică și înainte.

Când a apărut mașina cu aburi, muncitorii din fabrici erau convinși că rămân fără rost. Când tractorul a înlocuit munca la câmp, lumea se întreba ce se va alege de cei care trăiau din agricultura manuală. Când calculatoarele personale au intrat în birouri, contabilii și dactilografele simțeau că pământul le fuge de sub picioare.

De fiecare dată, lucrurile s-au schimbat cu adevărat. Unele meserii au dispărut sau s-au transformat atât de mult, încât mai păstrează doar numele. Dar în locul lor au apărut altele pe care nimeni nu le anticipase, iar lumea a mers mai departe.

Nu vreau să zic că de data asta nu e nimic diferit. AI-ul evoluează mai repede decât orice tehnologie anterioară și, spre deosebire de tractor sau de mașina industrială, afectează și munca intelectuală, nu doar pe cea fizică. Asta e o schimbare reală și ar fi naiv să o ignorăm.

Dar e o diferență mare între „lucrurile se schimbă și trebuie să ne adaptăm„ și „totul va dispărea și nu mai are rost să faci nimic". Prima e adevărată. A doua e o exagerare care îți face mai mult rău decât bine.

Oamenii s-au recalificat mereu. Bunicii noștri au trecut de la plug la tractor fără să fi făcut vreun curs de reconversie profesională. Părinții noștri au învățat să lucreze cu calculatorul la o vârstă la care mulți ar fi zis că e prea complicat. Noi vom învăța să lucrăm cu AI-ul.

Avem și un avantaj față de generațiile anterioare: accesul la resurse de învățare e mai mare ca oricând. Poți să înveți aproape orice online, gratuit sau la un cost mic. Singura barieră reală e dacă vrei sau nu.

Dacă ești îngrijorat, încearcă să nu te uiți prea mult la scenariile catastrofice de pe internet. Istoria a arătat că omul se adaptează, că apar locuri de muncă noi și că valurile tehnologice, oricât de mari, nu au lăsat în urmă o lume fără muncă. Au lăsat o lume diferită, dar nu neapărat mai rea.

Lumea merge mai departe. A făcut-o mereu.

** 2026-04-09T17:25:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: open-source linux ai supply-chain
:END:

*** De la Catedrală la Catacombe

Nu am treabă cu programarea și nici nu lucrez în IT, dar am dat peste câteva articole care m-au prins și am rămas să citesc până la capăt. Primul a fost [[https://nesbitt.io/2026/04/06/the-cathedral-and-the-catacombs.html][The Cathedral, the Bazaar, and the Catacombs]] al lui Andrew Nesbitt, care extinde o metaforă mai veche pe care o știam vag - și tot citind am ajuns să înțeleg lucruri pe care credeam că le știam deja.

**** Catedrala și Bazarul

Știu că există cartea [[http://www.catb.org/~esr/writings/cathedral-bazaar/][The Cathedral and the Bazaar]], scrisă de Eric S. Raymond și publicată prima dată ca eseu în 1997, dar crezusem că este despre Linux și open source în general. De fapt este despre *cum se construiește software*, iar Linux e doar exemplul care demonstrează că un anumit mod de a lucra funcționează mai bine decât altul.

Modelul *Catedralei* este cel clasic - o echipă mică, bine organizată, lucrează în liniște și lansează programe rafinate la intervale mari de timp. Proiectul GNU al lui Richard Stallman era exemplul tipic: arhitectură gândită cu atenție, control strict, calitate ridicată, dar ritm lent.

Modelul *Bazarului* descrie exact opusul - felul în care Linux s-a construit: cod publicat devreme și frecvent, contribuitori din toată lumea, discuții publice, iterații rapide. Pe hârtie nu ar fi trebuit să funcționeze, dar a funcționat extraordinar de bine. Din acest model s-a născut și *Legea lui Linus*: /given enough eyeballs, all bugs are shallow/ - cu suficienți oameni care se uită la cod, orice problemă devine ușor de găsit. ESR a botezat-o astfel în onoarea lui Linus Torvalds, iar ea a rămas până astăzi argumentul tehnic central al dezvoltării open source.

**** Al treilea model: Casa Misterelor

Până de curând, discuția se oprea aici. Dar Drew Breunig a adăugat în martie 2026 [[https://www.dbreunig.com/2026/03/26/winchester-mystery-house.html][un al treilea model]], inspirat de o clădire reală din San Jose, California - Winchester Mystery House, reședința Sarei Winchester, văduva moștenitorului fabricantului de arme Winchester.

Sarah Winchester a construit această casă timp de 38 de ani neîntrerupt, fără arhitect, ghidată exclusiv de propriile gusturi și de banii pe care îi avea din belșug. Rezultatul este o clădire cu 160 de camere, scări care duc în tavan, uși care se deschid spre perete și coridoare care nu duc nicăieri. Nu pentru că Sarah era nebună, ci pentru că fiecare decizie avea sens local, în momentul în care era luată, fără nicio grijă față de ansamblul final.

Breunig observă că mulți programatori din era AI construiesc exact în felul acesta. Când un agent de cod poate genera 1.000 de linii pe commit - față de cele 10-30 pe care le scrie un om pe zi - costul codului scade dramatic și nu mai ai nevoie de echipă, de plan de ansamblu sau de feedback extern. Construiești ce vrei, pentru tine, ghidat de propriile nevoi. Rezultatul este un program *idiosincratic*, *sprawling* și, în fond, distractiv de construit - exact ca o casă a misterelor.

Problema cu acest model nu este că produce cod prost în mod necesar, ci că singurul feedback disponibil ești tu însuți. Legea lui Linus se bazează pe ochi externi, pe oameni care privesc codul din unghiuri diferite. Dacă singura buclă de feedback ești tu, dacă singura buclă de feedback ești tu, viteza e maximă, dar perspectivele sunt zero.

**** Catacombele, pe care toată lumea le ignoră

Și ajungem la ideea care m-a mirat cel mai tare, cea a lui Nesbitt. El observă că în aproape 30 de ani de discuții despre Catedrală și Bazar, nimeni nu a scris despre ce se află sub ambele modele - *rețeaua de dependențe tranzitive*, pe care Nesbitt o numește Catacombele.

Un proiect JavaScript obișnuit trage sute de dependențe pe care nimeni din echipă nu le-a citit vreodată, scrise de oameni pe care nu i-a auzit nimeni niciodată, actualizate ultima dată acum câțiva ani de un întreținător care aproape că a uitat că pachetul respectiv există. Și totuși, acel pachet ține în picioare tot ce ai construit deasupra lui.

Legea lui Linus presupune că există ochi care se uită. Dar în catacombe nu se uită nimeni sistematic - nici arhitecții din Catedrală, nici mulțimea din Bazar. Și tocmai de aceea catacombele devin vectori de atac. Backdoor-ul xz din 2024 nu a forțat nicio ușă principală - un co-întreținător a petrecut doi ani câștigând încrederea comunității pentru o bibliotecă de compresie aflată adânc în rețeaua de dependențe al aproape oricărui sistem Linux, iar codul malițios a intrat prin acea ușă laterală, nevăzută de nimeni.

Nesbitt arată că nici modelul Casei Misterelor nu ajută la rezolvarea problemei - din contră, o agravează. Agenții de cod trag dependențe mult mai agresiv decât ar face-o un om, extind această rețea în direcții pe care e greu să le revizuiești chiar și în principiu, și nu au niciun stimulent să se întrebe ce se află sub fundație.

**** Ce rămâne

Cele trei modele descriu cum se construiesc programele - cine participă, ce forță economică sau tehnologică face procesul posibil, cum arată feedback-ul. Catacombele nu sunt un al patrulea model, ci un strat care există indiferent de modelul ales, comun tuturor. Poți construi o Catedrală sau un Bazar sau o Casă a Misterelor - sub toate există același labirint de tuneluri pe care nimeni nu l-a proiectat ca întreg și pe care puțini îl înțeleg cu adevărat.

Internetul a ieftinit coordonarea și ne-a dat Bazarul. AI-ul a ieftinit codul și ne-a dat Casa Misterelor. Ce nu am rezolvat încă este cum să facem catacombele mai puțin opace - și asta pare să fie problema următorilor ani. Eu unul nu am nicio soluție, dar mi se pare că e o întrebare care merită pusă și de oameni din afara domeniului.

** 2026-04-10T10:57:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux self-hosting nextcloud systemd
:END:

*** Se demonta HDD-ul extern atașat la NUC

De două ori în același număr de săptămâni, m-am trezit cu Nextcloud inaccesibil și cu un mesaj de eroare despre directorul de date invalid. De fiecare dată, cauza era aceeași: HDD-ul extern pe care îl folosesc ca stocare principală pe thinkserver nu mai era montat.

Prima dată am crezut că am uitat să-l adaug în ~/etc/fstab~. L-am montat manual, am adăugat intrarea corectă cu opțiunile ~defaults,nofail~ și am crezut că am rezolvat problema. La câteva zile distanță, același scenariu. De data aceasta era clar că ceva mai adânc nu funcționează cum trebuie.

**** Ce spuneau jurnalele

Am rulat ~sudo journalctl -b | grep -i "mnt\|sd\|fstab\|mount"~ și răspunsul a fost imediat. La ora 6:36 dimineața pe 4 aprilie, și din nou la 6:20 pe 9 aprilie, apăreau aceste mesaje în jurnal:

#+BEGIN_SRC 
device offline error, dev sdb, sector 0 op 0x1:(WRITE)
EXT4-fs (sdb1): shut down requested (2)
Aborting journal on device sdb1-8.
systemd: Unmounting mnt-data.mount - /mnt/data...
systemd: mnt-data.mount: Deactivated successfully.
#+END_SRC

Kernelul detecta că device-ul a dispărut brusc în timp ce scria pe el, oprea jurnalul EXT4 ca să nu corupă datele, și demonta partiția în mod de urgență. HDD-ul se reconecta imediat după, dar cu un alt device name - ~sdb~ devenea ~sdc~ și invers - iar systemd nu îl remonta automat.

Problema nu era în ~fstab~. Problema era că HDD-ul se deconecta fizic.

**** Cauza: USB autosuspend

HDD-ul este conectat printr-un adaptor USB-SATA cu chipset JMicron JMS578. Linux are o funcție numită USB autosuspend care pune device-urile USB în sleep după o perioadă de inactivitate pentru a economisi energie. Valoarea implicită pe acest sistem era de 2000 de milisecunde - adică 2 secunde de inactivitate erau suficiente pentru a suspenda adaptorul.

În timpul zilei, cu containere Docker care accesează constant datele de pe HDD, autosuspend-ul nu apuca să intre în acțiune. Dar noaptea, după ore de inactivitate, adaptorul intra în sleep și nu se trezea corect atunci când kernelul încerca să scrie pe el. Rezultatul era ~device offline error~ și demontarea de urgență.

Am confirmat că autosuspend-ul era activ cu:

#+BEGIN_SRC bash
for d in /sys/bus/usb/devices/*/idVendor; do
  vendor=$(cat $d)
  if [ "$vendor" = "152d" ]; then
    dir=$(dirname $d)
    echo "autosuspend_delay_ms: $(cat $dir/power/autosuspend_delay_ms)"
  fi
done
#+END_SRC

Rezultatul: ~autosuspend_delay_ms: 2000~.

**** Rezolvarea

Soluția este să forțezi device-ul USB să rămână activ permanent prin setarea ~power/control~ la valoarea ~on~:

#+BEGIN_SRC bash
for d in /sys/bus/usb/devices/*/idVendor; do
  vendor=$(cat $d)
  if [ "$vendor" = "152d" ]; then
    dir=$(dirname $d)
    echo on | sudo tee $dir/power/control
  fi
done
#+END_SRC

Cu ~control: on~, valoarea ~autosuspend_delay_ms~ este ignorată complet, indiferent ce valoare are.

Pentru ca setarea să persiste după reboot, am creat o regulă udev:

#+BEGIN_SRC bash
sudo nano /etc/udev/rules.d/99-usb-hdd-nosuspend.rules
#+END_SRC

Cu conținutul:

#+BEGIN_SRC 
ACTION=="add", SUBSYSTEM=="usb", ATTR{idVendor}=="152d", ATTR{idProduct}=="0578", ATTR{power/autosuspend_delay_ms}="-1", ATTR{power/control}="on"
#+END_SRC

Valorile ~idVendor~ și ~idProduct~ le-am obținut din ~lsusb~. Regula se aplică de fiecare dată când adaptorul este detectat de sistem, fie la boot, fie după o reconectare fizică.

Am reîncărcat regulile udev și am remontat HDD-ul:

#+BEGIN_SRC bash
sudo udevadm control --reload-rules
sudo mount -a
#+END_SRC

**** Ce am învățat

Un HDD extern conectat prin USB nu se comportă la fel ca unul intern conectat SATA. Kernelul îl tratează ca pe orice alt device USB și îi aplică politicile de economisire a energiei, indiferent că pe el rulează date critice pentru servicii. Opțiunea ~nofail~ din ~fstab~ este utilă - împiedică sistemul să se blocheze la boot dacă HDD-ul nu e disponibil - dar nu face nimic pentru a preveni demontarea în timpul funcționării.

Dacă folosești un HDD extern ca stocare pentru servicii self-hosted, autosuspend-ul USB este primul lucru pe care trebuie să-l dezactivezi.

** 2026-04-10T13:21:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux franta suveranitate-digitala microsoft
:END:

*** Franța renunță la Windows și trece pe Linux

Pe 8 aprilie 2026, guvernul francez a făcut un anunț pe care mulți dintre noi îl așteptau de mult timp: [[https://www.numerique.gouv.fr/sinformer/espace-presse/souverainete-numerique-reduction-dependances-extra-europeennes/][DINUM]], direcția interministerială pentru digitalizare a Franței, a anunțat oficial că statul va abandona Windows-ul în favoarea Linux pe stațiile de lucru guvernamentale. Nu e un zvon, nu e un pilot izolat undeva într-un colț de minister - e o declarație formală, publicată pe situl oficial al guvernului, cu ministri care semnează și cu termene concrete.

Contextul mai larg este că Franța vrea să-și reducă dependența față de tehnologiile digitale din afara Europei, iar această mișcare face parte dintr-o strategie mai amplă de suveranitate digitală. Ministrul David Amiel a spus-o destul de direct: statul nu mai poate accepta să depindă de soluții ale căror reguli, tarife și evoluții nu le controlează nimeni din Europa. Suveranitatea digitală nu mai e o opțiune, e o necesitate - cam ăsta e mesajul.

Concret, DINUM va coordona un plan interministerial, iar fiecare minister (inclusiv operatorii publici) trebuie să-și formalizeze propriul plan până în toamnă, acoperind mai multe domenii: stațiile de lucru, uneltele de colaborare, antivirusul, inteligența artificială, bazele de date, virtualizarea și echipamentele de rețea. Practic, un audit complet al dependențelor tehnologice, cu un calendar clar pentru reducerea lor.

Nu e vorba doar de desktop-uri, [[https://linuxiac.com/france-launches-government-linux-desktop-plan-as-windows-exit-begins/][cum explică și cei de la Linuxiac]]. Franța poziționează adoptarea Linux-ului ca parte dintr-o politică mai largă axată pe suveranitate și interoperabilitate. Paralel cu asta, Casa Națională de Asigurări de Sănătate migrează cei 80.000 de angajați ai săi către unelte din suita interministerială suverană - Tchap, Visio și FranceTransfert - iar platforma de date de sănătate urmează să fie mutată pe o soluție de încredere până la finalul lui 2026.

Ce distribuție Linux vor folosi? Deocamdată nu se știe, decizia urmând să vină ceva mai târziu, pe măsură ce fiecare minister își conturează planul propriu. Primele „întâlniri industriale ale digitalului" sunt programate pentru iunie 2026, unde se vor formaliza coalițiile public-privat pentru suveranitate europeană.

Ce mi se pare important de subliniat e că nu vorbim despre o aventură idealistă a unor entuziaști Linux dintr-un birou oarecare, ci despre o decizie politică la cel mai înalt nivel, cu responsabilități clare și termene asumate public. E genul de mișcare pe care, dacă o face o țară de talia Franței, devine greu de ignorat și pentru celelalte guverne europene.

Și inevitabil mă gândesc la România, care plătește în continuare licențe Microsoft din bani publici, fără ca subiectul să ajungă vreodată cu adevărat pe agenda nimănui. Nu cer miracole, dar măcar o discuție serioasă la nivel guvernamental despre suveranitate digitală și soluții open source ar fi un început. Franța a demonstrat că se poate, că există voință politică și că nu e nevoie să aștepți ca Microsoft să-ți spună când și cum îți upgradezi infrastructura. Rămâne de văzut dacă și la noi se trezește cineva la un moment dat.

** 2026-04-10T15:04:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: sua trump geopolitica
:END:

*** Scurte despre SUA

Am mai citit câteva știri despre războiul din Iran. De această dată SUA a arătat cât de slabă este. Și pierde un război important și acest lucru îl vede China și Rusia, dar și Europa.

Europa sper să învețe ceva din acest lucru și din toate experiențele cu SUA de când Trump este Președinte.

** 2026-04-11T09:53:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: confidentialitate session mesagerie criptare
:END:

*** Session are 90 de zile să supraviețuiască

Pe 9 aprilie 2026, ultimul angajat plătit al Session Technology Foundation (STF) și-a încheiat ultima zi de muncă. De atunci, una dintre cele mai serioase alternative private la WhatsApp și Signal este dezvoltat exclusiv de voluntari, cu infrastructura finanțată doar până pe 8 iulie 2026. Dacă până atunci nu sunt strânși 1 milion de dolari, proiectul se închide.

**** Ce este Session

Session este un messenger open source, criptat end-to-end, care nu îți cere nici număr de telefon, nici adresă de email pentru a-l folosi. La înregistrare primești pur și simplu un ID generat aleatoriu. Mesajele nu trec printr-un server central, ci printr-o rețea de tip onion routing - similar cu Tor - ceea ce face ca metadatele să nu fie colectate deloc. Cine vorbești, când, cu cine - nimic din toate astea nu ajunge nicăieri.

Peste 1,5 milioane de oameni îl folosesc lunar. A fost descărcat de peste 13 milioane de ori. A ajuns un instrument important pentru jurnaliști, activiști și cetățeni din țări unde guvernele blochează sau monitorizează comunicațiile. În perioada conflictului din Iran, echipa Session a înregistrat în jur de 50.000 de conturi noi pe zi, doar din acea regiune.

**** Cum s-a ajuns aici

Chris McCabe, co-fondatorul Session, a publicat în martie 2026 un apel personal în care explica situația fără menajamente: organizațiile care stau în spatele proiectului au trecut prin ani dificili, iar supraviețuirea lui nu mai este garantată. El cerea ca fiecare utilizator să contribuie cu cel puțin un dolar - dacă toți cei care folosesc aplicația ar fi făcut asta, problema ar fi fost rezolvată pe loc.

Nu s-a întâmplat. Comunitatea a donat, dar insuficient. Până la data de față, STF a primit aproximativ 65.000 de dolari - bani care ajung să țină infrastructura de bază în viață până pe 8 iulie, dar nu și să plătească programatori.

Rezultatul este că dezvoltarea este oprită. Nu vor fi lansate versiuni noi în această perioadă. Defectele existente vor rămâne cel mai probabil nerezolvate. Funcționalitățile în lucru - Protocol v2, care aduce forward secrecy, criptografie post-quantum și gestionare îmbunătățită a dispozitivelor, și Session Pro, un abonament premium menit să asigure sustenabilitate financiară pe termen lung - au fost înghețate.

**** De ce contează

Trăim într-un moment în care supravegherea digitală devine tot mai normalizată. Platforma pe care o folosești pentru a comunica cu familia, cu colegii, cu prietenii nu e neutră - fiecare mesaj trimis printr-un serviciu centralizat poate fi, la un moment dat, accesat, interceptat sau folosit împotriva ta.

Session nu e perfect. Are probleme de adopție, interfața nu e la fel de șlefuită ca Signal, și modelul de finanțare s-a dovedit fragil. Dar ideea din spatele lui - un messenger care nu știe cine ești și nu poate ști cu cine vorbești - rămâne valoroasă. Și e greu de înlocuit.

Dacă proiectul dispare, codul rămâne pe GitHub. Poate că cineva va continua. Poate că nu. Dar o comunitate de 1,5 milioane de utilizatori activi care nu reușește să strângă 1 milion de dolari pentru a salva un instrument care îi protejează spune ceva despre cât de mult prețuim cu adevărat confidențialitatea - nu în vorbe, ci în fapte.

Dacă proiectul îți pare valoros, STF acceptă donații la [[https://getsession.org/donate][getsession.org/donate]]. Termenul limită e 8 iulie 2026.

** 2026-04-11T11:19:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux linux-mint cinnamon
:END:

*** Linux Mint 22.3 Cinnamon

[[/media/linux-mint-223-cinnamon_linux-mint-22.3-cinnamon-desktop.png][Linux Mint 22.3 Cinnamon - Desktop]]
[[/media/linux-mint-223-cinnamon_linux-mint-22.3-cinnamon-terminal-file-manager.png][Linux Mint 22.3 Cinnamon - Terminal & File Manager]]

** 2026-04-13T15:54:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux tuxpulse rust open-source
:END:

*** TuxPulse: de la un proiect personal la o aplicație serioasă

Există proiecte open-source care apar, bifează câteva stele pe GitHub și dispar la fel de discret cum au venit. TuxPulse nu este unul dintre ele. De-a lungul a șase versiuni majore, proiectul a trecut printr-o transformare pe care puțini ar fi anticipat-o la început - de la un experiment în Python la o rescriere completă în Rust, după un audit de securitate care a pus totul sub semnul întrebării.

**** Un proiect construit în public, cu tot ce implică asta

TuxPulse a pornit modest, ca un exercițiu personal al dezvoltatorului. Prima versiune nu impresiona prin complexitate, dar stabilea un punct de plecare. Ceea ce a urmat a fost un proces vizibil pentru oricine urmărea repository-ul: versiunile s-au succedat rapid, fiecare aducând câte ceva în plus față de precedenta.

Momentul care a dat cu adevărat sens proiectului a fost [[/tuxpulse-v30-un-app-store-pentru-linux-direct-din-terminal-grafic][v3.0]], când a apărut un catalog de aplicații cu posibilitatea de instalare cu un singur clic - sau în lot, dacă voiai mai multe deodată. Nu mai era un script de sistem oarecare, ci un tool cu o utilitate concretă. [[/tuxpulse-40-de-la-un-tool-de-curățare-la-o-aplicație-de-sistem-completă][Versiunea 4.0]] a adus un redesign al interfeței și o restructurare a logicii interne. Versiunile 5.x și-au propus extinderea compatibilității spre Fedora și Arch Linux.

Pe hârtie, traiectoria părea liniară și promițătoare.

**** Când un audit îți arată ce nu voiai să știi

La un moment dat, cineva din comunitate a propus un audit de securitate al aplicației. Dezvoltatorul a acceptat. Concluzia a fost dureroasă: structura internă a codului introducea vulnerabilități serioase, iar lista problemelor identificate nu era scurtă.

Reacția inițială a fost să abandoneze proiectul. Este greu să construiești ceva versiune după versiune și apoi să afli că fundația are fisuri. Dar după o scurtă perioadă de reflecție, decizia a fost să repare, nu să renunțe. Versiunea v5.2 a rezolvat problemele cele mai critice și a stabilizat temporar situația.

Temporar - pentru că soluțiile aplicate tratau simptomele, nu cauza.

**** De ce Rust

Python a fost alegerea naturală la început: accesibil, rapid de scris, suficient pentru un proiect experimental. Dar un tool de sistem care rulează cu privilegii ridicate are cerințe diferite față de un script obișnuit. Siguranța la nivel de memorie, performanța și controlul fin asupra resurselor sunt lucruri pe care Python nu le poate garanta în același mod.

Dezvoltatorul mai scrisese în Rust - o aplicație de întreținere pentru sisteme Windows. Comparând cele două experiențe, concluzia a fost clară: pentru ceea ce urma să devină TuxPulse, Rust era singura alegere care avea sens pe termen lung.

Așa că totul a luat-o de la capăt.

**** Versiunile 6.0.0 și 6.0.1

[[https://github.com/eoliann/TuxPulse/releases/tag/pr-v6.0.0][v6.0.0]] este primul pre-release al noii generații - o aplicație rescrisă integral, cu o interfață regândită și cu securitatea tratată ca prioritate de la primul rând de cod, nu ca un strat adăugat ulterior. [[https://github.com/eoliann/TuxPulse/releases/tag/pr-v6.0.1][v6.0.1]] continuă în aceeași direcție, adăugând detalii treptat.

TuxPulse nu face telemetrie, nu colectează niciun fel de date și rămâne complet gratuit și open-source. Este un proiect construit din curiozitate și menținut din principiu - exact tipul de software pe care comunitatea Linux îl merită mai des.

Dacă vreți să îl testați sau să contribuiți, codul se găsește în întregime pe [[https://github.com/eoliann/TuxPulse/releases][GitHub]].

** 2026-04-14T06:55:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: jurnal ai linux-mint
:END:

*** Nu îmi place să folosesc etichete

Acum câteva zile am primit un mail de la un urmăritor al canalului meu de [[https://makertube.net/c/thinkopen/videos][PeerTube]] și al jurnalului. Mi-a scris că îi plac articolele și că urmărește canalul cu interes, ceea ce m-a bucurat sincer, pentru că nu este ceva obișnuit să primești un mesaj de genul acesta.

Însă mailul nu s-a oprit acolo. Urmăritorul respectiv era curios - și totodată sceptic - dacă folosesc sau nu inteligența artificială pentru a scrie articolele. A menționat despre etichetele /AI Usage/ și [[https://notbyai.fyi/][/Note by AI/]], lucruri despre care am auzit, dar cărora nu le-am acordat prea multă atenție.

I-am răspuns la mail, dar nu i-am spus direct dacă folosesc sau nu AI-ul la articole, și am făcut asta dintr-un motiv simplu: din felul în care a scris, mi-am dat seama că este unul dintre acei oameni care pune etichete, fie pe oameni, fie pe lucruri, fără prea multă nuanță. Nu am nicio problemă să fiu transparent, dar nu simt nevoia să mă justific în fața cuiva care a venit deja cu o concluzie formată.

Eu nu sunt genul de om care să pună etichete, nici oamenilor și nici lucrurilor, și tocmai de aceea nu îmi plac oamenii care fac asta. Prefer să judec lucrurile după ce le înțeleg, nu după ce aud despre ele.

Acum, ca să fiu clar cu toată lumea care citește jurnalul: eu sunt o persoană simplă, îmi place comoditatea și prețuiesc orice unealtă sau lucru care îmi face viața mai ușoară. Exact din același motiv am renunțat la Arch și Fedora și am trecut la Linux Mint - nu pentru că celelalte distribuții sunt rele, ci pentru că Linux Mint îmi face viața mai simplă și mai liniștită. Același principiu îl aplic și la orice altceva, inclusiv la inteligența artificială.

Dacă folosesc AI la articole sau nu este, în primul rând, problema mea. Nu am nicio obligație față de nimeni să explic cum scriu, cu ce instrumente lucrez sau cât timp petrec în fața tastaturii. Ceea ce contează este că ceea ce ajunge publicat pe acest jurnal reflectă gândurile și experiențele mele reale, nu ale unui algoritm.

Dacă totuși cineva nu este de acord cu modul în care aleg să lucrez, îl invit respectuos să nu mai urmărească jurnalul, canalele de YouTube și PeerTube, și nici conturile de socializare. Nu îmi doresc să pierd cititori sau urmăritori, dar nici nu am de gând să îmi schimb felul de a fi sau de a lucra pentru a satisface așteptările altcuiva.

** 2026-04-15T11:25:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: big-tech confidentialitate x-twitter reddit instagram
:END:

*** Am renunțat la X, Reddit și Instagram

Dacă mă urmărești de ceva vreme pe jurnal, știi deja că am tot redus lista de servicii și platforme pe care le folosesc, mai ales pe cele ale companiilor mari care tratează utilizatorul ca pe un produs. Am scris deja [[https://thinkroot.xyz/am-inceput-sa-renunt-la-multe][cum am început să renunț]] și apoi [[https://thinkroot.xyz/am-renuntat-la-google-ce-servicii-foloseam-si-cu-ce-le-am-inlocuit][cum am renunțat la Google]], iar acum a venit rândul altor trei platforme cu care aveam o relație destul de veche: X (fostul Twitter), Reddit și Instagram.

Nu a fost o decizie luată dintr-odată, ci mai degrabă ceva ce s-a tot copt în timp, pe măsură ce observam că timpul petrecut pe aceste platforme nu îmi aducea mare lucru - poate câteva informații interesante din când în când, dar și multă agitație, conținut irelevant și senzația că derulezi la nesfârșit fără un scop anume.

**** X (fostul Twitter)

La fel ca orice rețea socială mare, X colectează o cantitate impresionantă de date despre tine - ce citești, cât timp petreci pe fiecare postare, ce legături accesezi, ce dispozitiv folosești, de unde te conectezi - și toate acestea sunt folosite pentru a construi un profil cât mai detaliat care să fie valorificat prin publicitate. Nu este nimic surprinzător în asta, este modelul de business al întregului ecosistem al rețelelor sociale, dar cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mi se părea mai greu de justificat că ofer toate aceste informații în schimbul unor postări pe care le uitam în câteva minute.

La un moment dat mi-am dat seama că deschideam aplicația mai mult din obișnuință decât din interes real, ceea ce este un semn destul de clar că era timpul să renunț și am șters contul.

**** Reddit

Reddit are o mulțime de articole și discuții interesante și recunosc că am găsit acolo conținut util de-a lungul timpului - probleme tehnice, discuții despre homelab, sfaturi despre hardware, comunități de nișă unde găseai oameni care știau exact despre ce vorbesc. Dar interesul față de conținut nu înseamnă că trebuie să ignori ce se întâmplă cu datele tale, iar Reddit colectează destul de agresiv - istoricul de navigare, postările pe care le citești chiar dacă nu interacționezi cu ele, adresa IP, dispozitivul, și tot ce se poate deduce din comportamentul tău pe platformă. Mai mult decât atât, Reddit a vândut accesul la toate datele generate de utilizatori unor companii terțe pentru antrenarea modelelor de inteligență artificială, fără să-i întrebe nimeni pe cei care au generat acel conținut. Asta mi s-a părut o limită destul de clară și, sincer, renunțarea la cont nu a fost deloc grea.

**** Instagram

Instagram era platforma pe care o deschideam destul de des, probabil din obișnuință mai mult decât din interes real. Meta este probabil cea mai agresivă companie în ceea ce privește colectarea datelor - Instagram urmărește tot ce faci în aplicație, dar și în afara ei prin pixeli de urmărire și integrări cu alte situri, combină datele cu tot ce știe Facebook despre tine și construiește un profil extrem de detaliat care merge mult dincolo de ce ai distribuit tu vreodată în mod voit. Tocmai pentru că o deschideam atât de des, mi-am dat seama că ofeream foarte multe date în schimbul unui beneficiu real destul de mic, și acesta a fost motivul principal pentru care am decis să renunț.

**** Cu ce am rămas

Acum că am renunțat și la cele trei, tabloul arată cam așa, și nu o să mint că este unul perfect din punct de vedere al confidențialității.

Facebook îl mai folosesc în principal pentru câteva grupuri interesante unde se mai întâmplă discuții care merită urmărite - altfel probabil că și acesta ar fi plecat de mult. WhatsApp este mai greu de ocolit câtă vreme toată România este acolo, și nu poți renunța la un canal de comunicare fără să pierzi legătura cu oameni reali din viața ta. Netflix îl mai țin pentru că soția îl folosește, deși în casă există și Stremio ca alternativă. YouTube rămâne pentru că am YouTube Family și pentru că nu există cu adevărat o alternativă viabilă.

Cât despre Claude AI, îl folosesc pentru că nu știu altceva mai bun în momentul de față pentru ce am eu nevoie, dar mă joc și cu alte opțiuni - Lumo AI, Mistral AI și Venice AI - ca să văd ce oferă fiecare și cum evoluează lucrurile.

La telefoane, situația este similară - Android și iOS sunt departe de ideal, iar ce mă atrage cu adevărat ar fi un Fairphone cu /e/OS, care combină un hardware reparat ușor cu un sistem de operare degooglet, sau pe viitor un Motorola cu GrapheneOS. Deocamdată nu am făcut pasul, dar ideea este acolo.

Sunt conștient că lista de mai sus nu este tocmai curată, dar renunțarea la servicii nu înseamnă că trebuie să fii perfect dintr-odată, ci că mergi pas cu pas în direcția în care crezi că e bine să mergi. Și față de acum câțiva ani, diferența este deja uriașă.

** 2026-04-15T16:19:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux self-hosting usb systemd
:END:

*** HDD-ul extern se demonta în continuare. Problema reală era altceva.

Acum câteva zile [[se-demonta-hdd-ul-extern-atașat-la-nuc][scriam despre cum HDD-ul extern atașat la Intel NUC se demonta noaptea]] din cauza USB autosuspend - nucleul punea adaptorul JMicron JMS578 în sleep după câteva secunde de inactivitate, iar când încerca să scrie pe el, primea ~device offline error~ și demonta partiția de urgență. Am dezactivat autosuspend-ul printr-o regulă udev, am adăugat ~nofail~ în fstab și am crezut că am închis subiectul.

Azi dimineață, la 6:46, același scenariu. A treia oară în trei săptămâni.

**** Ce spuneau jurnalele de data aceasta

Primul lucru pe care l-am verificat a fost dacă regula udev era activă și dacă JMicron-ul avea ~power/control~ setat la ~on~. Discul apărea în ~lsblk~ ca ~sdd~, ceea ce confirma că se reconectase singur după demontat, iar fstab folosea UUID, nu device name - deci nu era nici problema cu schimbarea numelui. Pur și simplu nu era montat.

Am rulat ~sudo journalctl -b | grep -E "mnt-data|sdd|mount"~ și am găsit ceva ce nu observasem înainte. La momentul exact al demontării, în jurnal apăreau mesaje de genul acesta:

#+BEGIN_SRC 
sdd: Failed to create/update device symlink ... ignoring: Inappropriate ioctl for device
#+END_SRC

Discul se deconecta și reconecta instantaneu - un reset cycle complet al adaptorului - iar udev nu reușea să creeze symlink-urile din ~/dev/disk/by-id/~ pentru că adaptorul nu răspundea corect la anumite comenzi SCSI. Asta era un semnal clar că problema nu era la nivelul power management-ului, ci la nivelul driverului cu care nucleul comunica cu adaptorul.

**** UAS - driverul care creează probleme pe adaptoare ieftine

Kernelul Linux suportă două moduri de comunicare cu dispozitivele de stocare USB: *BOT (Bulk-Only Transport)*, care e protocolul clasic și simplu, și *UAS (USB Attached SCSI)*, introdus pentru performanță mai bună prin paralelizarea comenzilor SCSI și reducerea latency-ului. Pe hârtie, UAS e superior. În practică, multe adaptoare USB-SATA ieftine - inclusiv cele cu chipset JMicron JMS578 - au implementări firmware defectuoase ale UAS care duc la comportamente imprevizibile: reset cycles, erori de I/O sau, cum era cazul meu, demontări bruște.

Am verificat cu ~sudo dmesg | grep -i uas~ și răspunsul a fost imediat:

#+BEGIN_SRC 
scsi host3: uas
scsi host2: uas
scsi host4: uas
#+END_SRC

Trei instanțe, câte una pentru fiecare reconectare a adaptorului din ultimele săptămâni. Nucleul detecta JMicron-ul, alegea UAS ca driver, pentru că adaptorul declara suport pentru el, și la un moment dat, în mod regulat, driverul intra în conflict cu firmware-ul adaptorului și provoca un reset.

**** Soluția: forțarea fallback-ului pe usb-storage

Linux are un mecanism de quirks prin care poți instrui kernelul să trateze anumite dispozitive diferit față de cum le-ar trata în mod normal, identificate prin ~idVendor~ și ~idProduct~. Pentru a dezactiva UAS pe JMicron JMS578 și a forța folosirea driverului ~usb-storage~ (BOT), am creat un fișier de configurare:

#+BEGIN_SRC bash
sudo nano /etc/modprobe.d/usb-storage-quirks.conf
#+END_SRC

Cu conținutul:

#+BEGIN_SRC 
options usb-storage quirks=152d:0578:u
#+END_SRC

Flag-ul ~u~ din lista de quirks înseamnă exact ~NO_UAS~ - nucleul va ignora faptul că adaptorul declară suport pentru UAS și va folosi în schimb ~usb-storage~. Valorile ~152d:0578~ sunt ~idVendor:idProduct~ ale adaptorului, obținute cu ~lsusb~.

Pentru ca modificarea să fie inclusă în initramfs și să se aplice la boot, înainte ca kernelul să încarce driverele USB, am rulat:

#+BEGIN_SRC bash
sudo update-initramfs -u
sudo reboot
#+END_SRC

După repornire, ~sudo dmesg | grep -E "uas|usb-storage|152d"~ a confirmat că totul funcționează corect:

#+BEGIN_SRC 
usb 2-4: UAS is ignored for this device, using usb-storage instead
usb-storage 2-4:1.0: Quirks match for vid 152d pid 0578: 1800000
#+END_SRC

**** Ce am înțeles greșit în primul rând

Articolul anterior nu era complet greșit - USB autosuspend poate provoca exact aceleași simptome pe același tip de adaptor și rămâne o problemă reală pe sisteme unde discul stă inactiv ore întregi. Regula udev pentru ~power/control=on~ e în continuare validă ca măsură de precauție.

Dar cauza principală a reseturilor era UAS, nu autosuspend-ul. Cele două probleme pot coexista și se pot masca reciproc, mai ales că simptomele sunt aproape identice: ~device offline error~, demontat brusc, reconectare imediată cu alt device name. Diferența e că autosuspend intra în acțiune după perioade lungi de inactivitate, în timp ce UAS putea provoca reset-ul și în mijlocul unei operații de scriere, ceea ce explica de ce problema persista chiar și după ce dezactivasem autosuspend-ul.

Dacă folosești un adaptor USB-SATA bazat pe JMicron JMS578 sau orice alt adaptor ieftin și ai probleme similare de stabilitate, primul lucru pe care ar trebui să-l verifici este dacă nucleul folosește UAS. Dacă da, dezactivarea lui prin quirks e simplă și din experiența mea rezolvă problema definitiv.

** 2026-04-18T08:14:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux romania open-source design
:END:

*** Apreciez munca, dar nu și temele

Se pare că avem câțiva români care au pus mâna pe treabă și lucrează la propriile distribuții Linux, ceea ce este un lucru cu adevărat îmbucurător. Nu este ușor să construiești o distribuție de la zero sau chiar pornind de la una deja existentă, pentru că implică timp, răbdare și destul de multă muncă în spate pe care utilizatorul obișnuit nu o vede. Două dintre aceste proiecte aflate în dezvoltare se numesc [[https://www.facebook.com/groups/linuxRO/posts/26724034293893386][*Danubix*]] (din păcate nu există niciun depozit online) și [[https://github.com/itsvlxd/RetroLinux][*RetroLinux*]], și îi felicit pe dezvoltatori pentru curajul de a se apuca de un astfel de proiect.

Acum, că am spus asta, am și ceva de criticat - nu în mod răutăcios, ci constructiv, pentru că mi se pare important să fie spus.

Problema pe care o am cu ambele distribuții este tema vizuală aleasă de dezvoltatori. Danubix folosește un verde aprins pe fond aproape negru, totul plecând de la ecranul de autentificare și continuând în terminal și în mediul desktop. RetroLinux merge pe un roz-violet, cu un aspect retro-nostalgic specific anilor '80. Nu spun că aceste culori sunt urâte în sine, dar când o singură culoare domină absolut tot ce vezi pe ecran, devine obositor după o vreme.

O temă bună nu înseamnă să alegi o culoare care îți place și să o aplici peste tot. Înseamnă să combini mai multe culori, să ai tonuri calde și neutre care să nu forțeze ochiul, care să lase conținutul să respire. Când stai ore întregi în fața ecranului - fie că scrii cod, citești documentație sau administrezi un server - ultimul lucru de care ai nevoie este o paletă de culori agresivă care să îți obosească vederea.

Și nu este o problemă exclusivă a distribuțiilor românești. Dacă mă gândesc la distribuțiile Linux în general, niciuna nu vine din cutie cu o temă cu adevărat plăcută ochiului. Fie  că sunt prea albe, fie  că prea cenușii, fie  că sunt prea negre, fie  că au culori stridente ca să pară „moderne„ sau „distincte". Nu înțeleg de unde vine această modă și de ce nimeni nu încearcă să aducă ceva mai echilibrat. Nici în comunitatea de teme pentru Linux lucrurile nu stau mult mai bine - temele plăcute, cu o paletă de culori caldă și neutră, sunt rare și greu de găsit.

Poate că tocmai de aceea cei de la Danubix și RetroLinux au ales să meargă pe un accent cromatic puternic - ca să iasă în evidență, să aibă o identitate vizuală clară. Îi înțeleg, dar tot cred că există o cale de mijloc între „gri și plictisitor„ și „o singură culoare care țipă pe tot ecranul".

Sper ca, pe măsură ce aceste distribuții evoluează, să vedem și o maturizare a laturii vizuale. Fondul tehnic există și se vede că există implicare - Danubix vine deja cu un toolkit de securitate integrat, iar RetroLinux pare să aibă un sistem propriu de gestionare a configurațiilor. Acum ar fi momentul potrivit să se lucreze și la o temă mai prietenoasă cu ochii utilizatorului care o va folosi zilnic.

[[/media/dezvoltatori-romani-de-distribuții-linux-apreciez-munca-dar-nu-și-temele_1.png][1]][[/media/dezvoltatori-romani-de-distribuții-linux-apreciez-munca-dar-nu-și-temele_2.png][2]][[/media/dezvoltatori-romani-de-distribuții-linux-apreciez-munca-dar-nu-și-temele_3.png][3]][[/media/dezvoltatori-romani-de-distribuții-linux-apreciez-munca-dar-nu-și-temele_4.png][4]]

[[/media/dezvoltatori-romani-de-distribuții-linux-apreciez-munca-dar-nu-și-temele_retrolinux-01.png][retrolinux-01]][[/media/dezvoltatori-romani-de-distribuții-linux-apreciez-munca-dar-nu-și-temele_retrolinux-02.png][retrolinux-02]]

** 2026-04-21T11:41:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: written-whisper jurnal design
:END:

*** Am schimbat cum arată jurnalul și mi-a plăcut procesul

De ceva vreme mă tot gândeam că thinkroot.xyz arată prea auster. Nu era nimic greșit în mod particular, dar ori de câte ori îl deschideam îmi dădea senzaia unui document tehnic mai degrabă decât a unui loc în care scriu cu plăcere despre lucruri care mă interesează. Fundalul era alb-gri, textul era negru, linkurile erau albastre - clasicul web din anii 2000 fără nicio personalitate.

Așa că m-am apucat să schimb câte ceva.

**** Primul lucru care s-a schimbat a fost fontul

Juralul folosea JetBrains Mono pentru absolut tot - și titluri, și navigație, și textul articolelor. JetBrains Mono e un font excelent pentru cod, dar pentru paragrafe lungi pe care le citești de plăcere nu e tocmai ideal. Literele au toate aceeași lățime, ceea ce face textul mai greu de parcurs când ai de citit mai mult de câteva rânduri.

Am trecut textul articolelor pe Figtree, un font proporțional, rotunjit, cu un caracter mai prietenos. JetBrains Mono a rămas pentru titluri, navigație, cod și toate elementele de interfață - acolo chiar se potrivește. Combinația dintre cele două mi se pare că funcționează bine, există un contrast clar între structura paginii și conținutul propriu-zis.

**** Apoi au venit culorile

Paleta veche era negru, gri și albastru. Funcțională, dar rece. Am înlocuit-o cu ceva mai cald - fundal crem, text maro-închis, accente portocaliu-terracotta. Genul de culori care îți dau senzația că citești ceva pe hârtie, nu pe un ecran de birou.

Fundalul nu e o culoare plată, ci un gradient subtil care trece prin câteva nuanțe de crem și bej. Nu e ceva care să sară în ochi, dar face pagina să pară mai puțin rigidă decât un fundal uniform.

Dark mode-ul a primit același tratament - tonuri de espresso și maro închis în loc de negrul standard, cu accente portocalii care se potrivesc cu paleta din light mode.

**** Câteva efecte care fac navigarea mai plăcută

Pe lângă culori și fonturi, am adăugat și câteva lucruri mici care nu sunt vizibile imediat dar se simt când folosești jurnalul. Titlul din header are un gradient care trece din maro în portocaliu. Linkurile din articole au un underline animat care apare de la stânga la dreapta când treci cu mouse-ul. Articolele de pe pagina principală se evidențiază ușor la hover pe desktop și la tap pe telefon. Bara de progres din partea de sus a paginii îți arată cât ai citit dintr-un articol.

Nimic spectaculos, dar împreună dau senzația că jurnalul e viu, nu static.

**** N-a mers totul din prima

Cel mai mare necaz a fost cu Safari. La un moment dat textul devenea aproape invizibil pentru că fontul nu se încărca și culorile nu se aplicau corect. Am rezolvat problema treptat, testând pe mai multe navigatoare și ajustând CSS-ul până când a arătat bine peste tot.

Brave pe iOS a dat și el bătăi de cap, dar s-a dovedit că era vorba de setările navigatorului, nu de codul meu - Shields-ul lui Brave bloca fonturile de la Google.

**** La final

Nu am făcut o schimbare dramatică - structura și logica jurnalului sunt exact la fel ca înainte. Dar acum când îl deschid îmi dă o senzație mai bună, ceea ce cred că e suficient ca să merite efortul. Un jurnal pe care îl deschizi cu plăcere e unul la care îți vine și să scrii mai des.

** 2026-04-22T18:20:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux linux-mint gnome
:END:

*** Cum schimbi directorul de salvare pentru screenshot-uri în Linux Mint

Dacă folosești Linux Mint de ceva vreme, probabil ai observat că screenshot-urile sunt salvate automat în ~~/Imagini/~ - sau într-un director similar, în funcție de limba sistemului. Pentru cei mai mulți utilizatori este suficient, dar dacă vrei să organizezi fișierele altfel sau să îndrepți capturile spre un director specific, schimbarea nu este complicată deloc.

Aplicația de screenshot implicită în Linux Mint este ~gnome-screenshot~, care se integrează bine cu mediul Cinnamon și se activează automat la apăsarea tastei ~Print Screen~. Configurația sa, inclusiv directorul de salvare, este stocată în sistemul ~gsettings~ - un strat de configurare bazat pe GSettings și dconf, utilizat de aplicațiile din ecosistemul GNOME.

Tot ce trebuie să faci este să deschizi un terminal și să rulezi:

#+BEGIN_SRC bash
gsettings set org.gnome.gnome-screenshot auto-save-directory 'file:///home/utilizator/Directorul/Tau'
#+END_SRC

Înlocuiește calea cu cea dorită, asigurându-te că directorul există deja pe disc. Dacă nu există, îl poți crea rapid cu:

#+BEGIN_SRC bash
mkdir -p ~/Directorul/Tau
#+END_SRC

De exemplu, pe sistemul meu comanda arată astfel:

#+BEGIN_SRC bash
gsettings set org.gnome.gnome-screenshot auto-save-directory 'file:///home/thinkhome/Imagini/Captură de ecran'
#+END_SRC

Caracterele speciale românești (ă, î, â, ș, ț) și spațiile din numele de directoare funcționează fără probleme în ghilimele simple, deci nu este nevoie de niciun escape special.

Poți confirma că modificarea a fost aplicată corect cu:

#+BEGIN_SRC bash
gsettings get org.gnome.gnome-screenshot auto-save-directory
#+END_SRC

Ar trebui să returneze exact calea pe care ai setat-o. Din acel moment, orice captură de ecran realizată cu tasta ~Print Screen~ va fi salvată automat în directorul respectiv, fără niciun dialog intermediar.

Este unul din acele lucruri mici care fac experiența cu Linux mai plăcută - câteva secunde de configurare și nu mai trebuie să te gândești la unde ajung capturile de ecran.

** 2026-04-23T22:16:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: bitwarden supply-chain securitate npm
:END:

*** Bitwarden CLI a fost compromis printr-un atac supply chain

Dacă folosești [[https://bitwarden.com/help/cli/][Bitwarden CLI]] în vreo automatizare de pe server, ar fi bine să citești ce s-a întâmplat ieri.

Versiunea ~2026.4.0~ a pachetului ~@bitwarden/cli~ publicată pe npm a fost compromisă ca parte dintr-un atac supply chain mai amplu, descoperit de cercetătorii de la [[https://socket.dev/blog/bitwarden-cli-compromised][Socket]] în timp ce monitorizau o campanie activă legată de Checkmarx. Practic, cineva a reușit să injecteze cod malițios direct în fișierul ~bw1.js~ din cadrul pachetului, înainte ca acesta să fie publicat oficial pe npm, iar utilizatorii care l-au descărcat în acea perioadă au primit deja versiunea infectată fără să știe.

Modul în care s-a întâmplat asta e destul de îngrijorător: atacatorii ar fi exploatat un GitHub Actions workflow din pipeline-ul CI/CD al Bitwarden, adică au intervenit direct în momentul în care se construia și publica pachetul, nu în codul sursă în sine. Exact aceeași tehnică a fost documentată anterior în [[https://checkmarx.com/blog/checkmarx-security-update-april-22/][campania Checkmarx]], unde atacatorii furau credențiale, modificau workflow-uri și extrăgeau secrete din depozite, după care republicau pachete npm compromise ca să se răspândească mai departe.

Vestea mai bună e că perioada a fost destul de scurtă. Bitwarden a confirmat că pachetul malițios a fost disponibil pe npm între 17:57 și 19:30 (ora EST) pe 22 aprilie, deci cam o oră și jumătate. Dacă nu ai descărcat pachetul exact în intervalul ăla, cel mai probabil nu ești afectat. Compania a revocat accesul compromis, a depreciat versiunea pe npm și a pornit imediat
investigația. Spun că nu există dovezi că parolele și datele salvate în Bitwarden ar fi fost accesate sau că sistemele de producție au fost atinse - problema a vizat strict doar modul în care pachetul ajungea la tine prin npm, nu codul sursă sau datele stocate.

Ce face toată situația mai serioasă e contextul mai larg al campaniei Checkmarx, descoperită împreună cu Docker și Socket. Payload-ul folosit în campanie colecta tokeni GitHub, credențiale cloud (AWS, Azure, Google Cloud), tokeni npm, chei
SSH și variabile de mediu din mediile de dezvoltare. Și mai rău, se comporta aproape ca un vierme - folosea tokenii furați ca să injecteze automat workflow-uri malițioase în alte depozite accesibile, extinzând atacul mai departe în
lanțul de distribuție software. Nu s-a confirmat încă dacă și compromiterea Bitwarden include exact același payload, dar faptul că s-a folosit exact aceeași metodă prin GitHub Actions lasă să se înțeleagă că e vorba de aceiași oameni.

Dacă ai folosit Bitwarden CLI în scripturi automate în ultimele zile, merită să verifici că nu ai versiunea ~2026.4.0~ instalată și să te uiți prin log-urile de CI/CD după activitate neobișnuită. Iar dacă există vreo șansă că pipeline-urile tale au rulat cu versiunea respectivă, cel mai bine ar fi să schimbi toate parolele și tokenii care ar fi putut fi expuși.

Supply chain attacks sunt periculoase tocmai pentru că lovesc în locul în care avem cel mai mult încredere - în uneltele pe care le folosim zilnic și în procesele automate pe care le-am construit. Bitwarden a reacționat repede și transparent, ceea ce e de apreciat, dar cazul acesta e un semnal clar că nici ecosistemul open source nu e imun la astfel de atacuri.

** 2026-04-25T15:59:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: pure-blog php claude-ai open-source
:END:

*** Am construit un director de jurnale pentru comunitatea Pure Blog

De ceva vreme folosesc [[https://pureblog.org][Pure Blog]] pentru jurnalul meu și, cu cât am descoperit mai mulți oameni care fac același lucru, cu atât mi-am dat seama că nu există niciun loc unde să le poți găsi pe toate la un loc. Câteva jurnale interesante le-am dat peste ele întâmplător, altele mi-au fost recomandate de alții, dar nu era nimic centralizat.

Așa că am decis să construiesc eu unul.

[[/media/am-construit-o-vitrină-pentru-blogurile-pureblog_Discover-Pure-Blog.png][Discover-Pure-Blog]]

Proiectul se numește [[https://discover.thinkroot.xyz][Pure Blog Discover]] și ideea e simplă: dacă ai un jurnal construit pe Pure Blog, îl poți adăuga în listă, iar vizitatorii pot descoperi jurnale noi pe care altfel nu le-ar fi găsit niciodată. Nu e nimic complicat din perspectiva utilizatorului - introduci adresa jurnalului, îi dai un nume, apeși un buton și sistemul verifică automat dacă jurnalul folosește platforma Pure Blog. Dacă da, jurnalul apare imediat în listă, fără nicio aprobare manuală din partea mea.

**** Cum funcționează verificarea automată

Partea care m-a preocupat cel mai mult a fost tocmai detecția automată, pentru că nu toți oamenii care folosesc Pure Blog au un jurnal identic cu cel implicit - mulți l-au personalizat destul de mult și nu mai rămân semne evidente că platforma de bază este Pure Blog.

Am ajuns la un sistem bazat pe punctaj: serverul descarcă pagina jurnalului trimis și caută o serie de semnale specifice platformei. Dacă găsește string-ul ~pure blog~ direct în cod, înseamnă că jurnalul nu a fost modificat radical și primește imediat punctajul maxim. Dacă jurnalul e mai personalizat, sistemul caută alte lucruri mai subtile - variabile CSS specifice temei Pure Blog, tag-ul meta generator cu valoarea Jekyll, structura HTML caracteristică și alte câteva semne mai mici. Fiecare semnal adaugă puncte și, dacă suma depășește un anumit prag, jurnalul e aprobat.

[[/media/am-construit-o-vitrină-pentru-blogurile-pureblog_Add-blog-Discover-Pure-Blog.png][Add-blog-Discover-Pure-Blog]]

Există și situații în care detecția eșuează - de obicei când cineva a modificat atât de mult tema încât nu a mai rămas nimic recognoscibil. În cazul acesta, mesajul de eroare îți explică că poți adăuga tag-ul ~<meta name="generator" content="Pure Blog">~ în template și să încerci din nou, sau să mă contactezi direct la [[mailto:discover@thinkroot.xyz][discover@thinkroot.xyz]] și adaug eu jurnalul manual.

**** Ce am folosit ca să îl construiesc

Proiectul e construit complet din PHP și JavaScript obișnuit, fără niciun framework și fără nicio bază de date - datele se salvează în fișiere JSON simple. Am ales în mod intenționat această abordare pentru că voiam ceva care să meargă pe orice hosting shared fără dependențe speciale, iar complexitatea unui server dedicat sau a unei baze de date relaționale n-ar fi adus niciun beneficiu real pentru genul acesta de proiect.

Codul sursă e disponibil public pe [[https://code.linuxromania.ro/thinkroot/pureblog-discover][depozitul de pe Forgejo]] sub licența MIT, deci dacă vrei să îl instalezi și tu pe domeniul tău, sau vrei să contribui cu ceva, ușa e deschisă.

[[/media/am-construit-o-vitrină-pentru-blogurile-pureblog_Admin-Discover-Pure-Blog.png][Admin-Discover-Pure-Blog]]

Am construit și un panou de administrare protejat cu parolă, de unde pot adăuga sau elimina jurnale, pot edita informațiile și pot vedea statistici simple legate de câte jurnale sunt listate pe fiecare limbă. Lista suportă și paginare, câte 20 de jurnale pe pagină, și există o bară de căutare pentru a găsi rapid un jurnal după nume sau adresă.

**** Un lucru care m-a surprins plăcut

Am construit proiectul cu ajutorul [[https://claude.ai][Claude]], ceea ce a fost o experiență interesantă în sine - nu în sensul că am stat să accept cod generat automat fără să înțeleg ce face, ci mai degrabă că am putut să iterez foarte rapid, să discut fiecare decizie tehnică și să ajungem împreună la soluții pe care poate nu le-aș fi gândit singur atât de repede. Securitatea, de exemplu - protecția împotriva SSRF, tokenurile CSRF, honeypot-ul pentru boți - toate astea au fost gândite și implementate în mod deliberat, nu adăugate la urmă ca un gând.

Dacă ai un jurnal pe Pure Blog și vrei să îl adaugi în [[https://discover.thinkroot.xyz][director]], procesul durează mai puțin de un minut.

** 2026-04-25T19:57:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: pure-blog-discover rss
:END:

*** Pure Blog Discover - ce s-a mai adăugat

Am mai petrecut câteva ore astăzi lucrând la [[https://discover.thinkroot.xyz][Pure Blog Discover]] și sunt câteva lucruri noi.

Cel mai important lucru adăugat este suportul pentru feed-uri RSS. Atunci când cineva adaugă un jurnal în director, sistemul încearcă automat să detecteze feed-ul RSS al jurnalului respectiv - fie căutând tag-ul ~<link rel="alternate" type="application/rss+xml">~ în codul paginii, fie încercând câteva căi comune ca ~/feed~, ~/feed.xml~ sau ~/feed.php~. Dacă îl găsește, iconița portocalie de RSS apare în colțul din dreapta jos al cardului și poți da click direct pe ea ca să te abonezi.

[[/media/pure-blog-discover-ce-s-a-mai-adăugat_rss-buton.jpg][rss-buton]]

Pentru jurnalele deja existente în listă am adăugat manual link-urile spre feed-urile lor, deci iconița ar trebui să apară la aproape toate.

Tot azi am adăugat trei feed-uri și pentru situl în sine - dacă vrei să urmărești când se mai adaugă jurnale noi în director, poți să te abonezi la [[https://discover.thinkroot.xyz/feed.xml.php][RSS]], [[https://discover.thinkroot.xyz/feed.atom.php][Atom]] sau [[https://discover.thinkroot.xyz/feed.json.php][JSON Feed]]. Iconițele pentru ele sunt vizibile în header, lângă numărul de jurnale listate.

[[/media/pure-blog-discover-ce-s-a-mai-adăugat_feed-for-site.jpg][feed-for-site]]

Un alt lucru util este butonul de export OPML, pe care îl găsești lângă bara de căutare. Dacă folosești un cititor RSS și vrei să te abonezi dintr-o dată la toate jurnalele din director care au feed detectat, descarci fișierul OPML și îl imporți direct - în Newsflash, Miniflux, NetNewsWire sau orice alt cititor care suportă formatul.

Pe lângă astea, am mai rezolvat câteva probleme mai mici: bara de căutare nu funcționa din cauza unui scope issue în JavaScript - funcția era definită într-un IIFE și nu era accesibilă global, exact același tip de problemă pe care o avusesem anterior cu paginarea. Am mai corectat și câteva locuri unde scrisesem greșit numele platformei ca ~PureBlog~ în loc de ~Pure Blog~.

** 2026-04-26T08:44:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: sanatate cancer aspirina
:END:

*** Aspirina, cel mai vechi medicament din dulăpior, ar putea fi o armă serioasă împotriva cancerului

Probabil ai în casă o cutie de aspirină undeva prin dulăpior. Toată lumea are. E cel mai banal medicament cu putință - îl iei când te doare capul, când ai febră, sau când simți că răceala pune stăpânire pe tine. Și totuși, cercetătorii ajung din ce în ce mai mult la concluzia că această pastilă ieftină și banală ar putea fi, în anumite situații, un instrument eficient împotriva cancerului.

[[https://www.bbc.com/future/article/20260420-cancer-how-aspirin-may-be-a-powerful-new-weapon-against-tumours][Articolul publicat de BBC Future]] adună la un loc o serie de studii clinice serioase care arată că aspirina poate reduce riscul apariției și răspândirii anumitor tipuri de cancer și că oamenii de știință încep, în sfârșit, să înțeleagă de ce se întâmplă asta.

**** De unde a început totul

Povestea lui Nick James e un bun punct de plecare. E un tâmplar britanic de vreo 45 de ani care a decis să facă un test genetic după ce mama lui a murit de cancer și mai mulți membri ai familiei au dezvoltat cancer de intestin. Testul a arătat că poartă o mutație genetică specifică, asociată cu o afecțiune numită Lynch Syndrome - o condiție ereditară care crește dramatic riscul de a face cancer colorectal. Cam 80% dintre purtătorii acestei mutații dezvoltă boala la un moment dat în viață.

James a ajuns să fie primul participant dintr-un studiu clinic care testa dacă o doză zilnică de aspirină ar putea oferi protecție. Asta s-a întâmplat acum 10 ani. Și până acum nu a dezvoltat cancer. „A luat aspirină cu noi timp de 10 ani și nu a făcut niciun cancer până acum," spune John Burn, profesor de genetică clinică la Universitatea Newcastle, care a condus studiul.

Desigur, un singur om nu demonstrează nimic. Dar studiul lui Burn, publicat în 2020, a urmărit 861 de pacienți cu Lynch Syndrome pe parcursul a 10 ani și a concluzionat că cei care au luat zilnic 600 mg de aspirină timp de cel puțin doi ani și-au înjumătățit practic riscul de cancer colorectal. Un al doilea studiu al aceluiași grup, e în curs de evaluare de către specialiști din domeniu, sugerează că doze mult mai mici - între 75 și 100 mg pe zi - ar putea fi la fel de eficiente, dacă nu chiar mai mult.

**** Cum a intrat aspirina pe radarul cercetătorilor de cancer

Interesul serios pentru aspirină ca potențial agent anticancer a prins contur în 2010, când Peter Rothwell, profesor de neurologie clinică la Universitatea din Oxford, a reexaminat datele din studiile cardiovasculare mari în care aspirina era deja folosită pe scară largă. Ce a observat a fost surprinzător: participanții care luaseră aspirină aveau rate mai mici atât de apariție, cât și de răspândire a cancerului. Nu era efectul principal al studiilor respective, dar datele erau acolo.

De atunci, o serie de studii clinice au consolidat această observație. Unul dintre cele mai recente și mai spectaculoase a venit de la Institutul Karolinska din Suedia, unde profesoara de chirurgie Anna Martling a urmărit aproape 3.000 de pacienți cu cancer de intestin. Studiul ei, publicat în septembrie 2025, a arătat că pacienții cu anumite mutații specifice ale tumorii care luau zilnic 160 mg de aspirină după operație aveau mai puțin de jumătate din riscul de recidivă față de cei care luau placebo. Rezultatele au schimbat rapid practica medicală: din ianuarie 2026, Suedia a început să testeze sistematic pacienții cu cancer de intestin pentru aceste mutații și să le ofere aspirină în doze mici celor care le au.

**** De ce funcționează - mecanismele din spatele efectului

Asta e poate cea mai interesantă parte. Timp îndelungat, nimeni nu știa cu adevărat de ce aspirina ar putea ajuta împotriva cancerului. Acum încep să apară răspunsuri.

Un prim mecanism ține de sistemul imunitar. Rahul Roychoudhuri, imunolog la Cambridge, a identificat faptul că aspirina blochează un factor de coagulare care în mod normal suprimă capacitatea sistemului imunitar de a detecta și distruge celulele canceroase. Practic, trombocitele - celulele implicate în coagularea sângelui - eliberează o substanță care acționează ca un fel de frână pentru limfocitele T, celulele „forțelor speciale" ale sistemului imunitar. Când aspirina inhibă trombocitele, frâna dispare, iar limfocitele T pot urmări și ataca mai eficient celulele tumorale care încearcă să se răspândească în organism. Un studiu publicat în Nature în 2025 a arătat că în experimente pe animale, acest mecanism a redus semnificativ metastazele.

Există și un al doilea mecanism, care ține de genetica tumorilor. Studiul de la Karolinska a identificat că aspirina este deosebit de eficientă la pacienții cu mutații ale genei PI3K - mutații care apar frecvent în cancerele colorectale, dar și în alte tipuri de cancer. Aspirina pare să selecteze împotriva celulelor cu aceste mutații, frânând evoluția tumorii. Asta explică de ce nu toți pacienții răspund la fel, efectul e mult mai pronunțat la anumite profiluri genetice.

Această logică a mutat discuția dinspre „aspirina ca medicament general" spre o abordare de tip medicină de precizie: nu toată lumea ar beneficia de ea, dar la persoanele cu anumite mutații, ar putea face o diferență reală.

**** Ce se întâmplă acum

Ruth Langley, de la University College London, conduce în prezent cel mai mare studiu de acest fel de până acum - un studiu clinic controlat cu 11.000 de participanți din Marea Britanie, Irlanda și India, care au avut cancer colorectal, de sân, gastroesofagian sau de prostată. Studiul testează doze zilnice de 100 mg și 300 mg de aspirină, iar rezultatele sunt așteptate anul viitor. 

#+BEGIN_QUOTE
Suntem cu adevărat primii care explorăm rolul aspirinei în alte tipuri de tumori, 
/spune Langley/
#+END_QUOTE

Dacă rezultatele confirmă ce s-a văzut deja la cancerul colorectal, ar putea deschide o perspectivă complet nouă pentru un medicament care există de peste un secol și costă câțiva lei.

**** Atenție - nu înseamnă că ar trebui să înghiți aspirină pe cont propriu

Toate astea sunt vești interesante, dar există o avertizare importantă pe care cercetătorii o subliniază constant: aspirina nu e inofensivă. Poate provoca sângerări interne, ulcere gastrice și, în cazuri rare, hemoragii cerebrale. La persoanele fără factori de risc specifici, beneficiile nu justifică riscurile. Decizia de a lua aspirină regulat trebuie luată împreună cu un medic, mai ales dacă există factori de risc genetic sau antecedente oncologice în familie.

Ideea nu e că toată lumea ar trebui să ia aspirină ca măsură de precauție, ci că pentru anumite grupuri - cei cu Lynch Syndrome, cei cu mutații PI3K în tumori colorectale, poate în viitor și alte categorii - aspirina ar putea deveni o componentă serioasă a tratamentului sau a prevenției. Și asta, la prețul unui medicament pe care oricum îl ai acasă, e ceva care merită urmărit cu atenție.

** 2026-04-27T09:08:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: pure-blog-discover rss mastodon bluesky
:END:

*** Ce am mai adăugat la Pure Blog Discover

De la ultimul articol despre [[/pure-blog-discover-ce-s-a-mai-adăugat][Pure Blog Discover]] au trecut câteva zile, dar am lucrat destul de mult. Încerc să rezum ce s-a schimbat față de cum arăta proiectul atunci.

**** Descrierile jurnalelor

Cel mai vizibil lucru nou sunt descrierile care apar acum pe carduri. Când un jurnal este adăugat în director, serverul preia automat textul din tag-ul ~<meta name="description">~ al paginii și îl salvează împreună cu celelalte informații. Nu toate jurnalele au o astfel de descriere, dar cele care o au arată acum mai bine în listă - cardul e mai informativ și ai o idee mai clară despre ce găsești pe acel jurnal înainte să dai click.

[[/media/pure-blog-discover-partea-a-ii-a_Pure-Blog-Discover-info-blog.png][Pure-Blog-Discover-info-blog]]

**** Feed-uri RSS

Acum când adaugi un jurnal, sistemul detectează automat și feed-ul RSS al acestuia - fie căutând tag-ul ~<link rel="alternate">~ în codul paginii, fie încercând câteva căi comune. Dacă îl găsește, apare o iconiță portocalie de RSS în colțul din dreapta jos al cardului, pe care dai click direct pentru a te abona.

Tot pentru director există acum trei feed-uri proprii la care te poți abona ca să urmărești când se adaugă jurnale noi: [[https://discover.thinkroot.xyz/feed.xml.php][RSS]], [[https://discover.thinkroot.xyz/feed.atom.php][Atom]] și [[https://discover.thinkroot.xyz/feed.json.php][JSON Feed]]. Iconițele sunt vizibile în header.

Și un buton de export OPML lângă bara de căutare, dacă vrei să imporți toate feed-urile deodată în cititorul tău RSS favorit.

**** Paginile Submit și About

Formularul de adăugare a jurnalelor a fost mutat pe o pagină separată la  ~/submit~, astfel încât pagina principală să fie mai curată și să afișeze doar lista de jurnale. 

Am adăugat și o [[https://discover.thinkroot.xyz/about.html][pagină About]] cu informații despre cum a apărut proiectul, cum funcționează detecția automată și cine l-a construit.

**** Butonul de share

După ce un jurnal este aprobat și adăugat în director, apare acum un prompt cu trei butoane - Mastodon, Bluesky și Copy text. Textul pregătit spune că tocmai ai adăugat jurnalul tău în Pure Blog Discover și include link-ul spre director. Mastodon deschide [[https://mastodonshare.com][mastodonshare.com]] unde îți alegi instanța, Bluesky deschide direct fereastra de postare.

**** Scanare automată

Un cron job rulează acum în fiecare luni dimineața și verifică toate jurnalele din director - dacă Pure Blog Discover nu mai detectează semnăturile platformei pe acel jurnal, este marcat cu un badge de avertizare în panoul de administrare.

**** Director oficial

Am descoperit că există acum și un director oficial Pure Blog la [[https://roll.pureblog.org][roll.pureblog.org]]. Ce e interesant e că pagina About a directorului oficial menționează explicit că Pure Blog Discover - alături de proiectul lui Waldemar de la werschreibt.de.cool - a arătat că există interes real pentru un astfel de director și a inspirat crearea celui oficial.

Cele două directoare nu se exclud reciproc deoarece funcționează diferit.

** 2026-04-29T16:06:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: pure-blog-discover confidentialitate
:END:

*** Pure Blog Discover - ultimele îmbunătățiri

De la [[https://thinkroot.xyz/ce-am-adaugat-la-pure-blog-discover][ultimul articol]] am mai adăugat câteva lucruri la [[https://discover.thinkroot.xyz][Pure Blog Discover]]. Unele sunt vizibile imediat, altele funcționează în fundal.

**** Sortare și filtrare

Lista de jurnale are acum două opțiuni de sortare - ordinea aleatorie care exista deja și o nouă sortare alfabetică A-Z. Butonul de comutare între ele e vizibil deasupra grilei.

Tot acolo a apărut și un dropdown de filtrare după limbă. Codul de limbă al fiecărui jurnal e detectat automat din atributul ~lang~ al paginii la momentul adăugării, iar dropdown-ul se populează dinamic cu toate limbile prezente în director. Dacă vrei să vezi doar jurnale în română, sau doar în engleză, dai un click.

**** Widget de statistici

Sub header apare acum un mic panou cu două informații: distribuția jurnalelor pe limbi, afișată ca pill-uri colorate cu numărul de jurnale per limbă, și o listă cu ultimele 5 jurnale adăugate în director. Ambele se actualizează la fiecare încărcare a paginii, fără nicio configurare.

**** Aprobare manuală în admin

Scanarea automată săptămânală marchează jurnalele unde nu mai detectează Pure Blog cu un badge ~Needs review~. Dacă jurnalul respectiv e legitim - poate a schimbat tema temporar sau a avut o problemă de server în ziua scanării - anterior singura opțiune era să aștepți scanarea următoare sau să ștergi și să re-adaugi jurnalul.

Acum există un buton „Approve" direct pe rândul jurnalului marcat. Apăsând pe el, jurnalul revine la ~approved~ imediat, fără reload complet și fără să mai aștepți luni dimineața. La următoarea scanare automată, dacă detecția eșuează din nou, jurnalul va fi re-marcat.

Pe de altă parte, scanarea face și operațiunea inversă automat: dacă un jurnal era deja marcat cu ~needs_review~ și la verificarea următoare Pure Blog este detectat din nou, statusul revine la ~approved~ fără intervenție manuală.

**** Câteva detalii tehnice

IP-urile celor care adaugă jurnale nu se stochează în clar în ~blogs.json~ - fiecare IP trece printr-un hash SHA-256 înainte de salvare. Nu e ceva vizibil pentru utilizatori, dar era ceva ce trebuia rezolvat din perspectiva datelor personale.

Tot în backend, ~blogs.json~ se scrie acum printr-un fișier temporar care apoi e redenumit atomic. Înseamnă că dacă două requesturi simultane încearcă să scrie în același timp, fișierul nu ajunge corupt.

Există și un endpoint de diagnostic la ~api.php?action=ping~ care returnează starea mediului - versiunea PHP, dacă cURL e disponibil, dacă sesiunile funcționează și dacă fișierele de date sunt accesibile și au permisiuni de scriere. Util la deploy pe un hosting nou sau la depanare.

** 2026-04-30T19:47:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: jurnal mastodon bluesky
:END:

*** Cine știe că ai un jurnal?

Când am început cu jurnalul, în jurul anului 2005, le-am spus multor oameni că scriu pe un jurnal și l-am promovat peste tot unde am putut. Mulți ani am făcut asta cu mai multe domenii pe care am avut jurnale.

Acum, în viața reală, nu mai spun nimănui, ci doar online mai menționez că am un jurnal. De obicei, ofer un link către anumite articole când am ceva de spus și nu vreau să repet acea informație.

Articolele nu le mai promovez peste tot. Am ales doar patru platforme pe care le folosesc pentru a promova ce scriu: Mastodon, BlueSky, Matrix și Discord. Dacă cineva din viața reală dă peste jurnalul meu, cu siguranță nu o să îl ascund.

Când mă întreabă oamenii de ce scriu pe jurnal, răspunsul pe care îl dau este foarte simplu: pentru că îmi place să scriu.

Și [[https://rausgerufen.de/][Rausgerufen]] are un răspuns asemănător cu al meu la întrebarea din titlu. Citind acest articol, am ajuns să scriu și eu acest text.

** 2026-05-01T20:39:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: written-whisper claude-ai claude-code jurnal
:END:

*** Am construit o platformă pentru jurnal și acum nu știu ce să aleg

Folosesc platforma  [[https://pureblog.org][Pure Blog]] pentru acest jurnal, care este una foarte bună, simplă de folosit și ușor de instalat. Totuși, are câteva lucruri mici care nu-mi plac, dar nici nu mă deranjează prea mult – pur și simplu îmi stau în minte. 

Așa că am apelat la AI, mai exact la Claude AI, și am folosit Claude Code pentru a-mi crea propria platformă de jurnal, exact așa cum mi-am dorit. Cred că este mult mai ușor de folosit decât Pure Blog. 

Nu știu ce să fac, pentru că îmi place atât platforma Pure Blog, cât și cea pe care am lucrat cu ajutorul AI-ului – de fapt, AI-ul a construit-o, eu am dat doar instrucțiunile și am testat. 

Mulți vor spune că nu ar fi trebuit să folosesc AI pentru a construi ceva și că ar fi trebuit să scriu eu codul. O să fac o postare pe acest subiect în curând. 

După cum veți vedea în imaginile de mai jos, publicarea de articole, note și imagini se face într-un mod foarte ușor. Publicarea de pagini este la fel de simplă, iar la secțiunea de setări pot schimba logo-ul, numele jurnalului și descrierea. Administrarea comentariilor este mult mai ușoară decât la Pure Blog, unde practic este o altă platformă, Pure Comments. 

Practic, totul este mult mai ușor decât la Pure Blog. Dar, așa cum am menționat mai sus, îmi place și platforma originală. Am creat un director care prezintă câteva jurnale realizate pe această platformă:  [[https://discover.thinkroot.xyz][discover.thinkroot.xyz ]]. 

Încă mă gândesc ce să fac :)

[[/media/am-construit-o-platforma-pentru-jurnal-si-acum-nu-stiu-ce-sa-aleg_Written-Whisper.jpg][Written-Whisper]]
[[/media/am-construit-o-platforma-pentru-jurnal-si-acum-nu-stiu-ce-sa-aleg_Written-Whisper-Teme.jpg][Written-Whisper-Teme]]
[[/media/am-construit-o-platforma-pentru-jurnal-si-acum-nu-stiu-ce-sa-aleg_Written-Whisper-Panoul-de-bord.jpg][Written-Whisper-Panoul-de-bord]]
[[/media/am-construit-o-platforma-pentru-jurnal-si-acum-nu-stiu-ce-sa-aleg_Written-Whisper-Setari.jpg][Written-Whisper-Setari]]

** 2026-05-03T17:43:12+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Acesta este noua platformă pentru jurnal pe care am construit-o împreună cu AI-ul Claude Code.

Am creat această platformă pentru a înlocui platforma Pure Blog de pe domeniul principal. O perioadă o să folosesc platformele în paralel.

** 2026-05-03T20:12:11+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Folosește un jurnal (jurnal) ca să-ți așterni ideile, nu folosi o rețea de socializare pentru acest lucru. Într-o rețea de socializare, textul se pierde, pe când pe jurnalul tău va rămâne mereu.

** 2026-05-03T21:08:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: written-whisper jurnal
:END:

*** Scriu pe două platforme în același timp

Într-un articol trecut am scris că [[https://thinkroot.xyz/am-construit-o-platforma-pentru-jurnal-si-acum-nu-stiu-ce-sa-aleg][am construit de la zero o platformă]] pentru jurnalul meu personal, pe care am numit-o Written Whisper. La momentul respectiv mi-am pus întrebarea dacă are sens să o pun în locul platformei Pure Blog sau să o țin separat - și am tot cântărit variantele.

Până la urmă am ajuns la concluzia că nu are niciun rost să înlocuiesc Pure Blog cu Written Whisper. Pentru că îmi plac amândouă platformele, sunt ușoare de folosit și de administrat - cel puțin la prima vedere :). Written Whisper este mult mai ușor de întreținut și de folosit decât Pure Blog. 

Așa că am decis să le folosesc în paralel. Pure Blog rămâne pe thinkroot.xyz . Written Whisper, în schimb, l-am pus pe un subdomeniu. Dacă sunteți curioși ce scriu acolo, adresa este [[https://jurnal.thinkroot.xyz/][jurnal.thinkroot.xyz]].

Nu știu cât de des o să scriu acolo față de jurnalul principal, dar nici nu vreau să îmi pun constrângeri. Ideea e că există, că funcționează și că îl folosesc - ceea ce, pentru un proiect construit de mine, este deja un câștig.

** 2026-05-04T06:29:52+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Heroes of Might & Magic III pe Linux Mint 22.3

[[https://thinkroot.xyz/media/20260506160835_3446adea050a813e.webp]]

** 2026-05-04T06:50:22+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: confidentialitate gdpr big-tech google data-brokers
:END:

*** Datele tale personale: ce se colectează, cine le vinde și cum te protejezi

Am mai scris pe jurnalul principal despre confidențialitate și despre de ce contează, dar mi-am dat seama că lipsește ceva important din toată povestea asta. Aproape nimeni nu explică concret ce înseamnă colectarea de date - nu la modul abstract, ci efectiv ce anume se înregistrează despre tine și cine o face. Și atunci m-am gândit să scriu eu articolul ăsta.

**** Ce înseamnă colectarea de date, mai pe românește

Ori de câte ori folosești un dispozitiv conectat la internet - fie că e telefonul, calculatorul sau tableta - lași urme digitale în urma ta. Fiecare clic, fiecare scroll, fiecare căutare, fiecare secundă petrecută pe un videoclip sau o fotografie se înregistrează undeva. Colectarea de date înseamnă că toate urmele astea sunt capturate, stocate și analizate de cineva. Și când spun absolut tot, chiar asta vreau să spun.

**** Ce anume se colectează despre tine

Hai să facem lista asta concretă, că altfel pare că exagerez.

Se colectează datele de identificare - adresa de e-mail, numărul de telefon, numele tău real, adresa fizică de acasă sau de la serviciu. Până aici poate nu surprinde pe nimeni, că le-ai dat tu singur la înregistrare.

Se colectează și date tehnice despre dispozitivul tău - marca și modelul telefonului, sistemul de operare, numele navigator-ului, rezoluția ecranului, fusul orar, limba setată. Toate astea formează un fel de amprentă digitală unică a dispozitivului tău, care te poate identifica chiar și fără să fii autentificat nicăieri. Dacă vrei să vezi cât de ușor ești de identificat, poți testa asta pe [[https://coveryourtracks.eff.org][coveryourtracks.eff.org]] - rezultatele sunt cam surprinzătoare.

Se colectează comportamentul tău - pe ce dai clic, cât timp te uiți la fiecare element de pe ecran, ce cauți, ce cumperi sau la ce te uiți în magazine online, ce videoclipuri urmărești și cât din ele, ce imagini apreciezi sau salvezi.

Se colectează și comunicațiile tale - conținutul mesajelor pe platformele care nu oferă criptare end-to-end, cu cine vorbești pe Messenger sau WhatsApp, când și cât de des. Chiar și fără conținut, metadatele spun o grămadă despre tine. Pe cine ai sunat, cine te-a sunat, cât a durat apelul, ce e-mailuri primești și de la cine.

Se colectează locația ta în timp real prin GPS sau rețele Wi-Fi, istoricul locațiilor - unde ai fost, cât timp, cât de des - și date financiare despre obiceiurile tale de cumpărare și cheltuieli.

**** Cine face asta

Cei mai mari colectori de date sunt companiile pe care le folosești zilnic, în special cele care oferă servicii gratuite. Și da, tocmai de aceea sunt gratuite.

Google colectează date din căutări, YouTube, Gmail, Google Maps, Chrome, Android și zeci de alte produse ale lor. Dacă vrei să vezi concret ce știe Google despre tine, poți descărca totul de pe [[https://takeout.google.com][takeout.google.com]] - dimensiunea arhivei o să te surprindă, garantat.

Meta, adică Facebook, Instagram și WhatsApp, construiește profiluri detaliate chiar și despre persoanele care nu au cont la ei, prin pixeli de urmărire incorporați pe milioane de situri externe pe care le vizitezi zi de zi. Amazon combină istoricul tău de cumpărături cu datele de navigare și cu ce îi spui lui Alexa. Operatorii de telefonie mobilă au acces la locația ta în timp real și la istoricul apelurilor și, în multe țări, pot vinde aceste date.

Și mai există o categorie despre care se vorbește mai puțin - companiile numite data brokers. Acestea cumpără date din surse multiple, le combină și le revând. Companii precum Acxiom sau Spokeo știu adresa ta, vecinii, rudele, istoricul locațiilor și estimările financiare, fără să fi interacționat vreodată direct cu ele.

**** Ce se face cu datele astea

Prima utilizare și cea mai vizibilă este publicitatea țintită. Profilul tău digital este vândut rețelelor de publicitate - de aceea după ce cauți ceva pe Google, reclame cu acel produs apar pe orice alt sit vizitezi.

Dar mai e ceva, și ăsta mi se pare mult mai îngrijorător decât reclamele. Algoritmii platformelor nu îți arată ce e adevărat sau util, ci ce te menține mai mult timp pe platformă. Dacă furia te ține activ, algoritmul îți va oferi conținut care generează furie. Dacă anxietatea te face să derulezi mai mult, va alimenta anxietatea. Nu e nicio teorie, e pur și simplu modelul de afaceri al platformelor sociale.

Datele pot fi folosite și pentru manipulare politică - mesaje personalizate în funcție de fricile și valorile tale, identificate din profilul tău digital. Scandalul Cambridge Analytica a arătat la scară largă cum funcționează asta. Și în unele țări, guvernele pot solicita companiilor acces la datele utilizatorilor fără știrea acestora.

**** Ce poți face concret

Primul lucru pe care l-aș recomanda oricui este să schimbe navigatorul. Chrome colectează date pentru Google, deci are un conflict clar de interese, iar [[https://www.mozilla.org/ro/firefox/][Firefox]] sau [[https://brave.com][Brave]] blochează urmărirea implicit și sunt alegeri mult mai bune. La fel și motorul de căutare - [[https://duckduckgo.com][DuckDuckGo]] sau [[https://search.brave.com][Brave Search]] în locul Google nu sunt la fel de bune pentru orice căutare, dar pentru uzul de zi cu zi funcționează foarte bine.

Pentru mesaje private, [[https://signal.org][Signal]] este standardul de aur - criptare end-to-end, colectare minimă de metadate, gratuit și open-source. E folosit inclusiv de jurnaliști și avocați tocmai din motivele astea. În navigator, cea mai utilă extensie pe care o poți instala este [[https://ublockorigin.com][uBlock Origin]], care blochează reclame și trackere fără să încetinească nimic.

Merită și să revizuiești periodic permisiunile aplicațiilor de pe telefon. O aplicație de lanternă nu are nicio treabă cu contactele tale sau cu microfonul - dacă cere astfel de permisiuni, ceva e în neregulă.

**** Drepturile tale dacă ești din România

Dacă ești din România sau din orice altă țară din Uniunea Europeană, ai drepturi garantate prin GDPR. Concret, poți cere oricărei companii ce date deține despre tine, poți cere ștergerea lor și poți refuza prelucrarea datelor în scopuri de marketing. Sunt drepturi reale, nu doar cuvinte frumoase pe hârtie.

**** De ce contează toate astea

La fel cum închizi poarta, ușile și ferestrele casei când ești acasă, la fel trebuie să gândești și în online. Nimeni nu te judecă că îți încui casa - nu înseamnă că ai ceva de ascuns, înseamnă că înțelegi că intimitatea este un drept, nu un privilegiu. Confidențialitatea digitală nu e despre paranoia și nu trebuie să devii un expert ca să faci câțiva pași simpli în direcția bună. E despre a decide tu ce informații împărtășești, cu cine și în ce condiții - și nu să lași pe altcineva să decidă asta în locul tău.

** 2026-05-04T08:32:17+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

[[https://peritia.space/blog/IT/2026/04_April/Why-Linux.html][Why Linux?]] este un articol extraordinar despre Linux și Windows.

** 2026-05-04T15:53:27+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Am importat toate articolele din Pure Blog aici. O să schimb și platforma, pentru că îmi place mai mult Written Whisper decât Pure Blog. Este mai simplu de lucrat cu Written Whisper.

** 2026-05-05T03:16:52+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Am schimbat platformele pentru jurnal. Știu că am menționat că le voi folosi în paralel, dar îmi place mai mult această platformă, plus că este mai ușor de utilizat.

** 2026-05-06T07:57:15+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: 1984 george-orwell geopolitica
:END:

*** Harta din cartea 1984 și lumea de azi

În cartea 1984 de George Orwell, la un moment dat este descrisă harta lumii și teritoriile controlate de cele trei superstate.

#+BEGIN_QUOTE
*Oceania* cuprinde ambele Americi, Insulele Britanice, Australia, Noua Zeelandă și sudul Africii.

*Eurasia* se întinde pe tot continentul european și pe întreaga Rusie, până la granițele Asiei Centrale.

*Estasia* controlează China, Japonia, Coreea și teritoriile din jur.
#+END_QUOTE

Acum comparați harta descrisă mai sus cu imaginea de mai jos.​​​​​​​​​​​​​​​​

[[/media/20260506075655_f431f7c0507c31f7.jpg][Harta lumii împărțită - luată de pe net]]

** 2026-05-07T04:42:03+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: mozilla confidentialitate verificarea-varstei marea-britanie
:END:

*** Mozilla, Mullvad și Proton spun nu verificării vârstei pe internet

Guvernul britanic vrea să introducă un sistem prin care utilizatorii să-și verifice vârsta înainte de a accesa anumite servicii online, și nu vorbim doar de conținut pentru adulți - vorbim de o gamă mult mai largă de platforme și servicii, inclusiv rețele sociale, jocuri și, potențial, orice sit care consideră că ar putea atrage și utilizatori minori. Ideea vine ca parte dintr-o agendă mai amplă legată de siguranța copiilor online, accelerată după adoptarea unui proiect de lege numit Children's Wellbeing and Schools Bill.

Ei bine, o coaliție destul de serioasă de organizații și companii din lumea confidențialității și a internetului liber a decis să reacționeze și [[https://www.openrightsgroup.org/press-releases/companies-and-civil-society-warn-that-uk-is-undermining-open-web/][a semnat o scrisoare deschisă]] publicată de Open Rights Group, prin care cer autorităților britanice să renunțe la aceste planuri. Printre semnatari se numără Mozilla, Mullvad VPN, Tor Project, Proton, Electronic Frontier Foundation, ExpressVPN, Tuta și Internet Society, adică exact tipul de organizații care au cel mai mult de pierdut dacă intimitatea utilizatorilor este compromisă la nivel de infrastructură.

Problema principală pe care o ridică scrisoarea este că un sistem de verificare a vârstei nu poate fi construit în mod selectiv - dacă îl implementezi, toți utilizatorii trec prin el, nu doar copiii. Asta înseamnă că fiecare persoană care vrea să acceseze un serviciu ar trebui să demonstreze cine este, prin scanare biometrică, act de identitate sau alte metode care implică colectarea unor date extrem de sensibile. Iar dacă te gândești la ce s-a întâmplat de-a lungul timpului cu bazele de date guvernamentale britanice - au existat mai multe breșe de securitate care au expus date de identificare - îngrijorarea nu pare deloc exagerată.

Există și un alt unghi pe care îl menționează semnatarii și mi se pare foarte relevant: un astfel de sistem ar întări și mai mult poziția marilor platforme și a magazinelor de aplicații, pentru că ele sunt singurele care pot implementa verificarea vârstei la scară largă. Orice proiect independent, orice serviciu mic sau descentralizat ar fi dezavantajat structural, pentru că nu are resursele necesare să construiască o astfel de infrastructură. Practic, în loc să protejeze internetul deschis, legea ar împinge utilizatorii și mai mult spre ecosisteme închise controlate de câteva companii mari.

[[https://www.openrightsgroup.org/app/uploads/2026/05/UK-joint-statement-against-age-gates.pdf][Scrisoarea în sine]] mai critică și abordarea simplistă a interdicțiilor de acces ca soluție la problemele legate de siguranța online, argumentând că restricționarea accesului nu rezolvă nimic dacă modelele de business care stau la baza platformelor rămân neatinse - urmărirea agresiv, algoritmii de captare a atenției și colectarea masivă de date sunt problemele reale, nu accesul în sine. Ceea ce mi se pare un argument corect, pentru că am mai văzut cum funcționează logica asta: se adoptă o măsură care pare că face ceva, utilizatorii obișnuiți sunt afectați, iar companiile mari găsesc rapid modalități să se adapteze fără să schimbe nimic esențial.

Semnatarii spun că nu sunt împotriva oricărei forme de reglementare și că rămân deschiși să colaboreze cu autoritățile britanice pentru a găsi alternative care să țină companiile de tehnologie responsabile fără a introduce un sistem de identificare în masă pentru toți utilizatorii de internet. Rămâne de văzut dacă cineva din guvernul britanic va asculta, dar măcar vocile care contează s-au auzit.

** 2026-05-07T07:04:29+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: written-whisper self-hosting jurnal
:END:

*** De ce mi-am făcut propria platformă de jurnal

O vreme am folosit [[https://pureblog.org][Pure Blog]], care este o platformă excelentă pentru un jurnal personal, și de-a lungul timpului am mai experimentat cu diverse platforme sau cu pagini statice construite direct în HTML și CSS. Am trecut prin destule variante până să ajung la ceva cu care să mă simt confortabil.

Pure Blog m-a mulțumit cel mai mult dintre toate, dar și ea are câteva lucruri care nu îmi plac. Sistemul de urcare a imaginilor nu este tocmai prietenos - sunt sigur că se putea găsi o metodă mai simplă. Și nu pot publica articole fără titlu decât dacă scriu un script în PHP ca să ocolesc limitarea, ceea ce nu ar trebui să fie necesar pe o platformă pe care o folosești zilnic.

Și astfel am ajuns să îmi construiesc propria platformă pentru jurnal, care se numește *Written Whisper* - [[/am-construit-o-platforma-pentru-jurnal-si-acum-nu-stiu-ce-sa-aleg][am mai scris despre acest subiect]] - și nu acesta este singurul motiv, dar este cel mai important. Al doilea motiv este că în prezent se poate construi foarte ușor cu ajutorul inteligenței artificiale, mai ales cu cele axate pe programare, iar eu am profitat de asta. Am promis că va veni un articol separat despre de ce folosesc AI-ul în tot ceea ce construiesc, și va veni în curând.

**** Ce am vrut să obțin

Am construit Written Whisper în așa fel încât să funcționeze pe orice tip de găzduire, de la un hosting obișnuit (shared) la un VPS sau într-un container Docker. Platforma este scrisă în PHP, fără niciun framework și fără biblioteci externe, cu SQLite ca bază de date - adică tot conținutul stă într-un singur fișier ~.db~. Asta înseamnă că backup-ul este extrem de simplu: copiezi directorul ~data/~ și ai tot ce îți trebuie, inclusiv articolele, comentariile și setările.

Pot publica articole, note și fotografii într-un mod foarte simplu, pot administra comentariile și webmention-urile fără bătăi de cap, iar setările din interfață sunt doar cele de care am nevoie, nu o listă interminabilă ca la WordPress sau alte platforme similare. Am adăugat și câteva lucruri utile pe care le foloseam destul de rar pe alte platforme, cum ar fi posibilitatea de a programa publicarea unui articol la o oră stabilită sau de a salva un draft și a-l previzualiza înainte să îl public.

**** Statistici fără urmărire

Written Whisper oferă și câteva statistici de bază - vizite unice, cele mai citite articole și sursa din care ajung vizitatorii - fără să urmărească nimic și fără să încalce confidențialitatea celor care citesc.

**** Migrarea din Pure Blog

Cum eu venisem de la Pure Blog, m-am asigurat că există o unealtă dedicată pentru migrare, care transferă atât articolele cât și comentariile din PureComments, cu rezolvare automată a diferențelor de slug-uri. Adică nu trebuie să îți faci griji că pierzi ceva dacă vrei să faci același pas.

**** Codul sursă

Codul este licențiat cu licența MIT și îl găsești pe [[https://code.linuxromania.ro/thinkroot/written-whisper][Code Linux România]] dacă vrei să vezi cum este construit sau să îl folosești pe propriul jurnal.

** 2026-05-07T10:13:49+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

După ce  am văzut clipul [[https://www.youtube.com/watch?v=cuLEy4boKVQ][There Are Two Linuxes. You Only Know One.]] mă gândesc să trec la [[https://www.openmandriva.org/][OpenMandriva]]. Dar nu știu ce versiune să aleg Rome sau Rock?

- OpenMandriva Rome =  rolling release
- OpenMandriva Rock = versiune fixă (point release)

** 2026-05-07T12:00:38+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: parole securitate 2fa passkeys
:END:

*** Ziua Mondială a Parolei - un bun moment să ne punem câteva întrebări

Pe 7 mai, în fiecare an, se sărbătorește [[https://nationaltoday.com/world-password-day/][Ziua Mondială a Parolei]] - prima joi din luna mai. Nu e genul de sărbătoare pentru care îți iei liber sau mănânci tort, dar e un bun prilej să te oprești o clipă și să te gândești la ceva ce cei mai mulți dintre noi ignorăm cu brio: cât de sigure sunt conturile noastre online.

Povestea acestei zile a început în 2005, când cercetătorul în securitate Mark Burnett a scris în cartea sa /Perfect Passwords/ că fiecare ar trebui să aibă propria „zi a parolei„ - un moment în care să schimbe parolele importante. Ideea a prins, Intel Security a preluat-o și în 2013 a declarat oficial prima joi din mai drept Ziua Mondială a Parolei. Deci suntem la peste un deceniu de când ne tot reamintim că „parola123" nu e chiar cea mai inspirată alegere.

**** De ce contează asta cu adevărat

Știu că sună a lecție pe care ai mai auzit-o, dar lasă-mă să îți povestesc altfel. Gândește-te câte conturi ai: email, bancă, rețele sociale, platforme de streaming, magazine online, poate și câteva servicii de la muncă. Acum gândește-te câte dintre ele au aceeași parolă sau variații ale aceleiași parole. Dacă răspunsul e „mai mult de una", ești în companie bună - dar asta nu înseamnă că ești în siguranță.

Când o bază de date este compromisă undeva - și se întâmplă constant, poți verifica pe [[https://haveibeenpwned.com/][HaveIBeenPwned]] dacă adresa ta de email a apărut în vreun astfel de leak - parolele furate ajung în liste pe care atacatorii le folosesc automat pe zeci de alte servicii. Se numește credential stuffing și funcționează tocmai pentru că oamenii refolosesc parolele. Nu e nevoie să fii o țintă. Ești prins în plasa unui atac de masă.

**** Un manager de parole schimbă totul

Soluția nu e să îți antrenezi memoria să rețină parole complexe pentru fiecare cont în parte - e imposibil și nici nu ar trebui să fie treaba ta. Soluția e un manager de parole, și nu, nu e complicat pe cât pare.

Eu folosesc [[https://github.com/dani-garcia/vaultwarden][Vaultwarden]], o implementare open-source a serverului Bitwarden pe care o găzduiesc singur - datele rămân la mine, nu la cineva altcineva. Ca backup, folosesc și [[https://bitwarden.com/][Bitwarden]] oficial, tocmai pentru siguranță suplimentară. Există și [[https://keepassxc.org/][KeePassXC]] dacă preferi ceva complet local, fără cloud deloc. Ideea e simplă: memorezi o singură parolă principală, puternică, și lași aplicația să genereze și să stocheze parole unice, lungi și aleatoare pentru fiecare cont. Dintr-odată nu mai contează dacă un serviciu este spart - parola ta de acolo nu funcționează nicăieri altundeva.

**** Autentificarea în doi pași nu e opțională

Parola singură, oricât de bună, nu e suficientă. Autentificarea în doi pași (2FA) adaugă un al doilea strat: chiar dacă cineva îți află parola, mai are nevoie de un cod generat de telefonul tău sau de o cheie fizică pentru a intra în cont. Aproape toate serviciile importante o suportă, și activarea ei durează câteva minute.

Dacă vrei să faci asta cum trebuie, evită variantele prin SMS când poți - sunt vulnerabile la atacuri de tip SIM swapping - și folosește o aplicație dedicată precum [[https://getaegis.app/][Aegis]] pe Android (open-source, local, fără cloud) sau [[https://ente.io/auth/][Ente Auth]] dacă vrei backup criptat. Pentru conturile cu adevărat critice, o cheie hardware precum [[https://www.yubico.com/][YubiKey]] este cel mai sigur nivel la care poți ajunge în momentul de față.

**** Passkeys - spre ce ne îndreptăm

Dacă tot suntem la zi cu subiectul, merită menționat că industria se îndreaptă încet-încet spre [[https://passkeys.dev/][passkeys]] - un sistem în care te autentifici fără parolă deloc, folosind criptografie cu cheie publică legată de dispozitivul tău. Google, Apple, Microsoft și tot mai mulți alți furnizori le suportă deja. Nu e ceva ce trebuie să implementezi azi neapărat, dar e bine să știi că direcția e asta și că pe termen lung parolele clasice vor deveni din ce în ce mai puțin relevante.

Până atunci, Ziua Mondială a Parolei e un bun moment să faci un singur lucru concret: dacă nu ai deja un manager de parole, instalează [[https://bitwarden.com/][Bitwarden]] astăzi - e gratuit, open-source și funcționează pe orice dispozitiv. Dacă ești ceva mai tehnic și vrei control total, [[https://github.com/dani-garcia/vaultwarden][Vaultwarden]] pe propriul server e pasul următor. Durează câteva ore să pui totul la punct, dar după aceea ești cu adevărat stăpân pe datele tale.

** 2026-05-07T14:43:20+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: fsfe software-liber openwrt uniunea-europeana
:END:

*** FSFE a câștigat o bătălie de zece ani

Dacă folosești un router pe care ai instalat OpenWrt, un telefon cu un ROM personalizat sau orice alt dispozitiv wireless pe care îl controlezi tu cu adevărat, există o veste bună din partea [[https://fsfe.org/news/2026/news-20260430-01.de.html][FSFE (Free Software Foundation Europe)]]: o prevedere din legislația europeană care amenința toate acestea a fost în cele din urmă abandonată, după mai bine de zece ani de luptă.

Povestea începe prin 2014, când un anumit articol dintr-un regulament al UE - mai exact articolul 3 alineatul 3 litera i din Radio Equipment Directive - putea deveni un coșmar pentru oricine vrea să instaleze software personalizat pe dispozitive cu funcții wireless. Vorbim de routere WiFi, telefoane, cipuri Bluetooth, receptoare GPS și tot felul de dispozitive embedded. Practic, acel articol ar fi obligat producătorii hardware să se asigure că utilizatorii nu pot instala software care nu este certificat chiar de ei, ceea ce ar fi transformat aceste dispozitive în cutii închise pe care le controlezi în limitele impuse de producător, nu în funcție de nevoile tale.

Timp de peste un deceniu, FSFE a urmărit îndeaproape tot procesul de reglementare, a participat la consultări publice, a publicat analize și a construit o coaliție largă de organizații care au ridicat vocea împotriva a ceea ce au numit „Radio Lockdown". Unul dintre argumentele tehnice și juridice cele mai solide a venit dintr-un studiu comandat chiar de FSFE, realizat de dr. Till Jaeger, care a demonstrat că acel articol era incompatibil cu licențele de software liber răspândite, cum este GNU GPL - ceea ce practic ar fi făcut imposibilă distribuirea legală a firmware-ului open-source pe dispozitivele afectate.

În decembrie 2025, Comisia Europeană a publicat un studiu de impact care a evaluat cinci opțiuni de politică și a ajuns la concluzia că riscurile legate de reconfigurarea software-ului pe dispozitivele wireless „rămân de natură teoretică și nu s-au concretizat în mod sistematic". Studiul recomanda o abordare bazată pe ghiduri voluntare și bune practici, nu pe restricții tehnice obligatorii, și cataloga activarea acelui articol drept un prejudiciu grav adus software-ului liber, inovației și drepturilor utilizatorilor, cu costuri disproporționate pentru companiile mici și mijlocii. Iar în ianuarie 2026, Comisia Europeană a decis să renunțe definitiv la acea prevedere.

Matthias Kirschner, președintele FSFE, a remarcat că acest succes n-ar fi fost posibil fără oamenii și organizațiile care s-au implicat de-a lungul anilor - cei care au scris Comisiei Europene, cei care au semnat declarația comună împotriva Radio Lockdown și cei care au susținut financiar munca FSFE.

Trebuie spus totuși că victoria nu înseamnă că subiectul este închis pentru totdeauna. Ideea de a muta responsabilitatea conformității pe producători - și implicit de a restricționa ce software poate rula pe un dispozitiv - ar putea reapărea în alte contexte legislative. Dacă vrei să rămâi informat despre ce se întâmplă la nivel european în domeniul software-ului liber, FSFE are un [[https://fsfe.org/subscribe][newsletter la care te poți abona]], și există și campania lor dedicată [[https://fsfe.org/activities/deviceneutrality][neutralității dispozitivelor]], care apără exact dreptul utilizatorilor de a alege ce software rulează pe dispozitivele lor.

Pentru mine, această veste e un bun exemplu că implicarea constantă și bazată pe argumente solide poate face diferența chiar și în procesele birocratice ale UE, care par adesea impenetrabile. Zece ani e mult, dar dacă alternativa era să nu mai poți instala un firmware alternativ pe propriul tău router, merită.

** 2026-05-07T16:08:01+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: firefox waterfox ram
:END:

*** Am setat Waterfox-ul să nu mai consume toată memoria RAM

Totul a pornit de la clip pe care l-am văzut pe YouTube: [[https://www.youtube.com/watch?v=o10nmFBJcw8][Is Firefox a Pig?]]. Nu era ceva la care mă așteptam să petrec mai mult de câteva minute, dar m-a prins pentru că punea degetul exact pe problema cu care mă luptam și cu care se luptă aproape fiecare utilizator de Firefox. Folosesc Waterfox - un navigator bazat pe Firefox, care moștenește cam toate caracteristicile lui, inclusiv tendința asta de a mânca RAM fără milă.

Deschideam Waterfox dimineața, cu câteva tab-uri, și seara, după ce terminam treaba, vedeam în Task Manager că ocupase o groază de memorie. Nu vorbeam de ceva nesemnificativ, ci de câțiva gigabytes care dispăreau pur și simplu, fără să am deschise zeci de tab-uri grele. Clipul explica de ce se întâmplă asta și prezenta o serie de setări ascunse în ~about:config~ care controlează exact cum se comportă navigatorul cu memoria. Nu le găsești în meniul obișnuit și nu sunt evidente, dar fac o diferență uriașă. Le-am aplicat imediat și pe Waterfox, pentru că fiind bazat pe același motor ca Firefox, funcționează identic.

**** Primul pas: limitarea cache-ului de memorie

Setarea pe care am modificat-o prima și care a făcut cea mai mare diferență se numește ~browser.cache.memory.capacity~. Valoarea implicită e *-1*, ceea ce înseamnă că navigatorul decide singur câtă memorie să folosească pentru cache - iar „-1„ înseamnă „cât vrea el", nu „cât am eu nevoie". Am schimbat-o la *2097152*, adică 2 GB. Nu e mult, dar e suficient ca siturile să se încarce rapid, iar acum Waterfox nu mai poate depăși această limită indiferent cât ar încerca. Fără limitarea asta, navigatorul poate ocupa cu ușurință 6-8 GB după o sesiune mai lungă de navigare.

Dacă vrei să încerci, intri în ~about:config~, cauți setarea și o schimbi din -1 la valoarea de mai sus. Trebuie să restartezi navigatorul după modificare.

**** Istoricul de navigare și memoria ascunsă

O altă setare care m-a surprins a fost ~browser.sessionhistory.max_total_viewers~. Aceasta controlează câte pagini sunt ținute în memoria specială pentru butonul „Înapoi„. Waterfox folosește aceeași tehnologie bfcache ca și Firefox, care păstrează starea paginilor ca să poți reveni instantaneu la ele - sună bine în teorie, dar fiecare pagină ținută acolo ocupă RAM, iar valoarea implicită e tot *-1*, adică „cât consideră el de cuviință". Am pus-o la *10*, ceea ce înseamnă că doar ultimele zece pagini sunt păstrate în memorie pentru navigarea rapidă. Da, când apeși „Înapoi" pe o pagină mai veche, aceasta se reîncarcă de pe internet, dar pentru mine asta e un preț mic de plătit pentru câteva sute de MB eliberate constant.

**** Procesele din spate și taxele lor

Am modificat și ~dom.ipc.processCount~, care controlează câte procese separate folosește navigatorul pentru tab-uri. Implicit sunt *8 procese*, iar fiecare are o „taxă de intrare" în memorie undeva la 40-50 MB, chiar dacă nu face nimic. Am redus la *4* și am economisit 150-200 MB de RAM pur și simplu prin asta. Pe un sistem cu procesor decent nu se simte nicio diferență la viteză, dar memoria rămâne mult mai liberă.

**** Imaginile și decodificarea lor

Am mai găsit o setare care pare mică, dar contează: ~image.mem.decode_bytes_at_a_time~. Aceasta controlează câte date de imagine sunt procesate într-un singur ciclu. Implicit e *16384*, adică 16 KB, și am redus-o la jumătate, la *8192*. Nu e o valoare extremă, dar ajută la evitarea vârfurilor bruște de utilizare a memoriei în timpul încărcării imaginilor - acestea se încarcă mai gradual, fără acele mici blocaje care apar când navigatorul încearcă să proceseze totul deodată.

**** Cât de des salvează navigatorul sesiunea

Un lucru pe care mulți nu îl știu e că Waterfox salvează automat sesiunea curentă la un interval regulat, scriind pe disc și consumând puțin din CPU la fiecare ciclu. Setarea ~browser.sessionstore.interval~ controlează cât de des se întâmplă asta, în milisecunde, iar implicit e setată la *15000*, adică la fiecare 15 secunde. Am crescut-o la *60000*, o dată pe minut, ceea ce reduce considerabil activitatea de fundal fără să afecteze funcționalitatea.

**** Ce am obținut în final

După ce am aplicat toate aceste modificări, diferența a fost clară. Waterfox nu mai „umflă" memoria în timp, iar după ore de navigare consumul rămâne stabil în loc să crească progresiv ca înainte. Am verificat în ~htop~ și procesele ocupă mult mai puțin decât obișnuiau.

N-am renunțat la nimic important. Siturile se încarcă rapid, navigarea e fluidă, iar navigatorul nu mai înghite toată memoria sistemului. Singurul compromis real e că butonul „Înapoi" reîncarcă paginile mai vechi de pe net, dar pentru mine asta nu contează prea mult în schimbul stabilității pe care o câștig.

Dacă și tu folosești Firefox sau Waterfox și te confrunți cu aceeași problemă, începe cu clipul [[https://www.youtube.com/watch?v=o10nmFBJcw8][Is Firefox a Pig?]] - explică bine de ce se întâmplă treaba asta și de acolo iei exact setările de care ai nevoie. Tot ce trebuie să faci după e să deschizi ~about:config~ și să le aplici.

** 2026-05-09T15:17:22+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Când ești copil, vrei să fii adult, și când ești adult, vrei să fii copil.

** 2026-05-10T07:43:55+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: pure-blog-discover confidentialitate rss
:END:

*** Pure Blog Discover - noi funcții și îmbunătățiri

De la ultima actualizare, directorul a primit câteva funcții noi și o serie de remedieri tehnice care îl fac mai util și mai sigur.

***** Pagina cu cele mai recente articole

Cea mai importantă adăugare este o pagină nouă la ~/latest.php~, care agregă articolele recente din toate jurnalele listate. Serverul preia feed-ul RSS sau Atom al fiecărui jurnal și afișează articolele sortate după data publicării, cu filtrare după limbă, căutare după cuvinte cheie și paginare de 25 de articole pe pagină. Cache-ul se reîmprospătează automat o dată pe oră.

Un buton pentru articol aleatoriu deschide o postare aleasă la întâmplare din feed-ul agregat, într-un tab nou - util dacă vrei să descoperi conținut pe care altfel nu l-ai fi găsit. Un endpoint separat, ~/aggregated-feed.php~, oferă un feed RSS cu toate aceste articole pentru cei care preferă să urmărească conținut printr-un agregator.

***** Profilul fiecărui jurnal

Fiecare jurnal are acum propria pagină de profil la ~/blog.php?id=...~, accesibilă prin clic pe iconița de informații de pe cardul din director. Pagina de profil afișează favicon-ul jurnalului, numele, adresa URL, descrierea, limba, data adăugării și un link spre feed - plus cele mai recente articole extrase din datele din cache.

***** Îmbunătățiri vizuale

Jurnalele adăugate în ultimele șapte zile primesc un badge „New", ceea ce face mai ușor de identificat adăugările recente fără să fie nevoie să sortezi lista.

Panoul de administrare suportă acum și modul întunecat, cu același comutator disponibil în bara de sus.

***** Pagina de confidențialitate

O pagină dedicată politicii de confidențialitate la ~/privacy.html~ documentează ce date colectează directorul (URL-urile și numele jurnalelor trimise, hash-uri temporare de IP pentru limitarea ratei, jurnalele standard de server), ce servicii terțe sunt folosite (Google Fonts, Google Favicons API) și cum poți solicita ștergerea datelor tale. Este accesibilă din footer-ul fiecărei pagini.

***** Detalii tehnice

Câteva remedieri mai mici care merită menționate: adresele IP stocate în fișierul de limitare a ratei sunt acum hash-uite cu SHA-256, consistent cu modul în care trimiterile de jurnale au fost întotdeauna gestionate. Răspunsurile de eroare ale API-ului nu mai includ informații de debug interne. Link-urile de self-link din fișierele RSS, Atom și JSON Feed indică acum spre URL-urile corecte ~.php~. Headerele Cache-Control au fost adăugate la toate endpoint-urile de feed.

Directorul este disponibil la [[https://discover.thinkroot.xyz][discover.thinkroot.xyz]], iar codul sursă pe [[https://code.linuxromania.ro/thinkroot/pureblog-discover][Forgejo]].

** 2026-05-10T08:17:46+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

O pagină web mi-a dezvăluit tot ce a aflat despre mine fără să mă întrebe. Știa în ce oraș locuiesc, ce dispozitiv folosesc, ce placă grafică am și cât timp am ezitat înainte să derulez pagina.

[[https://sinceyouarrived.world/taken][https://sinceyouarrived.world/taken]]

** 2026-05-10T10:42:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: pure-blog-discover confidentialitate rss
:END:

*** Pure Blog Discover - noi funcții și îmbunătățiri

De la ultima actualizare, directorul a primit câteva funcții noi și o serie de remedieri tehnice care îl fac mai util și mai sigur.

***** Pagina cu cele mai recente articole

Cea mai importantă adăugare este o pagină nouă la ~/latest.php~, care agregă articolele recente din toate jurnalele listate. Serverul preia feed-ul RSS sau Atom al fiecărui jurnal și afișează articolele sortate după data publicării, cu filtrare după limbă, căutare după cuvinte cheie și paginare de 25 de articole pe pagină. Cache-ul se reîmprospătează automat o dată pe oră.

Un buton pentru articol aleatoriu deschide o postare aleasă la întâmplare din feed-ul agregat, într-un tab nou - util dacă vrei să descoperi conținut pe care altfel nu l-ai fi găsit. Un endpoint separat, ~/aggregated-feed.php~, oferă un feed RSS cu toate aceste articole pentru cei care preferă să urmărească conținut printr-un agregator.

***** Profilul fiecărui jurnal

Fiecare jurnal are acum propria pagină de profil la ~/blog.php?id=...~, accesibilă prin clic pe iconița de informații de pe cardul din director. Pagina de profil afișează favicon-ul jurnalului, numele, adresa URL, descrierea, limba, data adăugării și un link spre feed - plus cele mai recente articole extrase din datele din cache.

***** Îmbunătățiri vizuale

Jurnalele adăugate în ultimele șapte zile primesc un badge „New", ceea ce face mai ușor de identificat adăugările recente fără să fie nevoie să sortezi lista.

Panoul de administrare suportă acum și modul întunecat, cu același comutator disponibil în bara de sus.

***** Pagina de confidențialitate

O pagină dedicată politicii de confidențialitate la ~/privacy.html~ documentează ce date colectează directorul (URL-urile și numele jurnalelor trimise, hash-uri temporare de IP pentru limitarea ratei, jurnalele standard de server), ce servicii terțe sunt folosite (Google Fonts, Google Favicons API) și cum poți solicita ștergerea datelor tale. Este accesibilă din footer-ul fiecărei pagini.

***** Detalii tehnice

Câteva remedieri mai mici care merită menționate: adresele IP stocate în fișierul de limitare a ratei sunt acum hash-uite cu SHA-256, consistent cu modul în care trimiterile de jurnale au fost întotdeauna gestionate. Răspunsurile de eroare ale API-ului nu mai includ informații de debug interne. Link-urile de self-link din fișierele RSS, Atom și JSON Feed indică acum spre URL-urile corecte ~.php~. Headerele Cache-Control au fost adăugate la toate endpoint-urile de feed.

Directorul este disponibil la [[https://discover.thinkroot.xyz][discover.thinkroot.xyz]], iar codul sursă pe [[https://code.linuxromania.ro/thinkroot/pureblog-discover][Forgejo]].

** 2026-05-10T17:42:20+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Un proverb care îmi place foarte mult:

#+BEGIN_QUOTE
Să fii domn e o întâmplare, să fii om e lucru mare
#+END_QUOTE

** 2026-05-11T11:01:58+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: inteligenta-artificiala claude-ai ai written-whisper
:END:

*** De ce folosesc AI

AI este un fenomen în această perioadă și o să mai fie așa o vreme. Lumea este împărțită în jumătate - jumătate din oameni urăsc AI-ul și cealaltă jumătate îl adoră.

Este o unealtă foarte bună în prezent pentru că nu este un AI în adevăratul sens al cuvântului. Această unealtă poate fi folosită pentru a face bine sau pentru a face rău - depinde de fiecare cum vrea să folosească AI-ul.

Programatori, muzicieni, scriitori și alte categorii de oameni urăsc această unealtă pentru că: în primul rând companiile de AI (mai ales cele din SUA) au copiat tot ce se putea copia de pe internet pentru a-și antrena AI-urile fără să întrebe pe nimeni, fără să le pese de licențe și drepturi de autor. În mod normal acest lucru se numește piraterie, furt de date și așa mai departe - se pare că această lege se aplică doar persoanelor fizice, nu și companiilor.

AI-urile mai sunt urâte de oameni pentru că anumite locuri de muncă pot fi înlocuite de AI. Aceste unelte pot scrie poezii, pot scrie cod, pot compune muzică și crea imagini. Poți face un sit în câteva minute și pe bani puțini sau chiar gratis. Poți face multe cu un AI, doar să vrei acest lucru.

Mai este partea de oameni care adoră AI-urile pentru că le folosesc în scopuri personale, dar și profesionale. Programatorii se ajută de AI acolo unde nu știu sau nu au timp de programat. Sunt folosite în securitate pentru a găsi mai repede defectele și pentru a le repara mai repede. Mulți oameni simpli le folosesc pentru multe lucruri, de la anumite informații despre un anume subiect la automatizare și creare de programe.

Dacă îl folosești prea des pentru orice se zice că te face să nu îți mai folosești propria minte și nu o să mai fii în stare să gândești singur. Poți folosi AI-ul să înveți, nu să creeze el pentru tine ceva anume.

Știu, sunteți curioși de ce folosesc AI-ul și încă nu ați primit răspunsul. Acum urmează :)

Nu sunt programator sau designer web, nu lucrez în niciun segment din IT și nici locul de muncă nu are treabă cu AI-ul. Poate veți zice că folosesc Linux și ar trebui să știu programare. Linux îl folosesc pentru că nu îmi place Windows :)

Am încercat o perioadă să învăț HTML și CSS. Am prins un pic de HTML, dar CSS nu știu deloc. Alte limbaje de programare nu știu și ca să le învăț am nevoie de câțiva ani doar pentru HTML, CSS, JavaScript și PHP - acestea sunt principalele limbaje de programare pentru un sit. Pe lângă acest lucru mai trebuie să învăț engleză pentru că nu știu bine. Înțeleg în mare când citesc, dar nu știu tot. Nu știu să vorbesc sau să scriu.

Deci am multe de învățat și am nevoie de ani pentru a învăța tot ce este nevoie pentru a construi un sit sau un program. Așa că mă folosesc de AI pentru a crea diverse proiecte așa cum am construit platforma [[https://code.linuxromania.ro/thinkroot/written-whisper][Written Whisper]] pe care este acest jurnal, așa cum am construit [[https://discover.thinkroot.xyz/][Pure Blog Discover]] sau [[https://code.linuxromania.ro/thinkroot/sudoku][Sudoku]]. Trimit instrucțiuni la AI - în românește, nu în engleză cum cred mulți - AI-ul îmi trimite fișierele necesare, după care testez și mă uit unde sunt greșeli și îi cer AI-ului să rezolve problema.

Și în acest fel face multă lume, chiar și programatori, printre care Microsoft, [[https://en.wikipedia.org/wiki/Dave_Winer][Dave Winer]] sau Manton Reece de la [[https://en.wikipedia.org/wiki/Micro.blog][Micro.blog]] și mulți alții.

Pe scurt nu sunt programator și nici nu am treabă cu IT-ul chiar dacă folosesc Linux, am un HomeLab și am pornit proiectul [[https://comunitatealinux.ro][Linux România]]

** 2026-05-11T12:19:41+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Google Is Now Forcing You To Use Them... [[https://www.youtube.com/watch?v=M82_zkaXy68][https://www.youtube.com/watch?v=M82_zkaXy68]]

** 2026-05-11T17:07:15+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Programatori de top și experți în securitate se folosesc de AI pentru a rezolva probleme de securitate și mulți înjură AI-ul și nu vorbesc cu cei care folosesc AI :)

#+BEGIN_QUOTE
Mythos finds a curl vulnerability [[https://daniel.haxx.se/blog/2026/05/11/mythos-finds-a-curl-vulnerability/][https://daniel.haxx.se/blog/2026/05/11/mythos-finds-a-curl-vulnerability/]]
#+END_QUOTE

** 2026-05-11T18:59:13+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Trebuie să înlocuiesc [[https://tailscale.com/][Tailscale]] cu [[https://netbird.io/][Netbird]].

De ce Netbird?

 1. Pentru că se poate face cont cu e-mail, la Tailscale nu se poate.

 2. Este o firmă europeană.

Tailscale este o platformă foarte bună și sper ca și Netbird să fie la fel de bună

** 2026-05-12T06:50:22+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

EN:

I don't think domains should be tied to countries and politics anymore, even if a particular domain represents a country.

RO:

Nu cred că domeniile ar mai trebui să fie legate de țări și politică, chiar dacă un anumit domeniu reprezintă o țară.

** 2026-05-12T08:39:08+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: google grapheneos confidentialitate big-tech
:END:

*** Google vrea să decidă de pe ce telefon ai voie să navighezi pe net

Dacă folosești un telefon Android fără serviciile Google sau cu un sistem de operare axat pe confidențialitate, există șanse mari să nu mai poți accesa o bună parte din internet în viitorul apropiat - și asta nu e o glumă sau un scenariu ipotetic, ci ceva care se întâmplă deja.

[[https://www.googlecloudevents.com/next-vegas/session-library?c_68702=Has+video&tab=sessions&date=all][Google a anunțat la Cloud Next]], evenimentul lor din 22-23 aprilie 2026, o nouă platformă numită „Cloud Fraud Defense”, prezentată ca evoluția naturală a sistemului reCAPTCHA pe care îl știm cu toții. Știi, acele teste clasice în care trebuia să bifezi că nu ești robot sau să identifici semafoarele și mașinile din imagini. Ei bine, noul sistem poate înlocui toată această logică cu o verificare prin cod QR, iar tocmai aici apare problema.

Ca să scanezi codul QR și să dovedești că „ești om”, ai nevoie fie de Google Play Services pe Android, fie de un iPhone suficient de modern care să suporte mecanismele de atestare Apple. Asta înseamnă că utilizatorii de [[https://grapheneos.org/][GrapheneOS]], [[https://calyxos.org/][CalyxOS]], [[https://e.foundation/][/e/OS]] sau orice alt sistem Android care elimină intenționat serviciile Google sunt pur și simplu blocați - nu pot completa verificarea și nu mai pot accesa siturile protejate de reCAPTCHA. Și reCAPTCHA e peste tot pe internet, nu pe două-trei situri marginale.

Proiectul GrapheneOS, recomandat inclusiv de [[https://www.eff.org/][Electronic Frontier Foundation]] pentru utilizatorii care au nevoie de securitate serioasă, a explicat că această schimbare face parte dintr-o mișcare mai amplă a industriei spre ceea ce se numește „hardware-based attestation” - adică verificarea faptului că rulezi hardware și program aprobat de producător înainte să ți se permită accesul la un serviciu online. Atât Google cu [[https://developer.android.com/google/play/integrity][Play Integrity API]], cât și Apple cu App Attest construiesc treptat sisteme prin care siturile și aplicațiile pot verifica dacă dispozitivul tău îndeplinește anumite criterii înainte să îți dea voie să intri.

Și serviciul de stocare [[https://x.com/MEGAprivacy/status/2053640458623156340][MEGA a atras atenția]] că utilizatorii fără un „dispozitiv certificat” nu mai pot finaliza verificarea prin codul QR, avertizând totodată că Google ar putea elimina în viitor și metodele de rezervă care mai există acum - acele iconițe mici de sub promptul de verificare prin care poți alege o cale alternativă.

Ce mi se pare cel mai interesant este că GrapheneOS leagă direct această nouă verificare reCAPTCHA de propunerea [[https://github.com/nicowillis/web-environment-integrity][Web Environment Integrity]] pe care Google a lansat-o în 2023 și a abandonat-o rapid după ce a primit critici masive din partea dezvoltatorilor de navigatoare, a organizațiilor de confidențialitate și a grupurilor de standardizare a internetului. Ideea de atunci era să introducă în navigator un API care să verifice dacă dispozitivul și mediul de navigare îndeplinesc anumite cerințe de „încredere” stabilite de Google. A căzut sub presiunea publică, dar se pare că același obiectiv se atinge acum indirect, prin verificările de dispozitiv din reCAPTCHA.

Practic, dacă ești jurnalist, activist, avocat sau pur și simplu un om care a ales conștient să nu folosească serviciile Google pe telefon, ești tratat implicit ca suspect. Sistemul nu distinge între un bot și un om care a ales GrapheneOS tocmai pentru că vrea mai multă siguranță - îi pune în același coș și îi blochează pe amândoi. Și ca o ironie destul de amară, Play Integrity blochează GrapheneOS chiar dacă acesta e un sistem de operare cu un nivel de securitate superior multor telefoane Android certificate, care poate că nici nu mai primesc actualizări de securitate de ani de zile.

Google prezintă toată această poveste ca pe o îmbunătățire a luptei împotriva fraudei și a roboților, ceea ce nu e neapărat fals - dar efectul colateral e că un gigant privat ajunge să decidă de pe ce dispozitiv și cu ce programe ai voie să navighezi pe internet. Iar asta e o problemă mult mai mare decât câțiva utilizatori de nișă care nu pot accesa un formular de contact.

Internetul deschis înseamnă că oricine, de pe orice dispozitiv și cu orice navigator, poate accesa informația. Dacă accesul devine condiționat de aprobarea Google sau Apple, nu mai vorbim de un internet deschis - vorbim de o rețea privată cu reguli stabilite de două corporații.

** 2026-05-13T08:17:19+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Un articol foarte bun despre cum va fi internetul în viitor

#+BEGIN_QUOTE
What will the Internet look like in 2036? 2046? These are questions that are near-impossible to answer. But that doesn't mean we shouldn't try. To be fair, this question is more philosophical than logistical... but I can't help myself.

[[https://brennan.day/how-are-we-preparing-for-the-long-web/][https://brennan.day/how-are-we-preparing-for-the-long-web/]]
#+END_QUOTE

** 2026-05-13T11:20:05+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: router hardware wifi
:END:

*** Router ars de la o descărcare electrică

Ieri am fost la frate-mio să îl ajut să își pună internetul în funcțiune. A avut o descărcare electrică de s-a văzut o flamă într-o priză. Are un ONT/Router de la Vodafone și un router TPLink Archer C64 pe care și l-a cumpărat separat.

Înainte să mă duc la el, m-a sunat și m-a întrebat dacă știu ce probleme ar putea avea. Așa că l-am întrebat chestiile banale: ai sunat la Vodafone, ai resetat aparatura, cabluri verificate. A spus că totul este în regulă, dar internetul nu îi merge.

Ajuns la el după o jumătate de oră. TPLink-ul era legat la ONT-ul Vodafone și un televizor la TPLink și internetul prin cablu mergea bine pe TV, dar pe wireless nu mergea. Am deconectat TPLink-ul și am lăsat pornit doar ONT-ul care are și router încorporat. De data aceasta nu a mai mers nimic.

Cea mai simplă metodă a fost să resetez ONT-ul. S-au setat din nou parolele și ce mai era de setat și internetul a pornit și pe cablu și pe wireless - am testat pe 3 telefoane și două calculatoare - totul bine până aici. A venit rândul TPLink-ului - resetat, schimbate parolele și altele, de pe telefon. Și surpriza a venit abia acum. Internetul nu merge nici pe cablu, nici pe wireless, mare lucru nu mai ai ce face în acest caz.

Am lăsat doar ONT-ul că frate-mio a spus că oricum cei de la Vodafone trebuie să îi aducă un router mult mai bun și mai nou.

TPLink-ul l-am adus acasă să îl testez și astăzi l-am testat un pic mai bine. :)

Acest device primește curent, se poate seta, emite semnal pentru wifi și cablu. Surpriza este că nu primește internet. A primit acel șoc de tensiune când a fost descărcarea electrică și s-a ars ceva la el. Nu știu dacă mai poate fi reparat.

Era bine dacă avea un UPS și este bine ca toți să avem așa ceva sau un stabilizator de tensiune, că nu se știe niciodată când sunt descărcări sau șocuri electrice.

** 2026-05-15T19:23:02+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: descentralizare rss activitypub indieweb internet
:END:

*** Internetul pe care l-am uitat

Internetul pe care îl folosim astăzi arată complet diferit față de ce a fost gândit la început. Nu din punct de vedere tehnic, ci din punct de vedere al modului în care îl consumăm. Undeva pe parcurs am renunțat la o grămadă de lucruri bune în favoarea comodității oferite de câteva companii mari, iar acum suntem atât de obișnuiți cu asta încât nici nu ne mai punem întrebări.

Protocoalele care stau la baza internetului - RSS, e-mail, IRC, XMPP și altele - sunt descentralizate din construcție. Nu aparțin nimănui, nu sunt controlate de nicio companie și au apărut odată cu internetul însuși. Pe ele se bazează practic tot ce există online, direct sau indirect. Și totuși, în loc să le folosim la potențialul lor, preferăm să ne petrecem timpul pe platforme centralizate care ne colectează datele și ne vând mai departe.

Hai să luăm RSS-ul ca exemplu. Este unul dintre cele mai simple și mai utile lucruri din internet și aproape nimeni nu îl mai folosește conștient, deși există peste tot. Dacă urmărești un jurnal, un canal video sau orice altceva care publică conținut periodic, RSS-ul îți permite să primești tot ce apare nou într-un singur loc, fără să îți faci cont nicăieri și fără să dai nimănui datele tale. Pașii sunt simpli: copiezi legătura RSS și o adaugi într-un client RSS. Atât. Este mai puțin complicat decât să îți faci un cont pe YouTube, să te autentifici, să cauți un canal și să te abonezi - și pe deasupra ai și confidențialitate.

Același lucru este valabil pentru e-mail. Comunicarea prin e-mail este descentralizată, funcționează între orice furnizori și nu depinde de o singură companie. Și IRC-ul și XMPP-ul sunt la fel - protocoale deschise, care există de zeci de ani și funcționează perfect. Nu sunt moderne, nu au interfețe colorate și nu îți trimit notificări la orice mișcare, dar asta este și avantajul lor.

Înțeleg că Reddit, Discord, YouTube, TikTok, Facebook și restul sunt populare și comode. Dar comoditatea aceea vine cu un preț pe care îl plătești fără să îți dai seama. Fiecare clic, fiecare căutare, fiecare minut petrecut pe platformele astea este înregistrat, analizat și folosit pentru a-ți construi un profil cât mai detaliat. Și știu că răspunsul clasic la asta este „/nu am nimic de ascuns/". Dar aceeași persoană care zice asta închide ușa de acasă cu cheia seara, trage draperia să nu se vadă înăuntru și nu lasă pe oricine să îi citească mesajele. Teoretic și practic este același lucru - confidențialitatea nu înseamnă că ai ceva de ascuns, ci că unele lucruri sunt ale tale și atât.

Și nu vreau să spun că trebuie să renunți la tot dintr-odată sau că alternativele sunt perfecte. Lemmy, de exemplu, nu este la nivelul lui Reddit în ce privește volumul de conținut și comunitate - dar asta nu se rezolvă stând pe Reddit. Se rezolvă dacă tot mai mulți oameni își fac cont pe instanțe de [[https://join-lemmy.org/][Lemmy]], dacă susțin financiar proiectul și dacă îl promovează în loc să trimită postările de pe Reddit. Și așa este cu orice altă platformă.

[[https://activitypub.rocks/][ActivityPub]] este un protocol relativ nou care stă la baza unor platforme ca [[https://joinmastodon.org/][Mastodon]], [[https://pixelfed.org/][Pixelfed]] sau chiar Lemmy. Ideea din spate este că poți să ai cont pe o instanță și să interacționezi cu utilizatori de pe alte instanțe, fără să fii legat de o singură companie sau server. Este exact filozofia internetului descentralizat aplicată la rețelele sociale, și funcționează.

Dacă ești din România și vrei să începi de undeva, sunt câteva servicii pe care le poți folosi chiar acum. Pentru Mastodon există [[https://mstdn.ro/][mstdn.ro]] și [[https://social.5th.ro/][social.5th.ro]], două instanțe românești unde poți să îți faci cont. Pentru comunicare în timp real există Matrix, pe care îl poți accesa direct din navigator la [[https://chat.linuxromania.ro/][chat.linuxromania.ro]] sau prin orice client Matrix compatibil - camera comunității Linux România este la [[https://matrix.to/#/#linuxromania:linuxromania.ro][#linuxromania:linuxromania.ro]]. Dacă vrei să scrii și să publici ceva, [[https://write.linuxromania.ro][write.linuxromania.ro]] este o instanță de WriteFreely, o platformă de blogging federată și simplă.

Iar dacă IRC-ul îți sună familiar sau vrei să îl descoperi, în România există două rețele active: DesireNet, cu servere la ~irc.desirenet.org~, ~apropo.desirenet.org~, ~romania.desirenet.org~ și ~londra.desirenet.org~, și RomaniaChat la ~irc.romaniachat.eu~ pe portul 6667.

Nu cer nimănui să facă o revoluție. Dar dacă data viitoare când vrei să urmărești un jurnal sau un canal video cauți și legătura de RSS în loc să îți faci al nouălea cont pe o platformă, sau dacă promovezi o alternativă descentralizată măcar o dată, deja e ceva. Internetul arată cum arată pentru că oamenii îl folosesc cum îl folosesc - și asta se poate schimba, câte un pas mic la un moment dat.

** 2026-05-15T19:39:47+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

#+BEGIN_QUOTE
E-mailul obișnuia să fie distractiv și incitant, ca și cum ai fi așteptat cu nerăbdare să vezi că ai primit un e-mail nou, în loc să fii enervat de orice e-mail de marketing la care te-ai înscris accidental acum cinci ani.
#+END_QUOTE

Sursa: [[https://untangled.bearblog.dev/make-email-fun-again/][Make Email Fun Again!]]

** 2026-05-16T09:55:21+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: written-whisper fediverse activitypub mastodon
:END:

*** Written Whisper intră în Fediverse

De ceva timp mă gândeam să adaug suport ActivityPub la Written Whisper și azi am terminat treaba. Practic am transformat jurnalul dintr-o platformă obișnuită într-un nod federat - ceea ce înseamnă că acum vorbește același protocol pe care îl folosesc Mastodon, Pixelfed, Lemmy, Loops și zecile de alte platforme care formează Fediverse-ul.

Ce înseamnă asta concret? Dacă cineva de pe Mastodon vrea să urmărească ce scriu, îi e de ajuns să caute ~@thinkroot@thinkroot.xyz~ - nu trebuie să-și creeze cont pe nicio altă platformă, postările apar direct în feed-ul lui ca de la orice alt utilizator Mastodon.

Mecanismul din spate e simplu de înțeles: când public un articol, o notă sau o fotografie, platforma trimite automat o activitate ~Create~ tuturor celor care mă urmăresc din Fediverse. Dacă editez, trimite ~Update~. Dacă șterg, trimite ~Delete~. Totul se întâmplă în fundal, fără să fac nimic suplimentar. Tipurile de conținut se mapează natural - notele apar ca postări text obișnuite în Mastodon, fotografiile vin cu imaginea atașată exact ca o postare cu imagine, iar articolele apar cu titlul bold urmat de conținut complet, mai lungi decât o postare obișnuită, dar Mastodon le afișează corect.

Pentru ca un server să poată fi găsit în Fediverse, trebuie să implementezi câteva standarde de descoperire. Am implementat WebFinger la ~/.well-known/webfinger~ - acesta e mecanismul prin care Mastodon găsește un cont după handle. Când cineva caută ~@thinkroot@thinkroot.xyz~, serverul lor face o cerere la această adresă și primește informațiile despre actor. Am adăugat și NodeInfo la ~/.well-known/nodeinfo~ și ~/nodeinfo/2.0~, care descrie serverul: ce program rulează, ce protocoale sunt folosite, câte postări are. NodeInfo e necesar pentru a fi indexat în directoare ca [[https://fediversesearch.com][fediversesearch.com]] și e verificat obligatoriu de Pixelfed și Lemmy înainte de a accepta un server ca nod federat. Am implementat și host-meta la ~/.well-known/host-meta~ pentru compatibilitate cu platforme mai vechi precum Diaspora și Friendica, care folosesc un protocol de descoperire anterior WebFinger.

Pe partea de securitate, federarea nu înseamnă că oricine poate trimite orice în inbox-ul jurnalului. Toate cererile outgoing sunt semnate cu o cheie RSA de 2048 de biți, iar Follow-urile primite sunt verificate criptografic prin HTTP Signatures - standardul folosit de Mastodon pentru autentificarea serverelor.

Un lucru care mă bucură e că și comentariile din Fediverse funcționează. Când cineva de pe Mastodon răspunde la o postare de-a mea, reply-ul ajunge automat în panoul de admin, în secțiunea de comentarii Fediverse, cu avatarul și numele actorului și cu un badge care îl distinge de comentariile locale. Pot să-l aprob sau să-l șterg exact ca orice alt comentariu, iar dacă răspund din admin, răspunsul e livrat automat în inbox-ul celui care a comentat, care primește o notificare în Mastodon ca la orice reply obișnuit.

Dincolo de Fediverse, am rezolvat azi și câteva probleme mai vechi. Panoul de admin are acum o structură mai clară - setările sunt împărțite în trei pagini separate (Platformă, Fediverse și Credențiale), iar comentariile sunt și ele organizate în trei secțiuni distincte cu URL propriu, astfel că butonul Back din navigator funcționează corect și linkurile sunt direct accesibile. Publicarea draft-urilor folosea data de salvare în loc de data publicării, deci acum, când un draft e publicat, data de creare se actualizează la momentul publicării. Programarea articolelor nu funcționa din cauza unui format incompatibil între input-ul HTML (~2026-05-16T15:00~) și comparația din SQLite (~2026-05-16 15:00:00~) - litera ~T~ ffăcea ca orice dată programată să pară că nu a venit încă, iar soluția a fost normalizarea formatului la salvare. Am adăugat și un redirect 301 care asigură că orice hostname alternativ e redirecționat spre ~thinkroot.xyz~, pentru că Fediverse funcționează corect doar dacă toate URL-urile actorului și endpoint-urile ActivityPub provin de pe un singur domeniu.

Dacă ai cont pe Mastodon sau altă platformă Fediverse și vrei să urmărești ce mai scriu, caută ~@thinkroot@thinkroot.xyz~ sau poți urmări ce public și pe contul [[/contact][personal]].

** 2026-05-16T13:37:25+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Am făcut câteva modificări și actualizări la platformă, pe partea de Fediverse, pentru ca totul să fie integrat corect cu protocolul ActivityPub. Acest jurnal poate fi urmărit la @thinkroot@thinkroot.xyz.

** 2026-05-16T18:15:32+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: bitwarden vaultwarden self-hosting parole
:END:

*** Ce se întâmplă cu Bitwarden?

Să încep de la ce se știe sigur. În februarie, Michael Crandell, CEO-ul care a condus Bitwarden din 2019, a trecut discret într-un rol de consilier. Nicio comunicare oficială din partea companiei, niciun anunț public - doar o actualizare pe LinkedIn, pe care o găseai numai dacă te apucai să cauți anume. În locul lui a venit Michael Sullivan, fost CEO la Acquia și Insightsoftware. Până aici poate părea o simplă schimbare de conducere, dar există un detaliu care schimbă cu totul perspectiva: pe profilul său de LinkedIn, Sullivan se descrie ca având experiență în „toate fațetele fuziunilor și achizițiilor, inclusiv experiență directă cu firme de private equity". Cum [[https://blog.ppb1701.com/the-quiet-renovation-at-bitwarden][explică foarte bine ppb1701]], ăsta nu e un om care a trecut prin câteva achiziții din întâmplare - e cineva a cărui specialitate declarată e tocmai procesul de pregătire a companiilor pentru vânzare. A supervizat o achiziție de un miliard de dolari la Acquia și o investiție de același ordin la Insightsoftware, ambele cu firme de private equity. Asta e profilul omului pe care îl angajezi când vrei să duci o companie spre un exit, nu spre o creștere organică pe termen lung.

În aprilie a plecat și CFO-ul, Stephen Morrison, înlocuit cu fostul CEO de la InVision. Kyle Spearrin, fondatorul care a construit Bitwarden din 2015 ca proiect personal tocmai pentru că se temea ce va face LogMeIn cu LastPass după ce l-a cumpărat, rămâne ca CTO. Ironia e greu de ignorat.

Pe lângă schimbările din conducere, au dispărut și niște lucruri de pe sit. Expresia „always free" nu mai apare pe pagina pentru utilizatori individuali, deși planul gratuit există încă. Mai interesant e că valorile companiei s-au schimbat: vechiul acronim GRIT însemna Gratitude, Responsibility, Inclusion și Transparency. După 4 mai, Inclusion și Transparency au fost înlocuite cu Innovation și Trust. Nicio postare nouă pe jurnal, nicio explicație - doar o editare tăcută a unui articol din 2022 semnat de Crandell, pe care nu l-au terminat nici măcar de actualizat, lăsând în același text atât valorile vechi cât și cele noi. [[https://janlukas.blog/links/2026/05/bitwarden-sale][Jan-Lukas Else]] rezumă situația bine: totul arată ca o pregătire pentru vânzare, iar ironia e că însuși fondatorul a pornit proiectul din cauza îngrijorărilor legate de ce a făcut LogMeIn cu LastPass după achiziție.

[[https://kevquirk.com/is-bitwarden-preparing-for-a-sale][Kev Quirk]] încearcă să tempereze lucrurile și are dreptate să o facă - există o declarație a unui reprezentant Bitwarden care spune că nu caută cumpărători și că schimbările reflectă o concentrare pe scalarea afacerii. Posibil să fie adevărat. Posibil să fie și genul de comunicat pe care îl dai tocmai când lucrurile merg în direcția opusă. Greu de știut cu certitudine.

Eu folosesc Vaultwarden de ceva vreme și nu simt o presiune imediată, dar înțeleg perfect îngrijorarea celor care sunt pe Bitwarden cloud. Riscul mai subtil pentru cei care fac self-hosting e că Vaultwarden funcționează pentru că implementează API-ul serverului Bitwarden, iar clienții oficiali sunt open source - dacă oricare din aceste lucruri se schimbă sub o nouă conducere, compatibilitatea se poate rupe treptat, fără niciun anunț explicit. Clienții sunt licențiați Apache 2.0, deci un fork e posibil în cazul cel mai rău, dar e oricum o situație pe care nu ți-o dorești.

Modelul e mereu același: construiești ceva în care oamenii au încredere, ei devin dependenți de el, apoi renegociezi termenii - câte puțin, pe bucăți, fără niciun anunț mare. O schimbare de prețuri îngropată într-un anunț de funcționalități. Un CEO nou menționat doar pe LinkedIn. O pagină de valori editată pe jumătate. Dacă ești pe Bitwarden cloud și tot amâni să-ți muți vault-ul pe o instanță proprie, acum pare un moment bun să te apuci.

** 2026-05-17T12:17:02+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: mastodon fediverse self-hosting
:END:

*** Propria instanță de Mastodon

M-am săturat de [[https://linux.social/home][linux.social]] și am decis să îmi fac propria instanță de Mastodon. Nu pot spune că linux.social este o instanță rea - dimpotrivă, este foarte bună și nu este nici pe departe aglomerată, dar are câteva restricții pe care nu pot să le detaliez. Una dintre ele mă împiedica să pot urmări contul *@thinkroot@thinkroot.social*, ceea ce era destul de enervant. Pe lângă asta, imaginile postate de cei pe care îi urmăresc nu se mai încărcau deloc, și problema nu era de la setări - am verificat, am setările identice atât pe linux.social, cât și pe propria instanță, deci nu era vorba de vreo configurare greșită din partea mea.

Cele două probleme au fost de ajuns să mă convingă că e momentul să fac schimbarea.

Nu am ales să instalez Mastodon pe propriul server sau pe VPS-ul meu? Pentru că Mastodon este destul de complicat de configurat și nu am vrut să îmi bat capul cu asta acum. În schimb am apelat la [[https://masto.host/][masto.host]], un serviciu extraordinar care oferă instanțe de Mastodon gata create, fără să trebuiască să te ocupi de nimic tehnic - sau aproape nimic.

Instanța am creat-o la [[https://social.thinkroot.xyz][social.thinkroot.xyz]] și înregistrările sunt dezactivate. Am creat-o doar pentru mine și nu am de gând să activez înregistrarea de conturi. Dacă vrei să mă urmărești pe Mastodon, mă găsești la *@thinkroot@social.thinkroot.xyz*.

** 2026-05-17T15:18:07+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

#+BEGIN_QUOTE
WriteFreely - Platformă de publicare conectată la Fediverse, disponibilă la [[https://write.linuxromania.ro/][write.linuxromania.ro]]. Oricine poate să își facă un jurnal, iar acestea pot fi urmărite și din Fediverse (Mastodon, GoToSocial, etc.).

Phanpy - Client web modern pentru Mastodon, disponibil la [[https://micro.linuxromania.ro/][micro.linuxromania.ro]]. O interfață curată pentru cei care vor să își acceseze contul de Mastodon.

Pentru o listă completă a tuturor serviciilor pe care le punem la dispoziție, vizitați [[https://comunitatealinux.ro/][comunitatealinux.ro]].
#+END_QUOTE

Sursa: [[https://linuxromania.ro/viewtopic.php?p=137][Forum Linux România]]

** 2026-05-17T17:16:15+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Jurnalul tău ar trebui să fie simplu - https://kiakamgar.com/

[[https://thinkroot.xyz/media/20260517141555_4a48c70c840baf64.jpg]]

** 2026-05-17T17:18:23+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

#+BEGIN_QUOTE
The more people realise that the online space doesn’t belong to ‘big tech’, the more we get genuine people sharing genuine thoughts.
#+END_QUOTE

Sursa: [[https://kiakamgar.com/posts/unleashing-blogs-via-rss-and-aggregators][Unleashing blogs via RSS and aggregators]]

** 2026-05-17T17:31:08+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux wine adobe-lightroom claude-ai
:END:

*** Lightroom CC merge acum pe Linux, și tot munca a făcut-o o inteligență artificială

[[https://www.phoronix.com/news/Adobe-Lightroom-CC-Linux][Phoronix a relatat ieri]] că Adobe Lightroom CC funcționează acum pe Linux prin Wine, ceea ce în sine ar fi deja destul de interesant. Dar ce mi s-a părut mie mai fascinant este că toată treaba asta a fost pusă la punct nu de un programator care a petrecut weekend-uri întregi cu debugging, ci de Claude Opus 4.7 care a lucrat autonom prin Claude Code.

Utilizatorul /sander110419/ a stabilit obiectivul - să facă Lightroom CC funcțional pe Linux și să documenteze tot procesul. Tot restul, de la debugging la scrierea patch-urilor și verificarea că totul chiar funcționează, a fost făcut de AI. [[https://github.com/sander110419/lightroom-cc-on-linux][Depozitul de pe GitHub]] este destul de explicit în privința asta, iar în secțiunea de credite scrie negru pe alb că Claude Opus 4.7 a realizat debugging-ul de mai multe ore, a scris patch-urile și a verificat totul prin capturi de ecran.

Ca să înțelegi ce a implicat asta concret: AI-ul a citit crash dump-uri și log-uri de Wine, a analizat fișiere binare Adobe cu unelte precum ~winedump~ și ~objdump~, a comparat tabelele de export ale mai multor versiuni de ~mfplat.dll~ ca să identifice exact ce funcție lipsă provoca blocajele, a scris patch-uri binare direct în DLL-uri, și la final a verificat că totul funcționează prin capturi de ecran automate și prin simularea clic-urilor cu ~xdotool~. Când localizarea unui buton era greșită cu câțiva pixeli, relua captura, recalcula coordonatele și încerca din nou, fără intervenție umană.

Pe partea tehnică, ce funcționează acum este Lightroom CC 9.3.1 cu Wine 11.8 staging, pe distribuții pe 64 de biți cu kernel 6.x sau mai nou. Modulul de editare cu toate panelurile, biblioteca sincronizată prin cloud și chiar instrumentul Remove/Heal lucrează fără probleme. Ce nu merge încă sunt unele ferestre de dialog (cum ar fi „What's New”) care pot bloca aplicația și câteva funcții mai avansate bazate pe accelerare GPU, dar fluxul de lucru de bază pentru editare fotografică funcționează.

Problemele care au trebuit rezolvate ca să ajungă aici nu au fost deloc triviale. WebView2, shell-ul Electron pe care Adobe îl folosește pentru interfața sa, nu putea să randeze deloc fără un swapchain special pentru DXVK. O bibliotecă de A/B testing a Adobe numită ~AdobeGrowthSDK.dll~ apela o funcție neimplementată și bloca întregul proces. Lightroom avea nevoie de un efect specific din Direct2D care lipsea din implementarea Wine. Iar instrumentul Remove/Heal se bloca pentru că o funcție din ~mfplat.dll~ nu exista - și nu era suficient să pui versiunea patch-uită doar în ~system32/~, pentru că Adobe vine cu propria copie a acelui DLL în directorul aplicației, care are prioritate față de cea a sistemului. A trebuit înlocuită în ambele locuri.

Dacă vrei să încerci, ai nevoie de Wine 11.8 staging, ~winetricks~, un GPU cu drivere Vulkan și, evident, un abonament activ Adobe Creative Cloud care include Lightroom CC. Procesul de instalare durează cam 30 de minute, mai ales din cauza descărcărilor. Ghidul complet cu fiecare pas explicat în detaliu, inclusiv ce problemă rezolvă fiecare modificare și cum să dai rollback dacă ceva nu merge, este disponibil în ~GUIDE.md~ din depozit.

Personal mă fascinează mai mult partea cu AI-ul decât faptul că Lightroom merge pe Linux. Nu pentru că nu ar fi util - sigur că este, mai ales pentru fotografii care nu vor să renunțe la Linux, dar nici la ecosistemul Adobe - ci pentru că ilustrează destul de clar unde s-a ajuns cu agenții autonomi. Nu mai vorbim de un AI care îți scrie un script după o descriere, ci de unul care se lovește de o eroare, înțelege de ce apare, găsește o soluție la nivel de binar, verifică că funcționează și documentează totul pentru alții. Cam asta a făcut Claude Opus 4.7 aici.

** 2026-05-18T15:52:26+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Debian 13.5 Trixie

[[https://thinkroot.xyz/media/20260518125208_191cb22601249f61.jpeg]]

** 2026-05-18T19:17:55+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

By Karpour https://mstdn.social/@karpour

[[https://thinkroot.xyz/media/20260518161743_0fe21b2c4ac82cfe.png]]

** 2026-05-19T11:07:18+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Europe AI - 2 years

[[https://thinkroot.xyz/media/20260519080657_30872bdd1f529940.jpg]]

** 2026-05-19T17:40:39+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Danger

[[https://thinkroot.xyz/media/20260519081430_edf609015c000da0.jpg]]

** 2026-05-19T18:40:03+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Dețin 10 domenii printre care acest domeniu pe care este jurnalul. Mai dețin [[https://comunitatealinux.ro/][comunitatealinux.ro]] și [[https://linuxromania.ro/][linuxromania]] plus altele - nu toate trebuie menționate :).

Mai merg menționate și [[https://netmic.ro/][netmic.ro]] și rootlinux.ro care este redirecționat spre wiki.linuxromania.ro.

** 2026-05-20T09:16:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Microsoft Azure Linux este bazat pe Fedora

[[https://github.com/microsoft/azurelinux][https://github.com/microsoft/azurelinux]]

** 2026-05-20T09:31:33+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: mastodon fediverse self-hosting donatii
:END:

*** Mastodon e gratuit? Da, dar nu chiar

Dacă folosești [[https://joinmastodon.org][Mastodon]] de ceva vreme, sigur ai auzit argumentul ăsta de o sută de ori: /e gratuit, nu există reclame, nimeni nu-ți vinde datele, e pentru oameni/. Și toate astea sunt adevărate, cel puțin parțial. Problema e că există o bucată din poveste pe care aproape nimeni nu o menționează, și anume că cineva, undeva, scoate bani din buzunar în fiecare lună ca tu să poți să postezi în liniște.

Când intri pe o instanță de Mastodon - fie că e [[https://mastodon.social][mastodon.social]], fie că e una mai mică, specializată pe un anumit subiect sau pe o anumită comunitate - tu nu plătești nimic. Dar administratorul acelei instanțe plătește pentru serverul care rulează totul, pentru domeniu, pentru backup-uri, pentru traficul generat de toate conturile de acolo. Și costurile astea nu sunt deloc mici dacă stai să le calculezi.

Un server modest, care poate ține câteva sute de conturi active, poate costa undeva în jur de 5-10 euro pe lună. Sună rezonabil. Dar pe măsură ce crește instanța, cresc și costurile - și nu liniar. O instanță cu mii de utilizatori activi poate ajunge ușor la câteva sute de euro pe lună, iar unele dintre instanțele mari depășesc fără probleme 1.000 sau chiar 2.000 de euro lunar, doar pe infrastructură. Asta fără să pui la socoteală domeniul, care se plătește separat, anual, și care variază enorm în funcție de TLD - un ~.ro~ sau ~.net~ poate fi 5-10 euro pe an, dar un ~.io~ sau ~.xyz~ sau altceva mai fancy poate ajunge la 100-200 de euro pe an, uneori chiar mai mult.

Și acum vine partea interesantă. Pe [[https://instances.social][instances.social]] poți vedea câte instanțe există și câți utilizatori au - sunt mii de instanțe și milioane de conturi înregistrate. Din toți oamenii ăia, câți crezi că donează măcar 5 euro pe an instanței pe care o folosesc? Sincer, cred că nici 30% din totalul utilizatorilor de Mastodon nu au donat vreodată ceva. Nu 30% din utilizatorii unei singure instanțe - 30% din toți utilizatorii de pe toate instanțele. Și ăsta e un număr optimist.

Asta înseamnă că administratorii de instanțe fie plătesc din propriul buzunar lună de lună, fie se roagă să vină suficienți oameni care să doneze prin Patreon sau Ko-fi sau prin donații directe ca să acopere măcar o parte din facturi. Unii reușesc, mulți nu reușesc, și de aia vedem din când în când anunțuri că o instanță se închide sau că adminul nu mai poate susține costurile.

Deci data viitoare când spui sau auzi că Mastodon e gratuit, merită să adaugi un mic asterisc acolo. E gratuit pentru tine, ca utilizator, pentru că cineva absoarbe costul. Uneori acel cineva este o organizație cu finanțare, uneori este un entuziast care plătește din salariu, dar în niciun caz serverul nu rulează pe aer și pe bune intenții. Dacă ții la instanța pe care ești, merită să arunci un ochi pe pagina lor de donații - de obicei o găsești undeva în interfață sau pe situl instanței - și să dai măcar o dată pe an un semn că știi că lucrurile astea nu sunt cu adevărat gratuite.

** 2026-05-20T09:32:20+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

The Virtual OS Museum [[https://virtualosmuseum.org/][https://virtualosmuseum.org/]]

** 2026-05-20T16:06:49+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

2014-2024: A decade of air quality improvements in Europe https://atmosphere.copernicus.eu/2014-2024-decade-air-quality-improvements-europe

[[https://thinkroot.xyz/media/20260520130620_9bde1af34fcebef3.jpg]]

** 2026-05-20T17:43:22+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Dacă mă uit la 10 clipuri despre tech și doar la un clip despre muzică. YouTube îmi arată în feed doar clipuri cu muzică. *De ce face YouTube acest lucru?* Nici măcar nu dau like la muzică, dau like-uri doar la clipurile tech.

** 2026-05-20T20:21:55+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Mă gândesc să interzic Google, Meta și Microsoft să acceseze acest jurnal.

** 2026-05-20T22:51:59+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Majoritatea oamenilor vor ca serviciile să fie la fel: Element și FluffyChat să semene cu Discord, Mastodon și Bluesky să semene cu Twitter/X, iar exemplele pot continua. Dacă toate serviciile arată la fel, care mai este rostul să existe atâtea?

** 2026-05-21T00:33:45+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Oameni de știință care au schimbat lumea

[[https://thinkroot.xyz/media/20260520213308_7517baa3ec2034b9.jpg]]

** 2026-05-21T00:38:18+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: tor confidentialitate cenzura criptomonede
:END:

*** Tor strânge fonduri ca să țină în viață proiectele pentru libertatea internetului

[[https://www.torproject.org/][Tor Project]] a lansat zilele astea o campanie de strângere de fonduri dedicată proiectelor care luptă pentru libertatea pe internet, iar modul în care au gândit-o e destul de interesant - se bazează pe criptomonede și pe un mecanism de finanțare pe care o să-l explic mai jos.

Campania rulează pe [[https://internetfreedom.torproject.org/][internetfreedom.torproject.org]] și e disponibilă și ca Onion Service, ceea ce are tot sensul din lume dacă ne gândim cine e organizatorul. Donațiile sunt acceptate până pe 18 iunie 2026 și pot fi făcute în Bitcoin, Ethereum, Zcash, Monero sau Golem. La momentul lansării, campania dispune deja de un fond de 115.000 de dolari, pus la bătaie de organizații ca Cake Wallet, Zcash Community Grants, Logos și Octant - cu mențiunea că mai pot apărea sponsori până la final.

Dacă nu ești familiarizat cu Tor, pe scurt e vorba de o organizație nonprofit care dezvoltă rețeaua de anonimizare cu același nume, folosită de jurnaliști, activiști, cercetători și oameni obișnuiți care trăiesc sub guverne restrictive și vor pur și simplu să navigheze fără să fie urmăriți sau cenzurați.

Campania vine într-un context destul de îngrijorător: [[https://blog.torproject.org/fund-internet-freedom/][organizația spune]] că libertatea pe internet a scăzut timp de 15 ani consecutivi, iar multe proiecte nonprofit din domeniu se zbat cu finanțarea - unele au redus echipele, altele au dat înapoi din infrastructură sau au amânat dezvoltarea unor unelte importante.

Ceea ce mi se pare interesant la această inițiativă e mecanismul de finanțare folosit, numit „quadratic funding”. În loc să conteze cât de mult donezi, contează câți oameni donează la un proiect anume. Practic, proiectele susținute de mulți oameni cu sume mici primesc o parte mai mare din fond față de cele finanțate de câțiva donatori mari. Asta înseamnă că până și o donație mică contează cu adevărat - mișcă bani reali din fondul comun spre proiectul pe care îl susții. David Casey, directorul Funding the Commons (organizația parteneră în această campanie), explică simplu ideea: finanțarea instituțională ar trebui să urmeze prioritățile comunității, nu concentrarea de capital.

Momentan campania susține 10 proiecte, toate active în zona libertății pe internet, a ocolirii cenzurii și a comunicațiilor securizate:

*[[https://securedrop.org/][SecureDrop]]* - o platformă pentru transmiterea anonimă a documentelor, folosită de jurnaliști și redacții mari din toată lumea.

*[[https://open-archive.org/][OpenArchive]]* - unelte de arhivare cu accent pe confidențialitate, gândite pentru jurnaliști, activiști și apărători ai drepturilor omului care lucrează în condiții de risc.

*[[https://onionshare.org/][OnionShare]]* - un program open-source pentru partajarea anonimă de fișiere și găzduire de situri, care funcționează prin rețeaua Tor.

*[[https://www.ricochetrefresh.net/][Ricochet Refresh]]* - o aplicație de mesagerie instantanee rezistentă la colectarea metadatelor, construită peste Tor.

*[[https://onionbrowser.com/][Onion Browser]]* - un navigator open-source bazat pe Tor pentru iOS, menit să ajute utilizatorii să ocolească cenzura și să-și protejeze confidențialitatea.

*[[https://ooni.org/][OONI]]* (Open Observatory of Network Interference) - un observator global care monitorizează cenzura pe internet, interferența traficului și întreruperile de rețea din toată lumea.

*[[https://paskoocheh.com/][Paskoocheh]]* (ASL19) - o platformă anti-cenzură și securitate digitală care pune la dispoziție unelte și resurse educaționale pentru utilizatorii din regiuni restrictive.

*[[https://unredacted.org/][Unredacted]]* - infrastructură pentru ocolirea cenzurii prin proxy-uri, comunicații criptate și servicii de relay.

*[[https://miaan.org/][Miaan Digital Security Help Desk]]* - o inițiativă de suport pentru securitate digitală care ajută utilizatorii din Iran să acceseze unelte pentru libertatea pe internet.

*[[https://osservatorionessuno.org/][Osservatorio Nessuno]]* - un proiect italian care protejează activiști, jurnaliști și organizații ale societății civile prin programe sigure și suport tehnic axat pe confidențialitate.

Dacă vrei să susții campania, poți dona direct unui proiect anume sau poți contribui la fondul general, totul prin situl campaniei sau prin versiunea sa Onion Service.

Nu știu câți dintre voi folosesc Tor în mod regulat, dar eu îl consider unul dintre cele mai importante proiecte din întregul ecosistem al confidențialității digitale. Faptul că organizația alege să finanțeze și alte proiecte din jur, nu doar pe ea însăși, spune ceva despre cum se raportează la libertatea pe internet ca la un bun comun, nu ca la un produs propriu.

** 2026-05-23T09:51:49+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Îmi place să folosesc instanța Mastodon, dar și clientul său web. Îmi este greu să aleg între cele două.

[[/media/20260523065046_c3f9ac7cd84b32d4.jpg][Mastodon]]
[[/media/20260523065046_be35f0d141fdc1f1.jpg][Phanpy]]

** 2026-05-23T11:49:14+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Folosesc [[https://www.vaultwarden.net/][VaultWarden]] pentru parole și [[https://bitwarden.com/][Bitwarden]] pentru backup. Dar atenția mi-a fost atrasă de [[https://www.aliasvault.net/][AliasVault]]

** 2026-05-23T16:33:52+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: internet-archive wikipedia wayback-machine limba-romana
:END:

*** Arhivăm internetul, dar nu și în română

În timp ce citeam [[https://www.niemanlab.org/2026/05/more-than-340-local-news-outlets-are-limiting-the-internet-archives-access-to-their-journalism/][More than 340 local news outlets are limiting the Internet Archive's access to their journalism]] am început să mă gândesc la Wikipedia și mai ales la Wikipedia România, care din păcate nu are articole așa cum se găsesc în alte limbi.

Wikipedia România este săracă în conținut pentru că nu sunt voluntari care să scrie despre orice subiect și, pe lângă asta, mai sunt și moderatorii români care se cred mari zmei acolo și resping multe articole și informații adăugate.

Țin bine minte când am creat o pagină pentru RogentOS Linux și nu am putut să o fac publică pentru că moderatorii, sau cel puțin unul dintre ei, nu o aprobau pe motiv că nu are destulă informație. Din contră, avea destulă informație pentru un proiect nou apărut în acea perioadă.

Sunt sigur că și Internet Archive este sărac în informație în Limba Română pentru că nimeni nu se obosește câteva secunde să salveze un articol, o știre, un tutorial etc.

Recent am instalat extensia [[https://addons.mozilla.org/ro/firefox/addon/wayback-machine_new/][Wayback Machine]] și salvez diverse articole pe care le citesc și îmi plac, indiferent că sunt știri, tutoriale sau simple articole de la un jurnal oarecare.

Mi-ar plăcea să văd că românii fac ceva în această privință și încep să scrie articole pe Wikipedia și că salvează articole, și nu numai pe Internet Archive.

** 2026-05-23T20:11:58+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Gaiță Albastră - Sursa: https://dmv.community/@jcrabapple/116624898316480125

[[https://thinkroot.xyz/media/20260523171135_4a94b43f2b435f93.jpeg]]

** 2026-05-23T20:19:26+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Lumea îi acuză pe cei care folosesc AI pentru a programa, pentru a scrie, pentru a se corecta sau pentru o mulțime de alte lucruri. Totuși, este în regulă să cumpere o felicitare gata scrisă de altcineva, să descarce un mesaj de sărbători gata scris pentru a-l trimite prin e-mail sau WhatsApp, iar exemplele ar putea continua.

** 2026-05-24T09:03:36+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: thinkpad writerdeck debian systemd
:END:

*** Am transformat un ThinkPad T440p într-un dispozitiv de scris

De ceva vreme am citit despre conceptul de writerdeck - un dispozitiv dedicat exclusiv scrisului, fără distrageri, fără notificări, fără nimic altceva pe ecran în afară de cuvinte. Ideea mi s-a părut atrăgătoare tocmai pentru că știu cât de greu e să scrii când ai internetul la un tab distanță. Când am dat peste [[https://veronicaexplains.net/my-first-writerdeck/][articolul Veronicăi]] care a transformat un laptop vechi într-un writerdeck cu Debian și TTY, am decis să încerc același lucru pe un ThinkPad T440p pe care nu-l mai foloseam.

[[/media/20260524060315_7c869cc6eeda2259.webp][writerdeck cu t440p si debian 13]]

Ce a urmat a fost o zi întreagă de depanare, greșeli și soluții care nu mergeau. Scriu acest articol ca să documentez tot procesul cinstit - atât ce a mers, cât și ce nu a mers.

**** Ideea de bază

Un writerdeck nu e complicat în teorie: instalezi un sistem de operare minimal, fără interfață grafică, și pui doar editorul de text pe el. Fără navigator, fără aplicații de chat, fără nimic care să te tragă în altă parte. Laptopul are un singur scop.

Am ales Debian Trixie (versiunea 13) cu instalare minimă - niciun mediu grafic, niciun utilitar suplimentar. Sistemul pornește direct în terminal și atât.

**** Prima problemă: WiFi-ul

Instalarea Debian netinstall necesită internet. La mine a funcționat parțial - WiFi-ul a mers în timpul instalării, dar după repornire nu mai mergea.

Motivul: pe o instalare minimă de Debian, interfața WiFi era declarată în ~/etc/network/interfaces~ cu credențialele rețelei introduse la instalare. NetworkManager, pe care l-am instalat ulterior pentru ~nmtui~, nu preia interfețele declarate acolo și le lasă în starea ~unmanaged~. Soluția a fost să elimin complet referințele la WiFi din acel fișier și să adaug ~managed=true~ în configurația NetworkManager.

Până am rezolvat toate acestea, am folosit un cablu de rețea de la PC ca să pot instala pachetele necesare.

**** Ce am instalat

#+BEGIN_SRC bash
sudo apt install micro tmux syncthing acpi network-manager
#+END_SRC

Pentru ~kmscon~, care oferă fonturi mai frumoase și mai multe culori în TTY, e nevoie de backports pe Trixie:

#+BEGIN_SRC bash
sudo apt install -t trixie-backports kmscon
#+END_SRC

**** Bătălia cu autologinul

Aceasta a fost de departe partea cea mai complicată și unde am petrecut cel mai mult timp. Voiam ca laptopul să mă autentifice automat la pornire și să deschidă direct editorul.

Am început cu metoda descrisă în articolul Veronicăi - autologin prin kmscon, prin fișierul de override al serviciului ~kmsconvt@tty1.service~. Problema a fost că editorul deschis de ~systemctl edit~ nu salva modificările persistent și am pierdut mult timp în cerc.

Am trecut atunci la autologin prin getty, metoda standard cu systemd drop-in. Am creat fișierul de override în ~/etc/systemd/system/getty@tty1.service.d/autologin.conf~, am rulat ~daemon-reload~, am repornit - și tot nu mergea. Am încercat variante cu ~autovt~, cu activarea și dezactivarea serviciului, cu ~pam_autologin~ - nimic nu funcționa consistent.

La un moment dat am dezinstalat kmscon complet ca să elimin o variabilă din ecuație. Autologinul prin getty a funcționat imediat. Dar tmux nu a pornit automat. Motivul era că în ~.bashrc~ aveam condiția pentru ~pts/0~ - tipul de terminal creat de kmscon - iar fără kmscon terminalul era ~tty1~. Cele două nu se potriveau și tmux nu pornea.

Am reinstalat kmscon și am modificat condiția din ~.bashrc~ la ~tty1~ în loc de ~pts/0~. Deși kmscon rulează și creează terminale de tip ~pts~, autologinul prin getty creează sesiunea pe ~tty1~, iar din acel ~tty1~ pornește tmux. Totul a funcționat.

Lecția: înainte să configurezi pornirea automată a oricărui program în ~.bashrc~, verifică cu comanda ~tty~ ce tip de terminal folosești efectiv după autologin. Nu presupune.

**** Configurarea tmux

~~/.tmux.conf~ pentru bara de status cu baterie și control pentru luminozitate:

#+BEGIN_SRC 
set -g status-position top
set -g status-style bg=colour22,fg=white,bold
bind -n F8 run-shell 'light -U 10'
bind -n F9 run-shell 'light -A 10'
set-window-option -g status-right "#(acpi -b | grep -m1 -o -P '.{0,2}%')"
#+END_SRC

Bara apare sus, pe fond verde închis cu text alb, și afișează procentul bateriei în dreapta.

**** Ce urmează

Am instalat Syncthing pentru sincronizarea automată a articolelor cu serverul de acasă, dar nu l-am configurat încă. Asta rămâne pentru un articol separat.

**** Rezultatul

La pornire, laptopul se autentifică singur și deschide micro în tmux. Bara verde afișează ora și bateria. Nu există altceva pe acest laptop - niciun navigator, nicio aplicație de chat. Are un singur scop.

A durat o zi întreagă să ajung aici, cu multe fundături și reveniri. Dacă vrei să faci același lucru, articolul de pe wiki-ul Linux România despre [[https://wiki.linuxromania.ro/autologin_tty][autologin în TTY]] documentează toate metodele mai ordonat decât le-am încercat eu.

** 2026-05-24T10:11:33+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

@ - Sursa: https://anticapitalist.party/@ahihi/116627056003446228

[[https://thinkroot.xyz/media/20260524071020_8985eafc394642fe.jpg]]

** 2026-05-24T11:20:28+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: thinkpad writerdeck linux systemd
:END:

*** Mici ajustări pe writedeckul meu

După ce am pus writedeckul pe picioare, au mai rămas câteva lucruri mărunte de rezolvat. Nu sunt modificări spectaculoase, dar fac experiența de zi cu zi mai plăcută.

**** Sudo fără parolă

De fiecare dată când aveam nevoie de o comandă cu privilegii, trebuia să introduc parola. Pe un dispozitiv care este pornit rar și folosit exclusiv de mine acasă, asta nu are prea mult sens. Am eliminat cererea de parolă pentru sudo:

#+BEGIN_SRC bash
sudo visudo
#+END_SRC

Am adăugat la final:

#+BEGIN_SRC 
thinkroot ALL=(ALL) NOPASSWD: ALL
#+END_SRC

**** GRUB cu timeout 0

La fiecare pornire stăteam 5 secunde să privesc meniul GRUB înainte să se încarce sistemul. Pe un dispozitiv cu un singur sistem de operare instalat, cele 5 secunde sunt pur ceremoniale. Am eliminat așteptarea:

#+BEGIN_SRC bash
sudo nano /etc/default/grub
#+END_SRC

Am schimbat ~GRUB_TIMEOUT=5~ în ~GRUB_TIMEOUT=0~, după care:

#+BEGIN_SRC bash
sudo update-grub
#+END_SRC

Acum laptopul pornește direct, fără opriri inutile.

**** Screenshot în TTY cu fbcat și tmux

Acesta a fost cel mai neașteptat lucru de rezolvat. Nu există un PrintScreen în TTY - cel puțin nu unul evident. Am încercat câteva soluții care nu au mers, până la ~fbcat~ care capturează framebuffer-ul și funcționează cu kmscon.

Am adăugat un binding în ~~/.tmux.conf~ care face screenshot la apăsarea lui F12:

#+BEGIN_SRC 
bind -n F12 run-shell 'fbcat | pnmtopng > /home/thinkroot/screenshot-$(date +%H%M%S).png'
#+END_SRC

Fișierul apare direct în PNG cu timestamp în nume, fără pași suplimentari.

**** Taste rapide pentru reboot și shutdown

Tot prin tmux, am adăugat două taste rapide pentru a opri sau reporni laptopul fără să ies din micro:

#+BEGIN_SRC 
bind -n F10 run-shell 'sudo shutdown now'
bind -n F11 run-shell 'sudo reboot'
#+END_SRC

F10 oprește laptopul, F11 îl repornește.

**** Transferul screenshot-urilor pe PC cu scp

Pentru a trimite screenshot-urile de pe writerdeck pe PC, folosesc ~scp~. Ca să nu scriu comanda de fiecare dată, am adăugat un alias în ~~/.bashrc~ pe PC:

#+BEGIN_SRC bash
alias t440p='scp thinkroot@IP_LAPTOP:/home/thinkroot/screenshot-* /home/thinkhome/Imagini/T440p'
#+END_SRC

De acum, când vreau să transfer toate screenshot-urile de pe writerdeck, rulez pur și simplu ~t440p~ din terminal.

** 2026-05-24T15:18:29+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

O colecție de tutoriale care explică cum se utilizează OpenBSD pentru diverse situații de utilizare. [[https://openbased.xyz/][openbased.xyz]]

** 2026-05-24T22:48:49+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: apple app-store facebook ios
:END:

*** Cum am instalat Forum, o aplicație Facebook, indisponibilă în România

Uneori dai peste o aplicație care ți se pare exact ce căutai, dar când o cauți în App Store descoperi că nu există. Nu că ar fi dispărut sau ar fi cu plată - pur și simplu nu e disponibilă în regiunea ta. Asta mi s-a întâmplat cu [[https://apps.apple.com/us/app/forum-a-facebook-app/id6758308862][Forum]], o aplicație dedicată grupurilor de Facebook, disponibilă doar în App Store-ul din SUA.

[[/media/20260524194946_fce7fce78b639e52.webp][Forum, a Facebook app]]

**** Problema cu regiunea din App Store

Primul impuls a fost să schimb limba și regiunea telefonului pe engleză și SUA, gândindu-mă că asta va rezolva problema. Nu a rezolvat nimic. App Store-ul nu ține cont de setările telefonului, ci de contul Apple ID - mai exact de regiunea asociată contului. Deci am pierdut puțin timp degeaba cu asta.

**** Cum am rezolvat

Am intrat în setările contului Apple ID, la Media & Purchases, și de acolo am schimbat Country/Region pe United States. Imediat a apărut un formular de adresă de facturare americană. La metoda de plată am ales „None", pentru că voiam doar să descarc o aplicație gratuită.

La adresă am completat cu una din Portland, Oregon - am ales Oregon pentru că nu are sales tax, deci nu apar taxe suplimentare dacă ajung vreodată să cumpăr ceva. A mai trebuit să completez și un număr de telefon american valid, ceea ce a necesitat puțină atenție la format. După câteva încercări am găsit combinația corectă și formularul a trecut mai departe.

Odată apăsat „Done", Forum a apărut imediat în căutare și am instalat-o fără probleme.

**** Înapoi la setările normale

După instalare am revenit la regiunea inițială a contului. Aplicația a rămas instalată și funcționează în continuare fără nicio problemă.

**** Cum e Forum în practică

Forum e construită special pentru grupurile de Facebook și se vede că cei care au făcut-o au gândit-o bine de la început. Interfața e curată, navigarea e intuitivă și tot ce ține de grupuri e la îndemână fără să te pierzi prin meniuri. Față de aplicația oficială Facebook, unde grupurile sunt îngropate sub straturi de feed și notificări, Forum taie tot zgomotul și îți arată exact ce te interesează. Se folosește ușor și nu simți că lucrezi împotriva interfeței ca să ajungi unde vrei.

La momentul scrierii acestui articol, Forum nu apare în App Store-ul din România - cel puțin pe telefonul meu nu am găsit-o. Dacă ești pe iOS și grupurile de Facebook sunt o parte importantă din activitatea ta online, merită efortul.

** 2026-05-25T06:42:45+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Porn Detection Stick

[[https://thinkroot.xyz/media/20260525034222_5c6032b1946d5ad6.jpg]]

** 2026-05-25T10:19:46+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

First Tech Challlenge World Championship

[[https://thinkroot.xyz/media/20260525071824_547f4cb163e46eed.jpeg]]

** 2026-05-25T18:20:20+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Cald și vânt destul de puternic dar cald. Nu se simte nici un pic de răcoare. Nu a mai fost vânt așa se cald de multă vreme.

[[/media/20260525151831_4160b8f725f2efe5.jpeg][IMG_4779]]

** 2026-05-26T10:21:50+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Good Music Saves Bad Days

[[https://thinkroot.xyz/media/20260525072008_788918c9df5cc166.jpeg]]

** 2026-05-26T18:22:16+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: flatpak systemd linux
:END:

*** Flatpak se leagă tot mai tare de systemd, iar asta nu e o veste bună

Nu am avut nicio problemă cu systemd, spre deosebire de mulți alții. Știu că există o tabără întreagă de oameni care îl detestă și care consideră că încalcă filosofia Unix de a face un singur lucru și a-l face bine. Înțeleg argumentele, le-am citit, dar personal nu m-am simțit deranjat de prezența lui pe sistemul meu. Funcționează, este rapid, are unelte utile și cam atât.

Acum însă a apărut ceva care mă face să privesc lucrurile puțin diferit, și anume [[https://linuxiac.com/flatpaks-future-may-leave-non-systemd-distros-behind/][direcția în care se îndreaptă Flatpak]].

**** Ce se întâmplă cu Flatpak

Dezvoltatorii Flatpak discută niște schimbări arhitecturale majore pentru ceea ce ei numesc „Flatpak Next", adică o versiune viitoare care ar putea aduce o reproiectare completă a platformei, ceva în stilul unui salt la versiunea 2.0. Sebastian Wick, unul dintre dezvoltatorii principali ai proiectului, a publicat [[https://blog.sebastianwick.net/posts/flatpak-happenings/][o actualizare a proiectului]] încă din noiembrie anul trecut, în care recunoștea că ritmul de dezvoltare încetinise după ce unii contribuitori se retrăseseră, dar că lucrurile au reintrat în normal. Mai recent, el și Adrian Vovk au discutat public despre această viziune la [[https://www.youtube.com/watch?v=1AXBfsiaQNk&t=17746s][Linux App Summit 2026]].

Piesa centrală a acestei arhitecturi viitoare este ceva numit *systemd-appd*, o componentă propusă pentru systemd care ar urma să ofere informații despre instanțele de aplicații care rulează. Concret, systemd-appd ar trebui să gestioneze autentificarea instanțelor Flatpak, să permită sandbox-uri imbricate, să îmbunătățească integrarea cu PipeWire și să înlocuiască în cele din urmă modelul actual bazat pe proxy-ul D-Bus.

Nu este vorba de o cerință prezentă în versiunile stabile ale Flatpak, deci deocamdată nu se schimbă nimic practic. Problema este direcția pe termen lung, pentru că noua arhitectură este proiectată în jurul unei infrastructuri care face systemd tot mai greu de evitat.

**** De ce contează asta

Flatpak a fost mereu gândit ca o platformă universală pentru desktop-ul Linux, nu legată de o anumită familie de distribuții. Dacă viitoarele versiuni vor necesita systemd-appd fără vreo alternativă compatibilă, distribuțiile care evită systemd - Alpine, Void, Devuan și altele - vor fi puse în fața unei alegeri neplăcute: să aplice patch-uri proprii, să mențină un strat de compatibilitate sau să renunțe complet la suportul Flatpak.

Motivația tehnică există și este reală. Flatpak are nevoie de metode mai solide pentru a identifica aplicațiile care rulează, pentru a gestiona permisiunile și pentru a suporta sandbox-uri complexe cum sunt cele din navigatoare. Dar soluția aleasă ridică o întrebare sensibilă în ecosistemul Linux: un format de aplicații gândit să funcționeze pe orice distribuție chiar ar trebui să depindă de o componentă specifică unui singur sistem de init?

**** Unde mă pierd eu

Cum spuneam, nu am avut treabă cu systemd. Mi s-a părut mereu că discuțiile despre el sunt prea încinse față de impactul real pe care îl are asupra utilizatorului obișnuit. Dar acum se schimbă ceva, pentru că nu mai vorbim doar despre sistemul de init al distribuției tale, ci despre o platformă de distribuție a aplicațiilor care devine dependentă de el.

Asta înseamnă că alegerea sistemului de init nu mai este o decizie strict a distribuției, ci începe să afecteze și compatibilitatea cu aplicații pe care le folosești. Dacă ești pe o distribuție fără systemd și vrei să rulezi o aplicație Flatpak, s-ar putea să nu mai poți, pur și simplu. Nu din cauza unui capriciu al distribuției tale, ci pentru că platforma în sine a decis că are nevoie de o componentă specifică.

Și asta mă îngrijorează. Nu dramatic, nu catastrofic, dar mă îngrijorează. Linux a fost mereu despre libertatea de a alege și despre faptul că poți construi un sistem după nevoile tale. Pas cu pas, prin decizii de genul acesta, acea libertate se erodează. Ecosistemul devine mai rigid, mai puțin flexibil, mai controlat - și asta seamănă tot mai mult cu ce se întâmplă pe Windows, unde lucrurile sunt legate unele de altele intenționat, tocmai pentru a reduce opțiunile utilizatorului.

Oamenii au venit la Linux și tocmai din cauza acestui gen de control. Ar fi ironic ca Linux-ul să ajungă exact acolo de unde au fugit ei.

** 2026-05-26T20:12:31+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Mi-am construit WriterDeck și nu știu când să îl folosesc. De fiecare dată când am o idee, deschid editorul de text Xed sau Typora. Este mult mai ușor, pentru că calculatorul este pornit aproape toată ziua, iar WriterDeck este închis toată ziua și durează prea mult timp pentru a-l porni doar pentru o idee sau o notă.

** 2026-05-26T20:14:03+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

En: The Linux Mint team should release a version without Systemd.

Ro: Echipa Linux Mint ar trebui să lanseze o versiune fără Systemd.

** 2026-05-26T21:44:05+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

En: Which is more correct: "Digital Sovereignty" or "Digital Autonomy"?

Ro:Oare cum este mai corect: „Suveranitate Digitală” sau „Autonomie Digitală”?

** 2026-05-27T06:16:05+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Au apărut multe motoare de căutare în ultimii ani, de la cele axate pe confidențialitate la cele tradiționale sau cu abonamente premium. Din păcate, majoritatea nu au o bază de date proprie, nu dispun de roboți de căutare proprii, ci se bazează pe bazele de date ale Google și Bing. Dacă Google și Bing opresc accesul, 95% dintre acestea nu vor mai funcționa.

Motoarele de căutare care au propria bază de date (index propriu) sunt: Google, Microsoft Bing, Baidu, Yandex, Qwant, Mojeek, Brave Search.

** 2026-05-27T07:51:17+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

AI Girlfriend :)

[[https://thinkroot.xyz/media/20260527045112_00b672f3ea14bd5e.jpg]]

** 2026-05-27T09:27:49+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: google inteligenta-artificiala gps
:END:

*** Cu GPS-ul în buzunar și fără niciun plan

Trăim în vremuri în care ai un calculator puternic în buzunar, cu acces la hărți detaliate ale întregii planete, cu GPS, cu indicații vocale pas cu pas, cu estimări de timp în timp real, și totuși o grămadă de oameni nu știu să se descurce de la punctul A la punctul B. În urmă cu 50 de ani, oamenii navigau cu o hartă de hârtie care se desfășura cât jumătate de mașină și, ce să zici, se descurcau mult mai bine decât mulți astăzi cu tot arsenalul digital disponibil.

Am trăit de curând o situație care m-a lăsat fără cuvinte. Un grup de oameni din Germania și-au rezervat transport spre casă pentru o anumită zi, totul pus la punct din timp. Cu câteva ore înainte de plecare sunt anunțați că mașina ajunge la ei la ora X sau Y, în funcție de zona din care sunt ridicați - până aici, totul normal. Problema e că după 12 ore de mers prin Germania, pasagerii erau tot... în Germania. Cum e posibil asta? Nimeni nu știe exact, dar toată lumea e sigură că vina e a șoferului.

Și cel mai probabil chiar e.

Dacă pleci din Olanda și trebuie să ridici oameni din Germania înainte să mergi spre Austria, logica de bază îți spune că intri în nordul Germaniei, cobori spre sud adunând oameni pe drum, și de acolo intri direct în Austria. Simplu, eficient, logic. Dar dacă în schimb mergi întâi în sudul Germaniei, după care urci spre nord, după care cobori iar spre sud și abia după 12 ore și ceva te gândești că mai trebuie la un moment dat să ajungi și în Austria, atunci ai o problemă serioasă cu planificarea traseelor și poate și cu meseria pe care o faci.

Bă, dacă nu știi să îți faci un traseu, folosește-te de GPS - îl ai și pe telefon, iar [[https://maps.google.com][Google Maps]] îți aranjează automat toate opririle în ordinea cea mai eficientă dacă introduci toate destinațiile. Dacă îți e lene și de aia, folosește [[https://chatgpt.com][AI-ul]], e mult mai ușor, îi spui unde trebuie să ajungi și îți face el planul. Dacă nu vrei nici asta, în pula mea, dă-ți demisia și fă-te măturător de trotuare - măcar acolo nu depinzi de nimeni.

Și dacă e de vină patronul că nu și-a instruit oamenii sau nu a pus niciun sistem la punct, la fel în pula mea, să își închidă firma că nu e bun de nimic. Nu e greu să livrezi oameni acasă într-un timp rezonabil când ai toate uneltele disponibile gratuit pe telefon. E doar o chestiune de a vrea să faci treaba cum trebuie.

** 2026-05-27T13:27:02+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: jurnal writerdeck thinkpad
:END:

*** Jurnal într-un fișier text

Am dat peste un articol scris de Herman pe jurnal-ul lui, [[https://herman.bearblog.dev/plain-text-journaling/][despre cum ține un jurnal într-un singur fișier .txt]], și m-a prins destul de tare ideea. Nu pentru că ar fi ceva revoluționar - un fișier text e probabil cel mai simplu lucru posibil - ci tocmai pentru că e atât de simplu.

Ideea de bază e că ai un singur fișier în care scrii continuu, cu data la fiecare intrare nouă, fără să-ți faci griji de aplicații, formate, sau ce se întâmplă cu datele tale dacă serviciul respectiv dispare. Și asta chiar are sens - eu am ținut jurnalul doar pe hârtie până acum, dar ideea de a nu depinde de nicio aplicație sau platformă mi se potrivește perfect cu felul în care gândesc în general despre tehnologie.

Așa că m-am gândit să încerc asta pe [[https://thinkroot.xyz/am-transformat-un-thinkpad-t440p-intr-un-dispozitiv-de-scris-210][WriterDeck-ul meu]] - un ThinkPad T440p pe care l-am transformat într-un dispozitiv dedicat exclusiv scrisului, fără distrageri, dar pe care nu l-am folosit la potențialul lui. Mi se pare că e combinația perfectă: un dispozitiv simplu, fără notificări sau tentații, și un format și mai simplu, adică un fișier .txt în care scriu ce am de scris și gata. Nu export, nu sincronizare complicată, nu baze de date.

[[https://thinkroot.xyz/jurnal-offline-intr-o-lume-online][Am mai scris]] despre cum jurnalul fizic și cel digital pot coexista fără să se bată cap în cap, și aceeași logică se aplică și aici. Nu renunț la caiet și stilou - jurnalul pe hârtie rămâne locul unde ajung gândurile mai scurte, stările de moment, lucrurile pe care vreau să le scriu de mână. Recunosc că nu mai scriu la fel de mult ca la început - acum ajung acolo mai ales momentele importante ale zilei, nu orice fleac - dar tocmai de asta jurnalul digital în .txt mi se pare o completare bună, nu o înlocuire.

Unul dintre lucrurile care m-au convins cel mai tare în articolul lui Herman e că fișierul .txt va funcționa pe orice dispozitiv, acum și peste zeci de ani. Nu depinzi de niciun program anume, nu există un format proprietar care să-ți blocheze datele, și poți căuta în el cu orice editor de text. E genul de simplitate care nu se demodează.

Deocamdată e un experiment, dar unul despre care am un feeling bun.

** 2026-05-27T13:27:02+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Jurnalul într-un fișier text

Am dat peste un articol scris de Herman pe jurnal-ul lui, [[https://herman.bearblog.dev/plain-text-journaling/][despre cum ține un jurnal într-un singur fișier .txt]], și m-a prins destul de tare ideea. Nu pentru că ar fi ceva revoluționar - un fișier text e probabil cel mai simplu lucru posibil - ci tocmai pentru că e atât de simplu.

Ideea de bază e că ai un singur fișier în care scrii continuu, cu data la fiecare intrare nouă, fără să-ți faci griji de aplicații, formate, sau ce se întâmplă cu datele tale dacă serviciul respectiv dispare. Și asta chiar are sens - eu am ținut jurnalul doar pe hârtie până acum, dar ideea de a nu depinde de nicio aplicație sau platformă mi se potrivește perfect cu felul în care gândesc în general despre tehnologie.

Așa că m-am gândit să încerc asta pe [[https://thinkroot.xyz/am-transformat-un-thinkpad-t440p-intr-un-dispozitiv-de-scris-210][WriterDeck-ul meu]] - un ThinkPad T440p pe care l-am transformat într-un dispozitiv dedicat exclusiv scrisului, fără distrageri, dar pe care nu l-am folosit la potențialul lui. Mi se pare că e combinația perfectă: un dispozitiv simplu, fără notificări sau tentații, și un format și mai simplu, adică un fișier .txt în care scriu ce am de scris și gata. Nu export, nu sincronizare complicată, nu baze de date.

[[https://thinkroot.xyz/jurnal-offline-intr-o-lume-online][Am mai scris]] despre cum jurnalul fizic și cel digital pot coexista fără să se bată cap în cap, și aceeași logică se aplică și aici. Nu renunț la caiet și stilou - jurnalul pe hârtie rămâne locul unde ajung gândurile mai scurte, stările de moment, lucrurile pe care vreau să le scriu de mână. Recunosc că nu mai scriu la fel de mult ca la început - acum ajung acolo mai ales momentele importante ale zilei, nu orice fleac - dar tocmai de asta jurnalul digital în .txt mi se pare o completare bună, nu o înlocuire.

Unul dintre lucrurile care m-au convins cel mai tare în articolul lui Herman e că fișierul .txt va funcționa pe orice dispozitiv, acum și peste zeci de ani. Nu depinzi de niciun program anume, nu există un format proprietar care să-ți blocheze datele, și poți căuta în el cu orice editor de text. E genul de simplitate care nu se demodează.

Deocamdată e un experiment, dar unul despre care am un feeling bun.

** 2026-05-27T16:25:44+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Sarah Conner watching 😂

[[https://thinkroot.xyz/media/20260527132515_e7cfd2bb091b45c2.jpg]]

** 2026-05-27T19:39:42+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Mi-ar plăcea să am un laptop cu ecran mat, chiar și un monitor pentru PC.

** 2026-05-27T19:42:42+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

De când mi-am construit propria platformă de jurnal (blog) pe placul meu, nu prea mai scriu pe alte rețele de socializare. Încă mai intru pe [[https://social.thinkroot.xyz][Mastodon]], dar nu mai scriu aproape nimic acolo, doar citesc ce scriu cei pe care îi urmăresc. Și îmi place acest lucru :)

** 2026-05-28T19:56:57+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux open-source activitypub indieweb
:END:

*** O scrisoare de mulțumire pentru tehnologie

Această scrisoare este pentru tehnologie, pentru altceva poate o să apară în viitor.

Nu știu exact de unde să încep, dar am simțit de ceva timp că trebuie să scriu asta. Nu pentru că ar fi ceva spectaculos de spus, ci pentru că e ceva ce merită spus cu voce tare, sau măcar scris undeva unde să rămână.

Mulți dintre noi folosim zi de zi lucruri despre care nu ne oprim să ne gândim prea mult. Deschidem calculatorul, pornim terminalul, navigăm pe internet și totul funcționează. Dar în spatele a tot ce funcționează, există oameni - uneori mii, alteori câțiva - care și-au pus timpul, energia și mintea la contribuție fără să ceară nimic în schimb.

Primul lucru pentru care vreau să mulțumesc este [[https://kernel.org][Linux]]. Nu sistemul de operare ca produs finit, ci ideea din spatele lui. Că cineva - [[https://en.wikipedia.org/wiki/Linus_Torvalds][Linus Torvalds]], un student finlandez la vremea aceea - a ales să publice ce construise și să spună lumii: ia-l, modifică-l, fă ceva cu el. Nu știu dacă și-a dat seama ce a pornit, dar ce a pornit a schimbat literalmente lumea. Serverele pe care rulează internetul, telefoanele din buzunarul nostru, sistemele care controlează echipamente medicale, toate au în ele ceva din ce a pornit Linus în 1991. E greu de cuprins cu mintea.

Și nu e doar Linus, bineînțeles. Sunt zecile de mii de oameni care au contribuit de-a lungul timpului la kernel, la distribuțiile GNU/Linux, la uneltele care fac totul să meargă. Oameni care lucrează noaptea după serviciu, în weekend, în vacanță, pentru că le pasă. Pentru că vor să existe ceva mai bun.

Mulțumesc tuturor celor care construiesc și întrețin proiecte open source, indiferent de dimensiunea lor. Fie că vorbim de un proiect cu mii de contribuitori sau de un programator singur care ține în viață un program pe care îl folosesc câteva sute de oameni - contează la fel de mult. Am folosit și folosesc zilnic programe pe care nu le-am plătit, nu pentru că nu ar merita, ci pentru că cei care le-au creat au ales să le ofere liber. E o filozofie pe care o respect enorm și pe care încerc să o urmez și eu, cât pot.

Un mulțumesc special vreau să îl adresez celor care au construit și continuă să dezvolte [[https://activitypub.rocks][ActivityPub]], protocolul care stă la baza [[https://fediverse.info][Fediverse]]-ului. Ideea că poți folosi o rețea socială fără să depinzi de o singură companie, că poți migra de pe o instanță pe alta, că poți vorbi cu oameni de pe platforme complet diferite doar pentru că toate respectă același protocol deschis - asta e ceva ce nu apreciezi până nu înțelegi cu adevărat cum funcționează alternativele.

Mastodon, Pixelfed, PeerTube, Misskey - toate există și comunică între ele pentru că niște oameni s-au așezat și au decis că internetul social nu trebuie să fie proprietatea cuiva. Că descentralizarea nu e doar un concept teoretic frumos, ci ceva ce se poate construi și folosi în practică. Le sunt recunoscător.

Și acum ajung la ceva care îmi este deosebit de drag: mulțumesc celor care nu lasă să moară blogurile, [[https://en.wikipedia.org/wiki/RSS][RSS]]-ul și tot ecosistemul acela de protocoale și obiceiuri care formează ceea ce unii numesc "internetul independent".

Există o presiune constantă, venită din direcția platformelor mari, de a centraliza totul. De a scrie pe Medium sau Substack în loc de propriul tău sit, de a consuma conținut printr-un algoritm în loc să urmărești direct sursele care te interesează. E mai simplu, e mai convenabil, și tocmai de aceea e periculos.

Blogurile individuale, scrise de oameni reali, cu vocea lor, fără algoritm și fără presiunea de a fi "viral", reprezintă ceva ce internetul comercial nu va reproduce niciodată. Există o calitate a unui text scris de cineva care scrie pentru că vrea să scrie, nu pentru că vrea engagement, care se simte imediat. Și RSS-ul - acel protocol simplu, vechi, "plictisitor" - e exact unealta care îți permite să urmărești zeci de astfel de voci fără să depinzi de nimeni. Îți faci lista ta, cu [[https://miniflux.app][Miniflux]] sau [[https://newsboat.org][Newsboat]] sau orice altceva, și aia e lista ta, nu algoritmul cuiva.

Mulțumesc celor care țin [[https://en.wikipedia.org/wiki/OPML][OPML]]-uri publice cu bloguri de urmărit, celor care promovează [[https://indieweb.org][IndieWeb]]-ul, celor care scriu [[https://indieweb.org/Webmention][Webmention]], celor care refuză să se mute doar pe platformele mari chiar dacă acolo e audiența. Contează mai mult decât par.

Nu știu dacă cei cărora le este adresată această scrisoare o vor citi vreodată. Probabil că nu. Dar am simțit că trebuie să existe undeva, măcar ca un document al recunoștinței mele față de oamenii care au ales să construiască lucruri deschise, să le ofere liber și să lupte împotriva tendinței de a îngrădi și controla totul.

Vă mulțumesc.

** 2026-05-29T10:12:59+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Munții Făgărăș

[[https://thinkroot.xyz/media/20260529071220_fecbd719167eedc0.jpeg]]

** 2026-05-30T10:52:31+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: proprietate-digitala fediverse descentralizare big-tech
:END:

*** Când gigantul trage ștecherul

Am citit [[https://zavatos.ro/cum-meta-mi-a-sters-un-deceniu-de-munca-permanently-disabled-fara-avertizare-fara-explicatii/][povestea lui Zavatos]] și m-a lăsat cu un gust amar, nu pentru că ar fi ceva nou sau surprinzător, ci tocmai pentru că nu e. O creatoare de conținut cu aproape 30.000 de urmăritori, construiți în 11 ani de muncă reală, a primit într-o dimineață două mailuri și atât. Cont dezactivat permanent, fără avertizare, fără explicații, fără drept de apel real. Un robot a decis, și gata.

Oricât de trist e cazul ei, problema nu e Instagram-ul în sine. Problema e că am ajuns cu toții să construim pe nisip și să ne mirăm că se scufundă.

Gândește-te puțin la ce se întâmplă de fiecare dată. Un serviciu apare, e gratuit, e comod, crește, ajunge să fie indispensabil pentru milioane de oameni, și apoi fie e cumpărat de un gigant, fie devine el însuși gigantul. Din acel moment nu mai ești utilizator, ești produs. Datele tale, timpul tău, atenția ta, munca ta - toate astea sunt moneda cu care plătești accesul. Și în ziua în care un algoritm decide că ai încălcat ceva, sau pur și simplu ești incomod, dispari. Fără proces, fără judecată, fără compensație.

Eu am trecut prin ceva similar acum câțiva ani, și nu a fost deloc o variantă blândă. Mi-a fost suspendat permanent contul de Google. Sună simplu când îl spui așa, dar înseamnă că într-o singură zi am pierdut accesul la absolut tot ce foloseam de la ei: mail-urile, pozele, notițele, parolele salvate, telefoanele legate de cont, totul. Dintr-odată. Fără avertizare, fără explicații clare, fără nicio cale reală de a recupera ceva. Tocmai de aceea știu exact despre ce vorbesc când spun că soluția nu e să te muți de pe o platformă centralizată pe alta, pentru că același mecanism funcționează la fel peste tot.

Soluția e să construiești ceva al tău.

Asta nu înseamnă că trebuie să renunți complet la orice formă de prezență online. Înseamnă că baza ta, locul unde îți pui munca și unde poți fi găsit, nu trebuie să fie pe terenul altcuiva. Un jurnal sau un sit personal e cel mai simplu punct de plecare. Îl găzduiești unde vrei, îl controlezi tu, nimeni nu-ți poate șterge articolele peste noapte. Dacă vrei ceva și mai simplu, există soluții ca [[https://writefreely.org/][WriteFreely]] care fac publicarea de text extrem de ușoară și care se integrează direct în Fediverse, adică oamenii te pot urmări fără să aibă cont pe același serviciu cu tine.

Vorbind de Fediverse, acesta e probabil cel mai important concept pe care îl poți înțelege dacă vrei să scapi de dependența față de platformele mari. Fediverse-ul e o rețea de servicii descentralizate care comunică între ele printr-un protocol deschis numit ActivityPub. Asta înseamnă că poți fi pe [[https://joinmastodon.org/][Mastodon]] și poți urmări pe cineva care e pe [[https://pixelfed.org/][Pixelfed]], sau pe o instanță de WriteFreely, sau pe orice alt serviciu compatibil, fără să ai nevoie de un cont separat pe fiecare. E ca și cum ai putea trimite un mail de la Gmail către Yahoo, conceptul e același, dar aplicat rețelelor sociale. Nimeni nu poate să-ți șteargă contul de pe tot Fediverse-ul dintr-o singură mișcare, pentru că nu există un centru care să controleze totul.

Mastodon e înlocuitorul natural pentru Twitter sau X, cum i se spune acum. Pixelfed face același lucru pentru Instagram. Pentru Mastodon există și [[/mastodon-re%C8%9Beaua-de-socializare-f%C4%83r%C4%83-st%C4%83pan][instanțe românești]], sau poți oricând să-ți găzduiești propria instanță dacă ai un server disponibil.

Pe lângă prezența socială, există și problema comunicării directe. E-mail-ul e bătrân, e plictisitor, dar e și descentralizat prin natură, cu condiția să nu stai cu totul în ecosistemul Google sau Microsoft. Un domeniu propriu cu o adresă de e-mail proprie e cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru independența ta digitală. Servicii ca [[https://proton.me/][Proton Mail]] îți oferă și confidențialitate, nu doar independență.

Pentru chat în timp real, [[https://matrix.org/][Matrix]] e răspunsul, și am scris mai pe larg [[/ce-este-matrix-si-de-ce-ar-trebui-sa-l-folosesti][despre ce este și de ce merită folosit]]. Protocolul e deschis, descentralizat, și funcționează cam cum funcționează e-mail-ul, poți fi pe orice server și poți comunica cu oricine de pe orice alt server compatibil. Cel mai popular client pentru Matrix e [[https://element.io/][Element]], deși există și alternative mai simple dacă vrei ceva mai puțin tehnic. Matrix nu e perfect și nu e la fel de comod ca WhatsApp sau Telegram, dar nici nu te poate da afară cineva din propria ta cameră de conversație.

Un alt instrument pe care îl subestimăm enorm este RSS-ul. E o tehnologie veche, simplă, și tocmai de aceea e rezistentă. Te abonezi la un flux RSS al unui jurnal sau al unui sit, și primești articolele direct într-un cititor RSS, fără algoritmi, fără reclame, fără să depinzi de buna-voință a vreunei platforme ca să-ți arate ce ai cerut să vezi. Dacă ai un jurnal propriu, cel mai probabil ai deja un flux RSS generat automat, trebuie doar să-l faci vizibil pentru cititori.

Și pentru comunități mai mari, un forum clasic rămâne una din cele mai solide soluții. Nu are algoritmi de recomandare, nu te vânează cu notificări, conținutul rămâne accesibil și indexabil ani de zile. Dacă vrei ceva mai modern care se integrează tot în Fediverse, [[https://join-lemmy.org/][Lemmy]] face exact asta, un agregator de linkuri și discuții descentralizat, care poate înlocui Reddit fără să pui toate ouăle într-un coș.

Știu că sună a mult. Știu că nimeni nu vrea să migreze totul dintr-odată și că oamenii sunt acolo unde sunt prietenii lor. Dar gândește-te că Zavatos a construit 11 ani ceva real și valoros, și o dimineață a șters tot. Nu pentru că a greșit ceva grav, ci pentru că a greșit pe terenul altcuiva, după regulile altcuiva, fără niciun drept de recurs real.

Dacă construiești ceva, construiește-l pe fundație proprie. Folosește platformele mari ca să atragi atenția, dacă vrei, dar direcționează oamenii spre locuri unde chiar ești tu acasă, un jurnal, un flux RSS, o adresă de e-mail, un server Matrix. Locuri de unde nimeni nu te poate evacua peste noapte.

Libertatea digitală nu e o chestiune tehnică, e o chestiune de cine deține controlul. Și merită să fie tu.

** 2026-05-30T10:59:24+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Începe să îmi placă mai mult să scriu în WriterDeck, decât să scriu în jurnalul fizic :)

** 2026-05-30T17:03:14+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: writerdeck linux
:END:

*** Veronica Explains a transformat un laptop într-un dispozitive WriterDeck

https://www.youtube.com/watch?v=E7vFdy4BEAY

** 2026-05-30T17:03:20+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: hardware gaming-console
:END:

*** Hardware Have și-a făcut consolă dintr-un PC

https://www.youtube.com/watch?v=ydbsXjZxYBo

** 2026-05-30T18:22:26+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Un articol foarte bun pentru HomeLab

[[https://brennan.day/homelab-for-the-beginner-you-can-self-host-your-own-server-on-50-hardware/][Homelab For the Beginner: You Can Self-host Your Own Server on $50 Hardware]]

** 2026-05-31T11:30:44+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Acum poți urmări câte miliarde pierd companiile din cauza AI. Culoarea roșie reprezintă cheltuielile, iar cea verde reprezintă veniturile. [[https://isaiprofitable.com/][isaiprofitable.com]]

[[/media/20260531082936_e6e8b6f7768cee83.jpg][Profitul companiilor care investesc în AI]]

** 2026-05-31T18:09:02+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Butonul X mai mic decăt un Proton. Sursa: https://mastodon.social/@sjvn/116658883436456665

[[https://thinkroot.xyz/media/20260531150833_cf0d54c98839155e.png]]

** 2026-06-01T09:13:24+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: writerdeck thinkpad systemd linux
:END:

*** WriteDeck-ul prinde formă

Am continuat să ajustez T440p-ul și de fiecare dată când descopăr ceva care nu merge cum trebuie, petrec mai mult timp decât ar trebui să-l rezolv. Dar asta e și plăcerea - nu e un dispozitiv cumpărat gata configurat, e al meu în sensul că știu exact de ce face fiecare lucru pe care îl face.

Dacă nu ai citit articolele anterioare, am scris despre [[https://thinkroot.xyz/am-transformat-un-thinkpad-t440p-intr-un-dispozitiv-de-scris-210][cum am transformat T440p-ul într-un writerdeck]] și despre [[https://thinkroot.xyz/mici-ajustari-pe-writedeckul-meu-211][primele ajustări după instalare]].

**** Deschidere automată a jurnalului

Primul lucru deranjant era că la pornire se deschidea micro, dar fișierul în care scriu trebuia deschis manual. Două apăsări de taste în plus nu sună a mare lucru, dar pe un dispozitiv dedicat scrisului, vrei să fie gata de scris din prima secundă. Am modificat comanda din ~.bashrc~:

#+BEGIN_SRC bash
exec tmux new-session -d 'micro /home/thinkroot/jurnal.txt' \; attach
#+END_SRC

Acum la pornire apare direct jurnalul, cu cursorul acolo unde l-am lăsat.

**** Mai puține servicii la pornire

Am rulat ~systemd-analyze blame~ să văd ce încetinește bootul și am dezactivat tot ce nu are sens pe un writerdeck:

#+BEGIN_SRC bash
sudo systemctl disable ssh.service
sudo systemctl disable bluetooth.service
sudo systemctl disable ModemManager.service
sudo systemctl disable apparmor.service
sudo systemctl disable e2scrub_reap.service
sudo systemctl disable systemd-timesyncd.service
#+END_SRC

SSH, Bluetooth, ModemManager - niciunul nu are ce căuta pe un laptop care e folosit exclusiv pentru scris. Ora exactă nu contează nici ea. Am câștigat aproape o secundă la pornire.

**** GRUB fără așteptare

Cinci secunde la meniul GRUB la fiecare pornire, pe un laptop cu un singur sistem de operare. Am setat ~GRUB_TIMEOUT=0~ în ~/etc/default/grub~ și am rulat ~update-grub~. Acum bootează direct.

**** Sudo fără parolă

Laptopul e pornit rar și e folosit doar de mine acasă. Nu are sens să introduc parola de fiecare dată când am nevoie de o comandă cu privilegii. Am adăugat în ~/etc/sudoers~:

#+BEGIN_SRC 
thinkroot ALL=(ALL) NOPASSWD: ALL
#+END_SRC

**** Screenshot în TTY cu fbcat

Nu există PrintScreen în TTY. Am încercat mai multe soluții până am ajuns la ~fbcat~ care capturează framebuffer-ul și funcționează cu kmscon. Am adăugat un binding în ~~/.tmux.conf~:

#+BEGIN_SRC 
bind -n F12 run-shell 'fbcat | pnmtopng > /home/thinkroot/screenshot-$(date +%H%M%S).png'
#+END_SRC

F12 face screenshot direct în PNG cu timestamp în nume.

**** Taste rapide pentru shutdown și reboot

Tot prin tmux, ca să nu mai fie nevoie să ies din micro pentru a opri laptopul:

#+BEGIN_SRC 
bind -n F10 run-shell 'sudo shutdown now'
bind -n F11 run-shell 'sudo reboot'
#+END_SRC

**** Transfer screenshot-uri pe PC

Ca să nu scriu comanda scp de fiecare dată, am adăugat un alias în ~~/.bashrc~ pe PC:

#+BEGIN_SRC bash
alias t440p='scp thinkroot@IP_LAPTOP:/home/thinkroot/screenshot-* /home/thinkhome/Imagini/T440p'
#+END_SRC

Rulez ~t440p~ și toate screenshot-urile ajung pe PC.

**** Font și tastatură română în kmscon

Roboto Mono arată mai bine decât fontul implicit și am vrut diacritice funcționale. Amândouă se configurează direct în ~/etc/kmscon/kmscon.conf~, dar trebuie să specifici fișierul de configurare explicit în override-ul serviciului, altfel kmscon îl ignoră complet:

#+BEGIN_SRC 
ExecStart=/usr/bin/kmscon --config /etc/kmscon/kmscon.conf --vt=%I ...
#+END_SRC

În kmscon.conf:

#+BEGIN_SRC 
font-engine=pango
font-name=Roboto Mono
font-size=16
xkb-layout=ro
xkb-variant=comma
#+END_SRC

**** Word wrap în micro

Micro nu rupe rândurile la marginea ecranului implicit. Am setat din bara de comenzi cu ~Ctrl+E~:

#+BEGIN_SRC 
set softwrap true
set wordwrap true
#+END_SRC

Amândouă trebuie active - ~wordwrap~ singur nu face nimic fără ~softwrap~.

**** Syncthing - încă în așteptare

Am instalat Syncthing de la început cu gândul să sincronizez automat articolele cu serverul de acasă. Încă nu l-am configurat. Deocamdată transfer fișierele manual prin scp când am nevoie, ceea ce funcționează bine pentru uz ocazional.

** 2026-06-01T09:13:24+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Writedeckul prinde formă

Am continuat să ajustez T440p-ul și de fiecare dată când descopăr ceva care nu merge cum trebuie, petrec mai mult timp decât ar trebui să-l rezolv. Dar asta e și plăcerea - nu e un dispozitiv cumpărat gata configurat, e al meu în sensul că știu exact de ce face fiecare lucru pe care îl face.

Dacă nu ai citit articolele anterioare, am scris despre [[https://thinkroot.xyz/am-transformat-un-thinkpad-t440p-intr-un-dispozitiv-de-scris-210][cum am transformat T440p-ul într-un writerdeck]] și despre [[https://thinkroot.xyz/mici-ajustari-pe-writedeckul-meu-211][primele ajustări după instalare]].

**** Deschidere automată a jurnalului

Primul lucru deranjant era că la pornire se deschidea micro, dar fișierul în care scriu trebuia deschis manual. Două apăsări de taste în plus nu sună a mare lucru, dar pe un dispozitiv dedicat scrisului, vrei să fie gata de scris din prima secundă. Am modificat comanda din ~.bashrc~:

#+BEGIN_SRC bash
exec tmux new-session -d 'micro /home/thinkroot/jurnal.txt' \; attach
#+END_SRC

Acum la pornire apare direct jurnalul, cu cursorul acolo unde l-am lăsat.

**** Mai puține servicii la pornire

Am rulat ~systemd-analyze blame~ să văd ce încetinește bootul și am dezactivat tot ce nu are sens pe un writerdeck:

#+BEGIN_SRC bash
sudo systemctl disable ssh.service
sudo systemctl disable bluetooth.service
sudo systemctl disable ModemManager.service
sudo systemctl disable apparmor.service
sudo systemctl disable e2scrub_reap.service
sudo systemctl disable systemd-timesyncd.service
#+END_SRC

SSH, Bluetooth, ModemManager - niciunul nu are ce căuta pe un laptop care e folosit exclusiv pentru scris. Ora exactă nu contează nici ea. Am câștigat aproape o secundă la pornire.

**** GRUB fără așteptare

Cinci secunde la meniul GRUB la fiecare pornire, pe un laptop cu un singur sistem de operare. Am setat ~GRUB_TIMEOUT=0~ în ~/etc/default/grub~ și am rulat ~update-grub~. Acum bootează direct.

**** Sudo fără parolă

Laptopul e pornit rar și e folosit doar de mine acasă. Nu are sens să introduc parola de fiecare dată când am nevoie de o comandă cu privilegii. Am adăugat în ~/etc/sudoers~:

#+BEGIN_SRC 
thinkroot ALL=(ALL) NOPASSWD: ALL
#+END_SRC

**** Screenshot în TTY cu fbcat

Nu există PrintScreen în TTY. Am încercat mai multe soluții până am ajuns la ~fbcat~ care capturează framebuffer-ul și funcționează cu kmscon. Am adăugat un binding în ~~/.tmux.conf~:

#+BEGIN_SRC 
bind -n F12 run-shell 'fbcat | pnmtopng > /home/thinkroot/screenshot-$(date +%H%M%S).png'
#+END_SRC

F12 face screenshot direct în PNG cu timestamp în nume.

**** Taste rapide pentru shutdown și reboot

Tot prin tmux, ca să nu mai fie nevoie să ies din micro pentru a opri laptopul:

#+BEGIN_SRC 
bind -n F10 run-shell 'sudo shutdown now'
bind -n F11 run-shell 'sudo reboot'
#+END_SRC

**** Transfer screenshot-uri pe PC

Ca să nu scriu comanda scp de fiecare dată, am adăugat un alias în ~~/.bashrc~ pe PC:

#+BEGIN_SRC bash
alias t440p='scp thinkroot@IP_LAPTOP:/home/thinkroot/screenshot-* /home/thinkhome/Imagini/T440p'
#+END_SRC

Rulez ~t440p~ și toate screenshot-urile ajung pe PC.

**** Font și tastatură română în kmscon

Roboto Mono arată mai bine decât fontul implicit și am vrut diacritice funcționale. Amândouă se configurează direct în ~/etc/kmscon/kmscon.conf~, dar trebuie să specifici fișierul de configurare explicit în override-ul serviciului, altfel kmscon îl ignoră complet:

#+BEGIN_SRC 
ExecStart=/usr/bin/kmscon --config /etc/kmscon/kmscon.conf --vt=%I ...
#+END_SRC

În kmscon.conf:

#+BEGIN_SRC 
font-engine=pango
font-name=Roboto Mono
font-size=16
xkb-layout=ro
xkb-variant=comma
#+END_SRC

**** Word wrap în micro

Micro nu rupe rândurile la marginea ecranului implicit. Am setat din bara de comenzi cu ~Ctrl+E~:

#+BEGIN_SRC 
set softwrap true
set wordwrap true
#+END_SRC

Amândouă trebuie active - ~wordwrap~ singur nu face nimic fără ~softwrap~.

**** Syncthing - încă în așteptare

Am instalat Syncthing de la început cu gândul să sincronizez automat articolele cu serverul de acasă. Încă nu l-am configurat. Deocamdată transfer fișierele manual prin scp când am nevoie, ceea ce funcționează bine pentru uz ocazional.

** 2026-06-01T14:25:51+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

[[https://www.youtube.com/watch?v=3SBToXPlZoc]]

** 2026-06-01T14:25:51+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:



** 2026-06-01T17:56:04+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: libertatea-de-exprimare uniunea-europeana cenzura sanctiuni
:END:

*** Unde a ajuns libertatea de exprimare în Europa

[[https://it.insideover.com/media-e-potere/liberta-dopinione-stile-ue-sanzioni-al-giornalista-tedesco-dogru-perche-pro-pal-bloccato-anche-il-conto-della-madre.html][Un caz]] pe care l-am citit zilele astea m-a pus pe gânduri și nu mi-l pot scoate din cap, așa că trebuie să scriu despre el.

Hüseyin Dogru e un jurnalist german de origine turcă, trăiește în Berlin și în 2025 i-a apărut numele în al 17-lea pachet de sancțiuni al Uniunii Europene împotriva Rusiei. De ce? Fiindcă prin articolele lui „pro-palestiniene" ar fi „alimentat discordii etnice, politice și religioase" și ar fi sprijinit astfel „activitățile destabilizatoare ale Rusiei". Fără probe, fără proces, fără să aibă vreo șansă să se apere. Cineva de la Bruxelles a decis că ce scrie el e periculos și atât, omul a ajuns pe o listă.

Dar nici asta nu e tot. Săptămâna trecută, Dogru a publicat pe X un document primit de mama lui de la bancă, prin care era anunțată că i-au fost înghețate contul și depozitul de economii. Motivul scris în hârtie: „din cauza unui raport de control privind disponibilitățile financiare ale fiului dumneavoastră". Femeia nu a primit nicio vorbă de la nicio autoritate germană, nicio acuzație, nimic. Economiile strânse o viață au dispărut de pe o zi pe alta pentru că fiul ei a scris articole incomode.

Înainte de asta, tot primăvara asta, și contul soției lui fusese blocat, acuzată că l-ar fi ajutat să ocolească sancțiunile. Omul trăiește acum cu 506 euro pe lună și oricine i-ar da un ajutor, fie el și un prânz, riscă să fie acuzat la rândul lui. Poate că nu ar fi o problema foarte mare dacă ar fi singur, dar are o soția și trei copii mici.

Și Uniunea Europeană ne dau lecții despre democrație și libertate.

Nu e nici singurul caz. [[https://it.insideover.com/media-e-potere/il-caso-jacques-baud-imprigionato-dalle-sanzioni-ue-per-un-pensiero-diverso.html][Jacques Baud]], fost colonel elvețian și analist militar, a pățit la fel după ce a spus public că diplomația ar fi putut preveni războiul din Ucraina și după ce a dat câteva interviuri unor publicații rusești. Atât i-a trebuit - sancționat de UE și fără acces la propriul cont bancar, pentru că a gândit altceva decât ce era voie.

Despre Julian Assange mai bine nu mai deschid subiectul, că mă apucă nervii. Bruxelles-ul a stat cu gura închisă ani de zile cât timp un jurnalist care documentase crime de război putrezea în închisoare. A ieșit de acolo, în cele din urmă, dar nu mulțumită vreunei instituții europene, ci soției lui Stella și oamenilor care au făcut presiune din afara sistemului.

Ce e cu adevărat deranjant la cazul Dogru nu e neapărat soarta lui, oricât de nedreaptă ar fi, ci mecanismul folosit. UE nu spune niciodată explicit că te pedepsește pentru ce crezi sau ce scrii. Nu există tribunal, nu există condamnare, nu există dosar. Există un instrument birocratic, sancțiunile economice, folosit ca să-ți taie aerul fără să lase urme clare. Și dacă familia ta e prinsă în capcană, asta e, daune colaterale.

Nu e o chestiune de dreapta sau stânga, că m-ar întreba cineva. Printre cei care au semnat o scrisoare de susținere pentru Dogru se află Yanis Varoufakis, Pablo Iglesias, Sahra Wagenknecht, Gregor Gysi, Brian Eno, Dieter Hallervorden - oameni cu vederi politice complet diferite, dar care văd toți același lucru. O fostă judecătoare a Curții de Justiție a UE, Ninon Colneric, a semnat și ea un aviz legal prin care concluzionează că sancțiunile împotriva lui Dogru încalcă chiar dreptul european.

Mă întreb câți oameni știu de povestea asta și câți dintre cei care o știu mai pot spune, cu mâna pe inimă, că Europa chiar apără libertatea de exprimare.

** 2026-06-01T18:54:58+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

„Transilvanian Ninja” este un film cu o poveste captivantă. Transilvanian Ninja aduce acțiune, umor și spirit local într-o poveste surprinzătoare despre doi prieteni din Gura Râului care devin primii ninja români. Îndrumați de o antrenoare neașteptată, Ninel și Violin se transformă din oameni obișnuiți în adevărați justițiari, confruntându-se cu temuta gașcă a lui Florin. Între lupte spectaculoase și momente comice, acest film promite o aventură plină de energie, curaj și stil inconfundabil românesc.

[[https://www.youtube.com/watch?v=GYu0DtrBE1A]]

** 2026-06-02T11:17:57+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

#+BEGIN_QUOTE
planurile mele încep cu „Doamne ajută” și se terminat cu „aia e”.
#+END_QUOTE

😂😂😂

** 2026-06-04T08:09:42+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: comisia-europeana uniunea-europeana cloud suveranitate-digitala
:END:

*** Europa vrea să scape de dependența digitală față de SUA

Comisia Europeană a prezentat săptămâna aceasta [[https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/fs_26_1189][un pachet de măsuri pentru suveranitatea tehnologică]] a Uniunii Europene, iar Ursula von der Leyen a fost destul de directă: „Nu ne putem permite să depindem de alții pentru tehnologiile care țin în funcțiune spitalele noastre, rețelele energetice și serviciile esențiale."

Sună bine pe hârtie, dar cifrele din spate sunt destul de brutale. Peste 80% din produsele, serviciile și infrastructurile digitale ale Europei vin de la furnizori din afara UE. Iar în domeniul cloud-ului situația e și mai clară: Microsoft, Amazon Web Services și Google dețin împreună circa 70% din piața europeană. Un raport din 2025 estimează că UE cheltuiește în jur de 264 de miliarde de euro pe an pe programe pentru cloud dezvoltate în SUA.

Pachetul prezentat acum cuprinde patru direcții principale.

Prima este [[https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/news-redirect/940653][legea Chips 2.0]], care vizează semiconductorii. Cipurile sunt al treilea produs cel mai comercializat la nivel global, după petrol și vehicule, iar piața lor era evaluată la circa 595 de miliarde de euro în 2025 - cu estimări de depășire a pragului de un trilion până în 2030. Europa depinde masiv de producători din țări terțe și vrea să schimbe asta prin autorizări mai rapide, parteneriate cu aliați și un nou certificat de excelență pentru regiunile europene de semiconductori.

A doua direcție este [[https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/news-redirect/940660][legea pentru dezvoltarea cloud-ului și a inteligenței artificiale]] (Cloud and AI Development Act), care are ca obiectiv principal triplarea capacității data center-elor europene în următorii cinci-șapte ani. Piața europeană de cloud și AI a crescut de la 70 de miliarde de euro în 2022 la un estimat de 200 de miliarde până în 2028, dar potențialul ei nu este valorificat cum ar trebui. Legea încearcă să creeze un cadru unitar pentru „suveranitatea cloud-ului și a AI", menținând totuși piața deschisă partenerilor care împărtășesc aceleași principii. Rămâne de văzut dacă Big Tech-ul american intră sau nu în această categorie.

A treia componentă este [[https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/news-redirect/940648][strategia pentru open source]]. Comisia menționează că Europa are peste trei milioane de contributori open source și vrea să construiască pe asta - investind în comunități, susținând startup-urile open source și, mai ales, împingând administrațiile publice să adopte soluții open source în locul celor proprietare. Direcția asta mi se pare cea mai interesantă și, dacă e dusă serios la capăt, poate fi și cea mai impactantă pe termen lung.

A patra direcție se referă la [[https://energy.ec.europa.eu/news/commission-presents-measures-digitalise-europes-energy-system-while-ensuring-sustainable-2026-06-02_en][digitalizarea sectorului energetic]]. Comisarul pentru energie, Dan Jørgensen, a spus-o simplu: „Nu poate exista suveranitate digitală fără suveranitate energetică." Data center-urile europene au consumat în 2024 suficientă energie electrică pentru aproape 20 de milioane de familii, iar până în 2030 această cerere se estimează că se va dubla. Ideea este să integrezi infrastructura digitală în sistemul energetic în mod sustenabil, nu să le lași să concureze una cu alta. Se vorbește inclusiv despre crearea unui model de AI pentru sectorul energetic, antrenat pe date europene și dezvoltat de companii europene.

Toate aceste propuneri legislative trebuie acum negociate de Parlamentul European și de Consiliul UE, iar pentru luna iulie se așteaptă lansarea unei cereri de propuneri pentru rețeaua de gigafabrici AI europene.

E un pas important și, dacă urmărești de ceva vreme subiectul suveranității digitale, știi că discuția nu e nouă - dar de data aceasta există și măsuri concrete, nu doar declarații. Rămâne ca implementarea să confirme intenția.

** 2026-06-04T12:16:16+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

UPS distrus. Suportul de la transformator a fost făcut praf.

[[https://thinkroot.xyz/media/20260604091520_ce144e2b46d0593e.jpeg]]

** 2026-06-04T15:08:15+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Have a Fucking Website [[https://www.otherstrangeness.com/2026/03/14/have-a-fucking-website/][https://www.otherstrangeness.com/2026/03/14/have-a-fucking-website/]]

** 2026-06-04T17:26:36+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Miniso GC26

[[https://thinkroot.xyz/media/20260604142525_612fbd99e80ef2ea.jpeg]]

** 2026-06-06T15:23:42+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Linux XP

[[https://thinkroot.xyz/media/20260606122332_5598da7eef3bbbc2.jpeg]]

** 2026-06-06T16:11:09+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

[[https://www.tiktok.com/@silogismele_credintei/video/7647367617514114326?_r=1&_t=ZN-96z9UrTGKL0]]

** 2026-06-07T10:32:55+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** 1984

** 2026-06-07T21:56:55+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

A sosit vremea ca băncile și nu numai să își lanseze sau să își facă aplicațiile publice și pentru alte sisteme de operare în afară de iOS și Android. Pentru că nu există numai iOS și Android, altele sunt mult mai securizate și mult mai axate pe securitate și confidențialitate decât iOS și Android.

** 2026-06-08T19:47:30+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux vulkan proton gaming
:END:

*** De ce Vulkan bate DirectX pe propriul teren

M-am tot întrebat de ce jocurile merg uneori mai bine pe Linux decât pe Windows și am vrut să înțeleg concret din ce cauză se întâmplă asta.

Totul pornește de la cum funcționează [[https://github.com/ValveSoftware/Proton][Proton]], stratul de compatibilitate dezvoltat de Valve care permite jocurilor Windows să ruleze pe Linux. În interiorul lui se află două componente esențiale: [[https://github.com/doitsujin/dxvk][DXVK]] și [[https://github.com/HansKristian-Work/vkd3d-proton][VKD3D-Proton]], care traduc apelurile DirectX în Vulkan. Și tocmai aici e cheia: traducerea asta, în loc să fie un handicap, ajunge uneori să fie mai eficientă decât implementarea originală DirectX din joc.

Motivul este că DXVK și VKD3D-Proton sunt proiecte open source la care au lucrat ani de zile oameni foarte motivați, inclusiv ingineri de la Valve, cu scopul explicit de a elimina orice overhead inutil. Pe Windows, mulți dezvoltatori de jocuri implementează DirectX destul de neglijent, știind că driverele Microsoft vor compensa cumva greșelile. Vulkan este mult mai strict ca API, iar Proton exploatează asta în favoarea performanței.

Un alt factor pe care nu îl menționează aproape nimeni este calitatea driverelor. AMD în special a investit masiv în driverele Linux pentru Vulkan, iar [[https://docs.mesa3d.org/drivers/radv.html][RADV]], implementarea open source din Mesa, este considerată de mulți superioară driverelor AMD de pe Windows în scenarii Vulkan. Asta e o schimbare uriașă față de acum câțiva ani, când driverele Linux erau punctul slab al întregii experiențe.

Mai există și problema de shader compilation, care pe Windows cu DirectX 12 provoacă acel stuttering enervant la primul rulaj al unui joc, când driverul compilează shadere din mers. Proton gestionează această etapă mult mai predictibil, iar Steam Deck a accelerat și mai mult munca în această direcție, pentru că Valve avea nevoie ca jocurile să ruleze fluid pe hardware fix.

Ironia e că Microsoft, tocmai pentru că domină piața de gaming pe desktop, nu a simțit niciodată presiunea reală să optimizeze DirectX la sânge. Între timp, ecosistemul Linux a fost nevoit să găsească soluții creative și a ajuns, în anumite scenarii, să depășească originalul.

** 2026-06-08T20:53:13+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Am testat și folosit multe distribuții Linux. De un an mă joc cu HomeLab și am un Intel NUC pe care îmi țin serviciile. După care am închiriat un VPS pentru a ține câteva servicii pentru Linux România. Am creat un WriterDeck dintr-un ThinkPad T440p.

Acum mă întreb ce să mai fac? Nici hardware-ul nu prea mă ajută - mă refer că nu am tot ce îmi trebuie.

** 2026-06-08T23:00:57+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Toată lumea (expert sau nu) spune că imprimantele cu cerneală sunt cele mai bune pentru uzul casnic și cele cu laser pentru mediul bussines/comercial.

Am avut numai imprimante pe cerneală. Ultima pe care am avut a fost un HP și pe timpul verii trebuie să schimb cartușele de două ori - indiferent că erau goale sau nu - pentru că se usca capul care imprima.

De doi an am cumpărat un HP pe laser și am scăpat de toate problemele, a fost cea mai bună investiție și decizie. Recomand tuturor imprimantele pe laser - cele alb-negru nu sunt scumpe.

** 2026-06-09T08:51:48+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: apple confidentialitate device-fingerprinting open-source
:END:

*** Loupe: aplicația care îți arată ce pot vedea altele fără permisiunea ta

Probabil că mulți utilizatori de iPhone cred că sunt mai în siguranță față de cei cu Android, mai ales când vine vorba de urmărire și colectare de date. Apple a construit o imagine destul de puternică în jurul confidențialității, cu tot felul de permisiuni, notificări și indicatoare vizuale pentru microfon sau cameră. Numai că există o metodă de urmărire despre care puțini știu și pe care nicio permisiune nu o oprește: device fingerprinting.

[[https://mysk.co/][Mysk]], o echipă de cercetare în domeniul confidențialității, tocmai a lansat o aplicație gratuită și open source numită [[https://apps.apple.com/us/app/loupe-what-apps-can-see/id6766152470][Loupe]], disponibilă pe iOS și iPadOS, care arată concret ce informații pot extrage aplicațiile din telefonul tău fără să te întrebe nimic. Nu e vorba de vreo vulnerabilitate sau breșă de securitate, ci de date pe care iOS le pune la dispoziție prin API-uri publice, accesibile oricărei aplicații din App Store.

Ideea din spatele fingerprinting-ului este simplă și un pic îngrijorătoare: nu ai nevoie de numele cuiva, de adresa de email sau de locație ca să-l identifici. Dacă combini suficiente detalii despre dispozitivul lui, ajungi la un profil unic care rămâne stabil indiferent dacă utilizatorul schimbă aplicațiile sau navighează pe internet. Zona temporală, limba setată, caracteristicile ecranului, informații despre baterie, senzorii disponibili pe acel model - fiecare în parte spune puțin, dar toate împreună spun enorm.

Loupe organizează datele expuse în trei categorii. Prima sunt informațiile pasive, cele pe care orice aplicație le poate citi fără nicio permisiune - setări de limbă, fusul orar, caracteristicile afișajului și altele de genul ăsta. A doua categorie include datele care necesită acordul explicit al utilizatorului, cum ar fi accesul la contacte, fotografii, locație sau calendar. Și a treia, mai interesantă, cuprinde tehnici mai avansate care exploatează API-uri publice în moduri mai puțin evidente, de exemplu verificarea schemelor URL prin ~canOpenURL~ sau examinarea datelor persistate în iOS Keychain chiar și după ce reinstalezi o aplicație.

Aplicația afișează valorile brute, exact așa cum le vede orice altă aplicație instalată pe telefon, fără să le agregeze sau să le anonimizeze. Mysk spune că toate datele rămân pe dispozitiv și nu sunt trimise nicăieri, cu excepția cazului în care utilizatorul alege să le exporte manual. Codul sursă este disponibil pe [[https://github.com/mysk-research/loupe][GitHub]] sub licența MIT, deci oricine poate verifica asta.

Loupe nu blochează nimic și nu este un instrument de protecție în sine. Este mai degrabă o lupă, cum îi spune și numele, prin care poți vedea ce se întâmplă de obicei în spatele scenei. Pentru cineva interesat de confidențialitate, e destul de șocant să realizezi că permisiunile din iOS reprezintă doar o parte din poveste și că o cantitate considerabilă de informații circulă fără nicio întrebare adresată utilizatorului.

Mysk este echipa care a lansat anterior și [[https://apps.apple.com/us/app/psylo-privacy-browser-proxy/id6741358035][Psylo]], un navigator axat pe confidențialitate pentru iPhone și iPad. De această dată, atenția lor s-a îndreptat spre un subiect mai puțin vizibil publicului larg și care, după părerea mea, merită mult mai multă atenție decât primește de obicei.

** 2026-06-09T09:09:04+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Un mic test pentru Google și Qwant

[[https://thinkroot.xyz/media/20260609060853_106e3b588ba4ca28.jpg]]

** 2026-06-09T16:30:47+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: supraveghere confidentialitate verificarea-varstei legislatie libertatea-de-exprimare
:END:

*** Așa vor să ne spioneze guvernele democratice, care tot mai puțin democratice sunt

Guvernul britanic a anunțat că vrea să oblige Apple și Google să blocheze imaginile cu nuditate pe telefoanele copiilor. Sună bine pe hârtie, nu? Protejăm copiii, toată lumea e fericită. Numai că, dacă te uiți puțin mai atent la ce se propune concret, nu mai pare chiar atât de simplu.

Keir Starmer a declarat la London Tech Week că firmele au trei luni să activeze din oficiu funcțiile existente sau să actualizeze programele pentru a bloca conținutul explicit pe dispozitivele minorilor. Dacă nu o fac voluntar, vine legislația. Și dacă tot vine legislația, vine și răspunderea penală pentru directorii executivi care nu respectă regulile.

Problema nu e neapărat obiectivul în sine. Chiar și eu, care sunt destul de sceptic față de orice mișcare a unui guvern în spațiul digital, înțeleg că există motive reale de îngrijorare legate de copii și conținut explicit online. Problema e cum se propune să se ajungă acolo.

Silkie Carlo, directoarea organizației Big Brother Watch, a spus-o clar: guvernul laburist amenință cu verificarea identității pentru internet. Nimeni într-o democrație nu ar trebui să fie nevoit să-și arate pașaportul ca să fie online. Și are dreptate. Dacă adulții vor să dezactiveze blocarea nudității de pe propriul telefon, vor trebui să-și verifice vârsta. Adică să se identifice. Față de cine? Față de Apple, față de Google sau față de un serviciu guvernamental? Și ce se întâmplă cu datele respective?

James Baker de la Open Rights Group a rezumat situația și mai bine: „Asta ar transforma fiecare telefon într-un dispozitiv de supraveghere." Nu e retorică, e o descriere destul de precisă a ce se propune tehnic.

Am scris [[/mozilla-mullvad-si-proton-spun-nu-verificarii-varstei-pe-internet-160][acum ceva timp despre verificarea vârstei pe internet]] și despre cum Mozilla, Mullvad și Proton s-au opus unor astfel de măsuri. Argumentele sunt aceleași și acum: nu poți construi un sistem care să verifice vârsta fără să colectezi și să stochezi date despre identitate, iar odată ce infrastructura asta există, nu mai rămâne doar pentru scopul inițial.

Asta e chestia cu astfel de legi - niciodată nu rămân la ce s-a promis inițial. Am mai scris și [[/midnightbsd-404-a-implementat-verificarea-varstei][despre cum MidnightBSD a implementat verificarea vârstei]] tocmai ca să ilustrez cât de repede prinde teren ideea asta, chiar și în locuri unde n-ai fi așteptat-o.

Și nu e doar Marea Britanie. Dacă vrei un tablou mai larg, [[/unde-a-ajuns-libertatea-de-exprimare-in-europa-248][articolul meu despre libertatea de exprimare în Europa]] arată că tot continentul se mișcă în aceeași direcție.

Revenind la anunțul britanic - guvernul spune că măsurile nu reprezintă supraveghere. Oficial. Dar tot ei recunosc că adulții vor trebui să-și verifice vârsta ca să opteze în afara sistemului. Asta înseamnă că sistemul implicit este că toată lumea e tratată ca un potențial minor până nu dovedește contrariul. Și ca să dovedești contrariul, trebuie să te identifici. Nu știu cum altcineva ar numi asta, dar eu îi zic supraveghere.

Ceea ce mă deranjează cel mai mult nu e că cineva vrea să protejeze copiii. Asta e un obiectiv legitim. Ce mă deranjează e că soluția aleasă de fiecare dată e una care extinde controlul statului și al marilor companii asupra tuturor, nu doar asupra celor care ar trebui protejați. Și că se prezintă mereu cu o față prietenoasă - copii, siguranță, bine comun - tocmai ca să fie mai greu de criticat fără să pari că ești împotriva copiilor.

Dacă ești curios cum arată confidențialitatea digitală când se aplică pe bune, sau ce înseamnă să-ți iei datele înapoi de la platformele mari, am scris mai pe larg în [[/datele-tale-personale-ce-se-colectează-cine-le-vinde-și-cum-te-protejezi-7][articolul despre datele tale personale]]. Nu e simplu și nu există soluții perfecte, dar cel puțin poți înțelege ce se întâmplă cu informațiile tale.

Până la urmă, întrebarea reală nu e dacă copiii ar trebui protejați online - ci cine plătește prețul acestei protecții și cine decide ce înseamnă „protecție" de fapt. Și, mai ales, cine mai verifică guvernele care se autointitulează democrații, dar care din ce în ce mai puțin democrații sunt.

** 2026-06-09T19:20:32+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: facebook qwant motoare-de-cautare jurnal
:END:

*** Ultima părere lăsată pe Facebook

Un membru al grupului Linux România de pe Facebook [[https://www.facebook.com/groups/linuxRO/posts/27352272304402912][a cerut un sfat]] despre motorul de căutare Qwant.

#+BEGIN_QUOTE
Am setat Qwant drept motor de căutare implicit pe Firefox (Manjaro Linux). Aș vrea opinia voastră despre acest motor, dacă îl folosiți sau nu. Mulțumesc!
#+END_QUOTE

Am lăsat un răspuns:

#+BEGIN_QUOTE
Folosesc Qwant de ceva vreme. Este foarte bun și am găsit toate informațiile pe care le-am căutat. Îl recomand
#+END_QUOTE

De ce îl recomand? Pentru că îl folosesc personal de câteva luni și tot ce am căutat cu acest motor de căutare am găsit și nu am fost nevoit să mai folosesc alt motor de căutare.

Am mai folosit DuckDuckGo, Brave Search și Ecosia. Și de multe ori am fost nevoit să mai caut cu Google Search pentru că nu găseam ce doream.

La Qwant nu sunt mulțumit de căutarea imaginilor - nu găsesc tot timpul ceea ce caut și astfel sunt nevoit să mai caut și cu alt motor de căutare.

Dacă pentru mine este bun acest motor de căutare, asta nu înseamnă că este bun și pentru altcineva - chiar dacă îl recomand.

Problema este că am fost luat la rost că de ce îl recomand și că pentru ei nu este bun, pentru că nu găsește nu știu ce informație pe care (bănuiesc) nici ei nu o caut măcar o dată pe an - cred că mai mult doar au testat motorul de căutare, dar au urlat la mine.

Să dau și exemple, că așa este frumos, sau poate că nu - dar este jurnalul meu și fac ce vreau.

#+BEGIN_QUOTE
Cînd îl întrebi cine e Șerban Suru face pe prostul sau nimerește "Defectele Democrației"?
#+END_QUOTE

Răspunsul meu a fost:

#+BEGIN_QUOTE
nu stiu cine este Serban Suru si nu sunt nevoit sa caut despre el. Stiu ca tot ce ma interesat am gasit.
#+END_QUOTE

Și am primit 😄 Nu îmi dau seama ce a fost de râs, dar în fine. Dacă nu ești pe undă cu ei, ești ciudat.

Al doilea exemplu este:

#+BEGIN_QUOTE
l-am testat cu urmatorul cuvant cheie: "resurse umane brasov" si am primit doar o pagina cu rezultate, restul spunandu-mi ca sunt irelevante. Ups, cine decide asta? I-am dat eject in secunda 1.
#+END_QUOTE

Deci problema este că a primit doar o pagină și nu 10.000 de pagini ca la Google, unde paginile 9.999 sunt irelevante.

Am făcut un mic test și rezultatul este la https://thinkroot.xyz/foto-270, dar nu a fost bine și, cum am scris mai sus, problema este că de ce apare doar o singură pagină și nu n pagini ca la Google.

#+BEGIN_QUOTE
ce ar trebui sa vad in acest mic test? Test pe care l-am facut inainte sa comentez despre asta. Ramane cum am stabilit si anume Qwant mi-a afisat doar o singura pagina cu rezultate iar despre restul a spus ca nu sunt relevante. In imaginile tale nu se vede footerul paginilor pentru a demonstra ca contrariul. Acum vine intrebarea rosie: daca mi-a dat doar o singura pagina cu rezultate, cine a decis si pe ce criterii ca acelea sunt cele relevante si merita sa fie in primele 10 afisari? Excluzand ipoteza unor sponsorizari sau a unor discriminari pe alte criterii fata de alte rezultate posibile.
#+END_QUOTE

Din păcate, pe mulți nu îi interesează ca informația primită să fie cea corectă, îi interesează că de ce nu le dă nu știu ce informație de care nu au nevoie și se răzbună/urlă pe cei care recomandă acel lucru.

Era mult mai bine dacă testau motorul de căutare și lăsau un simplu comentariu „pentru mine nu este bun". De ce trebuie să îl iei la rost pe cel care recomandă ceva?

Oricum, cred că asta este ultima dată când mai las un comentariu, o părere, un sfat, orice pe Facebook. Locul meu de joacă o să fie acest jurnal, unde fac ce vreau.

** 2026-06-10T15:40:20+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Expertul în AI Mo Gawdat revine la The Diary Of A CEO pentru a dezvălui de ce AGI a sosit deja, de ce 30% din locurile de muncă vor dispărea până în 2027 și de ce cel mai periculos lucru la AI nu este tehnologia, ci oamenii care o controlează.

[[https://www.youtube.com/watch?v=RwlgFC6S-OE]]

** 2026-06-11T13:24:13+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

[[https://vm.tiktok.com/ZNRcd6MXj/]]

** 2026-06-11T13:27:12+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

#+BEGIN_QUOTE
Ne stresăm prea mult pentru o viață are se poate termina oricând.
#+END_QUOTE

** 2026-06-11T19:33:30+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

The email, social media, and IndieWeb Node I need (that will probably never exist), that I think authors would love

https://lordmatt.co.uk/technology/the-email-social-media-and-indieweb-node-i-need-that-will-probably-never-exist-that-i-think-authors-would-love/

** 2026-06-12T20:20:29+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Am mai lucrat câte ceva în ultima vreme la platfomă. Trebuie să scriu și un articol despre cea ce am făcut.

** 2026-06-13T09:12:41+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: written-whisper indieweb open-source self-hosting
:END:

*** TownSquare: când nu ești singur pe pagină

S-ar putea să dai peste niște siluete mici care se plimbă la sfârșitul articolelor.  Este [[https://townsquare.cauenapier.com/][TownSquare]], un mic widget pe care l-am adăugat și care îmi place enorm de mult ca idee.

Povestea e simplă: am dat peste [[https://cauenapier.com/blog/townsquare_release/][articolul de lansare]] al lui Caue Napier, creatorul proiectului, și m-am oprit din ce făceam. Citisem cam tot felul de chestii despre comunitate și interacțiune online, dar asta era ceva diferit. Nu un forum, nu o secțiune de comentarii mai fancy, nu un chat embeds cu notificări și conturi și tot felul de lucruri care vin la pachet. Pur și simplu un spațiu mic și efemer în care îi poți vedea pe cei care citesc același lucru ca tine în același moment.

Ideea din spatele lui e că internetul de azi s-a cam izolat. Intri pe un sit, citești, pleci, și n-ai habar dacă ești singur sau dacă mai sunt zece oameni pe aceeași pagină cu tine în clipa aia. Undeva prin primii ani ai internetului exista senzația aia că sunt oameni reali de cealaltă parte a ecranului, că nu navighezi singur printr-un depozit de texte. TownSquare încearcă să aducă înapoi exact asta, fără să complice lucrurile.

Concret, widgetul apare la sfârșitul fiecărui articol și îi arată pe vizitatorii prezenți în acel moment ca niște siluete mici pe care le poți mișca cu săgețile de la tastatură. Poți să te plimbi, să te așezi pe o bancă, să dai un mesaj scurt. Nimic din ce scrii nu se salvează nicăieri - când pleci, dispare. Nu există conturi, nu există istoric, nu există notificări. E ca și cum ai sta în parc cu niște oameni pe care nu îi cunoști, dar știi că sunteți acolo din același motiv.

Tehnic vorbind, [[https://github.com/cauenapier/TownSquare/][codul e open source]] și se poate găzdui singur dacă vrei control complet - rulează pe Node.js și vine cu suport pentru Docker. Eu folosesc versiunea găzduită de creator, pentru că e simplu de integrat și nu am nevoie de mai mult deocamdată.

Nu știu cât de mult va fi folosit pe jurnal, sincer. Poate că de cele mai multe ori silueta mea o să se plimbe singură. Dar e genul de lucru care merită să existe, chiar și dacă interacțiunile sunt rare - pentru că atunci când se întâmplă, o să fie ceva neașteptat și puțin magic, exact cum era internetul când era mai mic și mai omenesc.

** 2026-06-14T11:33:19+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: marketplace bazar
:END:

*** Am construit un mic marketplace personal

De ceva vreme aveam în cap ideea asta: vreau un loc al meu unde să pot posta ce am de vânzare, fără să depind de OLX sau de alte platforme mari. Ceva simplu, al meu, pe hosting-ul propriu, unde eu controlez tot ce se întâmplă cu datele și cu aspectul paginii.

Așa că am deschis o conversație cu Claude Code și am zis: hai să facem asta de la zero.

**** Ce am cerut

Am pornit cu câteva idei în cap - o pagină publică unde oricine poate vedea anunțurile și un panou de administrare separat, accesibil doar mie. Fără conturi de utilizatori, fără înregistrări, fără complicații inutile. Eu postez, lumea vede, cei interesați mă contactează direct.

**** Ce a ieșit

Aplicația se numește Bazar și rulează pe PHP cu o bază de date SQLite. Fără framework, fără dependențe externe - PHP curat, JavaScript vanilla și CSS, ceea ce înseamnă că merge pe orice hosting obișnuit fără să ai nevoie de nimic special instalat pe server.

Cel mai tare lucru e că datele de contact nu sunt nicăieri vizibile în pagină dacă nu apeși butonul de contact - abia atunci se face o cerere la server care returnează informațiile. Roboții care adună adrese de email de pe internet nu le pot colecta pur și simplu citind codul sursă al paginii, ceea ce mi se pare o abordare corectă. La fel, fiecare anunț are propria pagină cu URL curat și cu tot ce trebuie - titlu, preț, stare, locație.

Panoul de administrare face tot ce am nevoie: pot adăuga anunțuri cu mai multe fotografii, le pot edita, le pot marca ca vândute sau le pot șterge. Când un produs e vândut, pagina lui dispare automat din rezultatele de căutare - nu are rost să indexezi ceva ce nu mai e disponibil. Imaginile sunt redimensionate automat pe server, așa că nu trebuie să mă gândesc la dimensiuni înainte să încarc o poză.

Știu că o să fie greu de descoperit și că o să vând mult mai greu decât pe platforme dedicate ca OLX sau Vinted. Tot ce o să pun de vânzare și vreau să mă scap repede o să le pun și pe platformele dedicate. Restul o să rămână pe Bazar. Sper că cu timpul să fie ușor de descoperit și folosit.

Proiectul poate fi accesat din meniul jurnalului sau la adresa: [[https://bazar.thinkroot.xyz][bazar.thinkroot.xyz]].

** 2026-06-15T18:50:34+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Lobby-ul din SUA este corupție pe față.

** 2026-06-16T14:45:33+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Nopti si zile

Costi x Leo de la Rosiori x Andrei Banuta

** 2026-06-16T14:45:40+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Lean On

Major Lazer

** 2026-06-16T14:46:14+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Ferma Animalelor

George Orwell

** 2026-06-16T14:46:21+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** 1984

George Orwell

** 2026-06-16T14:46:26+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Noi

Evgheni Zamiatin

** 2026-06-16T15:42:12+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: commodore sailfish-os telefon commodore-callback-8020
:END:

*** Commodore revine cu un telefon flip pe Sailfish OS

Știu că pare un titlu scos dintr-o revistă de retro-computing, dar nu e. Commodore lansează un telefon nou în 2026 și l-au numit [[https://commodore.net/callback/][Callback 8020]]. Un flip phone, cu Sailfish OS la bord, fără rețele sociale, fără navigator și fără alte aplicații.

Cred că primul gând al multora e același cu al meu: Commodore? Serios? Dar da, brandul există și funcționează de ceva vreme, în spatele lui stând un CEO pe nume Peri Fractic care, în urmă cu câțiva ani, pe cale să devină tată, și-a dat seama că era dependent de telefon. A trecut la un Android flip phone, a studiat ce merge și ce nu, și din toată treaba asta a ieșit Callback.

Ideea în spatele telefonului e simplă: nu ești nevoit să alegi între un smartphone complet și un telefon prost. Poți să ai ceva la mijloc care să facă lucrurile esențiale fără să te distragă constant. Aplicațiile de social media și navigatoarele sunt blocate la nivel de sistem, nu printr-un parental control pe care îl poți dezactiva cu un clic. Asta e filosofia întregului produs.

Ce mi se pare interesant din perspectiva sistemului de operare e alegerea [[https://sailfishos.org/][Sailfish OS]], dezvoltat de Jolla, echipa fostă Nokia. E singurul sistem de operare mobil european independent care mai există și care încă se mai dezvoltă activ. Nu e Android, dar poate rula aplicații Android printr-un strat de compatibilitate sandbox. Adică mai mult de 99% din aplicațiile Android merg, inclusiv WhatsApp, Signal, Telegram, Spotify, aplicații de navigație și altele. Fără Google Play, fără Google Play Services, fără Google în general.

Combinația dintre brandul Commodore și Sailfish OS e una pe care nu aș fi anticipat-o, dar are logică. Ambele încearcă să ofere o alternativă la monopolul Google/Apple pe mobile, fiecare pe drumul său. [[https://jolla.com/content/uploads/2026/06/Commodore-press.pdf][Comunicatul de presă de la Jolla]] explică mai bine parteneriatul din perspectiva lor.

Din punct de vedere hardware, e un flip phone cu ecran principal touchscreen, dezactivat implicit pentru o experiență keypad-first. Pe exterior are un mic ecran în stil VFD care arată ora, bateria și semnalul, plus un sistem de notificări cu LED-uri care nu aprind ecranul la fiecare alertă. Camera e de 48MP Sony, are DAC audiofil cu suport pentru audio lossless, FM radio, inclusiv căști IEM în cutie, și baterie detașabilă.

Vine cu câteva aplicații preinstalate: hărți, mesagerie, calendar, cameră, QR scanner, podcast-uri, note vocale și câteva jocuri Commodore 64 și Snake, că are și moștenire Nokia. Ai posibilitatea să încarci manual fișiere APK pentru aplicații care nu sunt în magazinul lor propriu (Commostore), cu excepția rețelelor sociale și a navigatoarelor, care rămân blocate indiferent.

Prețul pornește de la 499 de dolari, cu pre-comenzile deschizându-se pe 30 iunie 2026. Nu e ieftin, dar nici nu e un experiment de nișă. Comparativ cu Light Phone III, care costă 739 de dolari și nu are WhatsApp sau baterie detașabilă, Callback arată mai bine pe hârtie.

Sincer, ideea telefonului îmi place. Un flip phone cu Sailfish OS, fără Google, privacy-first, cu baterie detașabilă - pe hârtie sună exact ca ce mulți oameni caută. Dar mă întreb cât succes real va avea, mai ales cu navigatoarele blocate complet. Fără rețele de socializare mai merge, e o decizie pe care mulți ar accepta-o de bunăvoie. Fără navigator însă e o altă discuție. Oamenii sunt obișnuiți să deschidă un navigator pentru orice, de la un articol citit în grabă până la căutarea unui număr de telefon. Blocarea asta mi se pare că va fi principalul motiv pentru care mulți vor ezita înainte să cumpere sau vor renunța după câteva săptămâni. Păcat, pentru că restul conceptului e destul de bine gândit.

** 2026-06-16T15:48:30+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Care este diferența? Nu sunt programator, dar îmi place provocarea :)

[[https://thinkroot.xyz/media/20260616124755_5d21cbcf7c5846ef.jpeg]]

** 2026-06-16T21:41:24+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Dacia 1310 - o frumusețe auto

[[https://thinkroot.xyz/media/20260616125702_012f8f082334e1a5.webp]]

** 2026-06-17T09:23:41+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Mi-am cumpărat de pe Vinted un Palm M100. Acum trebuie să învăț să îl folosesc.

[[/media/20260616184755_5bac287e09582687.jpeg][Palm M100]]

** 2026-06-17T10:59:33+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: jurnal indieweb internet
:END:

*** Cum descopăr jurnale noi pe internet

Îmi place să descopăr articole și jurnale noi pe care să le citesc și eventual să le urmăresc prin RSS (Atom sau JSON) în aplicația FreshRSS pe care o am instalată pe propriul homelab.

Mi-am făcut un obicei să caut pe câteva agregatoare/directoare de jurnale și să urmăresc hashtag-uri pe Mastodon. Nu este o metodă complicată și funcționează foarte bine pentru mine.

Există o listă de agregatoare pe care le folosesc, dar dintre toate acestea le folosesc cel mai des doar pe câteva:

- [[https://bubbles.town][bubbles.town]]
- [[https://blogosphere.app/][blogosphere.app]]

Cealaltă metodă este Mastodon, unde urmăresc hashtag-urile #blog, #indieweb, #selfhosting și #linuxmint. Prin combinația asta ajung de obicei la oameni care scriu despre lucruri care mă interesează și care au propriul lor colț de internet, nu doar un cont pe o platformă care poate dispărea sau se poate schimba peste noapte.

Mai există și o a treia metodă pe care o folosesc, dar destul de rar :) Mă mai uit la blogroll-urile de pe jurnalele pe care le urmăresc ca să descopăr jurnale noi. Mă mai uit și în comentarii, dar aici nu prea sunt legături spre jurnale.

Celelalte agregatoare pe care le mai accesez din când în când sunt:

- [[https://blogroll.org][blogroll.org]]
- [[https://blogsareback.com/][blogsareback.com]]
- [[https://feedle.world/][feedle.world]]
- [[https://indieblog.page/][indieblog.page]]
- [[https://minifeed.net/][minifeed.net]]
- [[https://ooh.directory/][ooh.directory]]
- [[https://personalsit.es/][personalsit.es]]
- [[https://powrss.com/][powrss.com]]
- [[https://scour.ing][scour.ing]]
- [[https://kagi.com/smallweb][kagi.com/smallweb]]
- [[https://bearblog.dev/discover/][bearblog.dev/discover]]
- [[https://pagecord.com/spotlight][pagecord.com/spotlight]]
- [[https://roll.pureblog.org/][roll.pureblog.org]]
- [[https://discover.thinkroot.xyz/][discover.thinkroot.xyz]]
- [[https://wander.thinkroot.xyz/][wander.thinkroot.xyz]]

Voi cum faceți să descoperiți jurnale noi?

** 2026-06-17T13:03:18+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

[[https://www.youtube.com/watch?v=DlzkIjhJ18o]]

** 2026-06-17T15:31:58+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

[[https://www.youtube.com/watch?v=1u8rWrQIedI]]

** 2026-06-17T15:32:02+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

[[https://www.youtube.com/watch?v=QQEgIo4Juxg]]

** 2026-06-17T23:55:40+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

#+BEGIN_QUOTE
Dacă ți-ai dorit vreodată un agent personal bazat pe inteligență artificială, probabil ai întâlnit aceeași problemă ca și mine: demonstrațiile par simple, dar configurarea nu.

Te uiți la câteva videoclipuri, vezi oameni conectând instrumente și automatizând sarcini și te gândești: „Și eu vreau asta”. Apoi încerci să instalezi unul singur și dintr-o dată te confrunți cu prea multe componente mobile.

Acesta a fost motivul pentru care am început să construiesc TinyClaw . 
#+END_QUOTE

https://ahmadrosid.com/blog/introducing-tinyclaw

https://github.com/ahmadrosid/tinyclaw

** 2026-06-18T09:00:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: written-whisper jurnal fediverse indieweb
:END:

*** Ce s-a mai întâmplat cu Written Whisper

[[https://thinkroot.xyz/written-whisper-intra-in-fediverse-182][Am scris în mai]] că Written Whisper a intrat în Fediverse și că de atunci poți urmări jurnalul de pe orice instanță Mastodon. De atunci nu am mai povestit nimic despre platformă, deși lucrurile s-au mișcat destul de mult.

O să încerc să scriu despre tot ce s-a mai adăugat în ultimele săptămâni.

-----

Poate cel mai vizibil lucru nou este că acum există mai multe tipuri de postări. Dincolo de articole, note și fotografii care existau de la început, am adăugat postări de tip video, carte, film și muzică. Cele video pot fi o legătură externă (YouTube, Vimeo, Odysee, PeerTube, TikTok, Rumble, Twitch, Dailymotion) sau un fișier urcat direct. Cele de tip carte, film și muzică au câmpuri dedicate ca: autor, an, rating cu stele, status (vreau să citesc / citesc / citit) și o căutare automat care aduce datele din Open Library pentru cărți, TMDb pentru filme și MusicBrainz pentru muzică, inclusiv coperta, descărcată pe server. Cărțile, filmele și muzica apar pe pagini dedicate grupate pe stare - ce consum acum, ce am terminat, ce vreau să consum - și apar pe pagina principală doar când statusul e „terminat", adică citit, văzut sau ascultat.

-----

Tot în zona Fediverse, Written Whisper a devenit acum un client complet, nu doar un server. Pot urmări alte conturi direct din panoul de administrare, printr-un câmp simplu unde scriu ~@user@instanță~ sau legătura contului, iar postările celor pe care îi urmăresc apar într-un flux separat. Pot da like, reposta sau răspunde direct din panoul de administrare al platformei, fără să deschid altă pagină. Tot aici, da într-o filă separată apar și menționările din Fediverse și dacă nu vreau să mai urmăresc un anume cont, am opțiune de blocare.

-----

Am adăugat și modul newsletter. Vizitatorii se pot abona prin formularul din footer. După abonare fiecare abonat primește un e-mail de confirmare, iar în fiecare sâmbătă pleacă automat un e-mail cu tot ce s-a publicat în săptămâna respectivă. Abonații îi pot vedea și gestiona într-o secțiune dedicată în panoul de administrare al platformei.

-----

Tot în ideea de a nu pierde nimic din ce se publică, am adăugat arhivare automată spre Wayback Machine. La prima publicare a oricărei postări se trimite în fundal o notificare către archive.org. Pentru a fi sigur că salvarea s-a făcut cu succes în panoul de administrare lângă articole apare o mică insignă care arată dacă postarea a fost arhivată sau nu, cu posibilitatea de a retrimite manual dacă arhivarea a eșuat.

-----

Am adăugat opțiunea pentru etichete la toate tipurile de postare. Acestea nu sunt obligatorii așa că nu sunt nevoit să adaug etichete la articole. Deocamdată o să adaug etichete doar la articole, la restul postărilor nu o să le adaug.

-----

Pe partea de IndieWeb, platforma suportă acum microformats2 pe toate paginile - ~h-card~ în header, ~h-feed~ și ~h-entry~ pe prima pagină, ~h-entry~ complet pe fiecare postare. Sunt compatibile cu parsere IndieWeb standard. WebMentions funcționează deja de ceva vreme, dar acum detectează și tipul mențiunii din microformate: apreciere, redistribuire, răspuns sau marcaj, fiecare cu insignă proprie.

-----

Lightbox-ul pentru imagini a primit navigare completă - butoanele ‹ și › cu mouse, săgețile cu tastatura, swipe pe mobil și un contor „N / Total" jos. Funcționează și pentru galeriile foto cu mai multe imagini dintr-o singură postare, nu doar pentru imagini individuale. Postările foto cu mai multe imagini afișează pe prima pagină o insignă cu numărul de imagini în colțul imaginii de copertă.

-----

Câteva lucruri mai mici: există acum o carte de oaspeți publică la ~/guestbook~ unde vizitatorii pot lăsa salutări, cu moderare în panoul de administrare; arhiva de postări e grupată pe ani cu secțiuni colapsabile, fără JavaScript - asta este partea care se vede :)

Pe partea care nu se vede din setări pot adăuga legături externe în meniu, cu indicator ↗ și deschidere în filă nouă; și există un tab de „Code injection” în setări, cu trei câmpuri independente pentru cod în footer, înainte de ~</body>~ și după fiecare articol - util pentru scripturi fără să ating fișierele importante ale platformei.

Platforma suportă și internaționalizare completă - un director ~lang/~ cu fișiere de traducere, funcția ~t()~ peste tot, constanta ~SITE_LANG~ configurabilă din panoul de administrare. Limba implicită a trecut la engleză pentru instalările noi, iar legăturile publice au fost traduse în engleză cu redirecționări 301 din cele în română - ~/galerie~ → ~/gallery~, ~/carte-de-oaspeti~ → ~/guestbook~ și altele. Asta nu afectează jurnalul meu care rulează în română, pentru că redirecționările asigură compatibilitatea cu legăturile vechi.

Dacă vrei să folosești Written Whisper pe propriul jurnal, codul sursă are licența MIT și este pe [[https://code.linuxromania.ro/thinkroot/written-whisper][Code Linux România]].

** 2026-06-19T19:29:33+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: mozilla firefox chatbot ai
:END:

*** O vulnerabilitate în Firefox putea lăsa un site să-ți fure codul din email

Am citit ieri [[https://cyberinsider.com/firefox-ai-chatbot-feature-exposed-users-to-email-theft-risk/][un raport destul de îngrijorător despre Firefox]] și m-am gândit să scriu câteva rânduri despre el, mai ales că e vorba de ceva ce mulți oameni probabil nu s-ar fi gândit niciodată că poate fi un risc.

Firefox are integrat un chatbot AI în bara laterală, ceva ce Mozilla a adăugat ca să poți rezuma pagini, să explici texte sau să corectezi ce scrii, conectat la servicii precum Claude, ChatGPT, Gemini, Copilot sau Mistral. Ideea e simplă: selectezi un text pe o pagină, ceri o sumarizare, și navigatorul trimite automat conținutul selectat împreună cu titlul paginii la chatbot-ul ales.

Problema, descoperită în octombrie 2025 de cercetătorul Florian Port de la firma germană ERNW și [[https://insinuator.net/2026/06/vulnerability-disclosure-stealing-emails-via-firefoxs-ai-features/][dezvăluită public pe 16 iunie 2026]], era că titlul paginii era inserat direct în instrucțiunile trimise spre chatbot, fără niciun fel de verificare sau curățare. Un sit malițios putea să pună în titlul paginii sale un text special construit care să iasă din contextul normal și să injecteze comenzi suplimentare pe care modelul AI le interpreta ca instrucțiuni venite de la tine ca utilizator.

Cu Microsoft Copilot, cercetătorii au demonstrat concret cum se putea fura un cod de verificare dintr-un email de la Booking.com. Pagina malițioasă instruia Copilot să caute cel mai recent cod de verificare din contul tău de email conectat și să-l trimită pe un server controlat de atacatori printr-o cerere HTTP simplă. Tot asta se întâmpla fără ca tu să vezi ceva suspect, pentru că instrucțiunile erau ascunse într-un titlu de pagină lung pe care navigatorul îl trunchia oricum în tabul din bara de sus.

Mozilla a recunoscut problema în octombrie 2025 și a aplicat o corecție care limitează lungimea titlului de pagină inclus în instrucțiunile trimise spre AI, ceea ce face atacul mult mai greu de realizat, dar cercetătorii de la ERNW subliniază că problema fundamentală nu dispare prin asta, ci doar devine mai puțin exploatabilă. Problema mai adâncă e de design: când Firefox trimite conținut de pe o pagină controlată de un atacator direct în contextul de instrucțiuni ale AI-ului, granița de încredere dintre „ce vrea utilizatorul” și „ce vrea pagina” se pierde.

Lecția practică de aici e că, dacă folosești funcțiile AI din navigatorul tău și acele funcții au acces la contul tău de email sau la alte servicii, merită să te gândești bine la ce permisiuni le acorzi.

** 2026-06-19T21:42:39+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: apple icloud hide-my-email
:END:

*** Apple schimbă domeniul pentru Hide My Email și asta poate fi o problemă

[[https://cyberinsider.com/apples-hide-my-email-service-will-soon-be-easier-to-identify-and-block/][Apple a anunțat că va muta adresele generate de Hide My Email și Sign in with Apple]] pe un domeniu nou, ~@private.icloud.com~, ceva ce urmează să se întâmple în vara aceasta. Schimbarea afectează doar adresele noi, cele existente rămân active pe domeniile vechi.

Dacă nu știi despre ce e vorba, Hide My Email e o funcție din iCloud+ care îți permite să creezi adrese de email de unică folosință ce redirecționează mesajele spre adresa ta reală, fără s-o expui. E un instrument util pentru cei care nu vor să-și dea emailul real când se înregistrează pe diverse situri sau aplicații, reducând spam-ul și colectarea de date. Sign in with Apple funcționează similar, îți permite să creezi conturi fără să dezvălui adresa ta reală.

Până acum, adresele generate de Hide My Email arătau la fel ca orice adresă normală de iCloud, adică ~@icloud.com~, ceea ce le făcea practic imposibil de distins de adrese reale. Asta era un avantaj clar pentru confidențialitate, pentru că un sit nu putea ști că folosești o adresă temporară. Cu noul domeniu ~@private.icloud.com~, orice serviciu va putea imediat să identifice că e o adresă releu și, dacă vrea, să blocheze înregistrările sau să aplice politici diferite pentru astfel de utilizatori.

Apple nu a explicat public de ce face această schimbare, a spus doar că unifică domeniile folosite de serviciile sale de releu pentru email. Dar efectul practic e clar: Hide My Email va deveni mai ușor de detectat și de blocat de oricine administrează un sit sau un serviciu.

Merită menționat că, nu cu mult timp în urmă, [[https://cyberinsider.com/apple-revealed-hide-my-email-user-identity-in-fbi-investigation/][documente judiciare au arătat că Apple a furnizat FBI-ului informații despre identitatea unui utilizator care folosea o adresă Hide My Email]], ceea ce amintește că funcția ascunde adresa ta de terți, dar Apple păstrează legătura dintre adresa releu și contul tău real și o poate dezvălui când e obligat legal.

** 2026-06-20T11:05:21+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: canada confidentialitate legislatie
:END:

*** Canada vrea o lege de confidențialitate cu amenzi cât GDPR-ul european

[[https://www.canada.ca/en/innovation-science-economic-development/news/2026/06/government-of-canada-introduces-legislation-to-protect-canadians-privacy-in-the-digital-age.html][Guvernul canadian a introdus Bill C-36]], un pachet legislativ amplu care ar urma să reformeze complet modul în care companiile tratează datele personale ale canadienilor. Legea propusă se numește Protecting Privacy and Consumer Data Act (PPCDA) și, dacă va trece, va înlocui legislația actuală care datează din era dinaintea smartphone-urilor și a rețelelor sociale.

Concret, cetățenii canadieni ar urma să capete dreptul de a cere ștergerea datelor lor personale în anumite condiții, să primească explicații mai clare despre cum le sunt folosite informațiile și să beneficieze de cerințe mai stricte de consimțământ. Legea include și prevederi de portabilitate a datelor, ceva asemănător cu ce există deja în GDPR-ul european.

Un accent special e pus pe protecția datelor copiilor, organizațiile fiind obligate să trateze orice informație despre minori ca date sensibile și să respecte standarde mai ridicate când le colectează sau le folosesc. Sunt incluse și cerințe de transparență pentru sistemele de inteligență artificială și pentru deciziile automate, adică companiile vor trebui să explice cum funcționează algoritmii lor și cum îți afectează viața.

Ceva interesant e că legea vizează și practica numită surveillance pricing, adică situația în care companiile folosesc datele tale pentru a-ți stabili prețuri personalizate, mai mari sau mai mici decât cele pe care le vede altcineva, deși nu o interzice explicit.

Pe partea de amenzi, noua autoritate de supraveghere propusă, Digital Safety and Data Protection Commission of Canada, ar putea aplica penalități de până la 10 milioane de dolari canadieni sau 3% din veniturile globale ale companiei pentru încălcări obișnuite, și până la 25 de milioane sau 5% din veniturile globale pentru cele mai grave. Sunt cifre în linie cu ce permite GDPR-ul în Europa.

Bill C-36 intră acum în dezbatere parlamentară, deci mai e cale lungă până să devină lege, dar direcția e clară.

** 2026-06-20T15:30:06+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: ubuntu canonical myna speech-to-text
:END:

*** Ubuntu 26.10 vine cu dictare vocală locală

Canonical a anunțat zilele astea un proiect nou pentru Ubuntu 26.10 (Stonking Stingray) care mi-a atras atenția - se numește [[https://github.com/canonical/myna][Myna]] și este un instrument de dictare locală, adică transcriere din voce în text, care va fi integrat direct în desktop-ul Ubuntu.

Numele vine de la o pasăre tropicală cunoscută pentru că imită vocea umană cu o precizie destul de surprinzătoare, ceea ce e o alegere poetică pentru un astfel de proiect. Practic, apeși o combinație de taste, vorbești, și textul apare direct în aplicația pe care o ai deschisă în acel moment, fără să fie nevoie să copiezi sau să lipești nimic.

Ce mi se pare interesant este că totul se întâmplă local, pe calculatorul tău, fără nicio conexiune la internet după ce modelul de recunoaștere vocală a fost descărcat o dată. Microfonul se activează doar când pornești dictarea și audio-ul este procesat în memorie, după care este șters - nimic nu ajunge pe serverele Canonical sau ale altcuiva. Asta e exact abordarea pe care aș vrea să o văd mai des în lumea Linux, mai ales acum când fiecare a doua funcție nouă înseamnă date trimise undeva în cloud.

Versiunea inițială, care va ajunge în Ubuntu 26.10, va fi destul de simplă intenționat - nu vine cu asistent vocal, nu controlează desktopul cu comenzi vocale, nu traduce și nu detectează automat limba. [[https://discourse.ubuntu.com/t/introducing-myna-speech-to-text-for-ubuntu-desktop/84251][Potrivit echipei Canonical]], scopul este unul singur și clar: dictare fiabilă pe desktop. Restul pot veni mai târziu, pe baza feedback-ului de la utilizatori.

Arhitectura este modulară, cu recunoașterea vocală separată de gestionarea dictării și de inserarea textului în aplicații, ceea ce înseamnă că în viitor ar putea fi extinsă fără să se refacă totul de la zero. Deocamdată ținta principală este GNOME pe Wayland, dar proiectul este gândit să poată suporta și alte medii de desktop pe viitor.

[[https://linuxiac.com/ubuntu-26-10-steps-into-ai-with-local-speech-to-text/][Linuxiac observă]] că aceasta face parte dintr-o mișcare mai largă a Canonical de a construi un desktop „context-aware” cu funcții de inteligență artificială locale, Myna fiind unul dintre primele lucruri concrete care ies din această viziune.

Nu știu dacă voi folosi personal dictarea vocală vreodată, sincer - prefer tastatura și o să rămân la ea, dar înțeleg că pentru accesibilitate sau pentru cei care scriu mult și vor să dea mâinile o pauză, o funcție ca asta integrată nativ și fără să trimită nimic în cloud este o veste bună. E mai bine decât să instalezi ceva terț care îți înregistrează vocea pe serverele altcuiva.

** 2026-06-20T16:28:56+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Chiar dacă am încorporat Fediverse în Written Whisper, tot accesez social.thinkroot.xyz :)

** 2026-06-20T16:40:54+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Numele pe care l-am dat platformei, Written Whisper, este destul de comun. Sau cel puțin asemănător și sunt nevoit să îi schimb numele. O să caut ceva simplu și ușor de ținut minte, citit și scris.

** 2026-06-21T09:28:13+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: systemd cloud tpm
:END:

*** systemd 261 - când un manager de servicii vrea să fie totul

A [[https://github.com/systemd/systemd/releases/tag/v261][apărut systemd 261]] și, ca de obicei, vine cu o listă lungă de noutăți, unele cu adevărat utile, altele care mă fac să ridic o sprânceană și să mă întreb încotro se îndreaptă acest proiect.

Înainte să intru în detalii, trebuie să spun că am ajuns într-un punct în care relația mea cu systemd a început să devină... complicată. Mi-a plăcut când a apărut, părea o idee bună: un manager de servicii modern, cu pornire paralelă, cu jurnalizare centralizată, cu o interfață mai coerentă decât SysV init-ul care era o adunătură de scripturi bash lipite cu scotch. Dar de la versiune la versiune, systemd tot crește, tot absoarbe funcționalități noi, și mă întreb sincer dacă nu cumva, la un moment dat, o să avem un sistem de operare numit systemd care rulează pe un kernel Linux, nu invers.

Dar să vedem ce aduce versiunea 261.

Una dintre noutățile principale este un nou subsistem pentru accesarea metadatelor din cloud, prin ~systemd-imdsd~. Practic, dacă rulezi o mașină virtuală pe Amazon EC2, Azure, Google Compute Engine, Hetzner sau alte platforme, acest serviciu creează o interfață locală unificată prin care programele pot citi metadatele instanței, fără să se conecteze direct la endpoint-ul fiecărui furnizor în parte. Ideea în sine nu e rea - standardizarea accesului la metadate are sens dacă lucrezi cu infrastructură cloud. Există și o bază de date hardware (~hwdb.d/40-imds.hwdb~) care identifică platforma pe care rulezi prin informații SMBIOS, recunoscând furnizori precum Scaleway, Tencent Cloud, Alibaba ECS sau Vultr, nu doar cei mari.

Tot la capitolul cloud, versiunea 261 adaugă și posibilitatea de a restricționa accesul la rețea către serviciile de metadate ale platformelor recunoscute, lucru recomandat pentru instalările unde securitatea contează, deși notele de lansare avertizează că poate intra în conflict cu unelte clasice precum ~cloud-init~ care se așteptau la acces direct.

O altă noutate este ~storagectl~, un nou instrument în linie de comandă care expune resursele de stocare printr-o interfață Varlink unificată, destinat stocării gestionate pentru utilizatori. Și mai interesant pentru cei care se joacă cu instalări noi este ~systemd-sysinstall~, un installer textual simplu pentru sisteme de operare, care folosește capacitățile de partiționare și gestionare a credențialelor deja existente în systemd, copiind sistemul de pe un mediu temporar de boot precum un stick USB. Da, ai citit bine - systemd are acum și un installer de sistem de operare.

Pe partea de TPM, sistemul primește ~ConditionSecurity=measured-os~, o condiție nouă pentru unități care verifică dacă sistemul a pornit cu semantici de boot măsurat, mai generică decât vechea ~ConditionSecurity=measured-uki~. ~systemd-boot~ și ~systemd-stub~ măsoară acum și date SMBIOS de tip 1, 2 și 11 în PCR 1, pentru cazurile în care firmware-ul nu face aceste măsurători. A fost adăugat și un serviciu nou, ~systemd-tpm2-swtpm.service~, pentru a rula un TPM software ca fallback pe sisteme care nu au TPM fizic.

PID 1 suportă acum mecanismele Live Update Orchestration și Kexec Handover din kernel, ceea ce înseamnă că unitățile din spațiul de stocare al descriptorilor de fișiere peste kexec dacă kernel-ul permite și dacă ~FileDescriptorStorePreserve=yes~ este setat. Același lucru este disponibil acum și pentru managerii de sesiune ale utilizatorilor.

~systemd-networkd~ primește și el câteva lucruri noi, inclusiv comanda ~networkctl dhcp-lease INTERFACE~ care afișează informațiile despre DHCP activ. ~systemd-resolved~ suportă acum înregistrări DNS statice din fișiere JSON în directoare drop-in sub ~systemd/resolve/static.d/~, extinde rolul clasicului ~/etc/hosts~ cu ceva mai flexibil, și recitește intrările din ~/etc/hosts~ la reload.

La capitolul containere și mașini virtuale, ~systemd-vmspawn~ primește suport pentru volume bind, operare headless, gestionare NVRAM EFI, boot direct fără firmware UEFI, tipuri selectabile de disc și manipulare a stocării prin interfața Varlink ~io.systemd.MachineInstance~.

Există și o noutate de genul ~ConditionFraction=~, o condiție pentru rollout-uri treptate pe flote de mașini, care folosește ID-ul mașinii și un șir de tag-uri pentru a determina dacă o unitate trebuie să ruleze pe un anumit procent din sisteme. Util dacă administrezi zeci sau sute de servere și vrei să testezi ceva pe 10% din ele mai întâi.

Acum că am trecut prin lista de noutăți, revin la ce spuneam la început. Am fost un timp convins că fragmentarea Linux-ului este o problemă și că ar fi nevoie de mai multă unificare - un init system mai consistent, unelte mai standardizate, mai puțină diversitate care complică lucrurile. Și systemd părea răspunsul la asta, cel puțin la nivel de init. Dar cu fiecare versiune nouă îmi dau seama că tocmai diversitatea asta, faptul că există distros care fug de systemd, că există oameni care construiesc alternative, că nu există o singură cale, este de fapt ceea ce face Linux-ul interesant și rezistent. Nu mai sunt pro-unificare. Uniformitatea vine cu propriul ei set de probleme.

Iar systemd continuă să crească. Acum are subsistem cloud, installer de OS, gestionare de stocare pentru utilizatori, TPM software, și câte și mai câte. La câte funcții se tot adaugă, atât utile cât și mai puțin necesare, proiectul a ajuns să nu îmi mai placă în aceeași măsură în care îmi plăcea la început. Nu că ar fi rău, are și lucruri bine gândite, dar direcția e clară: systemd vrea să fie totul. Și dacă mai continuă în ritmul ăsta, la un moment dat va fi mai ușor să întrebi ce nu face systemd decât ce face.

** 2026-06-22T09:00:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: atproto activitypub bluesky mastodon descentralizare
:END:

*** ATProto și ActivityPub - nu toate descentralizările sunt la fel

Am citit articolul scris de [[https://overreacted.io/there-are-no-instances-in-atproto/][Dan Abramov]] în care încearcă să explice de ce întrebarea „unde sunt instanțele Bluesky?” este pusă greșit. Nu e un articol rău, dimpotrivă, are câteva idei tehnice interesante, dar mi-a rămas ceva în cap care nu îmi dă pace.

Ideea centrală a articolului e că [[https://atproto.com/][ATProto]] - protocolul pe care stă Bluesky - funcționează diferit față de cum funcționează Mastodon. În loc să ai instanțe care sunt și găzduire, și aplicație în același timp, ATProto separă lucrurile: ai un loc unde îți stau datele (PDS - Personal Data Server) și ai aplicații separate care agregă datele tuturor. Abramov compară asta cu RSS și Google Reader - tu ai blogul tău, Google Reader îl indexa și îl afișa alături de ale altora. Aceeași idee, dar pentru rețele sociale.

Și ca să înțelegi mai bine ce sunt [[https://bsky.app/][Bluesky]], [[https://eurosky.tech/accounts/][Eurosky]] și [[https://blacksky.community/][Blacksky]] - nu sunt același lucru. Bluesky e o aplicație care rulează pe deasupra ATProto. Eurosky e un furnizor alternativ de găzduire, adică un PDS unde îți poți muta datele în loc să le ții la Bluesky. Blacksky e un relay comunitar cu o filosofie proprie de moderare. Dan Abramov menționează că și-a mutat datele pe Eurosky și că a mers aproape fără probleme. Asta e cu adevărat o idee bună în ATProto - portabilitatea identității. Dacă furnizorul tău de găzduire dispare, identitatea ta rămâne intactă pentru că nu e legată de el.

Până aici, totul e corect și bine explicat.

Problema pe care o am cu articolul e alta. Abramov spune explicit că nu se referă la ActivityPub, ci doar la Mastodon, pentru că altfel vine toată lumea să-i explice că ActivityPub nu e Mastodon. Dar imediat după asta compară Mastodon cu ATProto, care este un protocol exact ca ActivityPub, nu o aplicație ca Mastodon. Cu alte cuvinte, evită comparația corectă tocmai pentru că știe că nu iese bine. Dacă ar fi comparat ActivityPub cu ATProto sau Bluesky cu Mastodon, articolul ar fi arătat altfel.

Al doilea lucru pe care îl trece ușor e că infrastructura critică a ATProto e concentrată la Bluesky Inc. PDS-ul tău poate exista independent, poți să ți-l și găzduiești singur, dar ca să fii vizibil în rețea ai nevoie de un Relay care să indexeze datele și de un AppView care să le servească aplicațiilor. Astea sunt în mare parte operate de Bluesky Inc. Abramov menționează că relay-urile sunt ieftine de rulat, ceea ce e adevărat, dar nu înseamnă că există alternative reale la scară în momentul ăsta. Dacă Bluesky Inc dispare mâine, PDS-ul tău există în continuare, dar e invizibil pentru că nu mai e nimeni să-l indexeze.

-----

Acum, despre cum văd eu lucrurile.

Rulând [[https://thinkroot.xyz][thinkroot.xyz]] am implementat ActivityPub direct în jurnal. Asta înseamnă că articolele mele ajung în Fediverse, pot urmări alte conturi, pot vedea cine comentează, pot răspunde și pot da like sau repost - aproape tot ce aș face pe Mastodon, dar fără să fiu pe Mastodon. Dacă Mastodon Social dispare mâine, eu nu simt absolut nimic. Cei care folosesc GoToSocial, Misskey, Pixelfed sau orice alt program care implementează ActivityPub tot îmi văd articolele, tot pot interacționa cu ele. Rețeaua continuă să existe pentru că nimeni nu deține protocolul.

Asta e descentralizarea pe care o înțeleg eu. Nu neapărat că îți poți muta datele de la un furnizor la altul, ci că nicio entitate centrală nu poate închide rețeaua. ActivityPub e implementat de zeci de proiecte complet independente - Mastodon, GoToSocial, Misskey, Pleroma, Pixelfed, Peertube, WordPress, Ghost și lista continuă. Poți să nu existe niciunul din ele și tot poți implementa protocolul singur, cum am făcut eu cu jurnalul.

ATProto are idei tehnice frumoase și portabilitatea identității e un avantaj real față de modelul clasic al instanțelor Mastodon. Dar ecosistemul real depinde de infrastructura Bluesky Inc într-un mod pe care nu cred că îl poți ignora când vorbești despre descentralizare. Nu e o critică la adresa oamenilor de acolo, ci o observație despre arhitectură.

Ambele protocoale rezolvă probleme reale, dar rezolvă probleme diferite. ATProto rezolvă mai elegant portabilitatea datelor și separarea dintre găzduire și aplicații. ActivityPub rezolvă mai elegant independența față de orice entitate centrală. Articolul lui Abramov prezintă primul avantaj ca și cum ar fi singura definiție validă a descentralizării, și tocmai asta mi s-a părut că nu stă în picioare.

** 2026-06-23T17:27:56+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Anthropic va introduce verificările de vârstă cu data de 8 iulie. Sigur o să renunț la Claude, problema este că nu știu ce o să folosesc.

** 2026-06-25T10:17:58+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Oricât de mult vreau să nu mai folosesc WhatsApp, Discord, Facebook și altele nu pot renunța la ele pentru că din păcate Români nu vor să renunțe la astfel de aplicații și servicii chiar dacă știu că le sunt copiate toate datele despre ei.

** 2026-06-25T14:24:51+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

#+BEGIN_QUOTE
It saddens me that many people do not see far enough to understand well what we are losing while losing privacy rights and trivializing data protection. It is so much more than most think. This affects our intimacy, our safety, our social lives, our freedoms, and all our human rights. 

It goes well beyond targeted advertising. Attacks on privacy lead to direct increases in authoritarianism and dictatorial governance. 

We must care much more about it than we do now. It is critical to ourselves as individuals, but also to democracy and society as a whole. 
#+END_QUOTE

Source: https://social.thinkroot.xyz/@Em0nM4stodon@infosec.exchange/116807174226617825

** 2026-06-25T18:25:07+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

OnlyFans 🙂

[[https://thinkroot.xyz/media/20260625152449_74435e2698db29ae.jpeg]]

** 2026-06-27T11:27:59+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Știu de ce cântă pasărea din colivie

Maya Angelou

** 2026-06-27T12:00:01+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Răspunsul Europei la ChatGPT, Claude și Gemini este [[https://eustella.com/][Eustella]].

#+BEGIN_QUOTE
eustella este prima platformă europeană complet suverană pentru agenți de inteligență artificială, concepută pentru a pune capăt dependenței digitale - alternativa europeană la ChatGPT, Claude și Gemini.
#+END_QUOTE

** 2026-06-27T22:38:22+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: miros vecini turnator
:END:

*** Sunt un turnător, dar mai bine să îmi fie bine mie

Am făcut-o și pe asta. Sunt un turnător, un trădător sau cum se mai zice.

Ce am făcut? Aflați mai jos povestea pe scurt spusă.

Am doi vecini, unul are iepuri și celălalt o mică fermă de pui. Vecinul cu iepuri este lipit de casa unde stau, iar celălalt cu mica fermă de pui la două case mai departe.

Ziua, cum este cald, nu prea deschid ferestrele și ușile pentru a nu intra căldura prea tare în casă; mai deschid o fereastră sau o ușă unde este umbră. Dar când se lasă seara, deschid multe ferestre și uși pentru a se răcori casa.

Aproape în fiecare seară se simțea un miros urât, foarte neplăcut, și mirosul venea de la acești doi vecini care au iepuri și pui. Am suportat câțiva ani buni, că așa este românul - mai bine suferă decât să spună ceva sau să supere pe cineva.

Am făcut pe băiatul bun, să nu supăr pe nimeni, și în schimb am suferit eu. Încet încep să termin cu acest lucru și mai bine să fiu oaia neagră, dar să fiu eu bine, să îmi meargă bine mie.

Vorba românească: /mai bine să moară capra vecinului decât să moară capra mea./ 

În urmă cu câteva zile am scris un e-mail la Poliția Locală, unde am explicat nemulțumirea mea. Poliția Locală a venit să constate, și ce a făcut nu mai știu. Știu doar că cel puțin un vecin a aflat, dacă nu amândoi, ce am făcut - în mod normal și corect nu ar trebui să afle.

Nu îmi pare rău pentru ce am făcut. Pentru că știu că acum pot deschide fereastra și să aerisesc casa și nu mai intră acel miros urât. Plus că m-am săturat să mă gândesc la alții și la mine nu; de acum am schimbat pagina și încep să mă gândesc la binele meu, vreau să îmi fie bine mie.

Acești doi vecini sigur nu s-au gândit dacă mă deranjează cu mirosul de la iepuri sau pui, dar sunt supărați pe mine că m-am gândit la mine și nu la ei.

Știu că mulți nu o să îmi dați dreptate și că trebuie să mă înțeleg bine cu vecinii, colegii și așa mai departe. Mă înțeleg bine și nu am treabă cu nimeni, nu am avut treabă cu nimeni, chiar dacă eu am avut de pierdut. Dar m-am săturat de acest lucru și este vremea să îmi fie bine mie.

** 2026-06-28T10:42:23+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

De ce îi deranjează pe oameni adevărul

** 2026-06-28T15:18:20+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Aș vrea să văd cărțile lui Cory Doctorow traduse în Românește - nu am găsit nici una tradusă, toate se găsesc doar în engleză.

** 2026-06-28T19:36:05+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Tot ce are nevoie o distribuție Linux ca să meargă

[[https://thinkroot.xyz/media/20260628163551_78bfe469fdff728f.jpeg]]

** 2026-06-29T10:23:05+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

[[https://www.youtube.com/watch?v=OBUzl_IaWIw]]

** 2026-06-29T13:02:02+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Senatorul Bernie Sanders a discutat cu Claude, agentul AI al companiei Anthropic, despre colectarea de către AI a unor cantități uriașe de date personale și despre modul în care aceste informații sunt folosite pentru a ne încălca drepturile la viață privată.

Ceea ce spune un agent de AI despre pericolele pe care le prezintă AI este șocant și ar trebui să ne trezească la realitate.

[[https://www.youtube.com/watch?v=h3AtWdeu_G0]]

** 2026-06-29T13:09:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

[[/media/20260629100759_48bd0be37abca8f8.jpg][urmaritori]]

Acum urmăresc aproape toate conturi pe care le urmăresc cu contul personal de Mastodon. Doar 9 conturi nu au dat accept la contul de fediverse al platformei.

** 2026-06-30T09:00:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: confidentialitate parlamentul-european chat-control roberta-metsola comisia-europeana
:END:

*** Chat Control revine, cu binecuvântarea EPP

Probabil că știi deja de Chat Control, propunerea Comisiei Europene care ar obliga platformele de mesagerie să scaneze automat toate conversațiile private ale utilizatorilor, inclusiv cele criptate end-to-end, și să raporteze orice conținut suspect direct la poliție. Dacă nu știai, acum știi, și vestea proastă e că subiectul nu a murit, ci dimpotrivă, a revenit cu forță tocmai acum.

Parlamentul European a respins această propunere de două ori, ceea ce în mod normal ar trebui să fie un semnal destul de clar că ideea nu are susținere democratică. Ei bine, nu pentru toată lumea, se pare.

Săptămâna aceasta, [[https://robertametsola.eu/][Roberta Metsola]], președinta Parlamentului European și membră a [[https://www.epp.eu/][EPP (European People's Party)]], a încercat ceva ce activiștii pentru drepturi civile descriu ca o manevră fără precedent: să resusciteze varianta Chat Control 1.0, adică cea mai dură formă a propunerii, cea care ar impune obligativitatea decriptării întregului trafic de mesaje private pe platforme precum WhatsApp, Facebook Messenger, Signal sau Telegram, și stocarea continuă a acestor conversații, plus raportarea automată la poliție a oricărei „inconsistențe” detectate de algoritmi. Iar asta nu ca propunere nouă, ci prin forțarea adoptării unui prim vot în Consiliu, ignorând complet poziția deja exprimată a Parlamentului.

Conform unui [[https://www.politico.eu/article/president-vs-parliament-roberta-metsola-overrides-meps-bid-force-child-abuse-law/][raport apărut în Politico]], Consiliul s-a reunit vineri tocmai pentru asta, iar fostul europarlamentar Dr. Patrick Breyer, unul dintre cei mai vocali oponenți ai Chat Control, [[https://www.patrick-breyer.de/en/double-threat-to-private-communications-undemocratic-chat-control-backroom-deals-and-imminent-concessions-spark-relaunch-of-fightchatcontrol-eu/][avertizează că ce se întâmplă acum]] este o dublă lovitură la adresa comunicațiilor private ale cetățenilor europeni: pe de o parte încercarea de a reînvia Chat Control 1.0 pe ușa din spate, pe de altă parte negocierile finale pe Chat Control 2.0 care urmau să aibă loc luni, unde există riscul real al unor concesii majore față de pozițiile pro-supraveghere.

Acesta este motivul pentru care platforma [[https://fightchatcontrol.eu][fightchatcontrol.eu]] a fost relansată de urgență, ca instrument prin care cetățenii pot contacta direct reprezentanții lor în Parlament și guvernele naționale.

Revin și eu la ceva ce am mai spus și pe care îl susțin în continuare: EPP este unul dintre cele mai nocive grupuri din Parlamentul European în ceea ce privește drepturile digitale și libertățile civile. Din EPP fac parte și PNL, și UDMR, ceea ce înseamnă că reprezentanții noștri români în Parlamentul European se află exact în grupul care împinge astfel de propuneri. Poate că unii dintre ei votează diferit față de linia grupului, poate că nu, dar apartenența la un grup înseamnă și resurse, și influență, și legitimitate acordată acelui grup.

Argumentul oficial pentru Chat Control a fost întotdeauna protecția copiilor împotriva materialelor de abuz sexual online, un argument cu care e greu să nu fii de acord la nivel de principiu, dar implementarea propusă nu are cum să fie soluția. Algoritmii de detectare automată generează enorm de multe fals pozitive, adică raportează ca suspect conținut complet nevinovat, inclusiv fotografii de familie, și obligarea platformelor să spargă criptarea end-to-end înseamnă practic că nicio conversație privată nu mai e privată pentru nimeni, nici pentru jurnaliști, nici pentru activiști, nici pentru avocați, nici pentru tine și familia ta. Odată ce ușa asta e deschisă, nu o mai închizi.

Protecția reală a copiilor se poate face prin alte mijloace: investigații țintite cu mandat judecătoresc, ștergerea activă a materialelor ilegale de pe internet, mai ales de pe darknet, și investiții în siguranța prin design a platformelor, nu supraveghere în masă a 450 de milioane de europeni.

Dacă vrei să faci ceva concret în privința asta, intră pe [[https://fightchatcontrol.eu][fightchatcontrol.eu]] și trimite un mesaj reprezentanților tăi.

** 2026-07-01T19:46:27+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

O introducere prea scurtă în Smolweb https://scientiac.space/blog/smolweb/

** 2026-07-02T10:00:47+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: sony playstation proprietate-digitala
:END:

*** Sony ne arată de ce nu deținem nimic din ce cumpărăm digital

Săptămâna asta Sony a reușit ceva ce rar vezi la o singură companie, a dat două vești în doar câteva zile care și rezumă tot ce nu e în regulă cu ideea de „proprietate” în lumea digitală de azi.

Prima veste a venit direct de pe blogul oficial PlayStation, [[https://blog.playstation.com/2026/07/01/physical-disc-production-ending-in-january-2028-for-new-games-releasing-on-playstation-consoles/][unde Sony a anunțat]] că din ianuarie 2028 nu vor mai produce discuri fizice pentru jocurile noi de pe consolele lor. Practic, orice joc care apare după data asta va exista doar în format digital, fie că îl cumperi din magazin, fie direct din PlayStation Store. Motivul oficial este că preferințele consumatorilor s-au mutat spre digital de mult timp și că nu mai are sens din punct de vedere economic să tot producă discuri pe care puțină lume le mai cumpără. Nu zic că nu au dreptate la partea cu cererea, dar asta nu înseamnă că mutarea e bună pentru cei care cumpără jocuri.

Aici intervine partea interesantă, pentru că exact în aceeași perioadă a apărut și un articol pe Ars Technica care arată de ce discul fizic conta de fapt, chiar dacă mulți l-au ignorat ani de zile. Sony a anunțat clienții din Marea Britanie că, [[https://arstechnica.com/gadgets/2026/06/sony-erases-digital-content-from-libraries-were-reminded-we-dont-own-what-we-buy/][de la 1 septembrie]], nu vor mai putea accesa aproape 550 de filme și seriale cumpărate deja prin PlayStation Store, pentru că a expirat un contract de licențiere cu StudioCanal. Vorbim de titluri cunoscute, gen Terminator 2, Rambo sau Bridget Jones, filme pe care lumea a plătit bani reali crezând că le are în bibliotecă pentru totdeauna. Fără rambursare, fără compensație, doar un mesaj sec că din septembrie conținutul dispare pentru că așa scrie într-un contract despre care nimeni nu a fost întrebat.

Puse una lângă alta, cele două anunțuri spun cam același lucru, doar din unghiuri diferite. Pe de o parte ți se ia opțiunea de a avea ceva fizic, pe care îl poți păstra, revinde sau împrumuta unui prieten indiferent ce se întâmplă cu serverele companiei. Pe de altă parte ți se arată exact ce se întâmplă când depinzi complet de partea digitală, adică riști să pierzi peste noapte lucruri pentru care ai plătit, fără nicio garanție reală în spate. Un disc stă pe raft și funcționează atâta timp cât ai o consolă care îl citește. O achiziție digitală depinde de niște acorduri de licențiere pe care nu le vezi niciodată și pe care compania le poate schimba oricând consideră că nu mai sunt profitabile.

Nu e prima dată când Sony face asta, mai avuseseră situații similare cu conținut din Germania și Austria acum câțiva ani, dar de data asta amploarea e mult mai mare și vine chiar în săptămâna în care anunță și moartea discului fizic pentru jocuri. Practic îți spun în față, chiar dacă nu direct, că viitorul e complet digital și, în același timp, îți arată exact ce riști dacă accepți asta fără să pui întrebări.

Mie mi se pare că povestea asta se leagă direct de discuțiile pe care le tot am aici despre self-hosting și independență digitală. Cu cât depinzi mai mult de servicii și platforme controlate de altcineva, cu atât mai puțin control ai de fapt asupra lucrurilor pe care le consideri ale tale. Nu spun că trebuie să te apuci brusc să cumperi doar discuri sau să renunți la orice serviciu digital, dar merită să ții minte că, ori de câte ori apeși pe „cumpără” într-un magazin digital, de fapt semnezi un contract de închiriere pe termen nedefinit, nu o achiziție în sensul clasic al cuvântului. Iar Sony tocmai ne-a arătat ambele fețe ale monedei ăsteia.

** 2026-07-02T11:32:42+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

De când am început să citesc bloguri personale, am observat un lucru. Bloggerii care folosesc Linux scriu, de obicei, articole tehnice și foarte puține articole personale sau despre diverse subiecte. Majoritatea bloggerilor care folosesc macOS scriu articole personale și despre diverse subiecte, iar articolele tehnice sunt puține. Bloggerii care folosesc Windows sunt aproape la fel ca cei care folosesc macOS, doar că aici mai apar și articole despre jocuri.

Bloggerii români vor să facă bani din blogul lor și scriu articole despre multe subiecte care nu au rost. Din păcate, urmăresc puțini bloggeri români.

** 2026-07-02T15:29:51+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Avatar: Ultimul războinic al aerului

Albert Kim

** 2026-07-03T06:39:24+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: ai-compass ai inteligenta-artificiala
:END:

*** AI Compass

Am citit un articol scris de Manuel Moreale, [[https://manuelmoreale.com/thoughts/the-ai-compass][The AI Compass]], despre cum discuțiile pe tema inteligenței artificiale se ciocnesc mereu pentru că unii o judecă după cât de bună sau rea e, iar alții după cât de mult schimbă cu adevărat lucrurile. Am completat și eu formularul făcut pornind de la ideea lui, [[https://bambamramfan.github.io/ai-compass/][AI Compass]], ca să văd unde ies pe hartă.

Am picat chiar lângă mijloc, puțin spre partea bună și puțin spre partea de schimbare reală, în categoria numită tradus liber Consultantul SaaS B2B, cu sfântul patron Matt Yglesias. Descrierea zice că /inteligența artificială va crește discret productivitatea generală cu un procent de o cifră, iar eu chiar cred că e o veste mare, vorbind ca un contabil. Sunt optimist în stilul unei foi de calcul, nu al unei singularități apropiate, genul care a explicat cuiva paradoxul lui Jevons fără să fi fost întrebat/.

Cam așa văd și eu lucrurile de fapt. Nu e o revoluție peste noapte, dar nici o modă trecătoare, ci mai degrabă o unealtă care se strecoară discret în felul în care lucrăm, fără să facă neapărat titluri de ziar.

[[/media/20260702080618_f7d366858999c29b.jpg][AI Compass - EN]]
[[/media/20260702080618_26406299a0aebf01.jpg][AI Compass - RO]]

** 2026-07-03T11:51:46+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: meteo procentul-de-ploaie
:END:

*** Ce înseamnă de fapt procentul de ploaie din aplicațiile meteo

De multe ori am mai povestit cu colegii și prietenii sau ne-am contrazis pe acest subiect. Dar se pare că nimeni nu știe cu adevărat ce înseamnă acel procent care apare în aplicațiile meteo lângă simbolul de nor: 20%, 50%, 70%. Mulți îl citesc instinctiv ca pe o suprafață acoperită de nori sau ca pe o șansă generală că ziua va fi ploioasă. De fapt, cifra are o definiție mult mai precisă, iar odată ce o înțelegi, planificarea zilei devine mai ușoară.

**** Ce măsoară de fapt acel procent

Procentul reprezintă probabilitatea de precipitație, cunoscută în meteorologie ca *PoP*, de la engleza /Probability of Precipitation/. Nu spune cât de mare e zona afectată de ploaie și nici cât de intensă va fi aceasta. Spune un singur lucru: cât de probabil este să cadă măcar puțină ploaie, de obicei peste un prag minim, undeva în intervalul de timp și în zona pentru care e făcută prognoza.

Formula folosită de majoritatea serviciilor meteo arată cam așa:

#+BEGIN_QUOTE
*PoP = încrederea meteorologilor că va ploua undeva în zonă × procentul din zonă care va fi afectat*
#+END_QUOTE

Asta înseamnă că același rezultat, 50%, poate apărea din două situații complet diferite. Dacă meteorologii sunt sută la sută siguri că va ploua, dar doar pe jumătate din zona de prognoză, rezultatul e 50%. Dacă sunt doar pe jumătate siguri că va ploua, dar pe toată zona, rezultatul e tot 50%. Cifra finală nu spune care dintre cele două situații e cazul real - ea doar combină încrederea și acoperirea într-un singur număr.

**** De ce nu e despre suprafața acoperită de nori

Mulți oameni cred că 30% înseamnă că 30% din cer sau din oraș va fi acoperit de nori de ploaie. Nu e așa. Acoperirea norilor e o cu totul altă informație, afișată separat în unele aplicații ca procent de înnorare. Procentul de ploaie rămâne strict legat de probabilitate, nu de cât de mult cer e ocupat de nori.

**** Cum se interpretează practic

Pentru cineva care vrea doar să știe dacă are nevoie de umbrelă, cel mai simplu mod de a citi cifra este: *acesta e procentul de șanse ca exact în locul în care te afli să cadă ploaie, măcar puțină, în intervalul de timp arătat de aplicație*, fie că e vorba de o oră, de o parte a zilei sau de toată ziua.

Câteva repere utile:

- *10-20%* - ploaia e puțin probabilă, dar nu imposibilă. Nu merită să iei umbrela doar pentru atât, însă dacă planifici ceva sensibil la apă, merită o privire ulterioară pe aplicație.
- *40-60%* - șansele sunt aproape egale între a ploua și a nu ploua. E zona de incertitudine reală, unde o umbrelă în geantă nu strică.
- *70% sau mai mult* - ploaia e foarte probabilă. Dacă ai planuri afară, merită reorganizate sau pregătite din timp.

**** De ce contează intervalul de timp

Un detaliu adesea ignorat este că procentul e legat de un interval anume, nu de toată ziua automat. O aplicație care arată 30% pentru ora 14 nu spune nimic despre ora 18, unde procentul poate fi complet diferit. Dacă aplicația afișează un singur procent pentru toată ziua, de obicei e cel mai mare procent înregistrat în oricare interval orar din ziua respectivă, nu o medie a tuturor orelor.

**** De ce uneori prognoza pare greșită

Când aplicația arată 80% și nu plouă deloc în locul tău exact, nu înseamnă automat că prognoza a fost greșită. Înseamnă că, din perspectivă statistică, în 8 din 10 situații similare cu cea de azi a plouat undeva în zona vizată, iar de data asta ai fost în cele 2 din 10 unde nu a plouat. Meteorologia lucrează cu probabilități pe zone, nu cu certitudini pe puncte exacte - mai ales în cazul ploilor locale de vară, care pot cădea intens pe o stradă și deloc pe strada alăturată.

**** Concluzie

Procentul de ploaie din aplicațiile meteo nu e o măsură a suprafeței acoperite de nori, ci o combinație între încrederea meteorologilor că va ploua și proporția din zonă care va fi afectată. Pentru uz zilnic, cel mai simplu e să îl citești ca șansă că tu, personal, vei simți ploaia în intervalul arătat. Cu cât cifra e mai mare, cu atât merită luată în serios decizia de a lua o umbrelă sau de a amâna o activitate în aer liber.

** 2026-07-03T12:39:45+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Am un HDD de 4 TB în PC, fără defecte sau alte probleme. L-am testat cu S.M.A.R.T. pe Linux.

Astăzi am descărcat 25, 30 de torrente cu muzică și nu face față. Se tot deconectează, de fapt nu se deconectează - dispare cu totul din sistemul de operare și apare după un timp.

Cât am scris mai sus a apărut HDD-ul și toată muzica și fișierele flac, mp3, torrent au dispărut. Și am vrut să îl folosesc pentru backup - se pare că nu o să mă bazez pe el.

[[/media/20260703093941_2e5809e478a5b4d4.png][HDD 4 TB]]

** 2026-07-03T21:08:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

[[https://www.youtube.com/watch?v=v1wZwxY3CMg]]

** 2026-07-04T11:09:42+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Vrei un calculator?

[[https://thinkroot.xyz/media/20260703203529_449b71bcf8211499.jpeg]]

** 2026-07-05T10:06:17+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Fahrenheit 451

Ray Bradbury

** 2026-07-05T10:25:01+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

90% of Linux is…

[[https://thinkroot.xyz/media/20260704081003_ad458298f9903524.jpeg]]

** 2026-07-06T07:30:58+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux claude-ai claude-code claude-desktop
:END:

*** Cum instalezi Claude, Claude Code și Claude Desktop pe Linux

De câteva luni folosesc Claude Code direct din terminal pentru a lucra la proiectele mele - cel mai mare proiect fiind această platformă de jurnal (blog). Recent am aflat însă că s-a lansat și versiunea Desktop și bineînțeles că am instalat-o și astfel nu o să mai fiu nevoit să deschid navigatorul atunci când am nevoie de Claude AI.

Cea mai simplă variantă rămâne Claude obișnuit, cel pe care îl folosești direct din navigator, [[https://claude.ai][claude.ai]]. Aici nu ai nimic de instalat, deschizi pagina, te autentifici cu contul tău și poți vorbi cu el la fel ca pe orice alt calculator sau telefon.

Lucrurile devin ceva mai interesante când vine vorba de Claude Code. Ăsta e un instrument gândit pentru programare, care rulează direct din terminal și poate citi tot proiectul tău, poate scrie și modifica fișiere, poate rula comenzi și poate rezolva probleme din cod. Pe Linux se instalează cel mai ușor printr-o singură comandă în terminal:

#+BEGIN_SRC bash
curl -fsSL https://claude.ai/install.sh | bash
#+END_SRC

Asta funcționează la fel de bine și pe macOS, și pe WSL dacă folosești Windows dar lucrezi într-un mediu Linux. După ce se instalează, mergi în directorul unui proiect de-al tău și pornești Claude Code cu:

#+BEGIN_SRC bash
cd proiectul-tau
claude
#+END_SRC

La prima rulare o să ți se ceară să te autentifici cu contul de Claude - este nevoie de abonament (Pro, Max, Team sau Enterprise), iar de acum încolo poți să-i dai comenzi în limbaj obișnuit, gen să scrie teste pentru o bucată de cod, să repare defectele din tot proiectul, să rezolve conflicte de la git sau să scrie un mesaj de commit și multe alte comenzi.

Pe lângă instalarea prin acel script, mai poți folosi și managerii de pachete cu care ești deja obișnuit, adică *apt* pe distribuții bazate pe Debian, *dnf* pe Fedora, sau *apk* pe Alpine, detaliile fiind în documentația oficială de instalare ([[https://code.claude.com/docs/en/overview][code.claude.com/docs/en/overview]]).

Acum, partea care cred că interesează pe cei mai mulți dintre voi, cei care folosiți Linux Mint, Ubuntu sau alte distribuții bazate pe Debian: *Claude Desktop*, aplicația de sine stătătoare care aduce laolaltă chatul obișnuit, Cowork și Claude Code într-o singură fereastră, cu terminal integrat, editor și previzualizare live a aplicațiilor pe care lucrezi. Momentan e în beta pe Linux, dar merge bine, iar cerințele sunt Ubuntu 22.04 sau mai nou, ori Debian 12 sau mai nou, pe arhitectură x86_64 sau arm64.

Instalarea se face prin depozitul oficial de la Anthropic, ca să primești actualizările la fel ca pentru orice alt program instalat prin apt. Primul pas e să imporți cheia de semnătură:

#+BEGIN_SRC bash
sudo curl -fsSLo /usr/share/keyrings/claude-desktop-archive-keyring.asc https://downloads.claude.ai/claude-desktop/key.asc
#+END_SRC

Apoi înregistrezi depozitul:

#+BEGIN_SRC bash
echo "deb [arch=amd64,arm64 signed-by=/usr/share/keyrings/claude-desktop-archive-keyring.asc] https://downloads.claude.ai/claude-desktop/apt/stable stable main" | sudo tee /etc/apt/sources.list.d/claude-desktop.list
#+END_SRC

Și la final instalezi pachetul propriu-zis:

#+BEGIN_SRC bash
sudo apt update && sudo apt install claude-desktop
#+END_SRC

De aici încolo, deschizi Claude din meniul de aplicații sau rulezi claude-desktop din terminal, te autentifici cu contul tău și gata. Dacă vrei să fii sigur că cheia pe care ai descărcat-o chiar aparține celor de la Anthropic, poți verifica amprenta ei cu /gpg --show-keys/, iar cea corectă trebuie să fie ~31DD DE24 DDFA B679 F42D 7BD2 BAA9 29FF 1A7E CACE~.

https://www.youtube.com/watch?v=AjQVtSLdLKk

Dacă nu vrei să adaugi depozitul, poți descărca direct fișierul *.deb* de pe [[https://claude.com/download][claude.com/download]] și îl instalezi cu ~sudo apt install ./claude-desktop_*.deb~, dar în cazul ăsta nu vei primi actualizări automate prin apt, decât dacă adaugi ulterior depozitul așa cum am scris mai sus.

Actualizarea aplicației se face exact ca pentru orice alt pachet, adică ~sudo apt update && sudo apt upgrade~, iar dacă folosești aplicația grafică de pachete, o să apară și noua versiune fără să faci nimic în plus. Dezinstalarea e la fel de simplă, ~sudo apt remove claude-desktop~, doar că merită să ștergi și fișierul de repository de la ~/etc/apt/sources.list.d/claude-desktop.list~ dacă nu mai vrei să rămână acolo.

Merită menționat că, fiind încă în beta pe Linux, câteva lucruri nu sunt încă disponibile: nu poți lăsa Claude să-ți controleze aplicațiile sau ecranul cum se poate pe macOS, dictarea vocală lipsește deocamdată de tot, iar Quick Entry, comanda rapidă globală, merge doar pe X11, pe Wayland nativ are nevoie de suportul GlobalShortcuts din mediul de desktop. Momentan are suport doar pentru distribuțiile bazate pe Debian, pentru Fedora sau alte distribuții nu găsești încă aplicația desktop. Dar poți oricând folosi Claude Code direct din terminal, care merge pe o gamă mult mai largă de distribuții.

Documentația completă, cu toate detaliile tehnice și pașii de depanare dacă ceva nu merge din prima, o găsești pe [[https://code.claude.com/docs/en/desktop-linux][code.claude.com/docs/en/desktop-linux]] pentru Claude Desktop și pe [[https://code.claude.com/docs/en/overview][code.claude.com/docs/en/overview]] pentru Claude Code în general.

** 2026-07-06T08:18:33+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: libertatea-de-exprimare uniunea-europeana cenzura supraveghere cjue
:END:

*** Libertatea de exprimare in Europa a disparut

Acum ceva vreme scriam despre [[https://thinkroot.xyz/unde-a-ajuns-libertatea-de-exprimare-in-europa-248][unde a ajuns libertatea de exprimare în Europa]] și mă gândeam că lucrurile nu pot merge mult mai departe de atât. M-am înșelat. Am dat peste [[https://it.insideover.com/media-e-potere/corte-di-giustizia-ue-sentenza-choc-ripubblicare-materiali-di-russia-today-ora-e-reato.html][un articol de pe InsideOver]], semnat de Roberto Vivaldelli, care descrie o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene dată pe 2 iulie 2026, și după ce am citit-o cu atenție am înțeles că vorbim despre un moment de cotitură, nu despre o exagerare de presă cum crezusem la prima vedere.

Decizia poartă numărul C-67/25 și e cunoscută deja drept cazul Traugott Ickeroth. Povestea pornește de la trei cetățeni germani, notați în text doar cu inițialele R, N și K, care au publicat patru materiale video de la RT Germany pe un jurnal numit Live Ticker, găzduit pe traugott-ickeroth.com. Vorbim despre un proiect care nu produce niciun profit, ci trăiește exclusiv din donații voluntare, în jur de 60000 de euro strânși într-un an și jumătate. Fără reclamă, fără activitate comercială, fără scop lucrativ. Practic exact genul de proiect pe care îl apreciez și eu, un om care scrie ce crede și e susținut de câțiva cititori din proprie inițiativă.

Curtea a stabilit că acești trei oameni intră perfect în noțiunea de operator așa cum apare ea în articolul 2f(1) din regulamentul 833/2014, tocmai pentru că termenul operator nu era însoțit de niciun adjectiv legat de activitate economică, un detaliu care apare explicit la paragraful 39 al hotărârii. Cu alte cuvinte, dacă deschizi un sit și pui pe el un link către un video de la RT, devii operator în sensul sancțiunilor europene, chiar dacă faci asta din pasiune și fără un euro în buzunar. Comisia Europeană însăși încercase să limiteze aplicarea legii doar la entități cu activitate comercială sau profesională, printr-un set de întrebări frecvente publicate oficial, dar judecătorii au respins aceste explicații, numindu-le neobligatorii și nejustificat de restrictive, conform paragrafelor 43 și 44. Instanța a mers, practic, mai departe decât ceruse chiar executivul comunitar, iar asta spune multe despre direcția în care se îndreaptă lucrurile.

Ce m-a lăsat fără cuvinte e cât de larg se aplică interdicția. La paragraful 35 din hotărâre se precizează clar că le e interzis operatorilor să transmită sau să permită, să faciliteze sau în orice alt fel să contribuie la transmiterea oricărui conținut provenit de la persoanele sau entitățile aflate în anexa XV a regulamentului, indiferent de mijlocul folosit, fie cablu, satelit, IPTV, furnizori de internet sau platforme de distribuire video. Nu contează dacă informația e adevărată, nu contează dacă are vreun interes public, singurul criteriu e cine a produs materialul original. Jurnalistul italian dă un exemplu simplu și foarte potrivit, dacă RT publică un video în care spune că cerul e albastru, iar tu distribui acel video, poți fi cercetat penal pentru asta. Pedepsele merg de la trei luni până la cinci ani de închisoare, așa cum reiese din paragraful 7 al hotărârii, care face trimitere la legea germană privind comerțul exterior.

În articol e citat și Arnaud Bertrand, care a analizat public hotărârea și a numit-o o distrugere completă a întregului proiect politic, filosofic și juridic de după Iluminism, proiect prin care generațiile anterioare de europeni au reușit să treacă de la întrebarea cine spune la întrebarea e adevărat. Azi, în Uniunea Europeană, adevărul nu mai contează ca apărare în fața legii, contează doar sursa. Vivaldelli mai amintește că mașina cenzurii europene se mișcase până acum pe căi relativ cunoscute, presiuni asupra marilor companii de tehnologie să șteargă conținut nedorit, amenințări cu amenzi uriașe prin legislația europeană a serviciilor digitale, și o mulțime de organizații finanțate din bani publici care etichetează drept dezinformare tot ce nu se aliniază cu narativa oficială, un fenomen pe care InsideOver l-a documentat inclusiv într-un raport despre Germania, numită acolo centrul european al cenzurii digitale. Decizia din 2 iulie marchează însă un salt de calitate îngrijorător, pentru că nu mai vorbim de cenzurarea conținutului pe platforme, ci de criminalizarea directă a cetățeanului obișnuit care îl distribuie.

Partea care mi s-a părut cea mai grăitoare din articol e comparația pe care o face autorul cu Israelul. Dacă logica din spatele deciziei ar fi într-adevăr combaterea dezinformării și a propagandei unor regimuri ostile, ne-am aștepta la coerență în aplicarea ei. Statul israelian conduce de ani de zile operațiuni militare care au provocat zeci de mii de victime civile în Gaza, o comisie ONU a descris chiar aceste acțiuni drept genocid, iar posturile sale oficiale difuzează o narativă pe care mulți o consideră propagandă de război. Și totuși, niciun regulament european nu interzice difuzarea conținutului de la Channel 12 sau Kan 11, niciun cetățean european nu riscă închisoarea pentru asta, oricât de părtinitor ar fi acel conținut. Curtea a justificat severitatea prin nevoia de a proteja ordinea publică și securitatea Uniunii, amenințate de o campanie sistematică de manipulare a mass-media rusești, conform paragrafelor 51 și 52 din hotărâre. Dar dacă acesta e pragul, de ce nu se aplică tuturor actorilor statali care folosesc mass-media pentru a influența opinia publică europeană? Răspunsul, spune Vivaldelli, e simplu, Rusia a fost desemnată drept dușman, în timp ce Israelul rămâne un aliat. Hotărârea nu e un act de apărare a adevărului sau a informării corecte, ci un act politic deghizat în drept.

Am mai scris despre acest mecanism de control, de exemplu când [[https://thinkroot.xyz/chat-control-revine-cu-binecuvantarea-epp-318][Chat Control revine cu binecuvântarea EPP]] sau când am povestit despre [[https://thinkroot.xyz/asa-vor-sa-ne-spioneze-guvernele-democratice-care-tot-mai-putin-democratice-sunt-271][modul în care guvernele democratice vor să ne spioneze]] și tot mai puțin democratice devin. Mă gândesc și la ce am scris despre [[https://thinkroot.xyz/sony-ne-arata-de-ce-nu-detinem-nimic-din-ce-cumparam-digital-320][Sony și cum ne arată că nu deținem nimic din ce cumpărăm digital]], pentru că toate aceste povești au același fir comun, ni se ia treptat controlul asupra a ceea ce credeam că ne aparține, fie că vorbim de un fișier cumpărat, de o conversație privată sau, acum, de dreptul de a distribui o informație fără să riscăm închisoarea pentru asta.

Nu știu câte persoane obișnuite au înțeles până acum cât de departe s-a ajuns, dar cred că merită să vorbim despre asta acum, cât încă mai putem.

** 2026-07-06T09:17:21+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

[[https://shojiwax.com/2026/07/04/dont-forget-to-share-the-posts-you-love/][Nu uita să distribui postările care îți plac]] - ar trebuie să încep să fac acest lucru. Este păcat că majoritatea utilizatorilor de internet se învârt în jurul a câtorva platforme mari, închise și colectează date despre utilizatori lor.

** 2026-07-06T09:31:18+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

După ce am citit articol-ul [[https://boakandbailey.com/2026/07/a-week-of-session-strength-blogging-in-smaller-measures/][A week of session-strength blogging in smaller measures]] mi-am dat seama că așa fac și eu în mare parte, doar că o fac tot timpul.

Și până la urmă acesta este blogingul corect: nu contează că articolele sunt lungi, scurte cu titlu sau fără, postările sunt imagini fără text, păreri personale sau recenzii la diferite produse (atât timp cât nu sunt sponsorizate) și așa mai departe.

Un blog este despre orice, nu despre un anume subiect.

** 2026-07-06T10:29:36+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Frumoasa rebelă

Cinzia TH Torrini

** 2026-07-06T16:52:52+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Am o viata numai una

Nicolae Guta

** 2026-07-06T16:53:19+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Parca te-aș suna

Oana Radu

** 2026-07-06T16:56:56+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** M-am grăbit să fiu om mare (Deep House)

Avim Jonny

** 2026-07-06T22:59:58+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Asediu din Ceruri

Robert Rodat

** 2026-07-07T01:12:07+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Mortal Kombat

Greg Russo

** 2026-07-08T18:08:19+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

#+BEGIN_QUOTE
Toate problemele umanității provin din incapacitatea omului de a sta liniștit într-o cameră.
#+END_QUOTE

de Blaise Pascal

** 2026-07-08T18:26:11+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

[[https://www.joanwestenberg.com/p/pascal-would-have-thrown-away-his][JA Westenberg]]

#+BEGIN_QUOTE
Dacă Blaise Pascal ar fi în viață astăzi, s-ar uita la dreptunghiurile noastre strălucitoare, la vibrațiile noastre fantomatice, la sulurile noastre infinite și s-ar cutremura.
#+END_QUOTE

** 2026-07-08T19:12:11+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: nvidia cpu tehnologie
:END:

*** Nvidia a intrat pe piața procesoarelor cu Vera

Zilele astea am dat peste o veste care m-a făcut să mă opresc din citit și să recitesc paragraful de vreo două ori, pentru că nu m-am așteptat s-o văd așa curând. Nvidia, compania pe care o știam până acum aproape exclusiv pentru plăcile video, a scos un CPU. Nu e vorba de un experiment de laborator sau de un anunț vag despre planuri de viitor, ci de un produs care deja se fabrică și se vinde, cu clienți mari care stau la coadă după el.

Se numește [[https://nvidianews.nvidia.com/news/nvidia-launches-vera-cpu-purpose-built-for-agentic-ai][Vera]] și a fost lansat oficial în martie, la conferința GTC. Ce mi s-a părut interesant de la bun început e motivul pentru care Nvidia s-a apucat de așa ceva. Nu au făcut-o ca să concureze pur și simplu cu Intel și AMD de dragul concurenței, ci pentru că au observat o problemă reală în infrastructura lor de inteligență artificială. Antrenarea modelelor mari se bazează pe calcul paralel masiv, exact ce fac bine plăcile video, dar tot ce ține de agenți AI, adică lucrurile care planifică sarcini, rulează cod, interoghează date și validează rezultate, cere un tip diferit de putere de calcul, mai general, genul de treabă pentru care sunt gândite CPU-urile. Și acolo, spuneau cei de la Nvidia, procesorul devenea gâtul de sticlă al întregului sistem.

Vera nu e primul lor CPU, de fapt. Au mai avut unul, Grace, lansat prin 2021, dar Vera e generația următoare și vine cu o eficiență dublă și o viteză cu jumătate mai mare față de procesoarele obișnuite folosite la scară de rack. Ce m-a surprins e lista celor care s-au apucat deja să-l adopte: Alibaba Cloud, ByteDance, Meta, Oracle Cloud Infrastructure, CoreWeave, și mai apar și nume din zona AI pe care le urmăresc, cum ar fi Anthropic, OpenAI și SpaceX. Chiar și Perplexity a confirmat recent, la începutul lui iulie, că va folosi noile procesoare, ceea ce arată că nu vorbim doar despre un anunț de marketing, ci despre o mișcare pe care industria chiar o ia în serios.

Partea care mi s-a părut cea mai neașteptată însă nu ține de centrele de date, ci de calculatoarele personale. Nvidia a anunțat, tot în cadrul unui eveniment din Taipei, [[https://www.cnbc.com/2026/05/31/nvidias-new-chip-to-power-fresh-line-of-windows-laptops-by-dell-hp.html][un procesor bazat pe arhitectura ARM]] gândit special pentru laptopuri și desktopuri, făcut în colaborare cu Microsoft. Planul lor e să scoată peste treizeci de modele de laptop și zece de desktop cu acest procesor, produse alături de branduri cunoscute precum Dell și HP. Practic Nvidia intră direct pe un teren care de zeci de ani a fost al lui Intel, AMD, Qualcomm și Apple. Iar dacă mă gândesc bine, procesoarele bazate pe ARM câștigă teren tot mai mult în fața arhitecturii x86 clasice, așa că mișcarea are sens din perspectiva asta.

Am mai citit și că Nvidia se așteaptă ca doar din vânzările de CPU-uri Vera să obțină vreo douăzeci de miliarde de dolari până la sfârșitul anului fiscal curent, ceea ce sună destul de ambițios pentru cineva care abia acum intră serios pe piața asta. Dar dacă mă uit la felul în care s-au mișcat cu plăcile video în ultimii ani, nu m-ar mira să reușească.

Ce mi se pare fascinant în toată povestea asta e cum se schimbă percepția despre ce înseamnă infrastructură pentru inteligență artificială. Ani de zile discuția a fost aproape exclusiv despre puterea de calcul brută a plăcilor video, iar procesorul central era considerat un fel de piesă secundară, importantă dar nu spectaculoasă. Acum, odată cu explozia agenților AI care fac lucruri mai complexe decât simpla generare de text, se pare că balanța se mută și către partea asta de calcul general, iar Nvidia pare să fi prins momentul exact la timp.

Mai există și un plan pe termen mai lung, care mi-a atras atenția: pentru 2028 Nvidia a anunțat deja un nou CPU numit Rosa, alături de un nou model de placă video, Feynman, și un nou procesor specializat, LP40. Deci nu vorbim despre o incursiune de moment pe piața asta, ci despre o strategie construită pe mai mulți ani, cu produse care se completează unele pe altele.

Rămân curios cum va evolua treaba asta în următoarele luni, mai ales partea cu laptopurile, pentru că acolo chiar simt că se poate schimba ceva concret pentru utilizatorul obișnuit, nu doar pentru centrele de date uriașe unde majoritatea dintre noi nu vom pune vreodată mâna pe vreun echipament.

** 2026-07-09T10:16:04+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: playstation steam jocuri discuri-fizice proprietate-digitala
:END:

*** Nu mai deținem nimic, doar discurile cu jocuri au dispărut cu zgomot

În urmă cu câteva zile am scris [[https://thinkroot.xyz/sony-ne-arata-de-ce-nu-detinem-nimic-din-ce-cumparam-digital-320][/Sony ne arată de ce nu deținem nimic din ce cumpărăm digital/]], unde spuneam că de fapt nu deținem nimic, doar avem o licență de folosire atâta timp cât ei decid că avem voie. Am mai avut și un articol mai vechi în care povesteam despre Valve, care a recunoscut la un moment dat direct în Steam că atunci când cumperi un joc, de fapt cumperi doar dreptul de a-l folosi, nu jocul în sine. Din păcate nu mai știu dacă am o copie a acelui articol pe undeva prin arhivă, s-ar putea să se fi pierdut pe drum odată cu toate mutările pe care le-am făcut de-a lungul timpului.

Marinake vorbea într-un live pe canalul său, sau poate în cel despre GTA VI de la Connect România, exact despre această problemă, și spunea că sunt deja foarte puțini care mai cumpără discuri cu jocuri și că majoritatea cumpără jocurile doar în format digital. Și, oricât ne-ar plăcea sau nu adevărul acesta, realitatea este simplă: 90% dintre jucători și-au cumpărat deja jocurile exclusiv în format digital, fără disc, fără cutie, fără nimic fizic în mână.

Uitându-ne puțin la cine domină piața, Steam stă clar pe primul loc, apoi vin magazinele digitale de la Sony și de la Microsoft, iar undeva mai la coadă găsim GOG și celelalte platforme mai mici. Despre filme și muzică nici nu mai are rost să vorbim mult, pentru că discurile alea au dispărut de pe rafturi de foarte mult timp, iar lumea nu s-a supărat nici pe departe cât se supără acum pe subiectul jocurilor.

Și aici e partea care mie mi se pare cea mai interesantă din toată povestea. Despre dispariția discurilor cu jocuri s-a scris peste tot, s-au făcut articole, clipuri, comentarii aprinse, iar oamenii au ieșit să spună cât de nedrept este. În schimb, despre discurile cu filme și cu muzică nu a scris aproape nimeni nimic la vremea respectivă, pur și simplu au dispărut în liniște de pe piață și nimeni nu a băgat de seamă prea tare, sau dacă a băgat de seamă, nu s-a supărat suficient cât să facă valuri.

Adevărul, indiferent cât de mult ne-ar deranja, este că lumea în general nu mai cumpără discuri cu nimic, iar noi toți, sau aproape toți, am trecut de mult la variantele digitale. Am făcut trecerea asta pentru că e mult mai comod așa, e mai ușor să cumperi ceva digital, mai ușor să îl administrezi, mai ușor să îl păstrezi și să îl accesezi de pe orice dispozitiv fără să te mai chinui cu rafturi întregi de discuri prin casă.

Practic preferăm comoditatea asta în fiecare zi, dar apoi ne trezim să facem gură mare exact pentru lucrurile pe care nu le mai folosim de mult, doar pentru că a apărut o știre că vor dispărea de tot. Sunt destul de convins că dacă nu apărea nicio știre despre asta și discurile cu jocuri erau retrase la fel de liniștit cum s-a întâmplat cu filmele și cu muzica, nimeni nu ar fi zis nimic, nu ar fi existat nicio revoltă pe internet și lumea și-ar fi văzut mai departe de treabă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

Acest lucru este un pas normal, pentru că dacă lumea nu mai cumpără, producătorii nu mai au de ce să producă și să vândă acel lucru.

** 2026-07-09T18:43:49+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: chat-control parlamentul-european confidentialitate supraveghere
:END:

*** Chat Control 1.0 e din nou legal

Am scris acum câteva săptămâni despre [[/chat-control-revine-cu-binecuvantarea-epp-318][încercarea Robertei Metsola de a resuscita Chat Control pe ușa din spate]], și tot atunci povesteam și despre cum [[/libertatea-de-exprimare-in-europa-a-disparut-331][libertatea de exprimare în Europa]] pare să se subțieze pe zi ce trece. Ei bine, astăzi, 9 iulie, chiar în ultima zi de ședință plenară înainte de vacanța de vară, Parlamentul European a mai bifat o etapă din acest proces, și de data asta nu mai e vorba de o manevră de culise, ci de un vot propriu-zis.

Pe scurt, ce s-a întâmplat: [[https://cyberinsider.com/eu-parliament-voted-to-restore-private-communications-scanning/][Parlamentul a aprobat legislația]] care readuce la viață cadrul legal temporar prin care platformele online pot scana voluntar comunicările private ale utilizatorilor, în căutare de materiale de abuz sexual asupra copiilor. Regula asta expirase în aprilie, tot din cauza unui vot anterior al Parlamentului care refuzase extinderea ei. Acum s-a întors, și a revenit exact prin metoda pe care o descriam în articolul trecut: o procedură de urgență, votată marți, cu două zile înainte, care a sărit peste tot procesul normal de comisie.

Ce m-a frapat cel mai tare e cum s-a votat de fapt legea asta. Nu a existat o majoritate care s-o susțină direct, ci s-a votat o moțiune de respingere, care a picat pentru că nu a strâns majoritatea absolută de 361 de voturi cerută pentru acest tip de decizie. Rezultatul a fost 314 voturi pentru respingere, 276 împotrivă și 17 abțineri. Practic mai mulți europarlamentari au vrut să oprească legea decât cei care au vrut s-o lase să treacă, dar pentru că pragul e atât de ridicat, legea a rămas în picioare oricum. E genul de detaliu tehnic care, dacă nu îl cauți special, ți-ar putea scăpa complet, dar care schimbă total percepția asupra „votului democratic” de care se tot vorbește.

Aceeași poveste s-a repetat și la amendamentele propuse în timpul ședinței. Fostul europarlamentar Patrick Breyer, pe care l-am mai menționat și data trecută ca fiind unul dintre cei mai vocali critici ai Chat Control, a semnalat că un amendament care ar fi limitat scanarea doar la utilizatorii identificați prin autorizație judecătorească a primit 322 de voturi pentru și 255 împotrivă, deci o majoritate clară printre cei prezenți, dar tot insuficientă pentru pragul absolut. Un alt amendament legat de comunicațiile criptate a avut aceeași soartă. Breyer a numit tot procesul o farsă care dăunează democrației, și sincer, greu să nu fii de acord cu el.

Important de clarificat, pentru că se confundă des: ce s-a votat acum e Chat Control 1.0, adică regimul temporar și voluntar prin care companii ca Meta, Google, Microsoft sau Apple pot scana comunicările care nu sunt criptate integral, nu obligația de a sparge criptarea. Chat Control 2.0, propunerea permanentă și mult mai dură prin care s-ar impune scanarea obligatorie inclusiv a mesajelor criptate end-to-end, e încă în negociere și urmează să revină pe agendă în septembrie. Deci ce s-a întâmplat joi nu e capătul poveștii, ci mai degrabă o extindere a stării de tranziție, valabilă până în 2028 sau până când se adoptă varianta permanentă, oricare vine prima.

Furnizorul de email criptat Tuta a numit ziua asta una tristă pentru confidențialitatea cetățenilor europeni și a îndemnat oamenii să treacă la servicii de comunicare criptate integral, iar Mullvad a subliniat același lucru, că legea a trecut printr-o procedură de urgență chiar după ce fusese respinsă de două ori anul ăsta. Nu sunt singurele voci, dar sunt exact genul de companii care chiar au ceva de pierdut sau de câștigat din asta, așa că observațiile lor merită atenție.

Rămân la ce spuneam și în articolul trecut: argumentul protecției copiilor e legitim ca principiu, dar soluția asta nu rezolvă problema, doar deschide o ușă foarte greu de închis la loc. Odată ce scanarea automată a comunicărilor private devine normalitate legală, chiar și temporar, devine mult mai ușor s-o extinzi mai departe, iar precedentul ăsta contează enorm pentru ce urmează la toamnă cu Chat Control 2.0. Dacă vrei să faci ceva concret, [[https://fightchatcontrol.eu][fightchatcontrol.eu]] rămâne locul unde poți scrie direct europarlamentarilor tăi.

** 2026-07-09T19:21:35+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: chat-control parlamentul-european confidentialitate supraveghere romania
:END:

*** Chat Control: cum au votat românii și grupurile politice

Am scris [[/chat-control-10-e-din-nou-legal-374][astăzi despre revenirea Chat Control 1.0]] și despre cum legea a trecut deși a fost contravotată cu o majoritate simplă, 314 voturi la 276. Articolul ăla acoperea mecanismul votului, dar am lăsat pe dinafară două lucruri care merită un articol separat: cum a votat fiecare grup politic european, și mai important pentru noi, cum au votat românii.

**** Cine a împins legea

Grupul care a propus și susținut extinderea supravegherii chatului privat până în 2028 e EPP, cel din care fac parte PNL și UDMR la noi. Nu e o coincidență și nu e o interpretare, e chiar structura votului. Din cei 167 de europarlamentari EPP, doar 6 au votat pentru eliminarea supravegherii, 158 au votat pentru menținerea ei, iar 3 s-au abținut. Practic grupul întreg, aproape fără excepție, a votat în bloc pentru Chat Control.

La polul opus stau grupurile care s-au opus aproape unanim. Patriots for Europe, din care nu face parte niciun partid românesc mare, a votat 60 pentru eliminare din 69. ECR, grupul din care face parte AUR, a votat 42 din 67 pentru eliminare. Greens/EFA a votat 45 din 48 pentru eliminare, cu doar 3 abțineri, fără niciun vot împotrivă. The Left a fost aproape unanim, 35 din 36. ESN, un grup mic de extremă dreapta, a votat unanim, 25 din 25. NI, neafiliații, au votat 24 din 25 pentru eliminare.

Grupul S&D, din care face parte PSD la noi, e cel mai împărțit dintre toate. Din 111 europarlamentari, doar 32 au votat pentru eliminarea supravegherii, 63 au votat pentru menținerea ei, 11 s-au abținut și 5 au fost absenți. Deci majoritatea S&D a votat de fapt alături de EPP, nu împotriva lui, ceea ce spune multe despre unde stă de fapt social-democrația europeană pe tema asta.

Renew, grupul liberalilor din care face parte USR, a votat 44 din 69 pentru eliminare, deci majoritar împotriva Chat Control, dar nu unanim.

**** Cum au votat românii

Aici lucrurile stau prost de tot. Din cei 33 de europarlamentari români, 24 au votat pentru menținerea Chat Control și doar 9 împotrivă.

PNL, toți cei 8 europarlamentari, au votat pentru Chat Control: Adina Vălean, Dan-Ștefan Motreanu, Daniel Buda, Gheorghe Falcă, Ioan-Rareș Bogdan, Mircea-Gheorghe Hava, Siegfried Mureșan și Virgil-Daniel Popescu. Nu e o surpriză mare, EPP e grupul lor politic și tot EPP a inițiat manevra.

PSD a votat aproape în bloc pentru Chat Control, 4 din 5: Andi Cristea, Gabriela Firea, Victor Negrescu și Ștefan Mușoiu. Singura excepție din delegația PSD a fost Vasile Dîncu, care a votat împotrivă.

AUR, deși face parte din ECR, un grup majoritar opus legii, a votat totuși în bloc pentru Chat Control, toți cei 3 europarlamentari: Adrian-George Axinia, Georgiana Teodorescu și Gheorghe Piperea.

UDMR, ambii europarlamentari, Iuliu Winkler și Loránt Vincze, au votat pentru Chat Control, ceea ce e consecvent cu apartenența la EPP.

Eugen Tomac, singurul europarlamentar PMP, a votat și el pentru Chat Control. La fel și Maria Grapini, din partea PUSL.

De partea cealaltă, împotriva Chat Control au votat doar 9 europarlamentari români. Partidul Acțiunea Conservatoare, ambii reprezentanți, Claudiu-Richard Târziu și Șerban Dimitrie Sturdza, au votat împotrivă. USR, ambii reprezentanți, Dan Barna și Vlad Vasile-Voiculescu, la fel. Cristian Terheș, din partea PNCR, a votat împotrivă. Nicolae Ștefănuță, independent, apropiat de SENS și de Verzi, a votat împotrivă. Luis-Vicențiu Lazarus, din partea Partidului Dreptate și Frăție, a votat împotrivă.

Raportul e clar: 24 pentru, 9 împotrivă. România se numără printre țările unde majoritatea reprezentanților au ales să susțină supravegherea în locul confidențialității, iar partea cea mai amară e că mare parte din voturile astea au venit din partide de guvernare, nu din marginea spectrului politic.

**** O excepție care contează

Pe ultima sută de metri, în textul final a fost introdus un amendament care exceptează serviciile de program liber (free software) și open source cu criptare integrală de la obligația de scanare. Signal e exemplul cel mai clar, exceptat pentru că din punct de vedere tehnic e aproape imposibil să introduci scanare într-o arhitectură construită de la zero pentru criptare integrală, plus că o fundație non-profit ca Signal Foundation nu are nici resursele și nici structura să implementeze o asemenea cerință chiar dacă ar vrea.

E un detaliu mic într-un text mare, dar arată ceva important: soluțiile deschise, auditabile și construite fără compromisuri la criptare rămân, cel puțin deocamdată, în afara razei acestor legi. Motiv în plus să treci la ele cât mai devreme, nu doar ca reacție la o lege sau alta, ci ca principiu.

Pentru cine vrea să scrie europarlamentarilor lui, [[https://fightchatcontrol.eu][fightchatcontrol.eu]] rămâne locul de unde poți face asta direct, iar în cazul românilor care au votat pentru menținerea supravegherii, cred că merită o amintire clară la următoarele alegeri europarlamentare.

De aceea recomand Signal și alte programe cu criptare integrală (end-to-end) în locul aplicațiilor de mesagerie obișnuite. Nu doar pentru că sunt exceptate acum de la Chat Control, ci pentru că arhitectura lor te protejează indiferent ce lege mai vine peste doi ani. Cu cât trecem mai mulți la ele acum, cu atât devin mai greu de ignorat sau de scos ulterior din discuție.

** 2026-07-09T21:05:54+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

În Satul Calculatoarelor din Lagos, cea mai mare piață de electronice din Nigeria, totul este importat din China. Însă modul în care comercianții accesează dolarii și își plătesc furnizorii este o provocare.

Nigeria importă 20 de miliarde de dolari din China în fiecare an, însă problemele de acces la dolari și sistemele bancare tradiționale creează fricțiuni pentru cei care fac comerț global.

[[https://www.youtube.com/watch?v=8eaM6cgR-CI]]

** 2026-07-09T23:35:57+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Vaporul uman

Yeon Sang-ho

** 2026-07-10T01:32:50+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Mașină de război

Patrick Hughes

** 2026-07-10T13:59:24+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: blogarie director-bloguri proiecte-personale bloguri-romanesti
:END:

*** Blogărie: am construit un director pentru bloguri românești

Totul a pornit de la un alt proiect, [[https://discover.thinkroot.xyz/][Pure Blog Discover]] - un director de bloguri construit pentru comunitatea Pure Blog. Structura lui m-a convins: simplă, fără framework-uri, fără bază de date, doar PHP curat, JavaScript vanilla și fișiere JSON. Exact genul de arhitectură care nu se strică în timp și pe care o poți întreține singur, ani de zile, fără să te lupți cu migrări sau dependențe învechite.

Problema era că nu exista un echivalent pentru blogosfera românească. Bloguri scrise în limba română există cu sutele, poate miile, dar împrăștiate - fiecare descoperit din întâmplare, de la un link primit de la un prieten, dintr-un grup de Facebook sau dintr-o căutare norocoasă pe Google. Nu exista un loc central, organizat, unde cineva interesat de gătit, tehnologie sau călătorii să găsească rapid bloguri românești pe tema respectivă.

Așa a apărut ideea: să iau spiritul tehnic al Pure Blog Discover și să construiesc, de la zero, cu nume și design proprii, un director dedicat exclusiv blogurilor în limba română.

**** Pentru ce a fost făcut

Blogărie este un director public unde orice persoană care are un blog scris în limba română îl poate trimite pentru a fi listat la una dintre cele 19 categorii disponibile (Tehnologie, Lifestyle, Călătorii, Mâncare & Rețete, Sănătate & Fitness, Familie & Părinți, Educație, Cultură & Arte, Modă & Frumusețe, Business & Antreprenoriat, Finanțe personale, Auto & Moto, Sport, Gaming, Fotografie, Cărți & Literatură, Muzică, Jurnal personal, Altele).

Cine intră pe sit poate:

- să răsfoiască directorul, cu ordine aleatorie la fiecare încărcare, sortare A-Z sau după cele mai noi bloguri adăugate;
- să caute după nume sau adresă și să filtreze pe categorii;
- să vadă articolele recente agregate din fluxurile RSS ale tuturor blogurilor listate, pe o pagină dedicată;
- să se aboneze la director prin RSS, Atom sau JSON Feed, sau să exporte toate fluxurile deodată printr-un fișier OPML, direct în cititorul lui preferat;
- să adauge o insignă „Listat pe Blogărie” pe propriul blog, dacă a fost aprobat.

Ținta tehnică de la început a fost ca structura să reziste la 1000 sau mai multe bloguri, fără să devină lentă sau greu de navigat - de aici alegerea categoriilor fixe (nu tag-uri libere, care ar deveni haotice la volum mare) și cache-uirea pe server a listei complete.

**** De ce contează verificarea manuală

Partea la care m-am gândit cel mai mult a fost cum se aprobă un blog nou. Inițial, ideea a fost un model hibrid: dacă serverul detecta automat că pagina trimisă pare a fi în limba română și are un flux RSS, blogul era aprobat instant; altfel intra într-o coadă de verificare manuală.

Testele reale au arătat repede limita acestei abordări. La un moment dat a fost aprobat automat și ~netmic.ro~ - nu un blog personal, ci un sit, care întâmplător avea conținut în română. Nicio combinație de semnale tehnice (limbă, flux RSS, meta tag-uri) nu poate garanta că un sit e chiar un blog personal, și nu un sit de firmă sau o publicație de știri - toate pot bifa exact aceleași semnale tehnice.

Concluzia a fost tranșantă: *am renunțat complet la aprobarea automată*. Acum, orice trimitere publică intră necondiționat într-o coadă de verificare manuală, analizată de un administrator. Semnalele tehnice (scorul de limbă română, prezența unui flux RSS/Atom) sunt calculate în continuare, dar doar ca ajutor vizual pentru admin în panoul de administrare.

Un detaliu la care s-a ținut cont: foarte multe bloguri românești sunt scrise fără diacritice (ă, â, î, ș, ț), din obiceiuri vechi sau din comoditate. Verificarea de limbă normalizează textul (elimină diacriticele) înainte de a căuta cuvinte și expresii specifice româniei, ca să nu penalizeze nedrept blogurile scrise fără ele.

**** Cum a evoluat proiectul

De la ideea inițială până acum, proiectul a trecut prin câteva decizii importante:

- *Publicare cu Docker.* Prima variantă de publicare a fost direct pe un VPS, cu Apache și mod_php. Ulterior s-a trecut la Docker - trei containere coordonate prin ~docker-compose.yml~ (aplicația PHP+Apache, Caddy pentru HTTPS automat, și un container de cron pentru scanări periodice), ca soluția să funcționeze identic pe orice server, fără instalare manuală de pachete.
- *Securitate întărită.* Pe parcurs au fost găsite și reparate probleme reale: o vulnerabilitate de tip SSRF prin redirect (un blog trimis putea redirecționa cererea serverului către o adresă IP privată), fișiere de configurare Docker accesibile public, race condition la scrierea datelor sub trafic simultan, printre altele. Toate au fost identificate printr-o recenzie de cod dedicată și rezolvate sistematic.
- *Fără blocaje pentru vizitatori.* Pagina de articole recente aduna fluxurile RSS ale tuturor blogurilor „la cerere”, ceea ce putea bloca vizitatorul ghinionist care nimerea exact peste momentul de reîmprospătare. S-a mutat toată logica într-un script separat, rulat periodic în fundal - pagina publică doar citește cache-ul deja pregătit.

Proiectul Blogărie este la: [[https://blogarie.thinkroot.xyz][blogarie.thinkroot.xyz]]

** 2026-07-10T16:33:39+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Trebuie să instalez Windows 11 pe un Acer Spire Lite 15 și nu vede stocarea. Deci cum pot instala Windows-ul?

Și mai zice lumea că Windows-ul este bun. Este bun pe dracu. Cu Linux nu am pățit așa ceva, dar cu Windows nu este prima dată.

** 2026-07-10T19:42:17+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Age Verification in Texas

[[https://thinkroot.xyz/media/20260710164155_eec63b8fb033041f.png]]

** 2026-07-11T06:14:13+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

[[https://www.youtube.com/watch?v=DzumJ-qI3qs]]

** 2026-07-12T10:50:33+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

#+BEGIN_QUOTE
Chat Control este cea mai amplă tentativă de supraveghere în masă a comunicării private din istoria Uniunii Europene. A pornit discret, sub steagul protejării copiilor, din interiorul grupului European People’s Party (EPP), și a fost ținută în loc, ani la rând, aproape de un singur om: europarlamentarul Patrick Breyer, din partea Partidului Pirat German, membru al familiei politice a Partidului Pirat European.
#+END_QUOTE

[[https://piratul.ro/posts/chat-control-epp/][Istoria Chat Control: cum a pornit EPP supravegherea, cum s-a opus Patrick Breyer și de ce contează pentru România]]

** 2026-07-12T17:40:55+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

A trebuie să fac pictogramele de pe desktop mai mici în Windows 11 și nu am mai știu să fac acest lucru. Se vede că nu mai sunt utilizator de Windows :)

** 2026-07-12T19:05:50+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Am redenumit platforma Written Whisper în Calamus pentru că este un nume care se pronunță mult mai ușor și este mult mai simpu decât vechiul nume.

** 2026-07-12T23:44:12+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Războinicii dinastiei

Chow Hin Yeung Roy

** 2026-07-13T11:49:36+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

#+BEGIN_QUOTE
Cum te fut neamurile, nu te fut străini
#+END_QUOTE

De multe ori am spus această vorbă ma mișto, dar este perfect adevărată.

** 2026-07-13T17:03:22+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: priza prelungitoare electrocasnice casa
:END:

*** Ce scoateţi din priză când plecaţi de acasă?

Am citit articolul lui Hoinarul despre [[https://www.hoinaru.ro/2026/07/12/ce-scoateti-din-priza-cand-plecati-de-acasa/][ce scoate din priză]] când pleacă de acasă. Exact la fel fac și eu când plec de acasă, nu scot nimic din priză pentru că dacă este să se întâmple ceva, oricum se întâmplă.

Știu că veniți cu argumentul de ce să nu evitați pe cât posibil orice lucru rău. Și vă dau dreptate, dar dacă este să se întâmple ceva, se poate întâmpla când ești la duș sau când duci gunoiul la tomberon.

Dacă instalația electrică din casă este făcută ca la carte și prelungitoarele sunt de calitate, atunci șansele de a se întâmpla ceva scad foarte mult.

Cum am scris mai sus, când plec de acasă, indiferent că mă duc la magazin sau în concediu, nu scot nimic din priză.

Voi cum faceți, scoateți ceva din priză sau nu?

** 2026-07-13T19:10:13+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

[[https://www.youtube.com/watch?v=k4P68mbJVFw]]

** 2026-07-13T19:45:50+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linux umor distributii open-source
:END:

*** Ce NU vrei să știi despre Linux

Există niște lucruri pe care un utilizator curios nu prea vrea să le afle despre Linux, nu pentru că ar fi înfricoșătoare, ci pentru că sunt atât de amuzant de complicate încât îți pot răsturna cafeaua din cană chiar dimineața, înainte de a apuca să te trezești bine.

De exemplu, nu vrei să știi că în Linux există câte un fișier pentru aproape orice, inclusiv pentru lucruri care în mod normal nu ar trebui să fie fișiere. Într-o zi liniștită, cineva îți spune calm: „Știi, în Linux totul e un fișier.” Iar tu, fără să bănuiești nimic, zici „aha, sigur” și mergi mai departe cu treaba ta. Apoi descoperi că și memoria, și procesele care rulează, și dispozitivele conectate la calculator sunt tot fișiere, undeva prin ~/proc~ și ~/sys~. Nu vrei să știi asta, pentru că e prea mult zen digital pentru o singură dimineață.

Nu vrei să știi nici că există câte o distribuție Linux pentru orice stare de spirit. Dacă ești fericit, există una. Dacă ești trist, există alta. Dacă ești indecis, există vreo două sute, și fiecare vine cu propriul manager de pachete, convins că el e alesul universului. [[https://manpages.debian.org/unstable/apt/apt.8.en.html][APT]]  îți spune pe un ton relaxat „instalează ce vrei, prietene”, [[https://wiki.archlinux.org/title/Pacman][Pacman]] îți aruncă pachetele cu viteza unui ninja, iar [[https://docs.fedoraproject.org/en-US/quick-docs/dnf/][DNF]] îți explică politicos, pas cu pas, ce anume face, ca un majordom englez care nu se grăbește niciodată. Nu vrei să afli că sunt atâtea opțiuni, fiindcă riști să ajungi să le încerci pe toate într-un weekend și să uiți complet de ce ai pornit calculatorul.

Nu vrei să afli nici că există editoare de text care, de-a lungul timpului, s-au transformat în adevărate culturi. [[https://www.vim.org/][Vim]] și [[https://www.gnu.org/software/emacs/s][Emacs]] nu mai sunt de mult doar niște programe simple. Dacă întrebi un utilizator de Vim cum se iese din el, cel mai probabil va începe să râdă în loc să răspundă. Dacă întrebi un utilizator de Emacs același lucru, s-ar putea să te trezești două ore mai târziu ascultând cum îți poți transforma editorul într-un sistem de operare întreg. Mai bine nu întrebi.

Nu vrei să știi că sistemul de permisiuni pare simplu la prima vedere, doar citire, scriere și execuție, până descoperi că mai există și /sticky bit/, /setuid/, /setgid/ și alte mici creaturi care trăiesc adânc în sistemul de fișiere și așteaptă răbdătoare momentul potrivit să te încurce.

Nu vrei să știi nici că există o comandă care poate șterge tot sistemul dintr-o singură lovitură, nu pentru că ai folosi-o vreodată din greșeală, ci pentru simplul fapt că existența ei îți dă un mic fior de fiecare dată când o vezi scrisă undeva. E ca un buton roșu pe care scrie clar „nu apăsa”, iar Linux, cu zâmbetul lui liniștit, pare să spună: eu doar îți ofer libertate, tu decizi ce faci cu ea.

Și, cel mai important dintre toate, nu vrei să știi că, în ciuda tuturor acestor lucruri complicate și puțin nebunești, Linux devine cu timpul incredibil de simpatic. Te trezești într-o dimineață oarecare și realizezi că îți place, că te distrează, că te provoacă mereu cu câte ceva nou. Și, într-un fel ciudat, ajungi să nu-ți mai dorești să știi mai puțin despre el, ci din ce în ce mai mult.

Articol preluat de pe [[https://www.facebook.com/groups/linuxRO/posts/27764604659836339][Facebook]]

** 2026-07-13T20:01:31+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

RAM on Torrent

[[https://thinkroot.xyz/media/20260713170119_047bbb6a132d1a2c.jpg]]

** 2026-07-14T12:33:30+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Clean PC :)

[[https://thinkroot.xyz/media/20260714093323_2230e7207b2d2b87.jpg]]

** 2026-07-14T14:01:12+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Source: https://mastodon.social/@Tutanota/116917957541332782

[[https://thinkroot.xyz/media/20260714110052_0f7f8fd9eebf97aa.png]]

** 2026-07-14T15:14:13+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: immich syncthing sincronizare
:END:

*** Immich și Syncthing sunt la fel?

Ideea articolului mi-a venit de curând, când cineva m-a întrebat dacă știu vreo alternativă la KDE Connect sau Zorin Connect. I-am răspuns că folosesc Syncthing pentru așa ceva, iar persoana m-a întrebat dacă îl folosesc și pentru poze. I-am spus că nu, pentru poze folosesc Immich, și mi-am dat seama că multă lume nu prea știe diferența dintre cele două, sau crede că fac cam același lucru. Am zis să scriu puțin despre ele, ca să lămuresc lucrurile pentru cine e la început de drum cu propriul server.

[[https://immich.app][Immich]] este un program gândit ca înlocuitor pentru Google Photos, dar rulat pe propriul tău server. Are aplicație de telefon care face backup automat la pozele și clipurile pe care le faci, exact cum face și aplicația de la Google, doar că totul rămâne la tine acasă și nu mai ajunge nicăieri altundeva. Pe lângă backup, are recunoaștere facială, poate căuta poze după ce se vede în ele, chiar dacă nu ai denumit niciodată fișierele, și îți arată pe hartă unde ai fost când ai făcut o anumită poză. E practic o platformă completă de organizat amintiri, cu bază de date în spate și o interfață destul de plăcută prin care poți răsfoi tot ce ai adunat de-a lungul anilor. Ca să meargă însă toate astea, ai nevoie de un server pe care să-l lași pornit tot timpul, pentru că Immich rulează prin docker și are mai multe componente în spate, o bază de date, un program de procesare a imaginilor și așa mai departe. Nu e ceva ce pornești doar când ai nevoie de el, ca un program obișnuit de pe calculator.

[[https://syncthing.net/][Syncthing]] e cu totul altă poveste. Nu are treabă cu poze sau organizare, el doar sincronizează fișiere între dispozitive, fără să treacă printr-un server central undeva pe internet. Iei un folder de pe telefon sau de pe laptop și îl legi de un folder de pe alt dispozitiv, iar de acolo încolo Syncthing se ocupă să țină conținutul identic peste tot, direct între dispozitive, criptat pe drum. De fapt cei mai mulți oameni care folosesc Syncthing îl folosesc pur și simplu ca să țină telefonul sincronizat cu PC-ul sau cu laptopul, fără să fie nevoie de nimic altceva la mijloc. Nu contează ce pui în folderul respectiv, poate fi orice, de la documente de lucru până la arhive vechi pe care nu te-ai mai atins de ani buni. Aici e și una dintre marile diferențe față de Immich, pentru că la Syncthing instalezi doar câte un client pe fiecare dispozitiv, iar sincronizarea se întâmplă doar atunci când două dispozitive sunt amândouă active în același timp. Dacă telefonul e închis sau laptopul e stins, pur și simplu așteaptă până se reîntâlnesc din nou. Dacă vrei ca telefonul să se sincronizeze automat de fiecare dată când faci o poză, tot ai nevoie ca celălalt dispozitiv, fie că e vorba de laptop, PC sau un server ținut acasă, să fie pornit în momentul respectiv, dar asta nu e o cerință a programului în sine, ci doar o alegere pentru ca sincronizarea să fie rapidă și constantă. Poți la fel de bine să pornești laptopul o dată pe săptămână și să lași Syncthing să recupereze tot ce s-a schimbat între timp.

Deosebirea de bază, dacă ar fi să o rezum într-un gând, este că Syncthing mută fișiere dintr-un loc în altul fără să știe și fără să-i pese ce e în ele, în timp ce Immich se uită la conținut, îl analizează și îl pune la dispoziție într-un mod ușor de navigat. Unul e ca un curier care cară pachete fără să le deschidă, celălalt e ca un bibliotecar care le sortează, le pune etichete și le așază pe rafturi.

În practică am văzut multă lume care le combină pe amândouă, și de fapt așa se folosesc destul de firesc împreună. Syncthing aduce pozele de pe telefon pe server, ca alternativă la aplicația proprie de backup a lui Immich, iar Immich preia de acolo treaba de organizare și de căutare ulterioară. Altcineva poate prefera invers, să lase backup-ul automat direct pe seama aplicației Immich și să folosească Syncthing doar pentru alte tipuri de fișiere, care nu au nevoie de nicio organizare specială, doar să fie prezente pe mai multe dispozitive deodată.

Nu e nevoie să alegi unul dintre ele ca și cum ar fi rivali, pentru că de fapt rezolvă probleme diferite. Dacă vrei doar să ai fișierele identice pe telefon și pe server, Syncthing face treaba fără bătaie de cap. Dacă vrei însă o experiență completă de galerie foto, cu tot ce înseamnă căutare, albume și recunoaștere de fețe, atunci Immich este programul potrivit, iar Syncthing poate rămâne în fundal doar ca metodă de a muta fișierele acolo unde trebuie.

** 2026-07-14T23:44:19+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Ninja din Transilvania

Alin Panc, Neagu Theo Thorn

** 2026-07-15T00:33:11+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Dilema socială

Jeff Orlowski

** 2026-07-15T08:28:04+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

#+BEGIN_QUOTE
There are only two industries that call their customers „uses”: illegal drugs and software.
#+END_QUOTE

by Edward Tufte

** 2026-07-15T09:22:51+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: rss client-rss blog
:END:

*** Clientul tău RSS te jefuiește

În timp ce citeam articolul lui [[https://antoniosantos.io/your-rss-reader-is-robbing-you/][Antonio]] despre cum citește articolele de la blogurile pe care le urmărește, mă gândeam la cum fac eu cu cititul articolelor.

O perioadă bună deschideam articolele în navigator pentru a le citi acolo, nu îmi plăcea să le citesc în clientul RSS. Parcă era prea simplu, nu oferea nimic în comparație cu accesarea blogurilor care vin cu tot felul de design-uri.

Plăcerea de a citi este mult mai mare atunci când citești articolul direct pe blog, în loc să folosești clientul RSS pentru acest lucru.

Și totul pornește de la cum sunt construite și aranjate blogurile. În ultima vreme am început să citesc o parte din articol direct în clientul RSS, ca și client folosesc FressRSS.

Am început să citesc articolele în clientul RSS pentru că sunt câteva bloguri care au tema întunecată complet și acest lucru mă îndepărtează de blog, nu îmi plac aceste teme nici noaptea când ajută. Dacă tema întunecată este ceva mai deschisă la culoare atunci nu mă deranjează. Mai sunt bloguri care au fontul mic sau tot felul de fonturi și design-uri care nu îmi plac.

Majoritatea articolelor le deschid în browser pentru a le citi direct pe blog pentru că îmi face plăcere mai mare să citesc astfel și așa văd și cum este construit blogul.

Și Antonio are dreptate cu titlul pe care l-am preluat și eu: „Clientul tău RSS te jefuiește”.

** 2026-07-15T19:03:42+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

#+BEGIN_QUOTE
Cuvântul „liber” din #FOSS se referă la libertate, libertatea de a utiliza, studia, modifica și partaja instrumentele care ne modelează viața. Aceste libertăți creează ceva mult mai important decât software-ul, ele creează putere socială #open . Codul deschis înseamnă responsabilitate comunitară.
#+END_QUOTE

[[https://hamishcampbell.com/why-foss-matters-socially/][Why #FOSS matters socially]]

** 2026-07-16T08:20:08+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: indieweb site blog
:END:

*** Principiile de bază ale sitului/blogului

#+BEGIN_QUOTE
*Conținutul tău este al tău*
Când postezi ceva pe internet, ar trebui să-ți aparțină ție, nu unei corporații. Prea multe companii au dat faliment și au pierdut toate datele utilizatorilor lor.

*Ești mai bine conectat*
Articolele și mesajele tale de stare pot fi distribuite pe orice platformă, nu doar pe una, permițându-ți să interacționezi cu toată lumea. Răspunsurile și aprecierile de pe alte servicii pot reveni pe situl tău, astfel încât toate să fie într-un singur loc.

*Tu deții controlul*
Poți posta orice dorești, în orice format dorești, fără ca nimeni să te monitorizeze. În plus, poți distribui legături simple și ușor de citit, cum ar fi example.com/ideas. Aceste legături sunt permanente și vor funcționa întotdeauna.
#+END_QUOTE

Sursa: [[https://indieweb.org/][indieweb.org]]

** 2026-07-16T10:02:02+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

#+BEGIN_QUOTE
Singura opțiune de social media, adică, care este descentralizată, nu este deținută sau controlată de nimeni și funcționează bine astăzi, așa cum o faci tu.
#+END_QUOTE

[[https://www.tbray.org/ongoing/When/202x/2026/07/05/Choose-Mastodon][Mastodon, The Only Good Choice]]

** 2026-07-16T11:21:29+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: immich mediagoblin media
:END:

*** GNU MediaGoblin și Immich sunt la fel?

Am scris despre [[https://thinkroot.xyz/immich-vs-syncthing-393][Immich și Syncthing]], aseară un membru de pe [[https://chat.linuxromania.ro/][Matrix]] a spus că a dat peste GNU MediaGoblin. Este un program minimalist doar că are foarte multe dependențe față de Immich.

Am fost curios să văd care este diferența dintre GNU MediaGoblin și Immich, iar rezultatul cercetări mele este mai jos. Răspunsul scurt e că nu prea, dar merită explicat de ce, pentru că diferența spune multe despre cum au evoluat lucrurile în lumea self-hosting-ului în ultimii ani.

[[https://mediagoblin.org/][MediaGoblin]] face parte din proiectul GNU și a apărut prin 2011, gândit ca o platformă liberă de publicat conținut media, imagini, clipuri, sunete, chiar și modele 3D prin diverse module. Ideea din spate era una de independență, un fel de răspuns la platformele centralizate de genul Flickr sau YouTube, unde nu ai control asupra propriilor fișiere. Poți instala MediaGoblin pe un server și poți publica acolo tot ce vrei, iar dacă vrei, îl poți lega și de alte instanțe similare, într-un stil apropiat de ce vedem azi în Fediverse. Problema e că dezvoltarea proiectului a încetinit foarte mult după 2015, iar programul a rămas cam în urmă față de ce înseamnă o platformă modernă de gestionat media. Nu are aplicație de telefon, nu are recunoaștere de fețe, nu are căutare după ce se vede în poză. E gândit ca un sit public prin care publici lucruri pentru alții, nu ca un loc unde îți organizezi arhiva personală de poze de familie.

[[https://immich.app/][Immich]] pornește de la o cu totul altă nevoie. Nu e gândit ca sit de publicare, ci ca înlocuitor direct pentru Google Photos, doar că rulat acasă. Are aplicație de telefon care face backup automat de fiecare dată când faci o poză, recunoaște fețele din arhivă, poate căuta poze după conținut chiar dacă nu le-ai denumit niciodată și îți arată pe hartă unde ai fost când ai făcut o anumită poză. Tot ce ține de organizare se întâmplă automat, în fundal, iar tu doar răsfoiești rezultatul printr-o interfață care seamănă destul de bine cu ce oferă marile platforme comerciale. Ca să meargă toate astea are nevoie de un server pornit tot timpul, cu docker și mai multe componente în spate, o bază de date, un program separat pentru procesarea imaginilor prin machine learning, și așa mai departe.

Dacă ar fi să pun diferența într-un gând, MediaGoblin e gândit ca o vitrină, un loc unde publici și arăți lucruri altora, în timp ce Immich e gândit ca un depozit personal, un loc unde îți aduni și organizezi propriile amintiri fără gând de public. Unul are misiunea de a fi platforma ta de publicat pe internet, celălalt are misiunea de a ține pozele de familie organizate și ușor de găsit peste ani. Nu concurează pe aceeași nevoie, chiar dacă la prima vedere ambele par să facă treabă cu poze și clipuri.

În practică, dacă vrei un sit unde publici fotografii sau clipuri pentru alții să le vadă, cu gândul la independență și eventual la federalizare, MediaGoblin rămâne o opțiune, deși una destul de veche și cu dezvoltare lentă, unde ai putea găsi alternative mai active în funcție de ce cauți exact. Dacă însă cauți un loc unde să-ți aduni pozele de pe telefon, organizate automat și ușor de căutat, exact cum face Google Photos, Immich e programul potrivit, iar MediaGoblin nici nu intră în discuție pentru nevoia asta.

Nu cred că are sens să le compari ca și cum ar fi rivale pe aceeași piață. Sunt două proiecte născute din nevoi diferite, într-un moment diferit al self-hosting-ului, iar faptul că amândouă ating cuvântul media nu înseamnă că rezolvă aceeași problemă.

** 2026-07-16T15:38:05+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Mi-ar plăcea să văd că Români încep să folosească mai des e-mail-ul, fediverse, indieweb, small web / smol web, rss, blog (da mai puțin wordpress), blogroll incluse în blogurile lor

** 2026-07-16T18:19:45+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: linus-torvalds linux ai
:END:

*** Torvalds, Linux și AI: de ce unealta nu e problema

Ieri s-a reaprins o discuție veche pe [[https://lore.kernel.org/linux-media/CAHk-=wi4zC+Ze8e+p3tMv8TtG_80KzsZ1syL9anBtmEh5Z40vg@mail.gmail.com/][lore.kernel.org]], arhiva publică a listelor de discuții pentru dezvoltarea kernelului Linux. Cineva a ridicat din nou subiectul sentimentelor anti-LLM din comunitate, iar Linus Torvalds a răspuns fără menajamente. Răspunsul lui a fost preluat aproape instant de toată presa de tehnologie și de acolo s-a răspândit peste tot pe internet. Mesajul lui a fost simplu: Linux nu este și nu va fi un proiect anti-AI, iar cine are o problemă cu asta poate face lucrul specific open source, adică poate face un fork sau poate pur și simplu pleca.

Nu e o poziție nouă apărută din senin. Torvalds a avut un parcurs interesant cu subiectul ăsta. În 2024 spunea că tehnologia AI e 90% marketing și doar 10% realitate factuală și că vor trece cinci ani până se va vedea clar la ce anume e utilă. În ianuarie recunoștea că a început să scrie cod cu ajutorul AI, deși doar într-un proiect personal mic, nu în kernel. Câteva luni mai târziu critica dezvoltatorii care trimiteau rapoarte de bug generate de AI chiar înainte de un release candidate, multe dintre ele triviale, cu fix-uri la fel de generate automat care adăugau cod inutil în loc să rezolve problema reală. Deci nu e vorba de un om care a devenit brusc entuziast fără discernământ. E cineva care a testat unealta, a văzut și părțile ei enervante, și a ajuns totuși la întrebarea „e util AI-ul?”.

Ce mi se pare relevant în declarația lui de acum e distincția pe care o face. AI e un instrument, la fel ca oricare altul. Poate fi un instrument dureros, spune el, atât pentru volumul de muncă al întreținătorilor/dezvoltatorilor cât și pentru faptul că tot găsește defecte jenante. Dar soluția nu e să îți bagi capul în nisip și să cânți „la la la, nu te aud” cât te ține gura, cum fac unii. Nimeni nu obligă pe nimeni să folosească AI, dar el, ca întreținător principal, va ignora cu voce tare pe oricine încearcă să convingă alți oameni să nu îl folosească.

Aici ajung la părerea mea, care cred că se suprapune parțial cu a lui Torvalds, dar are și o parte de autocritică pe care vreau să o spun clar. Sunt pro AI atât timp cât e folosit ca unealtă de învățare, ca ceva care te ajută să înțelegi mai bine, să explorezi mai repede, să verifici o idee. Exact ca un compilator care îți spune unde ai greșit sintaxa, sau ca documentația unui proiect care te scutește de ore de citit cod sursă ca să înțelegi o funcție. Unealta amplifică ce știi deja, nu îl înlocuiește pe cel care gândește.

Problema e că nu întotdeauna eu însumi respect distincția asta. Sunt momente în care nu folosesc AI ca să învăț, ci ca să lucreze în locul meu. Îi dau o sarcină, primesc un rezultat, îl folosesc și trec mai departe, fără să fi înțeles neapărat mai mult decât înainte. E diferența dintre a folosi o unealtă și a delega gândirea către ea. Prima variantă te face mai capabil. A doua te face dependent, chiar dacă pe termen scurt pare mai eficientă.

Cred că exact aici e miezul discuției mai largi despre AI în proiecte precum Linux. Nu tehnologia în sine e problema, ci modul în care o folosești. Un dezvoltator care folosește AI ca să înțeleagă mai repede o bază de cod complicată face ceva util. Un dezvoltator care trimite rapoarte de defecte sau patch-uri generate automat, fără să le fi verificat sau înțeles, aruncă practic povara muncii sale pe umerii altcuiva, în cazul ăsta pe cei ai întreținătorilor kernelului. Torvalds nu e supărat pe AI, e supărat pe oamenii care folosesc AI ca scuză să nu mai gândească.

Nu cred că există un răspuns simplu la cum tragem linia aia în viața de zi cu zi, dar cred că întrebarea corectă nu e „folosesc AI sau nu” ci „ce fac eu cu timpul pe care AI mi-l economisește”. Dacă îl folosesc ca să învăț mai mult, are sens. Dacă îl folosesc doar ca să produc mai mult fără să înțeleg mai mult, atunci sunt exact genul de utilizator pe care Torvalds îl tolerează, nu pe care îl laudă.

** 2026-07-16T21:52:35+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Minecraft: Filmul

Chris Bowman

** 2026-07-18T10:47:55+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: securitate linux audit-securitate linux-romania
:END:

*** Securitate prin opacitate: o discuție din Linux România

Zilele acestea am dat peste [[https://www.facebook.com/groups/linuxRO/posts/27776111662018972][o discuție în grupul Linux România]] care merită analizată, pentru că spune ceva important despre cum ar trebui evaluate produsele care se prezintă drept „securizate”.

Un dezvoltator a postat despre un sistem de operare pe nume [[https://zerotraceos.com/][Zero Trace OS]], prezentat ca alternativă la Tails: rulează live de pe un stick USB, axat pe confidențialitate, fără urme lăsate pe stocarea locală. Cerea feedback tehnic „fără perdea” de la comunitate. Până aici, nimic neobișnuit.

Problema a apărut la primul detaliu concret: cine voia să testeze produsul trebuia să trimită un mesaj privat, iar în schimb primea link-ul de descărcare al ISO-ului plus un cod de activare pentru „varianta completă„. Asta a schimbat radical natura cererii. Nu mai era vorba despre un apel sincer către o comunitate tehnică pentru revizuire de cod, ci despre lansarea discretă a unui produs comercial, îmbrăcată în hainele unei cereri de feedback.

**** De ce contează asta tehnic

Cel mai solid argument din toată discuția a venit de la un membru care a explicat foarte clar de ce citirea scripturilor vizibile dintr-un ISO nu înseamnă nimic dacă nu poți reconstrui imaginea din sursă și compara hash-ul rezultat cu ce ai primit. Un binar poate rula perfect curat în majoritatea situațiilor și poate avea un comportament complet diferit atunci când detectează un anumit declanșator - o adresă IP, o conexiune, un fișier prezent pe disc. Analiza de trafic cu Wireshark sau citirea scripturilor bash din terminal nu prinde acest tip de comportament ascuns.

Principiul invocat de mai mulți participanți - /security by obscurity is not security/ - este unul dintre pilonii de bază ai securității informatice, nu o poziție de purism ideologic. Un sistem care cere încredere necondiționată, fără să ofere mijloacele reale de verificare, funcționează exact pe modelul opus principiului „don't trust, verify” pe care dezvoltatorul însuși l-a citat la un moment dat.

**** Contradicția centrală

Dezvoltatorul a explicat ulterior că produsul este comercial, iar valoarea adăugată constă în integrare, hardening și experiența de utilizare simplificată - nu în codul sursă în sine. Este o poziție de business perfect legitimă. Multe companii serioase de securitate păstrează componente proprietare.

Numai că această poziție este incompatibilă cu cererea inițială de audit comunitar gratuit. Nu poți cere unei comunități tehnice să îți valideze securitatea fără să îi oferi mijloacele unui audit real, și în același timp să monetizezi accesul printr-un cod de activare. Sunt două modele diferite, cu cerințe diferite: proiectele deschise se testează public, cu tot codul la vedere, iar proiectele comerciale se testează prin canale profesionale, cu acorduri de confidențialitate și responsabilitate clară asupra rezultatelor.

**** Ce ar fi fost coerent

Dacă produsul e cu adevărat comercial, calea potrivită este un audit de securitate plătit, făcut de o firmă independentă sau de cercetători specializați, sub confidențialitate. Este exact modelul folosit de furnizorii serioși de VPN sau de alte produse de securitate: acces complet la codul sursă pentru auditor, publicarea ulterioară a unui raport sau certificat de audit, fără expunerea codului propriu-zis către public.

Un audit plătit rezolvă exact tensiunea din această discuție. Oferă validare tehnică reală și verificabilă, păstrează în același timp modelul comercial al produsului, și reprezintă un cost de business absolut normal pentru cineva care intenționează să vândă acces la un sistem de securitate. Testarea informală într-un grup, cu testeri neplătiți și fără metodologie clară, nu poate înlocui această etapă, oricât de competenți ar fi participanții individuali.

**** Concluzie

Reacția comunității Linux România în acest caz a fost, per ansamblu, tehnic corectă și proporțională. Scepticismul nu a venit din ostilitate gratuită, ci din aplicarea unor principii de bază bine cunoscute în domeniul securității. Un produs care se prezintă drept sistem de operare securizat trebuie evaluat după standardele domeniului respectiv, nu după cât de convingător sună discursul de prezentare.

Pentru cineva care vrea cu adevărat să construiască încredere într-un produs de securitate comercial, mesajul e simplu: fie deschizi codul public și accepți un audit comunitar real, fie plătești pentru un audit profesional și publici rezultatul. Varianta de mijloc - cod închis, cerere de testare gratuită, promisiune vagă de transparență - nu funcționează în acest domeniu, și comunitatea a arătat clar de ce.

** 2026-07-18T10:48:13+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

#+BEGIN_QUOTE
Căutând puțin în jur, am reușit să răspund la predicția Google: nu, cititoarele și agregatoarele RSS/Atom nu sunt cu siguranță tehnologia unei ere apuse. În primul rând, nu numai că multe site-uri web încă au disponibile fluxuri RSS/Atom, dar am reușit să identific o serie de moduri diferite în care acestea sunt utilizate acum.
#+END_QUOTE

[[https://unattributed.cc/the-state-of-rss-feed-readers?pk_campaign=rss-feed][The State of RSS Feed Readers]]

** 2026-07-18T10:49:45+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

*** Creatorul

Gareth Edwards

** 2026-07-18T21:20:37+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: fediverse mastodoon retele-sociale
:END:

*** The Fediverse Beyond Mastodon

Seria The Fediverse Beyond Mastodon este parte din seria mai mare [[https://federatedmind.com/tag/exploring-the-fediverse/][Exploring the Fediverse]] și are mai multe episoade/părți. Acestea fiind:

- Partea 1: [[https://federatedmind.com/misskey-pleroma-friendica/][The Rest of the Ecosystem: Misskey, Pleroma, Friendica & more]]
- Partea 2: [[https://www.federatedmind.com/the-visual-fediverse/][The Visual Fediverse: Where Photos and Videos Live Outside the Algorithm]]
- Partea 3: [[https://www.federatedmind.com/the-written-fediverse/][The Written Fediverse: Where the Words Live]]

Este o serie excepțională și merită citită din plin, recomand această serie cu căldură - mai ales dacă ești interesat de Fediverse.

Nu cred că o să mai apară partea a 4-a, pentru că aceste trei părți cuprind cam tot ce ține de Fediverse și toate serviciile create pe protocolul ActivityPub și colaborarea între platforme.

Am observat că pe acest blog mai există și seria [[https://federatedmind.com/tag/federation-across-networks/][Federation Across Networks]], care este despre AT Protocol, Nostr și Threads - cu siguranță este o serie interesantă pe care urmează să o citesc.

Eu am început seria Exploring the Fediverse cu ultima parte, am continuat cu partea 2 și am terminat cu partea 1. În concluzie, se poate citi oricum doriți, nu este obligatoriu să începeți cu 1 și să terminați cu 3 - eu nu am observat să fie o problemă în modul în care am citit seria.

Când am terminat de scris acest articol, am observat că există și partea a 4-a din seria de mai sus, care este: [[https://www.federatedmind.com/forums-reading-and-music-on-the-fediverse/][Forums, Reading, and Music on the Fediverse]] :) Și astfel am citit seria aiurea de tot, dar tot am înțeles despre ce este vorba în serie.

** 2026-07-18T23:07:47+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Doar un mic test / Just a quick test

[[https://thinkroot.xyz/media/20260718200714_1d5b03864555efcb.png]]

** 2026-07-18T23:43:33+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Alt test / Other test

[[https://thinkroot.xyz/media/20260718204316_ab6f0bbe670d6828.jpg]]

** 2026-07-19T09:16:29+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: blog anonim confidentialitate
:END:

*** Cum ții un jurnal anonim fără să te dai de gol

Ideea de a scrie liber despre viața de zi cu zi, fără să porți mereu grija consecințelor, e atrăgătoare. Dar anonimatul real pe internet nu se rezumă la a alege un pseudonim. E un lanț de decizii, iar orice verigă slabă anulează tot restul. Mai jos e o parcurgere completă a lanțului, de la sistemul de operare până la stilul de scris.

**** Sistemul de operare: Tails

Cel mai solid punct de plecare e Tails, un sistem de operare care rulează direct de pe un stick USB, fără să atingă discul calculatorului pe care îl folosești. Are două proprietăți esențiale pentru scopul ăsta:

- este amnezic, adică uită tot la fiecare repornire, dacă nu activezi explicit o stocare persistentă criptată
- rutează automat tot traficul prin rețeaua Tor și randomizează adresa MAC, astfel încât nu rămâne o legătură tehnică vizibilă cu identitatea ta obișnuită

Pentru o siguranță mai bună, nu folosi calculatorul sau laptopul obișnuit, chiar și bootat de pe stick. Cel mai sigur e un dispozitiv separat, nou sau la mâna a doua, nu contează, dar fără HDD sau SSD instalat. Fără disc, nu există unde să rămână urme după oprire, indiferent ce se întâmplă în timpul sesiunii. Tails rulează perfect doar din memoria RAM, direct de pe stick.

Din același motiv, evită stocarea persistentă. Poate părea comod să păstrezi configurările, marcajele din navigator și cheile de administrare de la o sesiune la alta, dar exact asta creează un fișier criptat, e adevărat, dar care leagă între ele toate sesiunile tale și tot ce ai făcut cu jurnalul anonim. Fără persistență, fiecare sesiune pornește curată, iar dacă dispozitivul e vreodată confiscat sau compromis, nu există nimic de recuperat de pe el.

**** O adresă de email nouă

Ai nevoie de un cont de email creat exclusiv pentru acest proiect, fără nicio legătură cu adresele tale obișnuite. Tuta și Proton sunt alegeri bune: oferă criptare și au un istoric solid în a nu coopera ușor cu cereri de date. Amândouă pot fi accesate și prin Tor, iar Proton are chiar o adresă .onion dedicată.

Detaliul important: creează contul direct din sesiunea Tails, prin Tor, nu din navigatorul obișnuit. Dacă te înregistrezi o dată din conexiunea ta normală și abia apoi treci pe Tor, providerul poate păstra adresa IP de la înregistrare, iar întregul efort devine inutil.

Dacă se poate, fă acest lucru dintr-o altă localitate sau locație decât cea de acasă, o rețea WiFi publică, de exemplu. Tor ascunde adresa IP reală de destinație, dar reduce riscul suplimentar legat de rețeaua locală din care pleacă traficul, mai ales dacă vei repeta ulterior conexiuni similare pentru administrarea jurnalului.

**** Numele domeniului

Nu extensia în sine e problema, ci registratorul la care îți faci cont. Mulți registratori, mai ales cei locali (Hosterion și altele) sau chiar unii internaționali, cer date de identitate la crearea contului, indiferent ce extensie alegi. Asta înseamnă că, dacă vrei anonimat real, contează mai mult alegerea registratorului decât alegerea extensiei .xyz în locul lui .ro.

Chiar și așa, o extensie internațională (.com, .net, .xyz și altele asemenea) rămâne recomandarea implicită, nelegată de o anumită țară. O extensie națională specifică are sens doar dacă jurnalul se adresează explicit unui public dintr-o anumită țară, de exemplu .ro pentru un jurnal gândit clar pentru cititori din România, dar chiar și atunci, alegerea registratorului contează la fel de mult.

Registratorul și furnizorul de găzduire ar trebui să fie diferiți de cei folosiți pentru orice alt proiect personal sau cunoscut. Dacă administrezi deja alte site-uri la o anumită firmă, chiar dacă folosești un cont nou acolo, rămâi expus riscului ca cineva cu acces la firma respectivă (sau la o eventuală scurgere de date) să observe tipare comune între conturi. De preferat, un registrator din afara țării unde locuiești în mod obișnuit.

La registrator, alege unul cu protecție WHOIS inclusă gratuit, sau, pentru un nivel mai ridicat, un registrator gândit special pentru anonimat, unde domeniul e înregistrat tehnic pe numele lor, nu al tău. Exemple din a doua categorie: Njalla, cunoscut tocmai pentru acest model, sau registratori internaționali cu protecție WHOIS gratuită inclusă, precum Porkbun sau Namecheap.

Numele domeniului în sine ar trebui să fie generic, fără nicio asociere stilistică sau tematică cu alte proiecte prin care ești deja cunoscut. Dacă ai alte site-uri sau conturi identificabile, un domeniu care "sună" asemănător poate crea o legătură vizibilă pentru oricine face o căutare atentă.

**** Plata

Cardul personal sau contul obișnuit de plată anulează tot ce s-a făcut până acum. Variante viabile: un card preplătit cumpărat cu numerar, sau o criptomonedă orientată spre confidențialitate precum Monero, dacă serviciul o acceptă. Bitcoin e mai puțin potrivit pentru acest scop, fiind trasabil pe un blockchain public.

**** Găzduirea

Indiferent de variantă, un lucru e obligatoriu: serverul nu trebuie să fie acasă, pe propria rețea sau pe un homelab personal. O adresă IP rezidențială, chiar și în spatele unui domeniu bine protejat, poate fi asociată destul de ușor cu locuința ta printr-o simplă cerere către furnizorul de internet. Un VPS închiriat de la un furnizor extern rezolvă asta.

Două direcții rezonabile:

- un sit static, generat cu un instrument simplu, găzduit pe un VPS nou, complet separat de orice altă infrastructură personală (alt cont, altă cheie de acces, fără reutilizare de configurări), sau pe un serviciu de pagini statice bazat pe git, precum Codeberg Pages sau paginile oferite de sr.ht
- o platformă gata făcută, unde nu administrezi tu niciun server, ceea ce reduce mult suprafața tehnică expusă, în schimbul unui control mai limitat

Pentru VPS, furnizori orientați spre confidențialitate, care nu cer date de identitate la înregistrare și acceptă plată anonimă, includ 1984 Hosting (Islanda) sau OrangeWebsite. Pentru pagini statice găzduite prin git, un cont nou, creat cu adresa de email separată, e suficient.

**** Traducerea cu inteligență artificială

Dacă scrii textele într-o limbă și le traduci cu ajutorul unui asistent AI, contul folosit pentru traducere contează la fel de mult ca restul lanțului. Dacă folosești contul tău obișnuit, de zi cu zi, activitatea rămâne asociată identității tale reale în istoricul acelui cont. Cel mai curat e un cont separat, creat cu adresa de email nouă, un instrument de traducere care nu cere autentificare, sau chiar un model de traducere rulat local, pe propriul dispozitiv, fără să trimită nimic într-un serviciu din cloud.

**** Partea care contează cel mai mult: conținutul

Toată infrastructura de mai sus protejează identitatea ta tehnică, dar cea mai frecventă cauză de deconspirare într-un jurnal personal nu e o scurgere de adrese IP, ci conținutul însuși. Câteva principii utile:

- fără nume, fără locații exacte, fără detalii care, adunate din mai multe postări, formează un profil unic
- descrierile foarte precise ale unor situații (un conflict cu un vecin, o discuție de familie, un eveniment de la serviciu) pot fi recunoscute de cineva implicat direct, chiar și fără nume; generalizează circumstanțele, nu doar identitățile
- un decalaj de câteva zile între un eveniment și momentul publicării reduce riscul de corelare cu alte activități publice ale tale
- fotografiile sunt cel mai riscant tip de conținut: fundaluri recognoscibile, reflexii, date de locație ascunse în fișier
- un stil de scris foarte constant, cu aceleași ticuri de exprimare pe care le ai și în alte locuri unde ești identificat, poate deveni el însuși o formă de semnătură

Testul simplu, valabil pentru orice postare: ar putea persoana implicată în situația descrisă să se recunoască dacă ar citi textul? Dacă răspunsul e da, mai generalizează un pic, indiferent cât de bine e protejat restul lanțului tehnic.

**** Platforma de publicare

Rămâne de ales cu ce anume publici efectiv textele. Sunt două direcții principale, cu compromisuri diferite.

*Sit static, generat local.* Un instrument gen Hugo sau Zola transformă niște fișiere text în pagini gata de publicat, fără bază de date și fără cod care rulează pe server la fiecare vizită. Avantajul e suprafața minimă de atac: nu există un panou de administrare accesibil din internet, pe care cineva să încerce să-l spargă. Fișierele generate se urcă pe un server simplu sau chiar pe un serviciu de găzduire statică. Dezavantajul e că fiecare postare nouă înseamnă un pas în plus, generare și urcare, nu doar scriere directă într-un formular.

*Platformă gata instalată, self-hosted.* Dacă preferi să scrii direct dintr-un formular, ca la un jurnal obișnuit, o platformă completă, instalată pe serverul tău nou, complet separat, face treaba asta. Aici contează mult mai mult igiena tehnică: actualizări la zi, parolă de administrare unică și puternică, fără reutilizarea vreunei configurări din alte proiecte ale tale. Orice platformă cu un panou de administrare expus în internet e o țintă potențială, indiferent cât de bine ți-ai ascuns identitatea în rest.

*Platformă găzduită de altcineva, fără server propriu.* Servicii orientate spre simplitate și confidențialitate elimină complet grija de mentenanță a serverului. Scrii, publici, gata. Limitarea e că depinzi de politicile și de disponibilitatea serviciului respectiv, iar controlul asupra datelor e mai redus decât atunci când administrezi totul singur. Exemple din această categorie, gândite explicit pentru anonimat sau confidențialitate: write.as (bazat pe platforma open-source WriteFreely, permite publicare fără cont de email obligatoriu) și Bearblog, minimalist și fără urmărire.

Pentru un jurnal ținut constant, cu postări dese și scurte, prima sau a treia variantă sunt de obicei mai practice. A doua variantă are sens dacă vrei control total și ești confortabil cu partea de mentenanță.

**** Pașii, în ordine

Pus cap la cap, traseul complet arată așa:

1. pornești o sesiune Tails de pe stick, pe un dispozitiv separat, fără HDD sau SSD, fără stocare persistentă activată
2. creezi o adresă de email nouă, prin Tor, ideal dintr-o altă locație, la un provider criptat precum Tuta sau Proton
3. cu adresa nouă, înregistrezi un domeniu internațional, la un registrator diferit de cel folosit pentru orice alt proiect al tău, cu protecție WHOIS, plătit printr-o metodă care nu te leagă de identitatea reală
4. alegi și configurezi platforma de publicare pe un VPS extern sau pe un serviciu de pagini statice, niciodată acasă sau pe un homelab personal
5. dacă folosești traducere cu ajutorul unui asistent AI, faci asta printr-un cont separat, fără autentificare, sau local
6. publici la momente variate, fără un tipar fix (detaliat mai jos)
7. de acolo încolo, disciplina de conținut, fără nume, fără locații, fără detalii care se pot corela în timp, contează la fel de mult ca toată infrastructura de mai sus

**** Alte puncte de verificat

Pe lângă lanțul principal, mai sunt câteva detalii ușor de trecut cu vederea, dar care pot anula tot efortul de mai sus.

*Sindicarea automată către alte platforme.* Dacă mai administrezi și alte site-uri sau conturi identificabile și folosești unelte care distribuie automat conținutul nou publicat către alte platforme (rețele sociale, alte jurnale), ai grijă ca jurnalul anonim să nu fie conectat, nici măcar din greșeală, la același flux. O legătură automată de acest fel dă de gol identitatea fără să scrii tu nimic compromițător în text.

*Resurse externe încărcate de sit.* Fonturi, iconițe sau scripturi de statistici preluate de la un serviciu terț înseamnă că adresa IP a fiecărui vizitator, inclusiv a ta când verifici sit-ul, ajunge la acel terț. Pentru un sit axat pe confidențialitate, ideal totul e servit direct de pe serverul propriu, fără resurse externe și fără unelte de analiză care fac fingerprinting.

*Comentarii, dacă le activezi.* Sistemele obișnuite de comentarii rețin de regulă adresa IP și, uneori, adresa de email a celui care scrie. Dacă vrei să permiți comentarii, alege un sistem care nu reține aceste date, sau dezactivează-le complet.

*Locația și momentul publicării.* Dacă administrezi mereu jurnalul din același loc, la aceeași oră, în aceeași zi a săptămânii, se formează un tipar ușor de observat în timp. Acolo unde e posibil, publică din locații diferite și la momente cât mai variate, nu mereu în aceeași zi și la aceeași oră. Un program regulat de publicare, chiar și cu conținut perfect anonimizat, poate fi el însuși o formă de amprentă comportamentală.

*Rutina de administrare.* Dacă accesezi jurnalul mereu în aceeași secvență, din același loc sau imediat după alte activități identificabile de pe același dispozitiv, poate apărea o corelație de comportament în timp, chiar dacă tehnic sesiunile sunt separate. Asta include și verificările din curiozitate, o vizită rapidă din navigatorul obișnuit sau de pe un cont personal, oricât de nevinovată ar părea, tot lasă o urmă. Cel mai sigur e ca orice interacțiune cu jurnalul anonim, inclusiv simpla verificare, să treacă prin același lanț folosit pentru publicare.

*Backup.* Dacă faci copii de siguranță ale conținutului, evită să le pui pe un cont de stocare cloud folosit și pentru alte proiecte personale.

*Verificarea prin telefon.* Unele servicii, la înregistrare sau ca măsură de securitate suplimentară, cer un număr de telefon. Un număr personal anulează instant anonimatul construit până atunci. Dacă un serviciu insistă pe verificare telefonică, mai bine alege un alt furnizor din aceeași categorie, decât să folosești numărul propriu.

*Adresa IP reală a serverului.* Dacă găzduiești pe un VPS propriu, adresa IP a serverului poate fi găsită și fără să vină de la tine, prin înregistrări DNS istorice sau prin simpla rezolvare a domeniului. Un serviciu de tip CDN sau proxy invers (Cloudflare, de exemplu, folosit doar ca strat de protecție, nu ca sursă de identitate) poate ascunde adresa reală a serverului față de vizitatori, atât timp cât serverul nu răspunde niciodată direct pe acea adresă în paralel.

**** Calibrarea efortului

Tails, Tor și email criptat sunt nivelul de protecție folosit de jurnaliști sau activiști aflați sub presiunea unor adversari cu resurse mari. Pentru un jurnal personal despre viața de zi cu zi, riscul real vine aproape întotdeauna din conținut și din obiceiuri, ora la care publici, stilul de scris, nu din supravegherea tehnică a conexiunii. Nu înseamnă că partea tehnică e inutilă, ci că merită tratată ca fundație, nu ca soluție completă în sine.

Dacă credeți că acest articol merită pus pe o pagină sau pe o pagină html separat, lăsați un comentariu mai jos.

** 2026-07-19T15:07:28+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:TAGS: inteligenta-artificiala ai programare cursor openrouter
:END:

*** Cum să alegi cel mai bun AI pentru programare în 2026 fără să plătești o avere pe abonamente

Lumea inteligenței artificiale evoluează într-un ritm amețitor, iar pentru programatori alegerea modelului potrivit a devenit la fel de importantă ca alegerea limbajului sau a framework-ului. Dacă acum câțiva ani existau doar una sau două opțiuni viabile, în 2026 piața este dominată de giganți care își dispută supremația de la o săptămână la alta: Claude Opus 4.8 excelează la logică și refactorizare, GPT-5.6 s-a impus la automatizări și lucrul în terminal, iar Gemini 3.1 Pro rămâne campionul contextului masiv, capabil să înghită proiecte întregi dintr-o singură bucată.

Problema care îi oprește pe mulți dezvoltatori este alta: versiunile gratuite sunt extrem de limitate, iar tokenii se termină exact când ai mai mare nevoie de ei. Pentru performanță maximă ai nevoie de modelele premium, dar asta nu înseamnă că trebuie să plătești câte 20 de dolari pentru fiecare platformă în parte.

Înainte de a intra în strategii, merită făcută o distincție care lămurește multă confuzie: una este modelul (creierul care scrie codul: Claude, GPT, Gemini) și cu totul alta este editorul sau agentul prin care îl folosești (Cursor, Codex, Claude Code și așa mai departe). Un singur editor bun îți poate da acces la mai multe modele, iar aici se ascunde cea mai mare economie. Iată cum poți accesa cele mai bune modele din lume fără să îți golești portofelul.

**** Strategia 1: Cursor Pro, soluția „all-in-one” pentru confort maxim

Dacă vrei o experiență fluidă, fără bătăi de cap cu configurări tehnice, editorul de cod Cursor a devenit standardul actual în industrie pentru lucrul zilnic în editor. Pentru un abonament fix de 20 de dolari pe lună primești o interfață directă cu cele mai bune modele din piață, integrată nativ în mediul tău de lucru, plus autocompletare inteligentă și editări pe mai multe fișiere deodată.

Partea cea mai bună este flexibilitatea: printr-un simplu click în interiorul editorului poți schimba modelul în funcție de ce ai nevoie în acel moment. Câteva situații concrete:

Lucrezi la o refactorizare complexă de arhitectură, unde contează raționamentul și consecvența pe zeci de fișiere? Selectezi Claude Opus, care rămâne referința la calitatea codului. Ai nevoie de un script rapid în Bash sau de automatizarea unei sarcini repetitive în terminal? Treci pe GPT. Trebuie să analizezi un fișier uriaș sau tot proiectul dintr-o singură cerere? Comuti pe Gemini, care duce cele mai mari ferestre de context. Plătești o singură taxă lunară și ai acces centralizat la tot ce este mai bun, fără să jonglezi cu mai multe conturi și abonamente.

**** Strategia 2: „pay-as-you-go” prin OpenRouter, plătești strict cât consumi

Dacă nu programezi intensiv opt ore pe zi sau vrei control absolut asupra bugetului, abonamentele fixe pot fi o risipă de bani. Soluția modernă constă în folosirea cheilor API prin routere de AI.

Mecanismul este simplu. Instalezi o extensie open-source gratuită în editorul tău preferat, apoi îți creezi un cont pe o platformă centralizatoare precum OpenRouter. Îți încarci contul cu o sumă modică, de exemplu 5 sau 10 dolari, și primești o singură cheie API. Această cheie îți deschide ușa către sute de modele: Claude, GPT, Gemini sau chiar modele open-source de top precum DeepSeek-V4.

Nu ești legat de o singură extensie. Continue.dev funcționează foarte bine în VS Code și JetBrains, Cline este popular pentru sarcini mai autonome în VS Code, iar dacă preferi terminalul, Aider îți lasă aceeași libertate. Toate acceptă o cheie OpenRouter, așa că poți testa mai multe unelte pe același buget, fără să deschizi conturi separate la fiecare furnizor de model.

Avantajul major este că nu mai există o taxă lunară fixă. Dacă într-o lună codezi mai puțin, s-ar putea să cheltuiești doar 3 - 7 dolari, beneficiind de exact aceleași modele ultra-performante ca în cazul abonamentelor scumpe. Un exemplu practic: câteva sesiuni scurte de depanare și generare de cod pe lună te pot costa sub 5 dolari, în timp ce un abonament fix ți-ar fi luat 20 indiferent cât ai fi folosit. Fiecare cerere este contorizată transparent, așa că știi în orice moment cât ai consumat și pe ce.

**** Strategia 3: Codex, un agent puternic fără cost în plus

În ultimele luni, un nume a revenit puternic în discuții: Codex, agentul de programare al celor de la OpenAI. Îl includ aici pentru că se potrivește exact cu ideea articolului, este una dintre cele mai ieftine căi de a ajunge la un agent serios. Nu este un simplu chat lipit peste editor, ci un agent care clonează proiectul într-un mediu izolat, citește codul, modifică fișiere, rulează testele și îți întoarce un set de modificări gata de verificat.

Ce îl face special este că funcționează pe patru suprafețe legate între ele: un CLI open-source, o aplicație desktop, o extensie pentru VS Code și JetBrains și o variantă din navigator, integrată în ChatGPT. Toate folosesc același cont și aceeași configurație, așa că poți începe o sarcină pe desktop și o continui din navigator. Marele lui atu este lucrul multi-agent: poate rula mai mulți agenți în paralel, în medii separate, astfel încât unul refactorizează autentificarea, altul adaugă un endpoint nou și un al treilea actualizează testele, fără să se calce reciproc pe modificări.

Aici apare și partea de costuri, care se leagă direct de tema articolului. Codex vine inclus în abonamentul ChatGPT Plus de 20 de dolari, deci dacă plătești oricum ChatGPT pentru alte lucruri, agentul îl primești fără cost suplimentar. În plus, CLI-ul este open-source și gratuit de instalat, iar dacă îl pui pe propria cheie API plătești strict pe consum, exact ca în strategia cu OpenRouter.

Merită totuși pusă o nuanță, pentru că „cel mai bun editor” depinde mult de ce faci. În comparațiile oarbe de calitate a codului, mulți dezvoltatori preferă în continuare rezultatele Claude Code, care rămâne referința la raționament și refactorizări grele în terminal. Codex mizează pe viteză și eficiență la consumul de tokeni, așa că la refactorizări complicate uneori ai nevoie de o rundă suplimentară de verificare înainte de a integra codul. Concluzia practică: Codex strălucește la sarcini delegate și rulate în fundal, Claude Code la codul greu care cere gândire, iar Cursor la fluxul de zi cu zi din editor.

**** Bonus: variantele gratuite și open-source

Dacă vrei să cheltuiești cât mai puțin sau chiar zero, în 2026 există opțiuni serioase. Gemini CLI, respectiv suita Antigravity de la Google, oferă acces gratuit la modele de vârf pentru un volum decent de utilizare. GitHub Copilot are un nivel gratuit realmente utilizabil și cel mai ieftin plan plătit dintre toate, la 10 dolari pe lună. Iar pentru cei care pun preț pe control total, OpenCode este cel mai popular agent open-source al momentului: rulează local, nu te leagă de un singur furnizor și merge pe propriile tale chei API sau chiar pe modele rulate local.

**** Concluzie: cum să pornești?

Regula de aur în 2026 este simplă: cea mai mare risipă este să plătești două abonamente de agent care se suprapun. Alege un singur flux principal și construiește în jurul lui.

Pentru programatorii full-time care vor eficiență maximă și zero configurări, Cursor Pro rămâne cea mai curată alegere pentru lucrul zilnic. Dacă deja folosești ChatGPT și îți place ideea de sarcini rulate în fundal, Codex îți dă un agent puternic fără costuri în plus. Pentru dezvoltatorii ocazionali, freelanceri sau cei pasionați de optimizarea costurilor, combinația dintre o extensie open-source și OpenRouter reprezintă viitorul: flexibilitate totală, acces la practic toate modelele din lume și costuri reduse la minimum.

Indiferent de varianta aleasă, concluzia este aceeași: în 2026 nu mai există niciun motiv să te limitezi la un singur model sau să plătești abonamente multiple. Puțină strategie în alegerea instrumentelor îți poate aduce performanță de top la o fracțiune din preț.

** 2026-07-19T19:20:12+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

[[https://www.youtube.com/watch?v=5Q-I_7MQKJs]]

** 2026-07-20T00:02:27+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Ro: Este vremea ca Cinnamon să devină un de DE așa cum este GNOME și KDE.

EN: It is time Cinnamon became a DE as is GNOME and KDE.

** 2026-07-20T00:16:46+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Dacă acest jurnal (blog) ar fi în engleză ar prinde multe mai bine.

** 2026-07-20T16:12:55+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Această platformă pe care o folosesc este aproape ca o rețea socială.

- public articole, note (microblog), imagini+galerie, video + secțiunile de foto/film/carte și să nu uit de pagini
- este secțiunea de comentarii și cartea de vizită unde pot discuta cu vizitatorii
- toate tipurile de articole sunt distribuite automat în fediverse
- din fediverse pot primi comentariile de la postări și pot răspunde - pot interacționa cu cineva care are cont pe Mastodon sau GoToSocial
- pot urmări conturi de Mastodon și GoTosocial - pot răspunde la postările din fediverse - pot aprecia postările, pot face boost/redistribuire
- pot să văd mențiunile, pot să văd cine mă urmărește
- platforma trimite newsletter pentru cei care doresc un raport săptămânal prin mail despre cea ce public
- se pot aprecia articolele sau dezaproba articolele cu opțiune de a argumenta reacția prin comentariu public sau privat
- platforma are feed RSS, Atom și Json
- era să uit că platforma are Webmention
- platforma este aproape de IndieWeb și Small Web/Smol Web
- are suport pentru căutare, hashtag, like

Mai lipsesc puține lucruri care sunt implementate de o platformă de socializare.

** 2026-07-21T13:44:39+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

Pe un grup de Linux de pe Facebook am întrebat ce tutoriale în Românește ar vrea să citească / să vadă.

Majoritatea au dat răspunsuri de genul:

- mai bine învățăm engleza
- sunt destule in engleza

Toate națiile își fac tutoriale și articole în limbă nativă, numai romanul nu vrea. Nu înțeleg de ce se întâmplă acest lucru.

** 2026-07-22T16:56:00+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

#+BEGIN_QUOTE
O prezentare generală a celor mai discutate platforme de socializare lansate în Europa sau cu infrastructura lor găzduită în Europa. Discutăm despre Mastodon, Eurosky, Monnett, eYou și altele. 
#+END_QUOTE

[[https://danielprindii.com/blog/european-social-platforms][The European landscape of social media platforms]]

** 2026-07-22T21:20:07+03:00
:PROPERTIES:
:LANG: ro
:CLIENT: Calamus
:END:

#+BEGIN_QUOTE
Am descoperit rapid că era mai mult decât un concept gol sau un sentiment de nostalgie pentru web-ul anilor '90. Era o mișcare cu idei concrete, protocoale și o comunitate activă! Pe măsură ce le-am citit wiki-ul, am înțeles din ce în ce mai bine poziția lor și inteligența propunerilor lor.
#+END_QUOTE

[[https://en.andros.dev/blog/0b8e451e/i-joined-the-indieweb-heres-what-i-learned/][I joined the IndieWeb, here's what I learned]]