Citind articolul Five Interesting Indie Platforms You Might Not Have Heard Of am aflat de 5 rețele de socializare noi foarte interesante ca construcție și ca filozofie.

Cel mai tare mi-a plăcut rețeaua socială Ctrl+Shift+3, care este o rețea socială bazată pe text, cronologică și cu un design minimalist, construită de un singur om, Billy Wilcosky.

Ctrl+Shift+3 nu are aprecieri, urmăritori și alte lucruri pe care le găsiți la rețelele mainstream. Are un simplu flux partajat în ordine cronologică, cu o vizualizare opțională numită „Wave" care afișează postările cu cele mai multe comentarii, favorizând în același timp conținutul cel mai nou.

Pe această platformă se mai găsesc grupuri private, doar pe bază de invitație, numite „Clicks", iar utilizatorii se pot abona în privat unii la alții fără a fi vizibil numărul de urmăritori.

Comentariile sunt simple, iar postările corelate pot fi legate manual între ele, și se pot adăuga postări cu text simplu, sondaje temporizate (1-30 de zile) sau artă ASCII de 40x40 pixeli.

Platforma conține o funcție experimentală numită Direct Connect, care oferă chat efemer, între navigatoare, prin WebRTC, fără istoric salvat după încheierea sesiunii.

Ce mi-a plăcut cel mai mult este simplitatea platformei, fără reclame și fără spam, lucru tot mai rar în rețelele sociale mari. Accentul pus exclusiv pe text mi se pare o alegere curajoasă și potrivită, într-o vreme în care majoritatea platformelor sunt sufocate de conținut vizual.

Mai multe detalii puteți găsi pe pagina Despre, iar pe mine mă găsiți la profilul ThinkRoot de pe Ctrl+Shift+3.

#blaugust2026

De câteva zile am citit Phoneblogging, un articol de pe brennan.day. Autorul vorbește despre o problemă pe care comunitatea IndieWeb o ignoră de multă vreme: aproape două miliarde de oameni accesează internetul exclusiv de pe telefon, dar majoritatea siturilor personale și a platformelor de publicare independente rămân gândite aproape exclusiv pentru calculator. A întrebat și alți oameni din jurul lui cum stau cu scrisul de pe telefon, iar răspunsurile s-au împărțit cam în trei tabere: cei care nu scriu niciodată de pe telefon, cei care fac ciorne pe telefon dar termină pe calculator, și un grup mai mic care publică integral de pe telefon, de multe ori cu soluții tehnice destul de elaborate - endpoint-uri Micropub, sincronizare prin Obsidian, wiki-uri gândite special pentru asta.

Citind articolul, m-am întrebat firesc: dar Calamus, platforma pe care o folosesc pentru jurnalul de pe thinkroot.xyz, cât de bine se comportă de fapt pe telefon? Nu doar situl public, ci mai ales panoul de admin, acolo unde chiar se scrie și se publică o postare.

M-am apucat să verific, bucată cu bucată de cod: viewport-ul, tipografia, zonele de atins cu degetul, navigarea din admin, formularul de scris, upload-ul de imagini. Unele lucruri funcționau deja bine, altele aveau nevoie de ajustări, iar rezultatul a fost un set de modificări și actualizări în platformă, legate direct de experiența de pe telefon. E drept că, deși acum pot să scriu și să public o postare fără probleme de pe telefon, tot prefer să mă așez la calculator când chiar am de scris ceva - nu pentru că varianta de telefon n-ar merge, ci pur și simplu așa mi-e obiceiul, cu tastatura mecanică și timp să revin peste text înainte să public.

Calamus pe mobil: ce s-a implementat și cât de ușor e să publici o postare de pe telefon

Calamus a fost gândit de la bază să funcționeze bine pe telefon, nu doar pe calculator cu adaptări ulterioare. Mai jos e o trecere în revistă, pe scurt, a ce înseamnă asta în practică, atât pe partea publică a sitului, cât și în panoul de admin unde se publică efectiv conținutul.

Fundația e o interfață cu adevărat responsive: viewport corect setat peste tot, tipografie și spațiere fluide prin clamp() în loc de breakpoint-uri rigide, header care trece de la orizontal la vertical pe ecran mic, grile care își recalculează singure numărul de coloane, imagini și tabele care nu forțează niciodată scroll orizontal. Butoanele și legăturile importante au și o înălțime minimă de 44px, pragul recomandat de Apple și Google pentru ținte atinse cu degetul fără erori.

În panoul de admin, navigarea a primit un meniu hamburger dedicat sub 900px, iar restul layout-ului (statistici, coloane din Fediverse, formulare) se restivuiește vertical pe ecran mic. Formularul de scris o postare are acum un „write focus mode” - un buton care ascunde tot ce nu ține strict de scris și extinde zona de text la peste jumătate din ecran, ca un editor distraction-free.

Cea mai concretă schimbare pentru cineva care publică de pe telefon e la upload-ul de imagini: orice poză e comprimată local, în navigator, înainte să plece pe rețea (redimensionare, conversie la WebP sau JPEG ca fallback), deci o poză de câteva megaocteți ajunge de obicei la câteva sute de kiloocteți - important mai ales pe o conexiune mobilă mai slabă. Reordonarea pozelor dintr-o galerie a fost rescrisă de pe HTML5 Drag and Drop, care nu funcționează deloc pe telefon, pe Pointer Events, care merge la fel cu degetul și cu mouse-ul. Iar câmpurile de input au fost normalizate ca să nu mai declanșeze auto-zoom sau stilizări native ciudate pe Safari și Chrome de mobil.

Per total, publicarea unei postări de pe telefon nu mai e o versiune „degradată” a experienței de desktop, ci un flux gândit separat pentru constrângerile reale ale unui ecran mic și ale unei conexiuni mobile.

Atât despre partea tehnică. Rămâne de văzut cum se comportă totul în practică, în special partea cu scrisul efectiv de pe telefon, dar cel puțin acum Calamus e ceva mai aproape de fluxul complet despre care vorbea Brennan în articolul lui.

#blaugust2026

Zilele acestea m-am dat sau am condus pentru prima dată un ATV - acest lucru s-a întâmplat la serviciu și nu știu când voi mai apuca să mă dau cu ATV-ul de la serviciu.

Toată experiența a fost plăcută și mi-a plăcut foarte mult, dar nu am exagerat cu viteza sau cu alte manevre mai riscante, pentru că nu am experiență cu așa ceva. De obicei aveam viteza între 20 și 30 de km/h, iar o singură dată m-am dus cu 60 de kilometri pe oră.

ATV-ul este unul potent și tot ce știu despre el este: CFMOTO 850 - am căutat mai multe detalii despre el pe internet și se pare că sunt mai multe modele, iar numele mai exact este CFMOTO CFORCE 850XC. Arată exact ca cel din imaginile de mai jos, doar că cel de la serviciu mai are o bară de protecție în față.

Mi-ar plăcea să am un ATV, și mai ales unul ca acesta pe care l-am condus la serviciu, doar că are un preț foarte mare. SH am văzut că sunt între 5000 și 7000 de euro; nou nici nu vreau să mă gândesc ce preț are :)

#blaugust2026

Bogdan A. Sima, membru al grupului Linux România de pe Facebook, a postat povestea lui cu Linux.

Povestea este faină și interesantă și arată că, dacă vrei cu adevărat, poți folosi orice sistem de operare, indiferent că este Windows, macOS sau Linux, sau de ce nu un sistem bazat pe BSD sau ceva mult mai obscur.

Ceea ce ai nevoie este doar de ambiția de a folosi altceva, de a învăța ceva nou și de a ieși din zona de comoditate. De multe ori am spus că nimeni nu s-a născut învățat cu Windows și majoritatea utilizatorilor nu folosesc Photoshop sau mai știu eu ce program super special. Majoritatea suntem utilizatori simpli care folosim calculatorul pentru internet, muzică, filme și jocuri.

Salutare oameni buni! Nu prea postez multe, în principal pentru că nu am prea mult timp. Însă urmăresc constant postările din acest grup pentru că mi se par foarte utile. Așa că am să vă scriu niște gânduri despre Linux și IT. De la început vă spun că nu sunt IT-ist, însă - datorită vieții profesionale - am fost nevoit să lucrez cu IT-iști, să folosesc calculatorul și să învăț despre folosirea calculatorului. De fel, sunt curios, așa că asta e situația.

Aventura mea cu calculatoarele a început când am pus prima dată mâna pe un Sinclair Spectrum. Era puțin mai mare ca un telefon de azi și aplicațiile și programele le încărcam cu casetofonul. Apoi, mai târziu, am trecut la Commodore 64. În perioada aceea am învățat limbaj mașină și apoi Basic, ca să-mi eficientizez munca. A apărut Windows pe calculatoarele PC și, la vremea aceea, a fost o adevărată revoluție în modul în care utilizatorul putea lucra cu calculatorul. După vreo 20 de ani de Windows, a trebuit să renunț la acest sistem de operare pentru că mai mult stăteam să se actualizeze când voia el sau să recuperez fișiere corupte pe care nu apucasem să le salvez când PC-ul a decis să se pornească singur.

Așa că am zis să caut altceva, pentru că Windows, pentru mine, nu mai merita. Încercasem Linux cu câțiva ani în urmă și sistemul era, în cele mai multe cazuri, doar în linie de comandă, cu un UI sărăcăcios. Cu toate acestea, mi-am spus că nu mai pot folosi Windows în viața profesională. Așa că am instalat Linux Mint. Am fost surprins de evoluția Linux și am folosit Mint vreo 4-5 ani, până când au renunțat la desktopul KDE. Asta e! Mie-mi place KDE. Așa că, după încercarea multor distribuții, am ales Debian cu desktop KDE, evident. Toate acestea au ținut până acum 5 ani, când ritmul muncii m-a forțat să caut un laptop care pornește instantaneu, are baterie pentru cel puțin o zi, și am ajuns să folosesc MacBook. Mie mi s-a părut alegerea ușoară, pentru că am învățat CLI la nivel de începător în Linux, iar sistemul de comenzi - bash și zsh - seamănă.

Windows nu mai folosesc de vreo 15 ani, iar macOS îl folosesc de vreo 3 ani. Nu sunt suporter înverșunat al niciunui sistem de operare, însă pentru mine eficiența este cuvântul de ordine. Așa că acum am două laptopuri: 1) un ASUS NVX cu 32Mb RAM și 2Gb placă Nvidia Geforce 750M, care rulează dual boot: Debian 13 și Linux Mint, folosit pentru lucruri mai complexe, și 2) un MacBook Air M4 cu 16 Gb memorie unificată.

De ce vă spun toate acestea? Adrian Nicolae Stan și Sorin Bălan - cărora le mulțumesc pentru toată munca pe acest grup - m-au ajutat să ating un nivel de eficiență în folosirea resurselor mele și să-mi îmbunătățesc munca. În această epocă a AI-ului, am reușit să instalez și să fac să funcționeze un ecosistem local de AI. Ca să scurtez povestea: pe MacBook folosesc Ollama și Gemma3:12b ca să-mi facă diverse sarcini administrative și de analiză. E adevărat că Gemma îmi dă răspunsul cam după 5 minute, însă nu-mi blochează și nu-mi încetinește laptopul. Cu ambele interacționez acum la nivel de CLI, renunțând să mai folosesc diverse interfețe (LM Studio sau Open WebUI) ca să economisesc RAM.

Din păcate, pe ASUS nu cred că voi putea rula vreodată AI, deoarece din toată cercetarea mea a reieșit că, datorită plăcii video de doar 2Gb, chiar dacă RAM-ul e mare, răspunsurile vor veni greu chiar și de la modele LLM foarte mici (adică nu prea „deștepte”).

Chiar dacă grupul este despre Linux, personal nu văd rostul unui „război” între suporterii sistemelor de operare. Oricum toate serverele lumii au Linux, la fel și majoritatea website-urilor. Cele 3 sisteme de operare majore (Windows, Linux, macOS) sunt doar interfața cu utilizatorul. Cred că importantă este munca ce se poate face cu fiecare. Și mai cred un lucru:

Formarea unei comunități românești IT, în care membrii să-și dea seama că cooperarea, colaborarea este muuult mai benefică decât competiția, este un obiectiv sublim. Așa că pentru aceasta sunt membru al acestui grup: ca să învăț și să dau și altora ceea ce am învățat.

Mulțumesc încă o dată domnilor Adrian Nicolae Stan și Sorin Bălan pentru postările pline de conținut real și folositor! Iar dacă știți cum aș putea folosi ASUS-ul în această epocă a AI-ului, vă mulțumesc anticipat. Oricum el e „calul de povară” al LAN-ului meu.

Hai să ne auzim sănătoși și toate cele bune!

#blaugust2026