This week I came across one of the strangest and, honestly, most interesting stories in the open source world in a while, so I thought I'd put it in my journal while it's still fresh. In short, the team behind ArtCraft, an open source studio for AI-generated images and video, released at the end of September a collection of seven programs that try to replace almost the entire Adobe creative suite, from Photoshop and Illustrator to Premiere, Lightroom, Acrobat, After Effects and InDesign. They gathered them all on a page called Crafting Apps, and every one of them is written from scratch in Rust and free under the MIT or Apache-2.0 license, while the part that made people raise their eyebrows is that they were built largely by AI agents, in just a few days.

What you'll find on the Crafting Apps page

Each program is named after its function followed by "Craft", and the link to Adobe is openly declared in each repository on storytold's GitHub, where every app presents itself as a "clean-room" reimplementation of the original program.

PhotoCraft is the Photoshop equivalent and the most advanced of the bunch, with layers, masks, adjustment layers, layer styles, text, vectors, a brush engine and, the thing that matters most for anyone who receives files from other people, support for real PSD and PSB files, including 16 and 32-bit, CMYK and Lab documents. VectorCraft takes the place of Illustrator, with a pen tool, boolean operations on shapes, gradient mesh and image tracing, while FilmCraft wants to be a Premiere Pro, with a multi-track timeline, program monitor, video scopes and tools for color and sound.

For photographers there's LightCraft, a photo library with a raw developer in the style of Lightroom, which natively decodes DNG, CR2, Sony ARW and RW2, but for now can't open Nikon's compressed NEF files or Canon's CR3 files, precisely because of the clean-room rules the project has set for itself. PrintCraft is a kind of Acrobat that lets you read, organize, combine, split and protect PDF files, EffectCraft handles motion graphics and visual effects in the style of After Effects, and DesignCraft is their take on InDesign for page layout and publishing.

What I found most interesting is that they all have native packages for Linux, macOS and Windows, with AppImage, deb and rpm right there, and six of them (all except FilmCraft) are also compiled to WebAssembly, so they run directly in a browser tab. The team insists that it doesn't use Electron or web views, that everything is natively compiled Rust, with egui on top of wgpu, that your files stay on your computer without any trip through the cloud and that there's no telemetry.

Another detail I liked is that all of them can also be used from outside the interface, through a CLI, a JSON control channel and an MCP server, which means that any command you can give from the menu can just as well be given by a script or an AI agent. EffectCraft, for example, ships its repository with a ready-made .mcp.json file, and according to its README it doesn't even use FFmpeg, because all the video and audio codecs are written in pure Rust.

How they were actually made

This is where the story gets really interesting, because these programs didn't appear after years of community work, but after a few days. According to an analysis published on the OrcaRouter blog, all seven repositories were created between September 30 and October 1, 2026, and the project's author credits the speed to Anthropic's Claude Opus 5.5 model. This isn't just a boast on social media, it shows up right in the planning documents in the PhotoCraft repository, which estimate the remaining work in "agent-hours" and mention a session in which eight agents working in parallel knocked out around 70 menu items in a few hours, along with entire subsystems. Phoronix also wrote about them, naming Claude Code and AI agents as the main authors, and the developer himself admitted on X, quite candidly, that the whole thing was done through "vibe coding".

The method is still more interesting than a headline like "AI wrote Photoshop" would suggest. From what I've read, each agent was given an independent subsystem, such as the PSD parser, the GPU compositor, the text engine or the filter set, while a human handled the integration, the testing and the releases. Each repository has an AGENTS.md file, a sort of rulebook for AI agents and human contributors, and the one for PhotoCraft states clearly that the Adobe program was studied only for its behavior and look, with no copied code, no shaders, ICC profiles or other assets taken from Adobe, and no code borrowed from GPL projects. The highest-priority rule in the whole document is "never crash", on the grounds that a program that suddenly closes loses your work, which strikes me as a pretty healthy order of priorities.

What separates a serious experiment from a toy is what the OrcaRouter folks call a "test oracle", meaning a set of PSD files created in the real Photoshop, against which every commit is compared. Agents can generate a lot of features very quickly, but it's the tests that decide whether a feature actually behaves the way it should.

How good are they, really

This is where I appreciated the project's honesty, because the numbers come straight from its own documentation and aren't dressed up. PhotoCraft reports that all 625 items in Photoshop's menus are wired to working commands, but that only means that when you click, something happens, not that the result is identical. When you compare pixel by pixel, only 115 of 170 test PSD files look exactly as they do in Photoshop, which is around 68%, the functional parity they estimate for common workflows is about 86%, and to the question that really matters, whether a professional could switch to PhotoCraft for everyday work, their answer is only 25 to 35%.

The banner on the repository says it plainly, this is an early alpha that can't yet replace Photoshop in professional work. For EffectCraft, the README admits that After Effects projects can't be opened, that Adobe plugins don't work, that macOS is the most tested platform and that Linux and Windows users have already run into basic interaction problems. Also missing are the things that keep people tied to Adobe beyond the programs themselves, namely cloud sync, asset libraries, the plugin ecosystem and the generative models.

What questions remain

The legal side is probably the most delicate. The clean-room concept is old and has been used legally countless times, including for the BIOS clones of the '80s, except that back then it meant carefully separated teams of people and lawyers overseeing the process, whereas here AI agents play every role. Phoronix called the project a demonstration of AI's power that could raise legal challenges, and a well-known lawyer on Bluesky described it as made with the help of "AI-assisted decompilation", which would contradict the clean-room idea quite directly. I found no confirmation for that claim, and the project's documentation says exactly the opposite, but it's the kind of thing worth keeping an eye on, especially since Adobe doesn't have a particularly gentle history with open source projects that touch its products.

Then there's the question of maintenance. A program written in a few days by a fleet of agents can grow just as quickly, but it remains to be seen whether a real community of people forms around it, people who understand it and can fix it when the agents are no longer being paid to work on it. For now the numbers show huge interest, with PhotoCraft passing 6,000 stars on GitHub in a single week, but stars don't write code.

Are they worth trying?

If you're curious, have a Linux machine at hand and don't depend on these tools to earn a living, my answer is yes, they're worth an hour of your time. You download an AppImage, open an older PSD and see what comes out, and the fact that you can open real Photoshop files without Wine, without a virtual machine and without a $23 monthly subscription is already something GIMP hasn't managed in all these years. If, however, you make your living from design, video editing or photography, I'd wait a few more months, at least until the project has the real-workflow tests it set out to build for itself and until the fixes from the last few days are confirmed by users who aren't also its authors.

However the story ends, I think it's a moment worth remembering, because it shows how much the cost of building a serious desktop program has dropped and how quickly the map of creative programs on Linux could change if even some of these projects take root.

Săptămâna asta am dat peste una dintre cele mai ciudate și, sincer, mai interesante povești din zona open source din ultima vreme, așa că m-am gândit să o pun în jurnal cât e încă proaspătă. Pe scurt, echipa din spatele ArtCraft, un studio open source pentru imagini și video generate cu AI, a publicat la sfârșitul lui septembrie o colecție de șapte programe care încearcă să înlocuiască aproape tot pachetul creativ Adobe, de la Photoshop și Illustrator până la Premiere, Lightroom, Acrobat, After Effects și InDesign. Le-au strâns pe toate pe o pagină numită Crafting Apps și toate sunt scrise de la zero în Rust, gratuite, sub licență MIT sau Apache-2.0, iar partea care a făcut lumea să ridice din sprâncene este că au fost construite în mare parte de agenți AI, în doar câteva zile.

Ce găsești pe pagina Crafting Apps

Fiecare program poartă numele funcției sale urmat de „Craft”, iar corespondența cu Adobe e declarată deschis în fiecare depozit de pe GitHub-ul storytold, unde fiecare aplicație se prezintă drept o reimplementare „clean-room” a programului original.

PhotoCraft este echivalentul lui Photoshop și cel mai avansat dintre toate, cu layers, masks, adjustment layers, layer styles, text, vectori, un brush engine și, lucrul care contează cel mai mult pentru cine primește fișiere de la alții, suport pentru fișiere PSD și PSB reale, inclusiv documente pe 16 și 32 de biți, CMYK și Lab. VectorCraft ține locul lui Illustrator, cu pen tool, operații booleene pe forme, gradient mesh și image tracing, iar FilmCraft vrea să fie un Premiere Pro, cu un timeline pe mai multe piste, program monitor, video scopes și unelte pentru culoare și sunet.

Pentru fotografi există LightCraft, o bibliotecă foto cu raw developer în stilul Lightroom, care decodează nativ DNG, CR2, ARW de la Sony și RW2, dar care deocamdată nu poate deschide NEF-urile comprimate de la Nikon sau CR3-urile de la Canon, tocmai din cauza regulilor clean-room pe care și le-a impus proiectul. PrintCraft este un fel de Acrobat cu care citești, organizezi, combini, împarți și protejezi fișiere PDF, EffectCraft se ocupă de motion graphics și efecte vizuale în stilul After Effects, iar DesignCraft e varianta lor de InDesign pentru machetare și publicare.

Ce mi s-a părut cel mai interesant este că toate au pachete native pentru Linux, macOS și Windows, cu AppImage, deb și rpm la vedere, iar șase dintre ele (toate în afară de FilmCraft) sunt compilate și în WebAssembly, așa că rulează direct într-un tab de navigator. Echipa insistă că nu folosește Electron sau web view-uri, că totul e Rust compilat nativ, cu egui peste wgpu, că fișierele tale rămân pe calculatorul tău fără vreun drum prin cloud și că nu există telemetrie.

Un alt detaliu care mi-a plăcut este că toate pot fi folosite și din afara interfeței, printr-un CLI, un canal de control JSON și un server MCP, ceea ce înseamnă că orice comandă pe care o dai din meniu o poate da la fel de bine un script sau un agent AI. La EffectCraft, de exemplu, depozitul vine direct cu un fișier .mcp.json gata configurat, iar după README-ul lui nici măcar FFmpeg nu e folosit, pentru că toate codec-urile video și audio sunt scrise în Rust pur.

Cum au fost create, de fapt

Aici povestea devine cu adevărat interesantă, pentru că programele astea nu au apărut după ani de muncă ai unei comunități, ci după câteva zile. Conform unei analize publicate pe blogul OrcaRouter, toate cele șapte depozite au fost create între 30 septembrie și 1 octombrie 2026, iar autorul proiectului atribuie viteza modelului Claude Opus 5.5 de la Anthropic. Asta nu e doar o laudă de pe rețelele sociale, ci apare chiar în documentele de planificare din depozitul PhotoCraft, care își estimează munca rămasă în „agent-hours” și pomenesc o sesiune în care opt agenți lucrând în paralel au bifat în câteva ore circa 70 de elemente de meniu, împreună cu subsisteme întregi. A scris despre ele și Phoronix, care îi menționează pe Claude Code și pe agenții AI drept principalii autori, iar dezvoltatorul însuși a recunoscut pe X, destul de sincer, că totul a fost făcut prin „vibe coding”.

Metoda e totuși mai interesantă decât lasă să se înțeleagă un titlu de genul „AI-ul a scris Photoshop”. Din ce am citit, fiecare agent a primit câte un subsistem independent, cum ar fi parserul PSD, compositorul GPU, motorul de text sau setul de filtre, în timp ce un om s-a ocupat de integrare, de teste și de release-uri. Fiecare depozit are un fișier AGENTS.md, un fel de regulament pentru agenții AI și pentru contribuitorii umani, iar cel al PhotoCraft spune clar că programul Adobe a fost studiat doar pentru comportament și aspect, fără cod copiat, fără shadere, profile ICC sau alte resurse luate de la Adobe și fără cod preluat din proiecte GPL. Regula cu cea mai mare prioritate din tot documentul este „never crash”, pe motiv că un program care se închide brusc îți pierde munca, ceea ce mi se pare o ordine a priorităților destul de sănătoasă.

Ce face diferența între un experiment serios și o jucărie este ceea ce cei de la OrcaRouter numesc „test oracle”, adică un set de fișiere PSD create în Photoshop-ul adevărat, cu care se compară fiecare commit. Agenții pot genera foarte repede o mulțime de funcții, dar testele sunt cele care decid dacă o funcție chiar se comportă cum trebuie.

Cât de bune sunt, de fapt

Aici am apreciat onestitatea proiectului, pentru că cifrele vin chiar din documentația lor și nu sunt cosmetizate. PhotoCraft raportează că toate cele 625 de elemente din meniurile Photoshop sunt legate la comenzi funcționale, dar asta înseamnă doar că, atunci când dai click, se întâmplă ceva, nu că rezultatul e identic. Când compari pixel cu pixel, doar 115 din 170 de fișiere PSD de test arată exact ca în Photoshop, adică în jur de 68%, paritatea funcțională estimată de ei pe fluxurile obișnuite de lucru e de vreo 86%, iar la întrebarea care contează cu adevărat, dacă un profesionist ar putea trece pe PhotoCraft pentru munca de zi cu zi, răspunsul lor este de doar 25 până la 35%.

Bannerul de pe depozit o spune direct, este vorba de un early alpha, care nu poate încă înlocui Photoshop în munca profesională. La EffectCraft, README-ul recunoaște că proiectele After Effects nu pot fi deschise, că plugin-urile Adobe nu funcționează, că macOS este platforma cea mai testată și că utilizatorii de Linux și Windows au dat deja de probleme de bază la interacțiune. Lipsesc și lucrurile care îi țin pe oameni legați de Adobe dincolo de programele propriu-zise, adică sincronizarea în cloud, bibliotecile de resurse, ecosistemul de plugin-uri și modelele generative.

Ce întrebări rămân

Partea juridică e, probabil, cea mai delicată. Conceptul de clean-room e vechi și a fost folosit legal de nenumărate ori, inclusiv la clonele de BIOS din anii '80, numai că atunci era vorba de echipe de oameni separate cu grijă și de avocați care supravegheau procesul, pe când aici agenții AI joacă toate rolurile. Phoronix a numit proiectul o demonstrație a puterii AI care ar putea ridica provocări legale, iar o avocată cunoscută pe Bluesky l-a descris ca fiind făcut cu ajutorul „decompilării asistate de AI”, ceea ce ar contrazice destul de direct ideea de clean-room. N-am găsit nicio confirmare pentru afirmația asta, iar documentația proiectului spune exact opusul, dar e genul de lucru care merită urmărit, mai ales că Adobe nu are o istorie prea blândă cu proiectele open source care îi ating produsele.

Mai rămâne și problema întreținerii. Un program scris în câteva zile de o flotă de agenți poate crește la fel de repede, dar rămâne de văzut dacă în jurul lui se formează o comunitate reală de oameni care să-l înțeleagă și să-l repare atunci când agenții nu mai sunt plătiți să lucreze la el. Deocamdată cifrele arată un interes uriaș, PhotoCraft trecând de 6.000 de stele pe GitHub într-o singură săptămână, însă stelele nu scriu cod.

Merită încercate?

Dacă ești curios, ai un Linux la îndemână și nu depinzi de aceste unelte ca să-ți câștigi pâinea, răspunsul meu e da, merită o oră din timpul tău. Descarci un AppImage, deschizi un PSD mai vechi și vezi ce iese, iar faptul că poți deschide fișiere Photoshop reale fără Wine, fără mașină virtuală și fără un abonament de 23 de dolari pe lună e deja ceva ce GIMP nu a reușit în atâția ani. Dacă însă trăiești din design, montaj sau fotografie, aș mai aștepta câteva luni, cel puțin până când proiectul va avea testele pe fluxuri reale de lucru pe care și le-a propus singur și până când remedierile din ultimele zile vor fi confirmate de utilizatori care nu sunt și autorii lui.

Indiferent cum se termină povestea, cred că e un moment de reținut, pentru că arată cât de mult a scăzut costul construirii unui program desktop serios și cât de repede s-ar putea schimba harta programelor creative pe Linux dacă măcar o parte din aceste proiecte prind rădăcini.

After so many years of using Linux, reading articles, watching videos, and talking to Linux users with different levels of experience, I have come to the conclusion that people who are switching to Linux and have never used it before have two options when it comes to using Linux.

And, of course, I am talking about beginners, newcomers, or whatever you want to call them.

There are two options:

• Do you want to use Linux?
  • If the answer is “Yes,” then use Linux Mint, Zorin OS, MX Linux, and other distributions in this category.
• Do you want to learn Linux?
  • If the answer is “Yes,” then use Arch Linux, Slackware, Alpine Linux, Void Linux, and other distributions in this category.

I don't recommend the distributions somewhere in the middle, such as Fedora, Ubuntu, Debian, and so on. Distributions that fall somewhere in the middle can only frustrate a new user and make them give up - at least, that's my opinion.

My conclusion is that a new Linux user expects everything to work properly right from the start. With these distributions, however, things don't always work out of the box: you may need to install an additional package, use the terminal, or do something else manually.

On the other hand, with distributions designed for beginners, generally everything works right from the start, and you won't run into problems except very rarely.

With distributions aimed at “experts,” you have the opportunity to learn Linux from the very beginning: how packages are installed, how they communicate with each other, how to troubleshoot the system, and much more.

Until now, I only recommended Linux Mint or Zorin OS. From now on, I will ask the question: “What do you want to do with Linux?” or similar questions, such as “Do you want to use Linux or do you want to learn Linux?”

Depending on the answer, I can recommend a distribution that better fits the user's needs.