Guvernul britanic a anunțat că vrea să oblige Apple și Google să blocheze imaginile cu nuditate pe telefoanele copiilor. Sună bine pe hârtie, nu? Protejăm copiii, toată lumea e fericită. Numai că, dacă te uiți puțin mai atent la ce se propune concret, nu mai pare chiar atât de simplu.
Keir Starmer a declarat la London Tech Week că firmele au trei luni să activeze din oficiu funcțiile existente sau să actualizeze programele pentru a bloca conținutul explicit pe dispozitivele minorilor. Dacă nu o fac voluntar, vine legislația. Și dacă tot vine legislația, vine și răspunderea penală pentru directorii executivi care nu respectă regulile.
Problema nu e neapărat obiectivul în sine. Chiar și eu, care sunt destul de sceptic față de orice mișcare a unui guvern în spațiul digital, înțeleg că există motive reale de îngrijorare legate de copii și conținut explicit online. Problema e cum se propune să se ajungă acolo.
Silkie Carlo, directoarea organizației Big Brother Watch, a spus-o clar: guvernul laburist amenință cu verificarea identității pentru internet. Nimeni într-o democrație nu ar trebui să fie nevoit să-și arate pașaportul ca să fie online. Și are dreptate. Dacă adulții vor să dezactiveze blocarea nudității de pe propriul telefon, vor trebui să-și verifice vârsta. Adică să se identifice. Față de cine? Față de Apple, față de Google sau față de un serviciu guvernamental? Și ce se întâmplă cu datele respective?
James Baker de la Open Rights Group a rezumat situația și mai bine: „Asta ar transforma fiecare telefon într-un dispozitiv de supraveghere." Nu e retorică, e o descriere destul de precisă a ce se propune tehnic.
Am scris acum ceva timp despre verificarea vârstei pe internet și despre cum Mozilla, Mullvad și Proton s-au opus unor astfel de măsuri. Argumentele sunt aceleași și acum: nu poți construi un sistem care să verifice vârsta fără să colectezi și să stochezi date despre identitate, iar odată ce infrastructura asta există, nu mai rămâne doar pentru scopul inițial.
Asta e chestia cu astfel de legi - niciodată nu rămân la ce s-a promis inițial. Am mai scris și despre cum MidnightBSD a implementat verificarea vârstei tocmai ca să ilustrez cât de repede prinde teren ideea asta, chiar și în locuri unde n-ai fi așteptat-o.
Și nu e doar Marea Britanie. Dacă vrei un tablou mai larg, articolul meu despre libertatea de exprimare în Europa arată că tot continentul se mișcă în aceeași direcție.
Revenind la anunțul britanic - guvernul spune că măsurile nu reprezintă supraveghere. Oficial. Dar tot ei recunosc că adulții vor trebui să-și verifice vârsta ca să opteze în afara sistemului. Asta înseamnă că sistemul implicit este că toată lumea e tratată ca un potențial minor până nu dovedește contrariul. Și ca să dovedești contrariul, trebuie să te identifici. Nu știu cum altcineva ar numi asta, dar eu îi zic supraveghere.
Ceea ce mă deranjează cel mai mult nu e că cineva vrea să protejeze copiii. Asta e un obiectiv legitim. Ce mă deranjează e că soluția aleasă de fiecare dată e una care extinde controlul statului și al marilor companii asupra tuturor, nu doar asupra celor care ar trebui protejați. Și că se prezintă mereu cu o față prietenoasă - copii, siguranță, bine comun - tocmai ca să fie mai greu de criticat fără să pari că ești împotriva copiilor.
Dacă ești curios cum arată confidențialitatea digitală când se aplică pe bune, sau ce înseamnă să-ți iei datele înapoi de la platformele mari, am scris mai pe larg în articolul despre datele tale personale. Nu e simplu și nu există soluții perfecte, dar cel puțin poți înțelege ce se întâmplă cu informațiile tale.
Până la urmă, întrebarea reală nu e dacă copiii ar trebui protejați online - ci cine plătește prețul acestei protecții și cine decide ce înseamnă „protecție" de fapt. Și, mai ales, cine mai verifică guvernele care se autointitulează democrații, dar care din ce în ce mai puțin democrații sunt.
Comentarii