Aspirina, cel mai vechi medicament din dulăpior, ar putea fi o armă serioasă împotriva cancerului
Probabil ai în casă o cutie de aspirină undeva prin dulăpior. Toată lumea are. E cel mai banal medicament cu putință - îl iei când te doare capul, când ai febră, sau când simți că răceala pune stăpânire pe tine. Și totuși, cercetătorii ajung din ce în ce mai mult la concluzia că această pastilă ieftină și banală ar putea fi, în anumite situații, un instrument eficient împotriva cancerului.
Articolul publicat de BBC Future adună la un loc o serie de studii clinice serioase care arată că aspirina poate reduce riscul apariției și răspândirii anumitor tipuri de cancer și că oamenii de știință încep, în sfârșit, să înțeleagă de ce se întâmplă asta.
De unde a început totul
Povestea lui Nick James e un bun punct de plecare. E un tâmplar britanic de vreo 45 de ani care a decis să facă un test genetic după ce mama lui a murit de cancer și mai mulți membri ai familiei au dezvoltat cancer de intestin. Testul a arătat că poartă o mutație genetică specifică, asociată cu o afecțiune numită Lynch Syndrome - o condiție ereditară care crește dramatic riscul de a face cancer colorectal. Cam 80% dintre purtătorii acestei mutații dezvoltă boala la un moment dat în viață.
James a ajuns să fie primul participant dintr-un studiu clinic care testa dacă o doză zilnică de aspirină ar putea oferi protecție. Asta s-a întâmplat acum 10 ani. Și până acum nu a dezvoltat cancer. „A luat aspirină cu noi timp de 10 ani și nu a făcut niciun cancer până acum," spune John Burn, profesor de genetică clinică la Universitatea Newcastle, care a condus studiul.
Desigur, un singur om nu demonstrează nimic. Dar studiul lui Burn, publicat în 2020, a urmărit 861 de pacienți cu Lynch Syndrome pe parcursul a 10 ani și a concluzionat că cei care au luat zilnic 600 mg de aspirină timp de cel puțin doi ani și-au înjumătățit practic riscul de cancer colorectal. Un al doilea studiu al aceluiași grup, e în curs de evaluare de către specialiști din domeniu, sugerează că doze mult mai mici - între 75 și 100 mg pe zi - ar putea fi la fel de eficiente, dacă nu chiar mai mult.
Cum a intrat aspirina pe radarul cercetătorilor de cancer
Interesul serios pentru aspirină ca potențial agent anticancer a prins contur în 2010, când Peter Rothwell, profesor de neurologie clinică la Universitatea din Oxford, a reexaminat datele din studiile cardiovasculare mari în care aspirina era deja folosită pe scară largă. Ce a observat a fost surprinzător: participanții care luaseră aspirină aveau rate mai mici atât de apariție, cât și de răspândire a cancerului. Nu era efectul principal al studiilor respective, dar datele erau acolo.
De atunci, o serie de studii clinice au consolidat această observație. Unul dintre cele mai recente și mai spectaculoase a venit de la Institutul Karolinska din Suedia, unde profesoara de chirurgie Anna Martling a urmărit aproape 3.000 de pacienți cu cancer de intestin. Studiul ei, publicat în septembrie 2025, a arătat că pacienții cu anumite mutații specifice ale tumorii care luau zilnic 160 mg de aspirină după operație aveau mai puțin de jumătate din riscul de recidivă față de cei care luau placebo. Rezultatele au schimbat rapid practica medicală: din ianuarie 2026, Suedia a început să testeze sistematic pacienții cu cancer de intestin pentru aceste mutații și să le ofere aspirină în doze mici celor care le au.
De ce funcționează - mecanismele din spatele efectului
Asta e poate cea mai interesantă parte. Timp îndelungat, nimeni nu știa cu adevărat de ce aspirina ar putea ajuta împotriva cancerului. Acum încep să apară răspunsuri.
Un prim mecanism ține de sistemul imunitar. Rahul Roychoudhuri, imunolog la Cambridge, a identificat faptul că aspirina blochează un factor de coagulare care în mod normal suprimă capacitatea sistemului imunitar de a detecta și distruge celulele canceroase. Practic, trombocitele - celulele implicate în coagularea sângelui - eliberează o substanță care acționează ca un fel de frână pentru limfocitele T, celulele „forțelor speciale" ale sistemului imunitar. Când aspirina inhibă trombocitele, frâna dispare, iar limfocitele T pot urmări și ataca mai eficient celulele tumorale care încearcă să se răspândească în organism. Un studiu publicat în Nature în 2025 a arătat că în experimente pe animale, acest mecanism a redus semnificativ metastazele.
Există și un al doilea mecanism, care ține de genetica tumorilor. Studiul de la Karolinska a identificat că aspirina este deosebit de eficientă la pacienții cu mutații ale genei PI3K - mutații care apar frecvent în cancerele colorectale, dar și în alte tipuri de cancer. Aspirina pare să selecteze împotriva celulelor cu aceste mutații, frânând evoluția tumorii. Asta explică de ce nu toți pacienții răspund la fel, efectul e mult mai pronunțat la anumite profiluri genetice.
Această logică a mutat discuția dinspre „aspirina ca medicament general" spre o abordare de tip medicină de precizie: nu toată lumea ar beneficia de ea, dar la persoanele cu anumite mutații, ar putea face o diferență reală.
Ce se întâmplă acum
Ruth Langley, de la University College London, conduce în prezent cel mai mare studiu de acest fel de până acum - un studiu clinic controlat cu 11.000 de participanți din Marea Britanie, Irlanda și India, care au avut cancer colorectal, de sân, gastroesofagian sau de prostată. Studiul testează doze zilnice de 100 mg și 300 mg de aspirină, iar rezultatele sunt așteptate anul viitor.
Suntem cu adevărat primii care explorăm rolul aspirinei în alte tipuri de tumori, spune Langley
Dacă rezultatele confirmă ce s-a văzut deja la cancerul colorectal, ar putea deschide o perspectivă complet nouă pentru un medicament care există de peste un secol și costă câțiva lei.
Atenție - nu înseamnă că ar trebui să înghiți aspirină pe cont propriu
Toate astea sunt vești interesante, dar există o avertizare importantă pe care cercetătorii o subliniază constant: aspirina nu e inofensivă. Poate provoca sângerări interne, ulcere gastrice și, în cazuri rare, hemoragii cerebrale. La persoanele fără factori de risc specifici, beneficiile nu justifică riscurile. Decizia de a lua aspirină regulat trebuie luată împreună cu un medic, mai ales dacă există factori de risc genetic sau antecedente oncologice în familie.
Ideea nu e că toată lumea ar trebui să ia aspirină ca măsură de precauție, ci că pentru anumite grupuri - cei cu Lynch Syndrome, cei cu mutații PI3K în tumori colorectale, poate în viitor și alte categorii - aspirina ar putea deveni o componentă serioasă a tratamentului sau a prevenției. Și asta, la prețul unui medicament pe care oricum îl ai acasă, e ceva care merită urmărit cu atenție.