Apreciez munca, dar nu și temele
Se pare că avem câțiva români care au pus mâna pe treabă și lucrează la propriile distribuții Linux, ceea ce este un lucru cu adevărat îmbucurător. Nu este ușor să construiești o distribuție de la zero sau chiar pornind de la una deja existentă, pentru că implică timp, răbdare și destul de multă muncă în spate pe care utilizatorul obișnuit nu o vede. Două dintre aceste proiecte aflate în dezvoltare se numesc Danubix (din păcate nu există niciun depozit online) și RetroLinux, și îi felicit pe dezvoltatori pentru curajul de a se apuca de un astfel de proiect.
Acum, că am spus asta, am și ceva de criticat - nu în mod răutăcios, ci constructiv, pentru că mi se pare important să fie spus.
Problema pe care o am cu ambele distribuții este tema vizuală aleasă de dezvoltatori. Danubix folosește un verde aprins pe fond aproape negru, totul plecând de la ecranul de autentificare și continuând în terminal și în mediul desktop. RetroLinux merge pe un roz-violet, cu un aspect retro-nostalgic specific anilor '80. Nu spun că aceste culori sunt urâte în sine, dar când o singură culoare domină absolut tot ce vezi pe ecran, devine obositor după o vreme.
O temă bună nu înseamnă să alegi o culoare care îți place și să o aplici peste tot. Înseamnă să combini mai multe culori, să ai tonuri calde și neutre care să nu forțeze ochiul, care să lase conținutul să respire. Când stai ore întregi în fața ecranului - fie că scrii cod, citești documentație sau administrezi un server - ultimul lucru de care ai nevoie este o paletă de culori agresivă care să îți obosească vederea.
Și nu este o problemă exclusivă a distribuțiilor românești. Dacă mă gândesc la distribuțiile Linux în general, niciuna nu vine din cutie cu o temă cu adevărat plăcută ochiului. Fie că sunt prea albe, fie că prea cenușii, fie că sunt prea negre, fie că au culori stridente ca să pară „moderne" sau „distincte". Nu înțeleg de unde vine această modă și de ce nimeni nu încearcă să aducă ceva mai echilibrat. Nici în comunitatea de teme pentru Linux lucrurile nu stau mult mai bine - temele plăcute, cu o paletă de culori caldă și neutră, sunt rare și greu de găsit.
Poate că tocmai de aceea cei de la Danubix și RetroLinux au ales să meargă pe un accent cromatic puternic - ca să iasă în evidență, să aibă o identitate vizuală clară. Îi înțeleg, dar tot cred că există o cale de mijloc între „gri și plictisitor" și „o singură culoare care țipă pe tot ecranul".
Sper ca, pe măsură ce aceste distribuții evoluează, să vedem și o maturizare a laturii vizuale. Fondul tehnic există și se vede că există implicare - Danubix vine deja cu un toolkit de securitate integrat, iar RetroLinux pare să aibă un sistem propriu de gestionare a configurațiilor. Acum ar fi momentul potrivit să se lucreze și la o temă mai prietenoasă cu ochii utilizatorului care o va folosi zilnic.
