După atâția ani de utilizare a Linux, de citit articole, de urmărit videoclipuri și de discutat cu utilizatori Linux cu diferite niveluri de experiență, am ajuns la concluzia că, pentru cei care trec la Linux și nu au folosit niciodată Linux, există două opțiuni de a folosi Linux.

Și, bineînțeles, mă refer la începători, novici sau cum vreți să le spuneți.

Cele două opțiuni sunt:

• Vrei să folosești Linux?
  • Dacă răspunsul este „Da”, atunci folosește Linux Mint, Zorin OS, MX Linux și alte distribuții din această categorie.
• Vrei să înveți Linux?
  • Dacă răspunsul este „Da”, atunci folosește Arch Linux, Slackware, Alpine Linux, Void Linux și alte distribuții din această categorie.

Eu nu recomand distribuțiile de la mijloc, precum Fedora, Ubuntu, Debian și așa mai departe. Distribuțiile care sunt undeva la mijloc pot doar să enerveze utilizatorul nou și să-l facă să renunțe - cel puțin aceasta este părerea mea.

Concluzia mea este că un utilizator nou venit în lumea Linux se așteaptă ca totul să funcționeze din prima, exact așa cum trebuie. Iar pe aceste distribuții nu întotdeauna totul funcționează din prima: mai trebuie să instalezi un pachet, mai trebuie să apelezi la terminal și așa mai departe.

În schimb, în cazul distribuțiilor create pentru novici, în general totul funcționează din prima și nu vei avea probleme decât foarte rar.

Cu distribuțiile pentru „experți” ai șansa să înveți Linux încă de la început: cum se instalează pachetele, cum comunică între ele, cum se depanează sistemul și multe altele.

Până acum recomandam doar Linux Mint sau Zorin OS. De acum înainte, o să pun întrebarea: „Ce vrei să faci cu Linux?” sau alte întrebări asemănătoare, precum „Vrei să folosești Linux sau vrei să înveți Linux?”

În funcție de răspuns, pot recomanda o distribuție care se potrivește mai bine nevoilor utilizatorului.

I skimmed through the article “We are going to kill “unalive””, which talks about self-censorship, censorship, people, and algorithms. The article was posted on the 32bit forum.

Until recently, I was in favor of censoring certain words. After skimming through the article and the comments on the forum, I thought more carefully about self-censorship and came to the conclusion that there is no point in censoring ourselves, especially on our own blogs or on social media. Yes, I still believe in common sense, but beyond that, self-censorship only does us a great deal of harm.

Where will we end up if we continue this way? All words and everything that happens in the world are part of our lives. For example, we don't talk about death because..., but everyone dies at some point.

On television, it is perfectly acceptable to talk about crimes, accidents, wars, and everything else that happens, but we are not allowed to talk about these things on the internet because we get censored, people virtually jump down our throats, and many other things happen.

Just as joy and happiness are part of our lives, death is also part of our lives.

I'm thinking about removing censorship from the communities I represent.

Am citit pe sărite articolul „We are going to kill “unalive””, în care se vorbește despre autocenzură, cenzură, oameni și algoritmi. Articolul a fost postat pe forumul 32bit.

Până nu demult, am fost pro-cenzură pentru anumite cuvinte. După ce am citit pe sărite articolul și comentariile de pe forum, m-am gândit mai bine la autocenzură și am ajuns la concluzia că nu are rost să ne autocenzurăm, mai ales pe blogurile noastre și nici pe rețelele sociale. Da, sunt încă de acord cu bunul-simț, dar, în rest, autocenzura doar ne face un mare rău.

Unde vom ajunge dacă continuăm în acest mod? Toate cuvintele și toate lucrurile care se întâmplă în lume fac parte din viața noastră. De exemplu, nu vorbim despre moarte pentru că..., dar toată lumea moare la un moment dat.

La televizor este în regulă să se vorbească despre crime, accidente, războaie și despre tot ceea ce se mai întâmplă, dar noi nu avem voie să vorbim despre aceste lucruri pe internet pentru că suntem cenzurați, ne sar oameni virtual în cap și se întâmplă multe altele.

Așa cum bucuria și fericirea fac parte din viața noastră, și moartea face parte din viața noastră.

Mă gândesc să elimin cenzura din comunitățile pe care le reprezint.