Trebuie să recunosc că am pățit-o de câteva ori și sunt sigur că nu sunt singurul. Am început să mă uit la Formula 1 direct cu sezonul 5, pentru că habar n-aveam că mai există alte 4 sezoane. La fel mi s-a întâmplat și cu Kenshin Rătăcitorul - am văzut „Începutul” și abia după am aflat că mai erau încă patru filme mai vechi.

Am început să mă întreb de ce platformele de streaming nu te anunță când te apuci de ceva: „Hei, știai că există sezoane anterioare?” sau „Acest film face parte dintr-o serie?”.

Răspunsul nu e atât de simplu. Algoritmii Netflix și ai altor platforme nu se gândesc la ordine cronologică, ci la ce crede platforma că ți-ar plăcea să vezi. Se bazează pe ce ai mai vizionat, pe ce e popular și pe ce e nou. Ideea e să rămâi conectat și să vezi cât mai multe lucruri, chiar dacă asta înseamnă să ratezi începutul unei serii.

Cred că ar trebui să existe o funcție care să te atenționeze atunci când începi un film și acesta face parte dintr-o serie de mai multe filme, sau atunci când începi un serial și nu ești la primul sezon.

Nu prea cred că se gândește cineva la asta, pentru că, aparent, nu face experiența utilizatorului „mai utilă”.

Bătălia pentru Warner Bros. Discovery a devenit probabil cel mai interesant conflict corporatist al ultimilor ani. Două nume uriașe - Netflix și Paramount – au pornit o cursă în care fiecare încearcă să demonstreze că oferta sa este „mai mare”, „mai bună” și mai avantajoasă pentru acționari. Iar discuția nu e atât de simplă pe cât pare la prima vedere, pentru că cele două companii cumpără lucruri diferite.

De aici pornește și confuzia: ce înseamnă, de fapt, „o ofertă mai mare”?

Ce cumpără Netflix și de ce nu este „jumătate de firmă”

Oferta Netflix, evaluată la aproximativ 82,7 miliarde de dolari, nu este pentru „jumătate de Warner Bros. Discovery”, ci pentru ceea ce am putea numi partea premium a companiei. Mai exact, Netflix vrea:

• Warner Bros. Pictures
• Divizia de TV și producție
• HBO + HBO Max
• DC Studios
• Majoritatea bibliotecii de filme și seriale

Ce rămâne pe dinafară? Rețelele de cablu, distribuția tradițională, unele canale internaționale și câteva divizii care, în ultimii ani, au pierdut din valoare.

Practic, Netflix cumpără ceea ce generează potențialul cel mai mare pentru streaming – formatul pe care compania îl stăpânește deja. Strategia e clară: iau ce contează cu adevărat pentru viitor și lasă în urmă ceea ce scade în performanță.

Așa apare prima concluzie importantă: Netflix plătește mult pentru activele de top, nu pentru întreaga companie.

Paramount vine cu mai mulți bani, dar cumpără tot

De partea cealaltă, Paramount a lansat o ofertă ostilă de aproximativ 108,4 miliarde de dolari, iar aici vorbim de o preluare completă. Asta înseamnă:

• Studiouri
• HBO
• DC
• Bibliotecă
• CNN, TNT, Cartoon Network
• Discovery Channel, Animal Planet
• Toate diviziile secundare
• Toate rețelele liniare
• Active locale și internaționale

Paramount nu selectează. Ia tot, indiferent dacă o parte din companie e în creștere sau în declin. Și aici apare diferența structurală dintre cele două oferte.

De ce e greu să compari direct cele două sume

Dacă privești strict matematic, 108,4 miliarde > 82,7 miliarde, nu este nimic de discutat. Dar dacă privești ce cumperi pentru acești bani, situația se schimbă complet.

Activele pe care vrea să le cumpere Netflix: HBO, DC, studiourile, platformele de streaming - sunt de departe cele mai valoroase și au cel mai mare potențial de creștere. Sunt „crema” companiei. Activele care nu intră în pachet (cablul tradițional, unele rețele, anumite divizii Discovery) sunt considerabil mai slabe financiar.

Dacă Warner Bros. Discovery ar vinde toată compania la valoarea pe care Netflix o plătește pentru partea premium, întreaga firmă ar depăși fără probleme 130–150 miliarde de dolari. Asta înseamnă că, raportat la valoarea reală a segmentelor cumpărate:

• Netflix plătește mai mult pe bucată
• Paramount plătește mai mult în total

Ce ofertă e „mai bună” depinde de cine întrebi

Dacă întrebi acționarii, oferta Paramount poate părea mai atractivă la prima vedere: este în numerar, clară, directă și valorează mai mult în total.

Dacă întrebi managementul Warner Bros. Discovery, ei tind să prefere oferta Netflix: – aduce o strategie mai sustenabilă pe termen lung; – se concentrează pe activele care contează; – nu implică preluarea rețelelor care trag în jos profitabilitatea.

Dacă întrebi analiștii, mulți vor spune că oferta Netflix valorizează corect părțile bune ale companiei, în timp ce Paramount încearcă să ia totul la preț de pachet, inclusiv părțile problematice.

Concluzie

Percepția că oferta Netflix este „mai mare” are sens dacă te uiți la raportul preț/valoare pentru activele cumpărate. Din acest punct de vedere, Netflix plătește într-adevăr mai mult pentru ceea ce e important. Dar dacă te uiți la suma totală, oferta Paramount rămâne cea mai mare.

Adevărul este undeva la mijloc: Netflix oferă mai mult pentru calitate, Paramount oferă mai mult per ansamblu. Iar lupta dintre aceste două abordări complet diferite face tot spectacolul interesant.

Dacă ai intrat în panoul de administrare WordPress și ai văzut mesajul „Situl tău este setat să afișeze vizitatorilor erorile de pe sit”, înseamnă că WordPress rulează în modul debug. Acesta este util pentru dezvoltatori, dar poate dezvălui informații sensibile vizitatorilor - lucru nedorit pe un sit public.

Pe scurt, WordPress îți spune că situl afișează erori și notificări PHP direct în partea vizibilă, ceea ce poate afecta atât aspectul paginilor, cât și securitatea.

img: /img/wordpress-error.webp

De ce apare această notificare?

Cel mai des, notificarea apare din două motive:

1. WP_DEBUG este activat în fișierul wp-config.php
2. WP_DEBUG_DISPLAY este setat pe true, permițând afișarea erorilor direct pe sit

În mod normal, acestea ar trebui să fie dezactivate pe un sit activ, pentru că un vizitator poate vedea detalii despre server, directoare sau cod, ceea ce nu este tocmai sigur.

Cum verifici dacă WordPress este în modul debug

WordPress folosește următoarele valori în fișierul de configurare:

define( 'WP_DEBUG', true );
define( 'WP_DEBUG_DISPLAY', true );

Dacă una dintre ele este setată pe „true”, atunci WordPress va afișa erorile publicului.

Cum rezolvi problema - metoda recomandată

Pentru a opri afișarea publică a erorilor, trebuie să modifici fișierul wp-config.php. Acest fișier se află în directorul principal al instalării WordPress (de obicei public_html).

1. Intră în fișierul wp-config.php

Poți folosi:

• Managerul de fișiere din cPanel
• FTP / SFTP
• SSH, dacă ai acces

2. Caută liniile legate de „wp debug” și modifică-le astfel:

define( 'WP_DEBUG', false );
define( 'WP_DEBUG_DISPLAY', false );
define( 'WP_DEBUG_LOG', true );

Ce înseamnă aceste setări?

• WP_DEBUG = false - dezactivează modul de depanare
• WP_DEBUG_DISPLAY = false - ascunde erorile de vizitatori
• WP_DEBUG_LOG = true - continuă să înregistreze erorile în wp-content/debug.log, util pentru diagnostic

Asta înseamnă că tu vezi erorile într-un fișier privat, iar vizitatorii nu le văd pe sit.

Ce faci dacă liniile nu există?

Pur și simplu le adaugi manual înainte de:

/* That's all, stop editing! Happy blogging. */

WordPress va prelua automat noile valori.

Unde găsești erorile după ce dezactivezi afișarea lor

Chiar dacă nu mai sunt vizibile vizitatorilor, WordPress continuă să logheze problemele într-un fișier accesibil doar ție:

wp-content/debug.log

Dacă acest fișier devine prea mare, îl poți șterge în siguranță - WordPress îl va recrea automat.

Concluzie

Mesajul „Situl tău este setat să afișeze vizitatorilor erorile de pe sit” poate părea alarmant, dar se rezolvă foarte ușor. Tot ce trebuie să faci este să dezactivezi modul debug din wp-config.php și să permiți WordPress-ului să trimită erorile într-un log privat.

Este o setare esențială pentru securitate și pentru o prezentare profesionistă a sitului tău.

În fiecare an, copiii vor ornamente și luminițe pentru luna sărbătorilor. Așa că am adus cutiile cu ornamente din pod ca să ne apucăm de treabă. Și, ca de obicei, copiii sunt mai interesați de calculator și telefon decât de ajutat.

În timp ce încercam să scot ornamentele și instalațiile de lumină, copilul cel mare a venit „să mă ajute” - sau, mai bine zis, să mă încurce. În loc să scoată ornamentele frumos, a început direct cu ce era pe fundul cutiei. Cel mic a luat telefonul și a început să-l butoneze, dar tot voia luminițe și ornamente puse frumos.

M-am enervat un pic, le-am ținut teorie și… nimic. Fiecare cu treaba lui. Ca să mă relaxez puțin, m-am pus la calculator să joc World of Warships.

Dar nici acolo n-am avut parte de liniște. Am nimerit doar lupte proaste, unde am pierdut mai mult decât am câștigat. Iar într-un moment de „magie” a început lupta dintre mouse și monitor - monitorul a pierdut fără drept de apel.

Luminițele și ornamentele nu le-am mai pus, dar am ornamente noi pe monitor. 😂

Populația de pe acest pământ este împărțită în popoare, țări, cetățeni și naționalități - ordinea în care le-am scris probabil nu este corectă, dar nici nu acesta este lucrul important.

Lumea, încet-încet, se îndreaptă spre globalizare, chiar dacă unele țări încă o refuză, iar în cele care acceptă globalizarea pare că, din când în când, populația sau conducerea țării dă înapoi. Din păcate sau din fericire (depinde de fiecare om în parte), globalizarea merge tot înainte.

Din punctul meu de vedere este un lucru bun, dar din alt punct de vedere nu este chiar un lucru bun. Totuși, nu ne putem opune evoluției. Așa cum s-a evoluat de la Evul Mediu la epoca modernă, așa evoluăm și către globalism.

Am deviat prea mult de la subiectul inițial al acestui articol. Iar cu începutul articolului vreau să ajung la populația unei anumite țări - nu contează care țară, pentru că toate sunt la fel din punctul de vedere al oamenilor și al naționalităților.

Oamenii, chiar dacă se nasc într-o anumită țară de generații întregi, iar înaintașii lor din 1900 au emigrat din altă țară, nu se consideră poporul acelei țări.

De exemplu, mexicanii din SUA sau catalanii din Spania - și exemple pot fi multe, chiar și în România. Și, sincer, nu înțeleg acest lucru.

Problema, ca să o numesc așa, este destul de simplă: te naști într-o anumită țară, crești și trăiești tot în acea țară, dar ca „nație” te consideri din alt popor. Cum vine asta? Nu o înțeleg.

Părinți, bunici, străbunici și tot așa, înapoi până în 1900 sau 1800. Nația ta s-a cam terminat demult, practic nu mai aparții acelui popor/acelei nații. Dar nu, oamenii trebuie să fie încăpățânați și se consideră altceva.

Înțeleg situația în momentul în care te muți din țara ta în altă țară. Nu te poți considera parte din acel popor chiar dacă te acceptă și îți oferă cetățenia. Dar odată ce te naști acolo, poți spune că faci parte din acel popor și că ești de acea naționalitate.

Cel puțin asta este părerea mea personală și așa văd eu lucrurile.

Până nu de mult am folosit multe distribuții GNU/Linux - de la Ubuntu, Linux Mint la Debian, Fedora și altele mai puțin cunoscute ca Redcore Linux sau Calculate Linux cu diverse medii de lucru, ca Cinnamon, Plasma sau Xfce. Dar nu m-am simțit confortabil cu nici una dintre aceste distribuții sau medii de lucru. Cel mai pe placul meu a fost Fedora cu GNOME.

Fedora Workstation îmi place și dacă va fi nevoie să renunț la Arch Linux, Fedora o să folosesc în schimb. Dar să trecem la subiectul principal și anume de ce folosesc Arch Linux cu Sway.

În primul rând pentru că Arch Linux îl pot configura de la început exact așa cum doresc să arate o distribuție GNU/Linux pentru mine. Plus că în combinație cu AUR și Chaotic-AUR pot instala orice aplicație am nevoie. Arch Linux pe cât de complicat pare, pe atât de ușor este. Chiar și utilizatori novici de GNU/Linux, dacă sunt un pic atenți pot folosi această distribuție.

În timp ce folosesc Arch Linux și Sway învăț să folosesc terminal-ul tot mai bine. Îmi place că pot instala cele mai noi versiuni ale aplicațiilor pe care le folosesc. Am trecut la Arch pentru simplitatea pe care o are, pentru AUR, pentru tot ce ține de Arch.

Ca mediu grafic folosesc managerul de ferestre Sway care rulează cu Wayland. Am mai folosit i3 care rulează cu X11. Dar Wayland este tot mai bun pe zi ce trece și împreună cu Sway am un sistem care rulează plăcut. Experiența cu X11 și i3 nu era așa plăcut cum este acum cu Sway și Wayland. Ținând cont că folosesc un laptop foarte vechi și care ar trebui să meargă mai bine cu X11.

Și pentru ce am nevoie Sway este perfect. Scriu articolele cu Neovim, citesc sit-urile și jurnalele cu cititorul de RSS Newsboat - chiar și la canalele de YouTube preferate mă uit cu Newsboat. Ca manager de fișiere folosesc o combinație între PCManFM și ranger - cel puțin până învăț ranger mai bine.

În prezent folosesc un Lenovo ThinkPad T440p cu 16 GB RAM. Arch împreună cu Sway merge foarte bine pe acest laptop și îmi oferă tot ceea ce am nevoie.

Articol din perioada 2023, 2024 de pe crism.ro

Am renunțat la Facebook, Instagram și Twitter/X de mai multe ori și am revenit din nou la ele cu conturi noi.

Am revenit la ele nu pentru că îmi plac sau că mă ajută. Am revenit pentru că îmi mai ocup timpul pe telefon la serviciu. Nu ar trebui să folosesc telefonul la serviciu, dar, ca tot omul care mai încalcă regulile, îl mai folosesc din când în când.

Mă mai uit pe Mastodon, dar nu găsesc informații ca pe Facebook sau X. Pixelfed nu este așa plin de poze cum este Instagram. Mai folosesc TikTok și Instagram Reels pentru clipuri video care fac timpul să zboare.

Dacă nu aș avea serviciul pe care îl am, sigur nu ajungeam la al treilea sau al patrulea cont pe Facebook și la al treilea cont pe X :). Trebuie să îmi ocup timpul cu ceva atunci când pot, în timpul serviciului.

Acasă foarte rar accesez aceste conturi. Facebook îl accesez mai des și acasă, pentru că unele grupuri de pe rețea sunt destul de utile - păcat că aceste grupuri nu se mută pe propriile forumuri.

Și iar mă gândesc să renunț la aceste conturi și nu numai. Mă gândesc să renunț și la conturile de pe rețelele de socializare descentralizate / federate, în afară de contul pe care îl am pe Mastodon - acesta este singurul cont la care nu vreau să renunț deloc.

Dacă aș putea să mă învăț să citesc cărți pe telefon, sigur aș putea să renunț la conturile sociale. Trebuie să mai încerc cu cititul cărților pe telefon - dacă știți cărți bune în limba română, lăsați un comentariu cu numele și autorul.

Nu am nimic cu nimeni, indiferent că este român, maghiar, sas, secui, țigan, rom sau altă nație. Pur și simplu nu îmi place lipsa bunului-simț, nesimțirea și lipsa de respect față de celălalt om, vecin, coleg etc.

Astăzi, 1 Decembrie 2025, este Ziua României, ziua românului de pretutindeni. Când am venit de la serviciu și am ajuns acasă în jurul orei 10:00, +/- câteva minute, am văzut că unul dintre vecini - de altă naționalitate (nu are rost să o specific, pentru că nu asta contează) - era pus pe treabă.

Deci, am ajuns acasă, iar acest vecin, fix de Ziua României, tăia cu flexul, suda, bătea cu ciocanul… își schimba poarta la garaj. Parcă nu a avut timp tot anul să repare acea poartă / ușă de garaj. O are de ani de zile și tot anul nu a găsit vreme, dar tocmai astăzi i s-a făcut poftă de muncă.

Cum am scris și mai sus, nu am nimic cu faptul că este de altă naționalitate. Dar lipsa de respect față de această zi importantă pentru noi este o dovadă clară de nesimțire. Putea să stea liniștit până mâine sau până când era din nou liber și să lucreze atunci.

Înțeleg că pentru alte naționalități această zi nu are semnificație, dar atât timp cât te naști, crești și trăiești în această țară numită România, măcar bunul-simț ar trebui să îl ai - mai ales față de vecini, dacă de un străin tot nu îți pasă.

**La mulți ani, dragi români!**

De fiecare dată când văd o postare cu steagul României, apar inevitabil și numeroase comentarii pline de înjurături, jigniri sau batjocură la adresa drapelului.

Nu înțeleg de unde vine atâta ură față de steagul țării în care te-ai născut și ai crescut. Probabil, această atitudine își are originea în ura față de politicieni - o ură pe care, până la un punct, o pot înțelege.

Totuși, disprețul față de omul politic nu ar trebui să se extindă asupra steagului României sau asupra țării în sine. Sunt lucruri complet diferite. Steagul nu are nicio vină pentru greșelile celor care ne conduc.

Ce a făcut drapelul nostru ca să merite atâta ură și batjocură din partea propriului popor? Nu toți oamenii gândesc așa, dar, din păcate, majoritatea o fac.

Poate că am uitat ce simbolizează acest steag: nu un partid, nu un guvern, ci o națiune întreagă, o istorie și o identitate. Ar trebui să-l privim cu mai mult respect, nu cu dispreț.

Articol din data de 07.09.2025

Cel mai mult urăsc la oameni atunci când repetă aceleași cuvinte sau propoziții. Am vorbit la telefon timp de 13 minute și, dacă interlocutorul nu s-ar fi repetat de n ori, convorbirea s-ar fi terminat în două-trei minute. Cred că din această cauză urăsc să vorbesc la telefon.

Nu înțeleg de ce majoritatea oamenilor - aș zice cam 95% - simt nevoia să se repete, fie că vorbesc la telefon, fie față în față. Sunt extrem de multe persoane care fac asta, dar cel mai des se întâmplă în timpul convorbirilor telefonice.

Din această cauză, și eu ajung uneori să fac același lucru. Mă enervez când îmi dau seama, și mă enervează și mai tare când altcineva face asta cu mine. Pur și simplu nu suport când oamenii repetă ceea ce mi-au spus deja.

Articol din data de 09-08-2025