În perioada aceasta accizele la combustibil ar trebui eliminate.

Dacă ai auzit de Mastodon și nu ai înțeles exact ce este sau de ce ar trebui să-l folosești, încerc să explic cât mai simplu. Nu este vorba despre mamifere preistorice, ci despre o alternativă reală la Twitter/X și Facebook - una care funcționează complet diferit față de ce suntem obișnuiți.

Ce este Mastodon

Mastodon este o platformă de microblogging open-source și descentralizată. La suprafață seamănă cu Twitter: scrii postări scurte, urmărești alți utilizatori, dai boost (echivalentul repostului) și interacționezi cu comunitatea. Dar structura din spate este fundamental diferită.

Nu există o singură companie care controlează totul. Mastodon este format din sute de servere independente, numite instanțe, fiecare administrată de persoane sau organizații diferite. Toate aceste instanțe comunică între ele prin protocolul ActivityPub, formând împreună o rețea numită Fediverse - sau Fediversul, dacă vrei să-i spui pe românește.

Gândește-te la el ca la e-mail: poți trimite un mesaj de pe Gmail la Yahoo fără nicio problemă, chiar dacă sunt companii diferite, pentru că respectă același protocol. La fel funcționează și Mastodon - ai cont pe o instanță, dar poți urmări și interacționa cu utilizatori de pe oricare altă instanță din Fediverse.

Cum funcționează

Fiecare utilizator are o adresă de forma @utilizator@instanta.ro. De exemplu, dacă îți faci cont pe instanța mastodon.social, adresa ta va fi @prenume@mastodon.social. Dacă cineva cu cont pe o altă instanță vrea să te urmărească, o poate face fără probleme, exact ca pe e-mail.

Postările se numesc „toots" (sau pur și simplu postări), au o limită de caractere mai mare decât Twitter-ul clasic - de obicei 500, dar unele instanțe permit și mai mult. Poți posta text, imagini, videoclipuri, sondaje și poți adăuga avertismente de conținut (Content Warning) pentru postările sensibile.

Există trei tipuri de feed-uri:

• Home - postările celor pe care îi urmărești
• Local - toate postările publice de pe instanța ta
• Federated - un flux mai larg, cu postări de pe toate instanțele cu care a interacționat instanța ta

Cum îl accesezi

Ai nevoie de un cont pe o instanță și, opțional, de o aplicație client.

Contul îl creezi pe oricare instanță publică. Câteva opțiuni pentru început:

• mastodon.social - instanța oficială, cea mai mare, administrată de echipa Mastodon
• fosstodon.org - orientată spre open source și tehnologie
• linux.social - pentru cei din domeniul linux
• mstdn.ro și social.5th.ro- instanțe românești

Dacă faci parte din comunitatea Linux România, mă găsești pe Mastodon la @thinkroot@linux.social.

Clientul poate fi interfața web a instanței tale (care arată și funcționează bine direct din browser) sau o aplicație dedicată:

• Tusky - cel mai popular client Android, simplu și rapid
• Elk - interfață web modernă, disponibilă la elk.zone
• Ivory - client iOS elegant, făcut de echipa Tapbots
• Mona - altă opțiune bună pentru iOS și macOS
• Phanpy - interfață web alternativă, mai compactă

Poți folosi orice client cu orice cont - nu ești legat de nimic.

De ce contează

Pe Twitter, Facebook sau Instagram, tu ești produsul. Platforma colectează tot ce îți poți imagina despre tine - ce citești, cât timp stai pe o postare, cu cine interacționezi, de pe ce dispozitiv te conectezi - și folosește aceste date pentru a-ți arăta reclame și pentru a-ți ține atenția captivă cât mai mult timp. Algoritmii nu sunt proiectați să-ți arate ce vrei tu, ci ce te ține pe platformă.

Mastodon funcționează altfel din mai multe motive.

Nu există algoritm. Feed-ul tău este cronologic. Vezi postările în ordinea în care au fost publicate, nu în ordinea în care un algoritm decide că ar trebui să le vezi.

Nu există reclame. Instanțele sunt finanțate de obicei prin donații sau de către administratori din propriul buzunar. Dacă folosești Mastodon, nimeni nu câștigă bani afișându-ți publicitate.

Nu există un singur punct de control. Dacă o companie cumpără Twitter (lucru care s-a întâmplat deja), toată platforma se poate schimba peste noapte - regulile, moderarea, algoritmii, chiar și conturile existente. Pe Mastodon, dacă instanța ta are probleme sau dispare, îți muți contul pe alta și continui. Urmăritorii tăi pot fi notificați de migrare automat.

Moderarea este locală și transparentă. Fiecare instanță are propriile reguli și își moderează propria comunitate. Poți alege o instanță ale cărei reguli se potrivesc cu valorile tale. Dacă o instanță are comportamente toxice, alte instanțe pot s-o blocheze - fără ca asta să afecteze restul rețelei.

Codul este open source. Oricine poate verifica ce face aplicația, nimeni nu ascunde nimic în spate.

Mastodon și Fediversul

Merită menționat că Mastodon nu este singurul jucător din Fediverse. Același protocol ActivityPub este folosit și de alte platforme: Pixelfed (similar cu Instagram), PeerTube (similar cu YouTube), Misskey, Pleroma și altele. Asta înseamnă că dintr-un cont Mastodon poți urmări, de exemplu, un canal de pe PeerTube sau un utilizator de pe Pixelfed - toate comunică între ele.

Fediversul este, în esență, o rețea socială formată din multe rețele independente care vorbesc aceeași limbă.

Limitări reale

Mastodon nu este perfect și nu are rost să pretind că este.

Descentralizarea înseamnă că experiența ta depinde parțial de instanța pe care o alegi - o instanță prost administrată poate fi lentă, poate dispărea sau poate fi blocată de altele. Alegerea instanței contează mai mult decât pe platformele centralizate.

Căutarea globală este limitată în mod intenționat, pentru că Mastodon pune confidențialitatea utilizatorilor mai presus de indexarea completă a conținutului. Poți căuta hashtag-uri și conturi, dar nu poți căuta orice cuvânt din orice postare publică, așa cum funcționează pe Twitter.

Și, ca întotdeauna cu platformele alternative, problema principală este masa critică: Mastodon este util dacă și alte persoane interesante sunt acolo. Comunitatea există și este activă, mai ales în zona tech și open source, dar nu este la dimensiunea Twitter sau Facebook.

Concluzie

Mastodon este dovada că o rețea de socializare poate funcționa fără un proprietar unic, fără reclame și fără algoritmi care să-ți manipuleze atenția. Nu trebuie să ai încredere oarbă într-o companie - poți alege o instanță administrată de oameni în care ai mai multă încredere sau, dacă ești suficient de tehnic, îți poți rula propriul server.

Nu o să-ți spun că trebuie să renunți mâine la toate conturile de pe platformele mari și să treci pe Mastodon. Dar dacă ești curios sau dacă ai obosit de reclamele și de haosul de pe rețelele clasice, merită să îi dai o șansă.

Cel mai simplu punct de start: creează un cont pe mastodon.social sau pe mstdn.ro dacă preferi o comunitate românească, și explorează.

De astăzi schimb direcția pe jurnal. Nu o să mai scriu despre rețele de socializare, programe sau servicii care nu respectă două criterii de bază: să fie descentralizate și să pună confidențialitatea pe primul loc.

Nu e o decizie luată peste noapte. E concluzia la care am ajuns după ce am tot citit, scris, testat și folosit tot felul de unelte digitale. Și mi-am dat seama că are sens să promovez doar ce cred cu adevărat că merită.

Am început deja cu protocoalele RSS - am scris un articol introductiv și unul mai detaliat - și cu Matrix, un protocol de comunicare descentralizat pe care îl consider una dintre cele mai bune alternative la aplicațiile de mesagerie clasice. Voi continua în aceeași direcție: protocoale deschise, servicii care nu te transformă în produs, programe pe care le poți controla.

De ce contează

Viața noastră online este la fel de importantă ca cea offline. Și totuși, mulți dintre noi suntem mult mai atenți cu casa decât cu conturile.

Nu îți dai cheia de la casă la străini. Nu lași ușa și ferestrele deschise larg, non-stop. Dar online facem exact asta - dăm acces la conversații private, la locație, la obiceiuri, la relații - și o facem adesea fără să ne gândim de două ori.

Nu trebuie să fii paranoic. Trebuie doar să fii conștient.

Dacă folosești Linux de ceva vreme, știi cum e: vrei să instalezi câteva aplicații, și ajungi să cauți comenzile corecte pentru distribuția ta, să te întrebi dacă pachetul există în depozit sau trebuie Flatpak, și tot așa. Nu e complicat, dar nici comod. TuxPulse v3.0 încearcă să rezolve exact asta.

Am dat peste aplicație prin articolul lui Ady de pe adymedia.ro și mi s-a părut destul de interesant ce face în versiunea 3.0, față de ce era înainte.

De la tool de curățare la manager complet

Primele versiuni ale TuxPulse erau mai degrabă un utilitar de mentenanță - curăță cache-ul, elimină pachetele orfane, lucruri de genul ăsta. Versiunea 3.0 adaugă ceva mult mai ambițios: un App Store integrat, cu categorii, căutare și instalare cu un singur click.

Aplicațiile sunt organizate pe categorii: browsere (Firefox, Chromium, Brave), unelte de dezvoltare (VS Code, Git, Docker, NodeJS), multimedia (VLC, OBS, GIMP) și unelte de sistem (htop, neofetch, Timeshift). Poți selecta mai multe deodată și le instalezi pe toate dintr-o mișcare.

Ceea ce mi se pare util este că TuxPulse detectează automat ce manager de pachete ai și folosește comenzile corecte:

• apt pentru Debian/Ubuntu
• pacman pentru Arch
• dnf pentru Fedora
• zypper pentru openSUSE

Dacă un pachet nu există în depozitul-ul distribuției tale, comută automat la Flatpak. Și verifică în timp real dacă aplicația e deja instalată, ca să nu afișeze opțiuni care n-au sens.

Fila de Cleaner a rămas, dar acum e mai curat ca interfață. Poți elimina pachetele orfane și șterge log-urile de sistem mai vechi de 7 zile - totul dintr-un singur buton. Nu trebuie să știi comanda exactă pentru fiecare distribuție, aplicația se ocupă de asta.

Un lucru pe care îl apreciez: Interfața grafică rulează ca utilizator normal, iar operațiile care necesită drepturi de root sunt executate printr-un proces separat. Fiecare acțiune este salvată într-un fișier de log (/var/log/tuxpulse.log) - cine a făcut ce și cu ce rezultat.

Concluzie

TuxPulse v3.0 nu reinventează roata, dar adună lucruri pe care altfel le-ai face manual din terminal sau din mai multe aplicații diferite. Dacă ești pe Debian, Arch, Fedora sau openSUSE și vrei un singur loc de unde să gestionezi aplicații și să faci mentenanță de bază, merită o privire.

Codul sursă și instrucțiunile de instalare le găsești pe GitHub: github.com/eoliann/TuxPulse.

Continuarea discuției despre SystemD și Microsoft a adus exact ce mă așteptam: oameni care vorbesc cu convingere despre lucruri pe care nu le-au verificat.

Un argument a fost interesant totuși. Cineva a spus că nu Microsoft contribuie la SystemD sau la kernel, ci angajații de la Microsoft - și că asta e diferit. Are un sâmbure de adevăr. Un inginer care contribuie la un proiect open source în timpul lui liber nu reprezintă automat compania la care lucrează. Dar când contribuțiile vin în timpul programului, cu resurse ale companiei, pe direcții strategice ale companiei - atunci granița devine mai neclară. Oricum, argumentul inițial rămâne valabil: codul acceptat în upstream este cod, indiferent de cine îl scrie.

Altcineva a spus că kernelul Linux este făcut de un singur om și că sper să rămână așa. Linus Torvalds nu mai scrie cod în kernel de mult timp. Rolul lui este să revizuiască contribuțiile și să publice versiunile noi. Kernelul are mii de contribuitori activi, de la ingineri independenți până la angajați de la Google, Meta, Intel, Red Hat și da, și Microsoft. Asta nu e opinie, e documentat public în fiecare release.

Și apoi discuția a sărit la Apple, la Android, la colectare de date, la radioamatori. Când nu mai sunt argumente, schimbăm subiectul - e mai ușor.

Ce m-a deranjat cel mai mult nu e că oamenii au păreri greșite. Toți avem lacune. M-a deranjat că nimeni nu a spus „nu știam asta„ sau „interesant, mă uit peste". În schimb, s-a continuat cu aceleași afirmații, reformulate.

Nu ai nevoie să știi tot. Dar dacă intri într-o discuție tehnică, fie vii cu argumente, fie recunoști că nu știi. Nu e nicio rușine să nu știi ceva.

Eu unul am renunțat să mai insist când văd că nu se vine cu nimic concret. Am pus informațiile pe masă, cine vrea le ia.

De ceva vreme am observat că după ce pun pauză la un clip pe YouTube și fac altceva, când revin nu mai am sunet. Nu doar la clip, nici extensia de radio din Cinnamon nu mai mergea - nu mai avea sunet deloc. De fiecare dată rezolvam situația deschizând setările de sunet din Cinnamon și schimbând profilul boxelor Bluetooth, după care totul reintra în normal.

Problema nu era cu navigatorul sau cu YouTube. Folosesc boxe Bluetooth, iar PipeWire suspendă dispozitivul audio când nu e activitate. Când navigatorul încearcă să reia redarea după pauză, dispozitivul Bluetooth nu se mai „trezește" corect sau, dacă se trezește, ceva în handshake-ul dintre PipeWire și stack-ul Bluetooth nu merge cum trebuie. Schimbarea profilului din setările Cinnamon forța practic o reinițializare a dispozitivului.

Soluția a fost să dezactivez timpul de suspendare pentru dispozitivele Bluetooth. Asta am făcut-o prin WirePlumber, care e componenta din PipeWire ce gestionează politica de sesiune. Pe Linux Mint cu WirePlumber 0.4.x sintaxa e Lua, deci am creat fișierul:

mkdir -p ~/.config/wireplumber/wireplumber.conf.d
nano ~/.config/wireplumber/wireplumber.conf.d/51-no-bluetooth-suspend.conf

Unde am adăugat conținutul:

table.insert(bluez_monitor.rules, {
  matches = {{ "node.name", "matches", "bluez_output.*" }},
  apply_properties = {
    ["session.suspend-timeout-seconds"] = 0,
  },
})

Valoarea 0 înseamnă că nu va mai suspenda niciodată dispozitivul Bluetooth. Apoi am dat restart la WirePlumber:

systemctl --user restart wireplumber

Update: Fix-ul cu WirePlumber descris mai sus nu a funcționat. Problema a fost că fișierul Lua trebuia creat în ~/.config/wireplumber/main.lua.d/, nu în wireplumber.conf.d/ cum am făcut inițial. Când l-am mutat în locul corect, boxele nu s-au mai putut conecta deloc - Blueman afișa eroarea No audio endpoints registered. A trebuit să șterg fișierul și să restartez PipeWire și WirePlumber ca să revină la normal.

Am aplicat un alt fix - mărirea buffer-ului PipeWire prin fișierul ~/.config/pipewire/pipewire.conf.d/10-bluetooth-buffer.conf cu conținutul:

context.properties = {
    default.clock.min-quantum = 1024
}

Problema reală pare să fie o incompatibilitate între PipeWire 1.0.5 și versiunea de BlueZ din Linux Mint, care generează erori de tip out of buffers pe conexiunea Bluetooth. Buffer-ul mai mare ameliorează situația, dar nu o rezolvă complet. Deocamdată, workaround-ul cu schimbarea profilului din setările de sunet Cinnamon rămâne încă util când sunetul dispare.

Într-o discuție recentă pe Matrix, cineva mi-a adus în față teoria conspirației că SystemD a fost creat de Microsoft ca să strice ecosistemul Linux. Nu e prima dată când aud asta și probabil nu va fi ultima.

Lennart Poettering a creat SystemD cât timp lucra la Red Hat, cu mult înainte să ajungă la Microsoft. Azi nici măcar nu mai lucrează acolo. Cel mai mare contribuitor la SystemD este Red Hat, nu Microsoft. Asta e realitatea documentată.

Acum, e adevărat că recent a apărut un subiect interesant: cineva de la Microsoft se află printre contribuitorii activi la SystemD. Și tot recent, SystemD pregătește o implementare pentru age verification - ceea ce pentru mulți pare un pas ciudat pentru un init system. Ceea ce nu este corect, dar legile din Brazilia, Colorado și California spun altceva.

Dar hai să fim consecvenți. Microsoft contribuie și la nucleul Linux de ani de zile - patch-uri reale, cod real, acceptat în upstream. Asta înseamnă că fiecare distribuție Linux, fără excepție, rulează cod la care a contribuit Microsoft. Dacă motivul pentru care eviți SystemD este că Microsoft a atins codul, atunci ar trebui să eviți și kernelul. Și dacă eviți kernelul, nu mai folosești Linux.

Microsoft este și unul dintre partenerii importanți ai Linux Foundation. Nu e un secret, e public.

Nu spun asta ca să apăr Microsoft - nu sunt fan sau utilizator al Microsoft și cred că se vede asta în articolele în care am scris despre cum am renunțat treptat la serviciile lor, la Google și la altele. Spun asta pentru că argumentul „nu folosesc X că a contribuit Microsoft" nu ține dacă în același timp folosești Linux.

Motivele tehnice și filozofice împotriva designului SystemD sunt cu totul altă discuție și sunt mult mai solide. SystemD face lucruri pe care un init system nu ar trebui să le facă, crește în complexitate, și acum se ocupă și de age verification. Astea sunt critici reale.

Dacă preferi OpenRC, dinit sau orice altceva - perfect. Înțeleg acest lucru. dinit în special sună interesant pentru cine vrea ceva mai simplu dar cu câteva din facilitățile moderne.

Fiecare este liber să folosească ceea ce dorește și este perfect normal.

Eu unul am ajuns în punctul în care nu mai am chef de modificări de sistem. Am nevoie de ceva stabil, care merge, și pentru mine este distribuția Linux Mint. Dacă mâine Mint ar trece pe alt init, sigur nu aș observa diferența în utilizarea zilnică.

Discuția despre SystemD e veche și va continua. Dar dacă o purtăm, să o purtăm pe argumente tehnice, nu pe cine a atins codul - că pe logica asta nu mai avem ce folosi.

Mozilla a anunțat că Firefox 149 ajunge pe 24 martie 2026 și vine cu câteva schimbări interesante.

Cea mai mediatizată noutate este VPN-ul gratuit integrat direct în browser. Nu e un VPN clasic de sistem, ci mai degrabă un proxy care rutează traficul din Firefox printr-un server Mozilla, ascunzând IP-ul și locația ta în timp ce navighezi. Nu trebuie să instalezi nimic suplimentar, e pornit dintr-un buton din toolbar. Limita lunară este de 50 GB, ceea ce pentru navigare obișnuită este mai mult decât suficient. Deocamdată funcția e disponibilă doar în SUA, Franța, Germania și UK, deci utilizatorii din România vor mai trebui să aștepte.

Merită menționat că nu e un VPN în sensul tradițional al cuvântului - nu poți alege serverul sau țara, și probabil nu vei putea debloca conținut geo-restricționat. E mai mult o protecție împotriva tracking-ului prin IP, utilă mai ales pe rețele publice.

Tot în Firefox 149 vine și Split View, adică posibilitatea de a vedea două pagini web una lângă alta în aceeași fereastră. E o funcție pe care alte browsere o au de ceva vreme și e binevenită pentru cine lucrează frecvent cu mai multe taburi deschise în același timp.

Tab Notes este o altă adăugire, disponibilă în secțiunea Firefox Labs. Permite să adaugi notițe la orice tab deschis, util dacă vrei să nu pierzi un gând legat de pagina pe care o citești. E experimentală, deci trebuie activată manual.

Firefox 148 a adus deja ceva mai tehnic: Sanitizer API, un standard nou de securitate web care blochează atacuri XSS la nivel de browser, înainte ca ele să ajungă la utilizator. Firefox este primul browser care a implementat acest standard.

Mozilla lucrează și la o interfață pentru Settings mai bine organizată, cu navigare clară și căutare. Asta va apărea mai întâi în Firefox Nightly, probabil din aprilie.

Există și Smart Window, rebotezat de la AI Window, care oferă rezumate, definiții și comparații de produse în timp ce navighezi, fără a părăsi pagina. E complet opțional și opt-in, deci nu apare dacă nu îl activezi.

Firefox primește și o față nouă - teme, iconuri, toolbar și meniuri ușor redesenate. Vine la pachet și cu o nouă mascotă numită Kit, un personaj menit să înlocuiască imaginea clasică a browserului.

În general, o versiune destul de consistentă. VPN-ul integrat e interesant mai ales pentru cine nu vrea să instaleze extensii separate, iar Split View și Tab Notes sunt funcții practice. Rămâne de văzut când ajunge VPN-ul și la utilizatorii din afara celor patru țări.

De când am început proiectul Linux România mă gândeam că trebuie să ofer cât mai multe proiecte/servicii utile oamenilor din România, pentru că sunt extrem de puține astfel de servicii. Așa că am pus online două servicii noi pe un VPS de la Hetzner: unul pentru cod și altul pentru planificare.

code.linuxromania.ro - Forgejo

code.linuxromania.ro rulează Forgejo, un serviciu de găzduire de cod sursă, similar cu GitHub, dar complet open source și auto-găzduit. E un fork community-driven al Gitea, fără interese comerciale, cu interfață web completă: repositorii Git, issues, pull request-uri, organizații și wiki per proiect.

L-am instalat cu Docker Compose pe VPS-ul de la Hetzner, cu Caddy ca reverse proxy pentru HTTPS. Consumă puțin - câteva zeci de megabytes RAM în repaus - și oferă tot ce ai nevoie pentru colaborare. Am personalizat pagina principală cu un template în română și am adăugat logo-ul și favicon-ul Linux România. Înregistrarea e deschisă, cu confirmare pe email.

Scopul e ca România să aibă un astfel de loc unde oameni să își puna codul. Nu vreau să depindem de GitHub sau de alte platforme centralizate și comerciale. Dacă cineva vrea să contribuie la ceva, sau dacă vrem să ținem împreună scripturile, configurațiile sau orice altceva legat de comunitate, le găsim acolo.

plan.linuxromania.ro - Plane

plan.linuxromania.ro rulează Plane, un instrument de management al proiectelor, tot open source și auto-găzduit. Arată și se comportă similar cu Linear, dar fără abonamente și fără date trimise undeva extern. Are issues, cicluri, module și o secțiune de notițe/documente, ceea ce îl face mai complet decât un simplu board Kanban.

Înainte să îl aleg, m-am uitat și la alte opțiuni - Planka e mai ușor, dar e doar Kanban fără notițe sau documente, iar Huly are tot ce îți poți imagina, dar stiva de servicii e prea mare pentru cea ce a fost nevoie. Plane a fost echilibrul potrivit.

L-am instalat tot pe VPS, tot cu Docker Compose și Caddy. Workspace-ul „Linux Romania" e creat și funcțional. E locul unde ținem evidența ideilor, sarcinilor și roadmap-ului proiectului fără să pierdem firul printre mesaje de Discord sau topicuri de forum.

---

Ambele servicii fac parte din același ecosistem pe care îl construiesc pentru Linux România - alături de forum, wiki, serverul Matrix și celelalte platforme. Ideea de bază e simplă: să nu depindem de servicii terțe când putem găzdui noi înșine, cu control total asupra datelor și infrastructurii.

De la 8 mai 2026, Instagram nu va mai suporta criptarea end-to-end pentru mesajele directe. Meta a anunțat asta printr-o notificare discretă în aplicație și printr-o pagină actualizată în centrul de ajutor. Motivul oficial: „foarte puțini utilizatori activau această opțiune, așa că o eliminăm". Dacă ai conversații criptate, trebuie să le descarci înainte de acea dată - altfel nu știe nimeni ce se întâmplă cu ele.

Criptarea end-to-end înseamnă că mesajele tale pot fi citite doar de tine și de persoana cu care vorbești. Nici Meta, nici nimeni altcineva nu are acces la ele. Odată scoasă protecția asta, Instagram poate citi din nou mesajele tale private. Le poate scana pentru reclame, le poate folosi la antrenat modele de inteligență artificială sau le poate preda autorităților la cerere.

Ironic e că în 2019, Mark Zuckerberg vorbea despre o „viziune axată pe confidențialitate" pentru toate aplicațiile Meta. Funcția a fost testată pe Instagram din 2021, lansată oficial la finalul lui 2023 - dar niciodată activată implicit, ci doar ca opțiune și nu pentru toți utilizatorii. Acum, trei ani mai târziu, o scot complet.

Meta sugerează că dacă vrei criptare end-to-end, să folosești WhatsApp. Sigur, WhatsApp o are activată implicit, dar tot aparține Meta. Datele despre cine cu cine vorbești, când și de unde sunt colectate în continuare.

Nu e surprinzător. Instagram n-a fost niciodată construit cu confidențialitatea ca prioritate, ci cu timpul petrecut în aplicație și cu publicitatea. Criptarea a fost mai degrabă o bifă de imagine decât o angajare reală față de confidențialitate. Același lucru se întâmplă acum și la TikTok, care a anunțat că nu va introduce deloc criptare end-to-end pentru mesajele directe, invocând același argument legat de siguranța utilizatorilor.

Dacă vrei să comunici fără ca cineva să citească ce trimiți, există alternative serioase. Signal e cel mai cunoscut - cu sursă deschisă, criptare end-to-end activată implicit pentru toate mesajele, apelurile și fișierele. Nu colectează date despre cine cu cine vorbești, nu are reclame, nu aparține niciunei corporații mari. Matrix este un protocol descentralizat pe care îl poți folosi prin aplicații ca Element sau Cinny. Poți chiar să îți găzduiești propriul server dacă vrei control total. SimpleX Chat merge și mai departe - nu ai nici măcar un cont de utilizator, ceea ce face urmărirea practic imposibilă. Toate trei pot fi folosite gratuit.

Dacă ești deja obișnuit cu Meta și nu vrei să schimbi radical, WhatsApp rămâne mai bun decât mesajele de pe Instagram după mai, dar nu e o alegere bună pe termen lung dacă îți pasă cu adevărat de confidențialitate.

Problema mai mare e că oamenii folosesc Instagram pentru mesaje nu pentru că e sigur, ci pentru că toți sunt acolo. Rețelele descentralizate rezolvă exact asta - prin Fediverse (Mastodon, Pixelfed, Lemmy) poți comunica cu oameni de pe servere diferite fără să depinzi de o singură companie care poate schimba regulile oricând. Dar trecerea e lentă și, sincer, asta e bătălia pe termen lung.

Deocamdată, concluzia e simplă: nu folosi mesajele de pe Instagram pentru conversații pe care nu ai vrea să le citească Meta sau autoritățile. N-a fost niciodată cea mai sigură opțiune, iar acum e și mai clar.