De ceva vreme am citit despre conceptul de writerdeck - un dispozitiv dedicat exclusiv scrisului, fără distrageri, fără notificări, fără nimic altceva pe ecran în afară de cuvinte. Ideea mi s-a părut atrăgătoare tocmai pentru că știu cât de greu e să scrii când ai internetul la un tab distanță. Când am dat peste articolul Veronicăi care a transformat un laptop vechi într-un writerdeck cu Debian și TTY, am decis să încerc același lucru pe un ThinkPad T440p pe care nu-l mai foloseam.

Ce a urmat a fost o zi întreagă de depanare, greșeli și soluții care nu mergeau. Scriu acest articol ca să documentez tot procesul cinstit - atât ce a mers, cât și ce nu a mers.

Ideea de bază

Un writerdeck nu e complicat în teorie: instalezi un sistem de operare minimal, fără interfață grafică, și pui doar editorul de text pe el. Fără navigator, fără aplicații de chat, fără nimic care să te tragă în altă parte. Laptopul are un singur scop.

Am ales Debian Trixie (versiunea 13) cu instalare minimă - niciun mediu grafic, niciun utilitar suplimentar. Sistemul pornește direct în terminal și atât.

Prima problemă: WiFi-ul

Instalarea Debian netinstall necesită internet. La mine a funcționat parțial - WiFi-ul a mers în timpul instalării, dar după repornire nu mai mergea.

Motivul: pe o instalare minimă de Debian, interfața WiFi era declarată în /etc/network/interfaces cu credențialele rețelei introduse la instalare. NetworkManager, pe care l-am instalat ulterior pentru nmtui, nu preia interfețele declarate acolo și le lasă în starea unmanaged. Soluția a fost să elimin complet referințele la WiFi din acel fișier și să adaug managed=true în configurația NetworkManager.

Până am rezolvat toate acestea, am folosit un cablu de rețea de la PC ca să pot instala pachetele necesare.

Ce am instalat

sudo apt install micro tmux syncthing acpi network-manager

Pentru kmscon, care oferă fonturi mai frumoase și mai multe culori în TTY, e nevoie de backports pe Trixie:

sudo apt install -t trixie-backports kmscon

Bătălia cu autologinul

Aceasta a fost de departe partea cea mai complicată și unde am petrecut cel mai mult timp. Voiam ca laptopul să mă autentifice automat la pornire și să deschidă direct editorul.

Am început cu metoda descrisă în articolul Veronicăi - autologin prin kmscon, prin fișierul de override al serviciului kmsconvt@tty1.service. Problema a fost că editorul deschis de systemctl edit nu salva modificările persistent și am pierdut mult timp în cerc.

Am trecut atunci la autologin prin getty, metoda standard cu systemd drop-in. Am creat fișierul de override în /etc/systemd/system/getty@tty1.service.d/autologin.conf, am rulat daemon-reload, am repornit - și tot nu mergea. Am încercat variante cu autovt, cu activarea și dezactivarea serviciului, cu pam_autologin - nimic nu funcționa consistent.

La un moment dat am dezinstalat kmscon complet ca să elimin o variabilă din ecuație. Autologinul prin getty a funcționat imediat. Dar tmux nu a pornit automat. Motivul era că în .bashrc aveam condiția pentru pts/0 - tipul de terminal creat de kmscon - iar fără kmscon terminalul era tty1. Cele două nu se potriveau și tmux nu pornea.

Am reinstalat kmscon și am modificat condiția din .bashrc la tty1 în loc de pts/0. Deși kmscon rulează și creează terminale de tip pts, autologinul prin getty creează sesiunea pe tty1, iar din acel tty1 pornește tmux. Totul a funcționat.

Lecția: înainte să configurezi pornirea automată a oricărui program în .bashrc, verifică cu comanda tty ce tip de terminal folosești efectiv după autologin. Nu presupune.

Configurarea tmux

~/.tmux.conf pentru bara de status cu baterie și control pentru luminozitate:

set -g status-position top
set -g status-style bg=colour22,fg=white,bold
bind -n F8 run-shell 'light -U 10'
bind -n F9 run-shell 'light -A 10'
set-window-option -g status-right "#(acpi -b | grep -m1 -o -P '.{0,2}%')"

Bara apare sus, pe fond verde închis cu text alb, și afișează procentul bateriei în dreapta.

Ce urmează

Am instalat Syncthing pentru sincronizarea automată a articolelor cu serverul de acasă, dar nu l-am configurat încă. Asta rămâne pentru un articol separat.

Rezultatul

La pornire, laptopul se autentifică singur și deschide micro în tmux. Bara verde afișează ora și bateria. Nu există altceva pe acest laptop - niciun navigator, nicio aplicație de chat. Are un singur scop.

A durat o zi întreagă să ajung aici, cu multe fundături și reveniri. Dacă vrei să faci același lucru, articolul de pe wiki-ul Linux România despre autologin în TTY documentează toate metodele mai ordonat decât le-am încercat eu.

În timp ce citeam More than 340 local news outlets are limiting the Internet Archive's access to their journalism am început să mă gândesc la Wikipedia și mai ales la Wikipedia România, care din păcate nu are articole așa cum se găsesc în alte limbi.

Wikipedia România este săracă în conținut pentru că nu sunt voluntari care să scrie despre orice subiect și, pe lângă asta, mai sunt și moderatorii români care se cred mari zmei acolo și resping multe articole și informații adăugate.

Țin bine minte când am creat o pagină pentru RogentOS Linux și nu am putut să o fac publică pentru că moderatorii, sau cel puțin unul dintre ei, nu o aprobau pe motiv că nu are destulă informație. Din contră, avea destulă informație pentru un proiect nou apărut în acea perioadă.

Sunt sigur că și Internet Archive este sărac în informație în Limba Română pentru că nimeni nu se obosește câteva secunde să salveze un articol, o știre, un tutorial etc.

Recent am instalat extensia Wayback Machine și salvez diverse articole pe care le citesc și îmi plac, indiferent că sunt știri, tutoriale sau simple articole de la un jurnal oarecare.

Mi-ar plăcea să văd că românii fac ceva în această privință și încep să scrie articole pe Wikipedia și că salvează articole, și nu numai pe Internet Archive.

Tor Project a lansat zilele astea o campanie de strângere de fonduri dedicată proiectelor care luptă pentru libertatea pe internet, iar modul în care au gândit-o e destul de interesant - se bazează pe criptomonede și pe un mecanism de finanțare pe care o să-l explic mai jos.

Campania rulează pe internetfreedom.torproject.org și e disponibilă și ca Onion Service, ceea ce are tot sensul din lume dacă ne gândim cine e organizatorul. Donațiile sunt acceptate până pe 18 iunie 2026 și pot fi făcute în Bitcoin, Ethereum, Zcash, Monero sau Golem. La momentul lansării, campania dispune deja de un fond de 115.000 de dolari, pus la bătaie de organizații ca Cake Wallet, Zcash Community Grants, Logos și Octant - cu mențiunea că mai pot apărea sponsori până la final.

Dacă nu ești familiarizat cu Tor, pe scurt e vorba de o organizație nonprofit care dezvoltă rețeaua de anonimizare cu același nume, folosită de jurnaliști, activiști, cercetători și oameni obișnuiți care trăiesc sub guverne restrictive și vor pur și simplu să navigheze fără să fie urmăriți sau cenzurați.

Campania vine într-un context destul de îngrijorător: organizația spune că libertatea pe internet a scăzut timp de 15 ani consecutivi, iar multe proiecte nonprofit din domeniu se zbat cu finanțarea - unele au redus echipele, altele au dat înapoi din infrastructură sau au amânat dezvoltarea unor unelte importante.

Ceea ce mi se pare interesant la această inițiativă e mecanismul de finanțare folosit, numit „quadratic funding”. În loc să conteze cât de mult donezi, contează câți oameni donează la un proiect anume. Practic, proiectele susținute de mulți oameni cu sume mici primesc o parte mai mare din fond față de cele finanțate de câțiva donatori mari. Asta înseamnă că până și o donație mică contează cu adevărat - mișcă bani reali din fondul comun spre proiectul pe care îl susții. David Casey, directorul Funding the Commons (organizația parteneră în această campanie), explică simplu ideea: finanțarea instituțională ar trebui să urmeze prioritățile comunității, nu concentrarea de capital.

Momentan campania susține 10 proiecte, toate active în zona libertății pe internet, a ocolirii cenzurii și a comunicațiilor securizate:

SecureDrop - o platformă pentru transmiterea anonimă a documentelor, folosită de jurnaliști și redacții mari din toată lumea.

OpenArchive - unelte de arhivare cu accent pe confidențialitate, gândite pentru jurnaliști, activiști și apărători ai drepturilor omului care lucrează în condiții de risc.

OnionShare - un program open-source pentru partajarea anonimă de fișiere și găzduire de situri, care funcționează prin rețeaua Tor.

Ricochet Refresh - o aplicație de mesagerie instantanee rezistentă la colectarea metadatelor, construită peste Tor.

Onion Browser - un navigator open-source bazat pe Tor pentru iOS, menit să ajute utilizatorii să ocolească cenzura și să-și protejeze confidențialitatea.

OONI (Open Observatory of Network Interference) - un observator global care monitorizează cenzura pe internet, interferența traficului și întreruperile de rețea din toată lumea.

Paskoocheh (ASL19) - o platformă anti-cenzură și securitate digitală care pune la dispoziție unelte și resurse educaționale pentru utilizatorii din regiuni restrictive.

Unredacted - infrastructură pentru ocolirea cenzurii prin proxy-uri, comunicații criptate și servicii de relay.

Miaan Digital Security Help Desk - o inițiativă de suport pentru securitate digitală care ajută utilizatorii din Iran să acceseze unelte pentru libertatea pe internet.

Osservatorio Nessuno - un proiect italian care protejează activiști, jurnaliști și organizații ale societății civile prin programe sigure și suport tehnic axat pe confidențialitate.

Dacă vrei să susții campania, poți dona direct unui proiect anume sau poți contribui la fondul general, totul prin situl campaniei sau prin versiunea sa Onion Service.

Nu știu câți dintre voi folosesc Tor în mod regulat, dar eu îl consider unul dintre cele mai importante proiecte din întregul ecosistem al confidențialității digitale. Faptul că organizația alege să finanțeze și alte proiecte din jur, nu doar pe ea însăși, spune ceva despre cum se raportează la libertatea pe internet ca la un bun comun, nu ca la un produs propriu.