De ce proprietatea locuinței nu este o problemă, ci o soluție

Am citit recent încă o știre despre cum „România are cei mai mulți proprietari de locuințe din UE", scrisă cu un ton aproape acuzator, de parcă am avea de-a face cu o catastrofă națională. Mesajul implicit era clar: românii ar trebui cumva să renunțe la proprietăți și să se mute în chirie, ca în vest.

Sincer, nu înțeleg obsesia asta. De fapt, o înțeleg - știu exact de unde vine discursul - dar nu pot accepta ideea că trebuie să fim făcuți să ne simțim vinovați pentru că am reușit să ne cumpărăm o casă.

Chiria nu este un model pentru toată lumea

Da, în România sunt mulți oameni care stau în chirie. Dar contextul este complet diferit de cel din Germania sau Franța. Acolo există legislație care protejează chiriaşii, contracte pe termen lung, stabilitate. La noi? Contracte pe un an, proprietari care pot decide din senin să-ți crească chiria sau să țe dea afară, zero securitate pe termen lung.

Cum poți să-ți faci planuri de viitor când nu știi dacă peste șase luni mai ai unde să stai? Cum investești în amenajări sau îmbunătățiri când locuința nu-ți aparține? Cum te simți acasă când, de fapt, ești doar un oaspete temporar?

Proprietatea înseamnă securitate

Pentru majoritatea românilor, casa proprie nu este un capriciu sau o investiție speculativă. Este securitate. Este liniște sufletească. Este certitudinea că, indiferent ce se întâmplă, ai un acoperiș deasupra capului care nu depinde de bunăvoința altcuiva.

În condițiile în care pensiile sunt mici, veniturile nesigure, iar sistemul de protecție socială lasă de dorit, proprietatea devine singura plasă de siguranță reală pe care o au mulți oameni. Este un bun pe care îl poți lăsa copiilor. Este ceva tangibil, real, pe care te poți baza.

De ce ne bombardează cu astfel de știri?

Știu exact de ce apar aceste articole. Există interese mari în joc - fonduri de investiții, dezvoltatori imobiliari, bănci - care ar prefera ca românii să rămână în chirie perpetuă, plătind lunar pentru un drept pe care nu-l vor deține niciodată cu adevărat. Un chiriaș este un client pe viață. Un proprietar este cineva care a scăpat din sistem.

Dar nu trebuie să cădem în această capcană. Nu trebuie să ne lăsăm convinși că aspirația firească de a avea un cămin al tău este cumva greșită sau înapoiată.

Concluzie

Faptul că românii sunt în proporție mare proprietari nu este o rușine, ci o realizare. În ciuda salariilor mici, a creditelor costisitoare și a unui sistem imobiliar departe de perfect, oamenii au reușit să-și cumpere case. Au muncit, au economisit, s-au sacrificat.

Așa că, în loc să fim criticați pentru asta, poate ar trebui să fim felicitați. Și în loc să ne spună să renunțăm la proprietăți, poate ar trebui să ne spună cum să le facem și mai accesibile pentru cei care încă nu și-au permis una.

Casa ta este mai mult decât patru pereți. Este libertate, demnitate și viitor. Și nimeni nu ar trebui să te facă să te simți vinovat pentru asta.