De ceva vreme aveam în cap ideea asta: vreau un loc al meu unde să pot posta ce am de vânzare, fără să depind de OLX sau de alte platforme mari. Ceva simplu, al meu, pe hosting-ul propriu, unde eu controlez tot ce se întâmplă cu datele și cu aspectul paginii.

Așa că am deschis o conversație cu Claude Code și am zis: hai să facem asta de la zero.

Ce am cerut

Am pornit cu câteva idei în cap - o pagină publică unde oricine poate vedea anunțurile și un panou de administrare separat, accesibil doar mie. Fără conturi de utilizatori, fără înregistrări, fără complicații inutile. Eu postez, lumea vede, cei interesați mă contactează direct.

Ce a ieșit

Aplicația se numește Bazar și rulează pe PHP cu o bază de date SQLite. Fără framework, fără dependențe externe - PHP curat, JavaScript vanilla și CSS, ceea ce înseamnă că merge pe orice hosting obișnuit fără să ai nevoie de nimic special instalat pe server.

Cel mai tare lucru e că datele de contact nu sunt nicăieri vizibile în pagină dacă nu apeși butonul de contact - abia atunci se face o cerere la server care returnează informațiile. Roboții care adună adrese de email de pe internet nu le pot colecta pur și simplu citind codul sursă al paginii, ceea ce mi se pare o abordare corectă. La fel, fiecare anunț are propria pagină cu URL curat și cu tot ce trebuie - titlu, preț, stare, locație.

Panoul de administrare face tot ce am nevoie: pot adăuga anunțuri cu mai multe fotografii, le pot edita, le pot marca ca vândute sau le pot șterge. Când un produs e vândut, pagina lui dispare automat din rezultatele de căutare - nu are rost să indexezi ceva ce nu mai e disponibil. Imaginile sunt redimensionate automat pe server, așa că nu trebuie să mă gândesc la dimensiuni înainte să încarc o poză.

Știu că o să fie greu de descoperit și că o să vând mult mai greu decât pe platforme dedicate ca OLX sau Vinted. Tot ce o să pun de vânzare și vreau să mă scap repede o să le pun și pe platformele dedicate. Restul o să rămână pe Bazar. Sper că cu timpul să fie ușor de descoperit și folosit.

Proiectul poate fi accesat din meniul jurnalului sau la adresa: bazar.thinkroot.xyz.

S-ar putea să dai peste niște siluete mici care se plimbă la sfârșitul articolelor. Este TownSquare, un mic widget pe care l-am adăugat și care îmi place enorm de mult ca idee.

Povestea e simplă: am dat peste articolul de lansare al lui Caue Napier, creatorul proiectului, și m-am oprit din ce făceam. Citisem cam tot felul de chestii despre comunitate și interacțiune online, dar asta era ceva diferit. Nu un forum, nu o secțiune de comentarii mai fancy, nu un chat embeds cu notificări și conturi și tot felul de lucruri care vin la pachet. Pur și simplu un spațiu mic și efemer în care îi poți vedea pe cei care citesc același lucru ca tine în același moment.

Ideea din spatele lui e că internetul de azi s-a cam izolat. Intri pe un sit, citești, pleci, și n-ai habar dacă ești singur sau dacă mai sunt zece oameni pe aceeași pagină cu tine în clipa aia. Undeva prin primii ani ai internetului exista senzația aia că sunt oameni reali de cealaltă parte a ecranului, că nu navighezi singur printr-un depozit de texte. TownSquare încearcă să aducă înapoi exact asta, fără să complice lucrurile.

Concret, widgetul apare la sfârșitul fiecărui articol și îi arată pe vizitatorii prezenți în acel moment ca niște siluete mici pe care le poți mișca cu săgețile de la tastatură. Poți să te plimbi, să te așezi pe o bancă, să dai un mesaj scurt. Nimic din ce scrii nu se salvează nicăieri - când pleci, dispare. Nu există conturi, nu există istoric, nu există notificări. E ca și cum ai sta în parc cu niște oameni pe care nu îi cunoști, dar știi că sunteți acolo din același motiv.

Tehnic vorbind, codul e open source și se poate găzdui singur dacă vrei control complet - rulează pe Node.js și vine cu suport pentru Docker. Eu folosesc versiunea găzduită de creator, pentru că e simplu de integrat și nu am nevoie de mai mult deocamdată.

Nu știu cât de mult va fi folosit pe jurnal, sincer. Poate că de cele mai multe ori silueta mea o să se plimbe singură. Dar e genul de lucru care merită să existe, chiar și dacă interacțiunile sunt rare - pentru că atunci când se întâmplă, o să fie ceva neașteptat și puțin magic, exact cum era internetul când era mai mic și mai omenesc.