Phoronix a relatat ieri că Adobe Lightroom CC funcționează acum pe Linux prin Wine, ceea ce în sine ar fi deja destul de interesant. Dar ce mi s-a părut mie mai fascinant este că toată treaba asta a fost pusă la punct nu de un programator care a petrecut weekend-uri întregi cu debugging, ci de Claude Opus 4.7 care a lucrat autonom prin Claude Code.

Utilizatorul sander110419 a stabilit obiectivul - să facă Lightroom CC funcțional pe Linux și să documenteze tot procesul. Tot restul, de la debugging la scrierea patch-urilor și verificarea că totul chiar funcționează, a fost făcut de AI. Depozitul de pe GitHub este destul de explicit în privința asta, iar în secțiunea de credite scrie negru pe alb că Claude Opus 4.7 a realizat debugging-ul de mai multe ore, a scris patch-urile și a verificat totul prin capturi de ecran.

Ca să înțelegi ce a implicat asta concret: AI-ul a citit crash dump-uri și log-uri de Wine, a analizat fișiere binare Adobe cu unelte precum winedump și objdump, a comparat tabelele de export ale mai multor versiuni de mfplat.dll ca să identifice exact ce funcție lipsă provoca blocajele, a scris patch-uri binare direct în DLL-uri, și la final a verificat că totul funcționează prin capturi de ecran automate și prin simularea clic-urilor cu xdotool. Când localizarea unui buton era greșită cu câțiva pixeli, relua captura, recalcula coordonatele și încerca din nou, fără intervenție umană.

Pe partea tehnică, ce funcționează acum este Lightroom CC 9.3.1 cu Wine 11.8 staging, pe distribuții pe 64 de biți cu kernel 6.x sau mai nou. Modulul de editare cu toate panelurile, biblioteca sincronizată prin cloud și chiar instrumentul Remove/Heal lucrează fără probleme. Ce nu merge încă sunt unele ferestre de dialog (cum ar fi „What's New”) care pot bloca aplicația și câteva funcții mai avansate bazate pe accelerare GPU, dar fluxul de lucru de bază pentru editare fotografică funcționează.

Problemele care au trebuit rezolvate ca să ajungă aici nu au fost deloc triviale. WebView2, shell-ul Electron pe care Adobe îl folosește pentru interfața sa, nu putea să randeze deloc fără un swapchain special pentru DXVK. O bibliotecă de A/B testing a Adobe numită AdobeGrowthSDK.dll apela o funcție neimplementată și bloca întregul proces. Lightroom avea nevoie de un efect specific din Direct2D care lipsea din implementarea Wine. Iar instrumentul Remove/Heal se bloca pentru că o funcție din mfplat.dll nu exista - și nu era suficient să pui versiunea patch-uită doar în system32/, pentru că Adobe vine cu propria copie a acelui DLL în directorul aplicației, care are prioritate față de cea a sistemului. A trebuit înlocuită în ambele locuri.

Dacă vrei să încerci, ai nevoie de Wine 11.8 staging, winetricks, un GPU cu drivere Vulkan și, evident, un abonament activ Adobe Creative Cloud care include Lightroom CC. Procesul de instalare durează cam 30 de minute, mai ales din cauza descărcărilor. Ghidul complet cu fiecare pas explicat în detaliu, inclusiv ce problemă rezolvă fiecare modificare și cum să dai rollback dacă ceva nu merge, este disponibil în GUIDE.md din depozit.

Personal mă fascinează mai mult partea cu AI-ul decât faptul că Lightroom merge pe Linux. Nu pentru că nu ar fi util - sigur că este, mai ales pentru fotografii care nu vor să renunțe la Linux, dar nici la ecosistemul Adobe - ci pentru că ilustrează destul de clar unde s-a ajuns cu agenții autonomi. Nu mai vorbim de un AI care îți scrie un script după o descriere, ci de unul care se lovește de o eroare, înțelege de ce apare, găsește o soluție la nivel de binar, verifică că funcționează și documentează totul pentru alții. Cam asta a făcut Claude Opus 4.7 aici.

M-am săturat de linux.social și am decis să îmi fac propria instanță de Mastodon. Nu pot spune că linux.social este o instanță rea - dimpotrivă, este foarte bună și nu este nici pe departe aglomerată, dar are câteva restricții pe care nu pot să le detaliez. Una dintre ele mă împiedica să pot urmări contul @thinkroot@thinkroot.social, ceea ce era destul de enervant. Pe lângă asta, imaginile postate de cei pe care îi urmăresc nu se mai încărcau deloc, și problema nu era de la setări - am verificat, am setările identice atât pe linux.social, cât și pe propria instanță, deci nu era vorba de vreo configurare greșită din partea mea.

Cele două probleme au fost de ajuns să mă convingă că e momentul să fac schimbarea.

Nu am ales să instalez Mastodon pe propriul server sau pe VPS-ul meu? Pentru că Mastodon este destul de complicat de configurat și nu am vrut să îmi bat capul cu asta acum. În schimb am apelat la masto.host, un serviciu extraordinar care oferă instanțe de Mastodon gata create, fără să trebuiască să te ocupi de nimic tehnic - sau aproape nimic.

Instanța am creat-o la social.thinkroot.xyz și înregistrările sunt dezactivate. Am creat-o doar pentru mine și nu am de gând să activez înregistrarea de conturi. Dacă vrei să mă urmărești pe Mastodon, mă găsești la @thinkroot@social.thinkroot.xyz.

Să încep de la ce se știe sigur. În februarie, Michael Crandell, CEO-ul care a condus Bitwarden din 2019, a trecut discret într-un rol de consilier. Nicio comunicare oficială din partea companiei, niciun anunț public - doar o actualizare pe LinkedIn, pe care o găseai numai dacă te apucai să cauți anume. În locul lui a venit Michael Sullivan, fost CEO la Acquia și Insightsoftware. Până aici poate părea o simplă schimbare de conducere, dar există un detaliu care schimbă cu totul perspectiva: pe profilul său de LinkedIn, Sullivan se descrie ca având experiență în „toate fațetele fuziunilor și achizițiilor, inclusiv experiență directă cu firme de private equity". Cum explică foarte bine ppb1701, ăsta nu e un om care a trecut prin câteva achiziții din întâmplare - e cineva a cărui specialitate declarată e tocmai procesul de pregătire a companiilor pentru vânzare. A supervizat o achiziție de un miliard de dolari la Acquia și o investiție de același ordin la Insightsoftware, ambele cu firme de private equity. Asta e profilul omului pe care îl angajezi când vrei să duci o companie spre un exit, nu spre o creștere organică pe termen lung.

În aprilie a plecat și CFO-ul, Stephen Morrison, înlocuit cu fostul CEO de la InVision. Kyle Spearrin, fondatorul care a construit Bitwarden din 2015 ca proiect personal tocmai pentru că se temea ce va face LogMeIn cu LastPass după ce l-a cumpărat, rămâne ca CTO. Ironia e greu de ignorat.

Pe lângă schimbările din conducere, au dispărut și niște lucruri de pe sit. Expresia „always free" nu mai apare pe pagina pentru utilizatori individuali, deși planul gratuit există încă. Mai interesant e că valorile companiei s-au schimbat: vechiul acronim GRIT însemna Gratitude, Responsibility, Inclusion și Transparency. După 4 mai, Inclusion și Transparency au fost înlocuite cu Innovation și Trust. Nicio postare nouă pe jurnal, nicio explicație - doar o editare tăcută a unui articol din 2022 semnat de Crandell, pe care nu l-au terminat nici măcar de actualizat, lăsând în același text atât valorile vechi cât și cele noi. Jan-Lukas Else rezumă situația bine: totul arată ca o pregătire pentru vânzare, iar ironia e că însuși fondatorul a pornit proiectul din cauza îngrijorărilor legate de ce a făcut LogMeIn cu LastPass după achiziție.

Kev Quirk încearcă să tempereze lucrurile și are dreptate să o facă - există o declarație a unui reprezentant Bitwarden care spune că nu caută cumpărători și că schimbările reflectă o concentrare pe scalarea afacerii. Posibil să fie adevărat. Posibil să fie și genul de comunicat pe care îl dai tocmai când lucrurile merg în direcția opusă. Greu de știut cu certitudine.

Eu folosesc Vaultwarden de ceva vreme și nu simt o presiune imediată, dar înțeleg perfect îngrijorarea celor care sunt pe Bitwarden cloud. Riscul mai subtil pentru cei care fac self-hosting e că Vaultwarden funcționează pentru că implementează API-ul serverului Bitwarden, iar clienții oficiali sunt open source - dacă oricare din aceste lucruri se schimbă sub o nouă conducere, compatibilitatea se poate rupe treptat, fără niciun anunț explicit. Clienții sunt licențiați Apache 2.0, deci un fork e posibil în cazul cel mai rău, dar e oricum o situație pe care nu ți-o dorești.

Modelul e mereu același: construiești ceva în care oamenii au încredere, ei devin dependenți de el, apoi renegociezi termenii - câte puțin, pe bucăți, fără niciun anunț mare. O schimbare de prețuri îngropată într-un anunț de funcționalități. Un CEO nou menționat doar pe LinkedIn. O pagină de valori editată pe jumătate. Dacă ești pe Bitwarden cloud și tot amâni să-ți muți vault-ul pe o instanță proprie, acum pare un moment bun să te apuci.