Știu că pare un titlu scos dintr-o revistă de retro-computing, dar nu e. Commodore lansează un telefon nou în 2026 și l-au numit Callback 8020. Un flip phone, cu Sailfish OS la bord, fără rețele sociale, fără navigator și fără alte aplicații.

Cred că primul gând al multora e același cu al meu: Commodore? Serios? Dar da, brandul există și funcționează de ceva vreme, în spatele lui stând un CEO pe nume Peri Fractic care, în urmă cu câțiva ani, pe cale să devină tată, și-a dat seama că era dependent de telefon. A trecut la un Android flip phone, a studiat ce merge și ce nu, și din toată treaba asta a ieșit Callback.

Ideea în spatele telefonului e simplă: nu ești nevoit să alegi între un smartphone complet și un telefon prost. Poți să ai ceva la mijloc care să facă lucrurile esențiale fără să te distragă constant. Aplicațiile de social media și navigatoarele sunt blocate la nivel de sistem, nu printr-un parental control pe care îl poți dezactiva cu un clic. Asta e filosofia întregului produs.

Ce mi se pare interesant din perspectiva sistemului de operare e alegerea Sailfish OS, dezvoltat de Jolla, echipa fostă Nokia. E singurul sistem de operare mobil european independent care mai există și care încă se mai dezvoltă activ. Nu e Android, dar poate rula aplicații Android printr-un strat de compatibilitate sandbox. Adică mai mult de 99% din aplicațiile Android merg, inclusiv WhatsApp, Signal, Telegram, Spotify, aplicații de navigație și altele. Fără Google Play, fără Google Play Services, fără Google în general.

Combinația dintre brandul Commodore și Sailfish OS e una pe care nu aș fi anticipat-o, dar are logică. Ambele încearcă să ofere o alternativă la monopolul Google/Apple pe mobile, fiecare pe drumul său. Comunicatul de presă de la Jolla explică mai bine parteneriatul din perspectiva lor.

Din punct de vedere hardware, e un flip phone cu ecran principal touchscreen, dezactivat implicit pentru o experiență keypad-first. Pe exterior are un mic ecran în stil VFD care arată ora, bateria și semnalul, plus un sistem de notificări cu LED-uri care nu aprind ecranul la fiecare alertă. Camera e de 48MP Sony, are DAC audiofil cu suport pentru audio lossless, FM radio, inclusiv căști IEM în cutie, și baterie detașabilă.

Vine cu câteva aplicații preinstalate: hărți, mesagerie, calendar, cameră, QR scanner, podcast-uri, note vocale și câteva jocuri Commodore 64 și Snake, că are și moștenire Nokia. Ai posibilitatea să încarci manual fișiere APK pentru aplicații care nu sunt în magazinul lor propriu (Commostore), cu excepția rețelelor sociale și a navigatoarelor, care rămân blocate indiferent.

Prețul pornește de la 499 de dolari, cu pre-comenzile deschizându-se pe 30 iunie 2026. Nu e ieftin, dar nici nu e un experiment de nișă. Comparativ cu Light Phone III, care costă 739 de dolari și nu are WhatsApp sau baterie detașabilă, Callback arată mai bine pe hârtie.

Sincer, ideea telefonului îmi place. Un flip phone cu Sailfish OS, fără Google, privacy-first, cu baterie detașabilă - pe hârtie sună exact ca ce mulți oameni caută. Dar mă întreb cât succes real va avea, mai ales cu navigatoarele blocate complet. Fără rețele de socializare mai merge, e o decizie pe care mulți ar accepta-o de bunăvoie. Fără navigator însă e o altă discuție. Oamenii sunt obișnuiți să deschidă un navigator pentru orice, de la un articol citit în grabă până la căutarea unui număr de telefon. Blocarea asta mi se pare că va fi principalul motiv pentru care mulți vor ezita înainte să cumpere sau vor renunța după câteva săptămâni. Păcat, pentru că restul conceptului e destul de bine gândit.

De ceva vreme aveam în cap ideea asta: vreau un loc al meu unde să pot posta ce am de vânzare, fără să depind de OLX sau de alte platforme mari. Ceva simplu, al meu, pe hosting-ul propriu, unde eu controlez tot ce se întâmplă cu datele și cu aspectul paginii.

Așa că am deschis o conversație cu Claude Code și am zis: hai să facem asta de la zero.

Ce am cerut

Am pornit cu câteva idei în cap - o pagină publică unde oricine poate vedea anunțurile și un panou de administrare separat, accesibil doar mie. Fără conturi de utilizatori, fără înregistrări, fără complicații inutile. Eu postez, lumea vede, cei interesați mă contactează direct.

Ce a ieșit

Aplicația se numește Bazar și rulează pe PHP cu o bază de date SQLite. Fără framework, fără dependențe externe - PHP curat, JavaScript vanilla și CSS, ceea ce înseamnă că merge pe orice hosting obișnuit fără să ai nevoie de nimic special instalat pe server.

Cel mai tare lucru e că datele de contact nu sunt nicăieri vizibile în pagină dacă nu apeși butonul de contact - abia atunci se face o cerere la server care returnează informațiile. Roboții care adună adrese de email de pe internet nu le pot colecta pur și simplu citind codul sursă al paginii, ceea ce mi se pare o abordare corectă. La fel, fiecare anunț are propria pagină cu URL curat și cu tot ce trebuie - titlu, preț, stare, locație.

Panoul de administrare face tot ce am nevoie: pot adăuga anunțuri cu mai multe fotografii, le pot edita, le pot marca ca vândute sau le pot șterge. Când un produs e vândut, pagina lui dispare automat din rezultatele de căutare - nu are rost să indexezi ceva ce nu mai e disponibil. Imaginile sunt redimensionate automat pe server, așa că nu trebuie să mă gândesc la dimensiuni înainte să încarc o poză.

Știu că o să fie greu de descoperit și că o să vând mult mai greu decât pe platforme dedicate ca OLX sau Vinted. Tot ce o să pun de vânzare și vreau să mă scap repede o să le pun și pe platformele dedicate. Restul o să rămână pe Bazar. Sper că cu timpul să fie ușor de descoperit și folosit.

Proiectul poate fi accesat din meniul jurnalului sau la adresa: bazar.thinkroot.xyz.

S-ar putea să dai peste niște siluete mici care se plimbă la sfârșitul articolelor. Este TownSquare, un mic widget pe care l-am adăugat și care îmi place enorm de mult ca idee.

Povestea e simplă: am dat peste articolul de lansare al lui Caue Napier, creatorul proiectului, și m-am oprit din ce făceam. Citisem cam tot felul de chestii despre comunitate și interacțiune online, dar asta era ceva diferit. Nu un forum, nu o secțiune de comentarii mai fancy, nu un chat embeds cu notificări și conturi și tot felul de lucruri care vin la pachet. Pur și simplu un spațiu mic și efemer în care îi poți vedea pe cei care citesc același lucru ca tine în același moment.

Ideea din spatele lui e că internetul de azi s-a cam izolat. Intri pe un sit, citești, pleci, și n-ai habar dacă ești singur sau dacă mai sunt zece oameni pe aceeași pagină cu tine în clipa aia. Undeva prin primii ani ai internetului exista senzația aia că sunt oameni reali de cealaltă parte a ecranului, că nu navighezi singur printr-un depozit de texte. TownSquare încearcă să aducă înapoi exact asta, fără să complice lucrurile.

Concret, widgetul apare la sfârșitul fiecărui articol și îi arată pe vizitatorii prezenți în acel moment ca niște siluete mici pe care le poți mișca cu săgețile de la tastatură. Poți să te plimbi, să te așezi pe o bancă, să dai un mesaj scurt. Nimic din ce scrii nu se salvează nicăieri - când pleci, dispare. Nu există conturi, nu există istoric, nu există notificări. E ca și cum ai sta în parc cu niște oameni pe care nu îi cunoști, dar știi că sunteți acolo din același motiv.

Tehnic vorbind, codul e open source și se poate găzdui singur dacă vrei control complet - rulează pe Node.js și vine cu suport pentru Docker. Eu folosesc versiunea găzduită de creator, pentru că e simplu de integrat și nu am nevoie de mai mult deocamdată.

Nu știu cât de mult va fi folosit pe jurnal, sincer. Poate că de cele mai multe ori silueta mea o să se plimbe singură. Dar e genul de lucru care merită să existe, chiar și dacă interacțiunile sunt rare - pentru că atunci când se întâmplă, o să fie ceva neașteptat și puțin magic, exact cum era internetul când era mai mic și mai omenesc.