Această scrisoare este pentru tehnologie, pentru altceva poate o să apară în viitor.
Nu știu exact de unde să încep, dar am simțit de ceva timp că trebuie să scriu asta. Nu pentru că ar fi ceva spectaculos de spus, ci pentru că e ceva ce merită spus cu voce tare, sau măcar scris undeva unde să rămână.
Mulți dintre noi folosim zi de zi lucruri despre care nu ne oprim să ne gândim prea mult. Deschidem calculatorul, pornim terminalul, navigăm pe internet și totul funcționează. Dar în spatele a tot ce funcționează, există oameni - uneori mii, alteori câțiva - care și-au pus timpul, energia și mintea la contribuție fără să ceară nimic în schimb.
Primul lucru pentru care vreau să mulțumesc este Linux. Nu sistemul de operare ca produs finit, ci ideea din spatele lui. Că cineva - Linus Torvalds, un student finlandez la vremea aceea - a ales să publice ce construise și să spună lumii: ia-l, modifică-l, fă ceva cu el. Nu știu dacă și-a dat seama ce a pornit, dar ce a pornit a schimbat literalmente lumea. Serverele pe care rulează internetul, telefoanele din buzunarul nostru, sistemele care controlează echipamente medicale, toate au în ele ceva din ce a pornit Linus în 1991. E greu de cuprins cu mintea.
Și nu e doar Linus, bineînțeles. Sunt zecile de mii de oameni care au contribuit de-a lungul timpului la kernel, la distribuțiile GNU/Linux, la uneltele care fac totul să meargă. Oameni care lucrează noaptea după serviciu, în weekend, în vacanță, pentru că le pasă. Pentru că vor să existe ceva mai bun.
Mulțumesc tuturor celor care construiesc și întrețin proiecte open source, indiferent de dimensiunea lor. Fie că vorbim de un proiect cu mii de contribuitori sau de un programator singur care ține în viață un program pe care îl folosesc câteva sute de oameni - contează la fel de mult. Am folosit și folosesc zilnic programe pe care nu le-am plătit, nu pentru că nu ar merita, ci pentru că cei care le-au creat au ales să le ofere liber. E o filozofie pe care o respect enorm și pe care încerc să o urmez și eu, cât pot.
Un mulțumesc special vreau să îl adresez celor care au construit și continuă să dezvolte ActivityPub, protocolul care stă la baza Fediverse-ului. Ideea că poți folosi o rețea socială fără să depinzi de o singură companie, că poți migra de pe o instanță pe alta, că poți vorbi cu oameni de pe platforme complet diferite doar pentru că toate respectă același protocol deschis - asta e ceva ce nu apreciezi până nu înțelegi cu adevărat cum funcționează alternativele.
Mastodon, Pixelfed, PeerTube, Misskey - toate există și comunică între ele pentru că niște oameni s-au așezat și au decis că internetul social nu trebuie să fie proprietatea cuiva. Că descentralizarea nu e doar un concept teoretic frumos, ci ceva ce se poate construi și folosi în practică. Le sunt recunoscător.
Și acum ajung la ceva care îmi este deosebit de drag: mulțumesc celor care nu lasă să moară blogurile, RSS-ul și tot ecosistemul acela de protocoale și obiceiuri care formează ceea ce unii numesc "internetul independent".
Există o presiune constantă, venită din direcția platformelor mari, de a centraliza totul. De a scrie pe Medium sau Substack în loc de propriul tău sit, de a consuma conținut printr-un algoritm în loc să urmărești direct sursele care te interesează. E mai simplu, e mai convenabil, și tocmai de aceea e periculos.
Blogurile individuale, scrise de oameni reali, cu vocea lor, fără algoritm și fără presiunea de a fi "viral", reprezintă ceva ce internetul comercial nu va reproduce niciodată. Există o calitate a unui text scris de cineva care scrie pentru că vrea să scrie, nu pentru că vrea engagement, care se simte imediat. Și RSS-ul - acel protocol simplu, vechi, "plictisitor" - e exact unealta care îți permite să urmărești zeci de astfel de voci fără să depinzi de nimeni. Îți faci lista ta, cu Miniflux sau Newsboat sau orice altceva, și aia e lista ta, nu algoritmul cuiva.
Mulțumesc celor care țin OPML-uri publice cu bloguri de urmărit, celor care promovează IndieWeb-ul, celor care scriu Webmention, celor care refuză să se mute doar pe platformele mari chiar dacă acolo e audiența. Contează mai mult decât par.
Nu știu dacă cei cărora le este adresată această scrisoare o vor citi vreodată. Probabil că nu. Dar am simțit că trebuie să existe undeva, măcar ca un document al recunoștinței mele față de oamenii care au ales să construiască lucruri deschise, să le ofere liber și să lupte împotriva tendinței de a îngrădi și controla totul.
Vă mulțumesc.
Comentarii