pearOS o distribuție Linux românească născută din nostalgie și ambiție

Uneori, lumea Linux nu are nevoie de revoluții. Are nevoie de proiecte care să arate cât de flexibil și de personalizabil poate fi desktopul Linux. Exact aici se încadrează pearOS, o distribuție nouă, dar cu rădăcini vechi, care readuce la viață o idee dispărută de mai bine de un deceniu.

De unde vine ideea

În jurul anilor 2011-2013 exista Pear Linux, o distribuție franceză creată de David Tavares. Era bazată pe Ubuntu și GNOME, dar devenise cunoscută mai ales pentru un lucru: semăna izbitor cu macOS. Fonturi, iconițe, meniuri, layout - totul era gândit pentru a reproduce experiența Apple cât mai fidel.

Proiectul a avut câteva versiuni apreciate, apoi a dispărut brusc după ce dezvoltatorul a anunțat că a fost cumpărat de o companie anonimă. De-a lungul anilor au existat tentative de „resuscitare”, dar niciuna nu a prins cu adevărat contur.

pearOS revine

După mai bine de zece ani, ideea revine sub o formă complet nouă. pearOS este acum un proiect românesc, dezvoltat de Alexandru Balan, și nu se limitează la o simplă „temă” peste un desktop existent.

Noua versiune schimbă complet fundația:

• baza este Arch Linux
• mediul desktop este KDE Plasma 6.5.4
• platforma poartă numele NiceC0re

Vizual, pearOS este inspirat de macOS 26 „Tahoe”, iar acest lucru este evident de la primul boot. Un aspect important: pearOS nu este doar un KDE cu iconițe schimbate. Integrarea este mult mai profundă.

Există o bară de meniu globală funcțională, cu un „Pear menu” în colțul stâng sus, în stil Apple. Aplicația de setări este reorganizată într-un layout pe o singură coloană, inspirat de macOS Ventura și de stilul iOS.

Aici apar și cele mai ambițioase idei ale proiectului: Pear Piri (echivalentul Siri), Pear Intelligence, Focus Mode, Wallet, Pear Pay și altele. Multe dintre aceste opțiuni există momentan doar ca interfață - atunci când le accesezi, afișează mesaje că funcționalitatea nu este încă implementată.

Partea bună este că setările clasice KDE sunt prezente în continuare, deci sistemul rămâne perfect utilizabil chiar și fără aceste funcții „de vitrină”.

Alegerile software sunt interesante și uneori neașteptate:

• managerul de fișiere este GNOME Files, nu Dolphin
• majoritatea aplicațiilor sunt KDE: Kate, Discover, KWrite
• browserul implicit este Firefox
• Flatpak este instalat, dar nu vine cu aplicații preinstalate
• nu există o suită office inclusă

Funcțional vorbind, este un KDE complet, modern, cu acces la tot ecosistemul Arch și AUR. Practic, orice aplicație lipsește poate fi instalată rapid.

pearOS nu încearcă să fie o distribuție „light” și are aproximativ 12 GB spațiu pe disc și un consum în jur de 1,2 GB RAM în idle. Folosește X11, nu Wayland, iar mediul de instalare oferă opțiuni atât pentru drivere Nvidia proprietare, cât și pentru cele open-source. Pe hardware mai vechi, unele lucruri funcționează surprinzător de bine, altele mai puțin.

Dacă există un punct unde pearOS trădează clar faptul că este încă un proiect tânăr, acesta este modulul de instalare.

Interfața este custom și destul de nefinisată, are doar trei limbi disponibile: română, cehă și engleză. Butonul de continuare nu apare decât după ce folosești tasta Tab, nu există suport real pentru dual-boot pe același disc și este necesar un disc fizic separat pentru un alt sistem de operare

Pe sisteme cu mai multe SSD-uri sau în mașini virtuale, apar probleme vizuale și limitări care pot deveni frustrante pentru utilizatorii mai avansați.

Din informațiile disponibile și din urmele vechilor versiuni găsite în Internet Archive, este clar că pearOS este lucrat de mai mult timp. Cu toate acestea, multe elemente sunt încă „în construcție”.

Și totuși, în ciuda imperfecțiunilor, distribuția reușește ceva important: este coerentă, funcțională și plăcută de folosit. Nu încearcă să reinventeze Linux, ci să demonstreze cât de departe poate fi dus un desktop KDE atunci când există viziune și atenție la detalii.

Concluzie

pearOS nu va schimba lumea distribuțiilor Linux și nici nu își propune asta. Este, mai degrabă, un proiect de pasiune: o reinterpretare modernă a unei idei vechi, realizată cu multă ambiție.

Pentru unii va fi doar o curiozitate vizuală. Pentru alții, un exemplu clar că Linux poate arăta și funcționa exact așa cum îți dorești. Iar pentru un proiect românesc aflat încă la început, acesta este deja un lucru remarcabil.