Prietenul Alex a scris cum s-a lăsat parțial de fumat, spun parțial pentru că a trecut de la țigară normală la țigară electronica cu aburi sau vape, cum le mai zice lumea.
Și mă bucur pentru el că a reușit să se lase de fumat în mare parte, dar acum să trecem la povestea mea, pentru că este mai interesantă, cel puțin așa cred - scrieți voi în comentarii care poveste este mai interesantă, a mea sau a lui Alex. :)
Povestea începe tot în ani '90, doar că nu aveam 11 ani ca Alex, am fost mai mare: a fost vacanța de vară după terminarea clasei a 8-a. În aceea vară am pus prima țigară în gura și, ca majoritatea începătorilor, când am tras primul fum sau ceva de genul am tușit :), atunci am tras câteva fumuri, nu am fumat o țigară întreagă.
Și aproape toată luna august am fumat și tot în această lună de sfârșit de vacanță m-am lăsat de țigări aproape cu totul. Țin minte și acum, țigara era Snagov - nu mai știu dacă am apucat să o fumez pe toată sau nu - la un moment dat m-a luat o amețeală și mi s-a făcut rău că nu am mai putut sta în picioare. M-am pus jos pe bordura trotuarului și am stat acolo cam o jumătate de oră până să îmi revin cum trebuie.
Și asta a fost ultima țigară pe care am mai pus-o în gură, cel puțin până am început să merg la școală în clasa a IX-a. După începerea școlii am început să mai trag cât un fum sau două de la colegi, dar țigări nu mi-am cumpărat și până să vină iarna m-am lăsat cu totul.
M-am lăsat cu totul de țigări până acum câțiva ani, aproximativ pe când am împlinit 40 de ani. Și la vârsta de 40 de ani m-am apucat de fumat și de atunci au trecut 3-4 ani.
Nu mă pot numi fumător pentru că fumez doar la serviciu, iar acasă și în concedii nu îmi trebui țigară de loc, nici nu simt nevoia de fum sau nicotină. Doar la serviciu fumez, acolo parcă îmi cere corpul.
Sunt sigur că dacă vreau să mă las de ele, o pot face în orice moment și deocamdată o mai țin așa cu țigările și văd mai încolo ce fac.
#blaugust2026
Comentarii